Blitzgrieg. Acesta e cuvântul ce mi-a caracterizat atitudinea din punctele de control. În Slătioara, la fel ca la celelalte puncte, m-am rezumat la a-mi da numărul pentru a fi scanat, a pune mâna pe o sticlă cu apă și a pleca în trombă. Până ca ceilalți doi alergători să se prindă ce pun la cale, eu deja am un avans de 200 metri.
A funcționat, dar de fiecare dată ei au reușit să mărească ritmul și să mă ajungă din urmă.
„Incredibil! E prima oară când alergi cu alți doi alergători din România, pentru atât de mult timp, la un ultra” îmi zice Vocea, cu respect. Îi dau dreptate, și cu admirație pentru Cătălin și Cristi, îmi scot bețele pentru un efort cât mai eficient.
Cătălin a reușit să-mi sufle în ceafă, fără efort, pe coborâri, iar Cristi se descurcă grozav la urcări. Asta a făcut ca pe urcarea către Rarău II să rămân alături de Cristi. Îl compătimesc pe Șorecău că nu și-a luat bețele, dar are timp suficient să recupereze.
Nutriția până în acest punct funcționează bine, dar nu grozav. Fiecare gel pare că mă umple și mă balonează, dar fac ce ar face fiecare alergător într-un punct ca ăsta: râgâi și mă debalonez. Cristi râde, nu doar în sinea lui, și încearcă să intre iar în vorbă cu mine, dar eu sunt prea concentrat pentru small talk.
5 minute mai târziu, karma mă lovește și simt primul low al cursei. Picioarele îmi devin moi, brațele nu mai înfig bețele bine în pământ și îmi e greu să mențin un pas de alergare chiar și pe porțiuni de urcare ușoară.
Cristi simte sânge și ia avans. În nici 2 minute ajunge în CP, se alimentează și pleacă. Eu am 200 metri în spatele lui. Pare că totul din jur se desfășoară pe fast forward, în timp ce eu mă mișc în reluare.
Fluier la M. să iasă din mașină și să-mi deschidă portbagajul să mă alimentez. Ea verifica online pe unde sunt în timp ce eu îi băteam în geam.
Beau un Red Bull din 3 înghițituri, cu electroliții regulamentari, îmi iau gelurile pentru următoarea secțiune și plec. Uit de bețe. Mă întorc după ele după câțiva zeci de metri și pierd circa 2 minute.
Îl pierd pe Cristi din câmpul vizual.
Nu intru în panică, pentru că nu au trecut nici măcar 40 de kilometri. Încă se pot întâmpla foarte multe.
Îmi mențin viteza de croazieră. Îmi vine o idee îndrăzneață să bag un baton. Încerc să îl îndes între obraz și măsele și să-l dizolv cu înghițituri mici de apă. Dar fie că ritmul e prea intens (aproximativ 04:30 min/km), fie că nu am de fapt nevoie, vomit batonul și câteva guri de Red Bull odată cu el.
Pentru un moment, îmi trece prin minte că Manole poate s-a rătăcit și că sunt în fața lui – am avut timp să mă gândesc la asta pe forestierul care părea interminabil. Ajung totuși în CP-ul din Zugreni și voluntarii mă anunță că am 20 secunde în urma lui.
„Începi să te aproii de el, continuă să faci ceea ce faci. Te sprijinim”. Vocea.
24 de comentarii la „Bucovina Ultra Rocks și Vocea din capul meu”
Multumim pentru povestea cursei tale. Interesanta.
Plăcerea mea! 🙂
Nice ! Ai meritat toate cele 885 ITRA points !
Mda 😐
Foarte faina povestea!va sa zica, Vocea tace doar cand preiei franele cursei o castigi :))
cel puțin pentru moment, da 🙂
Mulțumim frumos pentru povestea din prima linie a unui adevărat campion. Felicitări pentru victoria cu Vocea. 👣🇷🇴〽️
🙂 Mulțumesc!
Felicitări, Robert! Cele câteva zile cât am discutat împreună precum și voința și concentrarea care le-am văzut pe chipul tău pe Giumalău 1 și Giumalău 2 mi-au redeschis apetitul pentru alergare și competiție! Mulțumesc! Bravo!
Să ne (re) vedem cu bine! 🙂
Felicitari! Esti o sursa continua de inspiratie si de admiratie pentru multi dintre noi… 🙂
🙂
Felicitări pentru cursa și mulțumim de povestire. Superbe peisajele și ai talent la depanat povesti. Am retrăit cursa și noi.
Mulțumesc 🙂
Ca de obicei povestesti foarte frumos si in detaliu. Ai foarte mare talent si in asta, felicitari pentru tot ceea ce faci scrii si muncesti, esti exceptional !
Mulțumesc Paul :)!
In cele 14 minute am fost acolo.
Felicitări !
Da? Mă bucur! 🙂
Felicitari pentru rezultat si multumesc pentru poveste si experientele din care putem trage si noi foloasele ! Esti o sursa de inspiratie, te admir mult !
Ce drăguț. Mulțumesc :)!
Felicitari pentru cursa excelenta si descrierea de nota 10! Totul pare atat de ” vizual” cand povestesti, ca sa nu mai vorbim de energia si entuziasmul ce transmiti! De fiecare data reusesti sa trezesti pofta de alergare in om 🙂
Mă bucură asta!
Robert, ai scris fain 🙂 am citit pe nerasugflate.
Felicitari pentru victorie si respect!
Vlad
Mulțumesc 🙂