Publicat pe 12 comentarii

Cei 10 magnifici ai podiumului UTMB 2022

Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Cei 10 Magnifici ai podiumului

Am avut ocazia să împart podiumul UTMB 2022 cu alți 10 dintre cei mai buni atleți de anduranță din lume. Cine sunt, cum i-am cunoscut și gândurile mele despre ei.

Articol scris și trăit de 

Am ajuns cu 2 minute înainte de ora stabilită de organizatori la cortul din spatele scenei, locul destinat atleților care urmează să urce pe podium. Sunt un norocos că și eu sunt unul dintre cei care au terminat UTMB-ul în primii 10.

Este un vis reluat și (re)îndeplinit, la care am muncit alți 4 ani după locul 2 din 2018. Atunci credeam că mă voi lăsa de alergare, însă UTMB m-a făcut să-mi doresc să revin cel puțin încă o dată. Am avut ani în care am aprofundat lecțiile oferite de ultramaraton, în 2019 am suferit de deshidratare, în 2021 de prea puțin antrenament, iar în 2022 am revenit în cea mai bună formă a mea de ultra de când m-am apucat de asta. Suficient de experimentat și antrenat pentru a face o figură frumoasă.

În cortul premianților am avut parte de un șoc când am văzut cei mai buni alergători ai planetei – Kilian, Jim, Zach, Tom, Mathieu – în același loc pentru prima dată. Faptul că am fost în acel cort, în acel moment, cu aceeași intenție, de a urca pe podium, a fost un eveniment atât de important încât ar fi trist să trec peste el fără să scriu despre această experiență. Cred că fiecare alergător din cei 2700 câți au fost la start și-ar dori să petreacă 1 minut în acel cort, să le adreseze câte o întrebare fiecăruia. Atât de multe mi-au trecut prin cap, încât nu am reușit să povestesc foarte multe cu niciunul, însă mă cuprinde un val de recunoștință și mi se face pielea de găină gândindu-mă că am fost acolo cu ei. 

10. Thibaut GARRIVIER

Prin Noiembrie 2021 eram între Pico Ruivo și Pico Areiro, la Madeira Island Ultra Trail. Această porțiune este una dintre cele mai frumoase poteci de alergare din lume. Totuși, pe cât de frumoasă, pe atât de tehnică. Trepte. Stânci abrupte de-ți ard picioarele și-ți întorc stomacul pe dos, dacă alergi prea intens.

Eram la kilometrul 72 și am făcut ceva ce nu prea fac în timpul unui concurs : m-am uitat în spate. 

La nici 1 kilometru văd un alergător care pășește pe treptele inegale cu pași de uriaș, aplecat către înainte, aproape cocoșat de înclinația pantei. M-am simțit vânat. Alerga cu mâinile pe genunchi și în următoarele 10 minute m-a ajuns din urmă. Eu, pe lângă el, păream că stau pe loc. Am făcut un pas în lateral și am rămas uimit de puterea acestuia, de tăria și de intensitatea efortului și de cât de bine-i face față. Avea respirația întretăiată, dar părea că nu-l deranjează asta. Dacă eu aș fi fost prada lui, sigur n-aș fi scăpat cu viață.

M-am bucurat în sinea mea că este la o cursă mai scurtă, am privit cu admirație cum înainta printre stâncile înalte, de parcă era un fel de Spiderman montan.

Atletul care mă depășise era Thibaut și avea să câștige cursa de 70 de kilometri de la MIUT. Pau Capell venise pe 2. Două luni mai devreme câștigase CCC-ul cu record de cursă, fiind una din revelațiile UTMB-ului din acel an. 

Anul acesta a venit pe locul 10 la UTMB, prima lui cursă de 100 de mile. A suferit mai bine de 12 ore pentru că nu a putut să mănânce sau să bea apă, adaptându-și ritmul pentru a închide bucla și a ajunge la finish. A fost nevoie de multă putere mentală, multă concentrare pentru a îndeplini această sarcină aparent banală de a pune un picior în fața celuilalt.

În cort, mă ridic din scaunul meu confortabil să-l felicit și să-i strâng mâna pentru reziliența din timpul concursului. Este greu să cuantifici suferința într-un ultramaraton, dar cred că din primii 10 Thibaut a suferit cel mai mult pentru a ajunge la linia de finish. 

@Thibaut, mi-ar fi plăcut să povestim mai multe despre cursa ta și suferința prin care ai trecut ca un cuțit încins prin unt. 

8. Jonas RUSSI

După finish-ul unui concurs îmi place să beau cel puțin o bere. Asta am făcut și acum la UTMB. Mă întrebam ce alți atleți mai fac asta. Nici bine nu mi-a trecut gândul acesta prin cap, că Maria îmi spune că Jonas Russi mă caută să-mi vorbească. Știam că a terminat înaintea mea, însă nu-i asociam fața cu numele. Eram în spatele porții când a venit la mine cu un zâmbet larg, fericit că s-a încheiat cursa, cu o bere în mână și mi-a mărturisit că a fugit cu mine-n gând pe ultima porțiune – îi era teamă că-l voi prinde. Asta a făcut și la Lavaredo, cu 2 luni în urmă. Nu a fost să-l depășesc la niciuna din cele două curse, însă mă bucur că văd pe cineva la finish cu care pot să ciocnesc un pahar de bere. 

Jonas este una dintre cele mai sociabile și carismatice persoane ce le-am întâlnit. Are personalitate de italian, dar văd că își face postările în limba germană. În cortul celor care urmam să urcăm pe podium el este liantul, persoana care pune cele mai multe întrebări oricui și felicită pe toată lumea. Era enervant de carismatic și tocmai terminase pe locul 8 cea mai populară cursă de alergare montană din lume. Se citeau mulțumirea și fericirea pe chipul lui. În urmă cu un an de zile Jonas a venit pe locul 2 la TORX, pare că august – septembrie este perioada când atletul își numără trofeele.

@Jonas, mi-ar plăcea să bem câteva beri și să ne împărtășim poveștile acumulate până acum în ultramaratoane. Oare cine ar pica primul sub masă?

TrailRunning Academy - logo

Alătură-te!

Planurilor de antrenament,

sfaturilor de cursă,

comunității!

7. Arthur JOYEUX BOUILLON

Pe urcarea din Cural das Freiras către Pico Ruivo, la prima ediție de MIUT la care am participat, l-am întâlnit pe Arthur pentru prima dată. Începuse cursa cam tare și mi-a spus să-l depășesc că am un ritm mai bun. Era 2019 și eram amândoi la primele noastre competiții în afara țării noastre. Urma să terminăm amândoi în top 10, eu pe 4 și el pe 9. De atunci Arthur a venit pe 3 la TDS în 2021 și a continuat să viseze la UTMB. L-am urmărit din umbră cum fac cu mulți alergători și am fost mândru de progresul lui. Părea că este din ce în ce mai experimentat și că-și va folosi cunoștințele în acest UTMB.

Cu 3 zile înainte de cursă, ne-am văzut la o întâlnire a echipei Altra și, cu zâmbetul pe buze, într-o engleză cu accent dulce-franțuzesc, mi-a urat toate cele bune la cursă.

Este o fire veselă, însă în timpul cursei nu ar trebui să te lași păcălit de blândețea din ochii lui. La UTMB a făcut o cursă excelentă, aparent fără greșeală, care l-a adus pe un meritat loc 7. Sunt convins că Arthur nu o să se oprească aici și că va visa la fel de îndrăzneț ca până acum. 

@Arthur, sigur drumurile noastre se vor intersecta și de acum înainte. Rămâi neaccidentat și progresul îți va fi asigurat. 

6. Benat MARMISSOLLE

Madeira nu este doar locul drăguț unde m-am logodit cu Maria, ci și locul unde am întâlnit cei mai mulți alergători foarte buni. Un paradis al iubirii și al alergării.

Benat a pornit în MIUT 2021 cu gândul să câștige cursa. Cu aproximativ o lună în urmă venise pe 3 la Diagonala Nebunilor din Insula Reunion. Asta i-a dat suficientă încredere în sine să aibă acest gând nebunesc.

La MIUT a alergat mai bine de 60 de kilometri cu Hannes Namberger care avea să câștige, însă probabil din oboseala acumulată și apă prea puțină, pe cea mai lungă urcare din cursă l-au lăsat puterile, pierzând câteva locuri în clasament. Atunci l-am depășit și eu, doar pentru că știam foarte bine traseul și mi-am păstrat forțe pentru ultima porțiune. La premiere, am schimbat câteva vorbe cu Benat și ne-a mărturisit că încă nu are un sponsor și că a făcut multe sacrificii pentru ultimele două curse. 

Vestea bună este că între timp Asics a pus ochii si logo-ul pe el și pare că fac echipă bună.

La UTMB m-a depășit aproape de kilometrul 100 când eu am avut un moment de slăbiciune. Cumva s-a revanșat pentru Madeira. Mi-am spus că am suficient timp să-l prind din urmă și să-l depășesc. Nu am reușit să fac asta, el alergând excelent până la finalul cursei. I-au lipsit 21 de secunde pentru a-i fura locul lui Zach Miller și a intra în top 5. 

@Benat, mulțumesc că mi-ai arătat că trebuie să tratezi cu atitudine cursele și să ai un plan nebunesc încă de la început, să îți menții un ritm constant până la final și niciun nume nu este suficient de mare pentru ca să fie depășit. În ochii mei ai devenit unul dintre zei. 

5. Zach MILLER

În 2016, la primul meu CCC, Zach Miller a câștigat cursa, iar eu am terminat pe locul 8. Am așteptat cu nerăbdare ziua premierei, să urc pe podium cu el și cu ceilalți alergători din top 10. Dar Zach a ales să nu vină la premiere, ci să-i încurajeze pe colegii lui din SUA care participau la UTMB. Atunci David Laney a venit pe locul 3. A meritat.

Eu mi-am vrut poza mea de podium cu el, de acum 6 ani. I-am văzut pe strada principală – pe el, pe Tim Tollefson și pe David- în jurul unei sticle cu lichid transparent (nici acum nu știu dacă era apă sau vodcă) și mi-am revendicat poza.

Atunci vedeam alergătorii din top 3 ca fiind din altă ligă. Fiind făcuți parcă din alt material. Acum, faptul că am trecut cu toții prin aceeași suferință, că am strâns din dinți, că am avut timpi apropiați, mă face să cred că suntem cu toții făcuți din aceeași esență. 

După premiere am avut răgaz și i-am mărturisit că i-am simțit lipsa pe podiumul CCC și l-am îndemnat să scrie mai des, că face asta la fel de bine precum aleargă. 

@Zach, foarte multă lume mi-a spus că noi doi semănăm, atât la stilul de alergare, cât și la față. Tu ce părere ai despre asta?

4. Jim WALMSLEY

În cort văd că Jim este liber pentru o secundă. Am un open liner potrivit să deschid o conversație cu el. 

Înveți mai repede franceza decât te așteptai? Cum te descurci cu limba lor de când te-ai mutat în Franța?

Cu o voce timidă și surprinsă, poate pentru că nu-l întreb despre alergare, mi-a răspuns că înțelege conversațiile de nivel începător între două persoane, doar că este foarte important contextul. Într-o  conversație îi e greu să reproducă cuvinte. Pe scurt, se descurcă la magazin și la brutărie.

Poate că atunci când Jim o să vorbească fluent limba franceză, o să și câștige UTMB-ul, poate că victoria la UTMB nu depinde de cât de bine ești antrenat, ci de cât de bine ai râdăcinile înfipte în cultura francofonă. Atunci, alergarea buclei în jurul Mont Blanc-ului o să i se pară la fel de naturală ca mersul după o baghetă și un pain au chocolat, post alergare.

Cu siguranță are toate șansele să câștige o ediție de UTMB, are tot ce trebuie pentru asta – ambiție, inteligență, putere mentală. Doar este unul din cei mai buni alergători din lume, ce naiba. Îmi place să cred că avem și câteva lucruri în comun ca pasiunea pentru alergare, sacrificiul, trecutul militar. 

@Jim, sper că ai vorbit serios când m-ai invitat să vin în vizită câteva zile, să alergăm pe dealurile din spatele casei tale și apoi să încercăm să comandăm patiserie în franțuzește, pentru că te voi vizita! Apropo, îmi poți întoarce vizita, în România. Comunitatea de aici te va primi cu brațele deschise. Avem cafea bună, bere artizanală și etajul lui Ergo de acasă este liber. 

3. Thomas EVANS

Tom mi-a îmbunătățit lumea de alergător de la primul contact. Mi-a lărgit universul arătându-mi mindset-ul unui atlet de anduranță. Mi-a arătat că trebuie să mă transform dintr-un romantic al alergării într-un atlet. Că un alergător este atât de bun cât îi sunt rutinele de antrenament. M-a tranformat de la prima alergare până la ultima replică “I would love to do another training camp together”. Tom are puterea asta asupra mea: de a ma influența pozitiv, de a mă motiva și de a mă ambiționa.

Îmi amintesc cu atât de multă prospețime în minte sesiunile noastre de antrenament din 2018, dar mai mult decât atât au fost discuțiile din jurul cinei.

Ce-ți dorești să relizezi cu alergarea? Pentru ce faci toate aceste lucruri atât de bine? l-am întrebat eu după câteva zile când mi-am câștigat din curaj. 

Desigur că ne antrenam pentru campionatul mondial, dar stiam că mai e ceva în plus. Pe scurt, mi-a mărturisit că vrea să fie cel mai versatil alergător, “any surface, any distance”. Să câștige Western States, UTMB, să se califice la olimpiada de maraton, să câștige MDS în fața marocanilor. 

A doua zi am alergat între kilometrul 42 și 52 al traseului de la Campionatul Mondial. A fost un traseu cu plat și urcare. Pe urcări Tom părea că-și continuă alergarea ușoară începută la încălzire, înaintând parcă fără efort. Pe mine mă ardeau mușchii și încercam să respir chiar și pe urechi. Am coborât pe asfalt și mi-am făcut personal best pe 5 kilometri. Alergănd lângă el, mi-am dat seama că omul acesta poate să-și realizeze toate visele, că nu era deloc îndrăzneț în obiectivele lui, căci pare născut pentru asta. Eficiența lui în alergare se vede cu ochiul liber. Chiar și Maria mi-a spus după UTMB cât de light alerga Tom la kilometrul 152. 

@Tom iti sunt recunoscător pentru încrederea în mine acordată în 2018, în cantonamentul de alergare, dar și înainte de startul UTMB când mi-ai spus că nu visez suficient, nu sunt îndrăzneț și că un top 10 pot cu ușurință. Deseori în timpul cursei vorbele tale mi-au alimentat rezervele de glicogen.  

Ai în minte pentru 2023 un loc de training camp? Count me in!

2. Mathieu BLANCHARD

După UTMB, la câteva ore, după ce lucrurile s-au mai așezat și am înțeles cum au concurat fiecare atelt din top 10, am trimis un singur mesaj în care am felicitat un singur atlet. „Amazing performance Mathieu, amazing” . Știam că M.B. îmi va răspunde, a făcut-o de fiecare dată până acum. 

El nu știe asta, dar pe Mathieu l-am întâlnit pentru prima dată în 2019 între Bonatti si coborârea de la Arnuvaz. Avea mustață și un ritm vioi. După alergare am intrat pe Strava Flyby să văd pe lângă cine am trecut. De atunci îl am în vizor și văd mereu ce pune la cale. Mathieu a progresat constant, și între timp a devenit o celebritate, concurând la „Supraviețuitorul”. 

Performanța lui de a alerga bucla UTMB în sub 20 de ore este impresionantă. Rezultatul lui îmi spune că pot să fac și eu asta, trebuie doar să „fur” rețeta de la el. 

Față de Mathieu mă simt cel mai apropiat, ca atlet. Nu alergăm de mici copii, ne-am apucat de asta acum 10 ani, aveam un top 3 la UTMB (acum el are două), cariera noastră de alergare a început după ce am semnat cu un sponsor principal. 

@Mathieu, știu că vei citi asta, să-mi spui și mie secretul unui UTMB sub 20 de ore. Mulțumesc că ne-ai arătat că se poate face asta. Spune-mi te rog unde te găsesc pentru alergarările alea ce trebuia să le facem în Chamonix.

1. Kilian JORNET

Kilian este cel la care se va ajunge în fiecare discuție cu prietenii tăi alergători. El a schimbat jocul alergării montane. A schimbat jocul, nu doar prin această cursă, ci prin tot ceea ce a făcut de-a lungul timpului în acest sport. De când a primit 3 perechi de pantofi de alergare de la Salomon până în prezent. Nu știu dacă și-a propus asta, dar a reușit. Nu spun că el este apropiat de o figură divină, dar alergarea s-ar putea împărți în două de acum: înainte de Kilian și după Kilian. 

Kilian are în prezent 1.3 milioane de urmăritori pe Instagram și, într-o formă sau alta, cred că a modificat viața a peste 1 milion de alergători, inclusiv pe a mea. Acum 9-10 ani, la începutul carierei mele de alergător, am avut o fază în care citeam fiecare carte care era conectată cu alergarea. Printre ele au fost Ultramaratonistul – Dean Karnazes, Eat & Run – Scott Jurek și Run or Die a lui Kilian. Acum mă aflu la 3 metri de el, după ce am parcurs același traseu și urmează să urcăm pe același podium. Acum 10 ani eram impresionat de tot ceea ce face prin alergare, acum îmi place să cred că avem asta în comun. În cort, puteam să-l întreb aproape orice, să-i mulțumesc și să-l felicit pentru tot ceea ce a făcut. Nu am făcut-o, căci n-am vrut să par un prea mare fan. Deși îi sunt. 

Deseori eu pun întrebarea asta prietenilor ”Dacă ai putea să inviți pe cineva la cină, oricine din lume, pe cine ai invita și ce l-ai întreba?” Zilele astea răspunsul din partea mea ar fi Kilian. Sunt recunoscător vieții și momentului că am ajuns până în punctul acesta. Nu l-am întrebat nimic, pentru că ar trebui să-l scot o săptămână în fiecare seară la cină ca să-mi răspundă la toate întrebările. 

@Kilian, dacă citești acest articol, ar fi ciudat să-ți bat la ușa din Norvegia și să te scot la cină la un local drăguț, aproape de casă (orice înțelegi tu prin asta), pentru o poveste și pentru a-mi semna cărțile ce stau în bibliotecă și-mi oferă inspirație de atât de mult timp?

1. Dl Stan Turcu

Finish-ul UTMB-ului este un lucru extrem de emoționant. În 2018 mi-au dat lacrimile înainte de linia de finish. În capul meu mi-a trecut gândul că totul este posibil și că niciun vis nu este prea îndrăzneț. Că mi-am îndeplinit un vis ce mă urmărea din momentul trecerii linei de finish al primului meu ultramaraton (Ciucaș 2013).

Anul acesta voiam să trec linia de finish cât mai repede, satisfăcut de un rezultat și un loc bun. Nu am avut timp să mă emoționez. Am păstrat lacrimile pentru mai târziu. 

A doua zi, cam pe la aceeași oră la care am trecut eu linia de finish, avea să treacă linia de finish câștigătorul categoriei 70+, dl. Stan Turcu. La 74 de ani, dl. Turcu a făcut bucla în jurul Mont Blancului în 44 de ore 59 minute și 48 secunde. Am fost și eu la linia lui de finish. Când a mers să-și ia vesta de finisher, am reușit să îl îmbrățișez și abia atunci m-au învăluit emoțiile și lacrimile.

Pe domnul Stan l-am cunoscut mai bine la un workshop, Școala Alergarii, în București când ne-a povestit mai multe despre visul lui de a termina UTMB-ul. M-au fascinat ambiția și hotărârea dumnealui. Aveam vârste diferite, însă același vis. 

De atunci Dl. Stan s-a antrenat, a planificat, a visat cursa aceasta și s-a așezat mai încrezător la startul competiției. A alergat, s-a hidratat și a mâncat ca să închidă bucla în timpul limită, dar a reușit să facă asta mult mai bine decât atât. 

Dacă atleții de top ne-au arătat că limitele sunt în capul nostru, dl. Stan ne-a arătat că niciodată nu este târziu să începi un lucru și să-l duci la bun sfârșit. Este suficient să visezi, să te pregătești și să execuți planul gândit în anii de pregătire. 

@Dl. Stan Turcu, mulțumesc că ne-ați oferit acest moment și acest exemplu. Am îndrăznit să mă transpun pe mine peste 40 de ani și să-mi spun că îmi voi dori să fac asta și la vârsta dumneavoastră. 

Publicat pe Lasă un comentariu

Bucovina Ultra Rocks 88 – Peter Schuller

Peter Schuller - BUR - Cover Story 2022
Devino membru activ TrailRunning Academy

Ai acces la toate articolele. Gratuit primele 15 zile. 

Bucovina Ultra Rocks 88 – Peter Schuller

Povestea Bucovina Ultra Rocks 88 din 2022 prin ochii și picioarele lui Peter.

De ce alergi? De ce alergi atât de mult?

Aud întrebarea asta destul de des, dar niciodată nu am putut răspunde, nu am înțeles nici eu exact și nu am putut descrie în cuvinte.

De când am fost copil, am urât din tot sufletul alergarea, și azi mai țin minte ziua când toată școala a râs de mine pentru că am fost ultimul pe pista de zgură din Carei, la proba de 1000m, cu pantofi de piele, în pantaloni de sport, cârpiți, și într-un pulover. 

Mă ardeau picioarele, mi-am dat tot duhul și tot ultimul am fost, umilit…

Am jurat că nu mai alerg niciodată. Am simțit că alergarea este cel mai urât lucru care poate exista.

 

După aproape 20 de ani de la acel moment, am început să alerg, cu scopul de a slăbi, deoarece ajunsesem la peste 110kg și simțeam că nu e de bine.

Acum mă aflu în Câmpulung Moldovenesc, la linia de start a competiției Bucovina Ultra Rocks 4Summit, 88km, cu 5400m diferență de nivel, competiție care e și Campionatul Național de Ultra-alergare Montană.

Este ora 5:40, o dimineață înnorată, încă e întuneric, soarele abia se face văzut. Sunt înconjurat de cei mai buni alergători pe distanță lungă din România, am schimbat câteva vorbe cu colegii „de suferință”, dar în mintea mea nu a fost altceva decât „filmul” cursei pe care urmează să o parcurg. 

Cunoșteam traseul, fiindcă l-am parcurs în ultimii doi ani, vizualizam ce și unde o să mănânc, pe ce porțiuni o să accelerez, pe ce porțiuni o las mai încet. Totuși, încercam să ghicesc cu ce dificultăți o să mă confrunt, fiindcă este imposibil ca într-un ultra-maraton să nu existe situații dificile.

Drumul până la linia de start nu a fost ușor, dar tot timpul este loc pentru și mai bine. Am respectat planul de antrenament cu strictețe, în ultimele 3 luni am alergat peste 1000km, cu 36000m diferență de nivel. Mă simt pregătit și fizic, și mental, am făcut tot ce am putut să fac, acum este testul și urmează să văd cum o să mă descurc.

3, 2, 1… START  Bucovina Ultra Rocks 

Traseul ce urma să îl fac l-am împărțit în 3 etape, în 3 intervale de timp:

  1. START – RARĂU 2 – 4h35’
  2. RARĂU 2 – RUSCA – 4h03’
  3. RUSCA – FINISH – 4h57’

Pentru fiecare etapă, am avut un timp propus, pe care l-am stabilit cu ajutorul lui Robert, și doar asta aveam în minte, să mă încadrez în acel timp.

 

După start, alergam controlat, mă aflam în mijlocul plutonului, alergam cu colegii de club, Adi și Moruțan. CSM Cluj, a avut două echipe de băieți la campionat. Ca să fie validată o echipă, era necesar ca cel puțin trei membri să termine cursa. Colegii mei de echipă erau Sovereșan, Moruțan și Radu. 

În ultimele zile, în Bucovina a ploat foarte mult. Am știut că trebuie să am mare grijă, fiindcă talpa pantofului meu nu avea cea mai potrivită tracțiune pe solul umed, mai ales pe rădăcini și pietre. Deja știam unde o să alerg mai încet decât calculasem inițial și am restructurat planul, rapid.

Prima urcare pe Rarău a mers conform planului, dar coborârea către Cheile Moara Dracului mi-a dat bătăi de cap…

Noroi, stânci și rădăcini umede, a mers mult mai încet decât doream.

Nu e bai, că urmează porțiunea unde pot accelera, până la Check Point Slătioara a mers bine, dar simțeam apropierea furtunii, vântul începea să se facă simțit din ce în ce mai tare. Scopul meu a fost să ajung cât mai rapid în Codrul Secular, astfel încât, dacă vine furtuna, să mă prindă în pădure.

Cum urcam prin această pădure minunată, simțeam cum se face din ce în ce mai frig, iar cum ajungeam către marginea pădurii deja simțeam vântul cum trece prin hainele ude de transpirație în interior în exterior leoarcă din cauza umidității din aer.

Am ajuns pe vârful Rarău a doua oară, ploua încet și cu întrerupt, m-am realimentat cu o jumătate de banană și un gel și am început rapid coborârea către Zugreni, aveam peste 5 minute întârziere față de plan.

Nu am forțat pe coborâre, pentru că nu avea sens să mă supun la riscuri; am alergat controlat, mâncând un baton, iar când am ajuns pe forestier am preluat viteza de croazieră și am alergat constant până la punctul de control, de unde am luat 1,5l de apă iar apoi mi-am continuat drumul către cea mai grea urcare din cursă – Pietrosul Bistriței.

Pe urcarea către cel mai spectaculos peisaj ploaia s-a oprit parcă dorind să ne facă un favor, dar a rămas umiditatea ridicată în pădure, mă simțeam ca într-o saună turcească; înaintam constant către vârf, dar mergea mai greu decât voiam. Deja parcursesem mai bine de 50 de kilometri. Oricât de antrenat ai fi după atât timp în efort începi să resimți oboseală.

Împingeam foarte puternic în bețe, cum nu am mai făcut până atunci.  Pe unele porțiuni solul aluneca atât de tare, încât efectiv nu puteam să mă las doar în picioare; pas cu pas, metru cu metru, am ajuns sus, în vârf unde urma creasta și coborârea așteptată.

La Check Point Rusca, de la kilometrul 60, am ajuns cu 16 minute mai repede decât planul, asta însemna că am recuperat întârzierea și aveam un avans de 11 minute. Nu îmi venea să cred că am reușit să recuperez 16 minute pe această porțiune. 

 

În Check Point, nu am avut altceva în cap decât să stau sub 5 minute, încercam să mă concentrez pe ce am de făcut. 

În timp ce voluntarii mă ajutau să prepar isotonicul, am șters noroiul și praful întărit de pe picioare, am luat nutriția pentru ultimul segment din cursă și am plecat. Totul a durat 5 minute și 19 secunde.

Pe urcare către vârful Giumalău, mi-am propus să alerg pe tot traseul, cu excepția a trei porțiuni mai abrupte… Bineînțeles că ce-mi doream eu nu corespundea cu ce urma să fie… Din Rusca urcam cu Viorica Mălai, încercam să țin un ritm constant și susținut, cum îmi place mie. Căldura începea să fie din ce în ce mai mare și resimțeam asta, „trebuia să iau mai multă apă” – era gândul principal din capul meu.

După ce am terminat flask-ul cu apă, am trecut pe primul flask cu iso, simțeam că nu e plin flask-ul, cum am înghițit am știut că urmează să am probleme cu nutriția… 

A fost foarte concentrat iso-ul, nu am verificat la Check Point să fie flask-ul plin cu apă, am greșit, greșeala asta mă va costa.

Nu aveam de ales, am băut câte puțin din flask, dar degeaba, mi s-a format o bulă în stomac. Știam ce am de făcut, fiindcă am mai trecut prin asta: trebuie să ajung pe vârf cât mai repede, să iau apă. De mâncat, nu puteam mânca fără apă, iso-ul nu intra, soarele ardea și mai tare… Sufeream. 

 

E a patra oară când urc pe Giumalău și de fiecare dată am suferit, tot timpul de căldură și de lipsă de apă, zici că e o tradiție deja pentru mine. Nu aveam pentru ce să mă mai enervez, că nu rezolvam nimic, am tras de mine să ajung pe vârf. Am ajuns la ultima parte a urcării, o porțiune mai abruptă, am adunat energia ce o mai aveam în picioare și brațe și am urcat cu ultimele forțe

În Check Point am stat sub 1 minut, am luat apă și am pornit către Transrarău.

 

În curse, îmi plac momentele alea despre care povestește Robert, când „dezarhivez” antrenamente și corespund bucățile din traseu cu un traseu făcut într-un antrenament, sau momentele grele dintr-un antrenament, momente peste care am trecut, iar toate aceste amintiri mă fac să fiu mai confortabil cu suferința.

Prima parte din coborârea de pe Giumalău seamănă mult cu coborârea de pe Jepii Mari. Nu am accelerat încă, nu avea sens; coboram constant printre rădăcini și stânci, iar singurul meu gând a fost să-mi revin cu digestia, fiindcă urma o porțiune unde trebuie să trag. Mi-am adus aminte de shot-ul de ghimbir pe care l-am luat cu mine, l-am băut și am așteptat ca ghimbirul să-și facă efectul.

Am trecut de porțiunea tehnică și am intrat pe poteca mea preferată din traseu, poteca ce duce către Transrarău, prin pădure. Este o plăcere să alergi pe poteca asta, solul este moale, zici că e un covor gros și lung, care a fost pus acolo intenționat, pentru ca piciorul alergătorului să se poată recupera după traseul dificil pe care l-a parcurs până acolo.

Digestia mea tot nu a fost ce trebuie, trecuse deja o oră fără să mănânc. Am mâncat un gel în mai multe tranșe, să văd ce se întâmplă, greața tot mă bântuia, dar știam că trebuie să am răbdare.

 

Cum alergam către șosea, vedeam mașinile parcate ale susținătorilor, speram să îi văd pe Irina și pe copii. 

Cum am ieșit din pădure, nu mi-a venit să cred ce vedeam: erau Irina și băieții, mă așteptau… Inima mea a început să bată tare, ca cea a unui adolescent la prima întâlnire cu o fată. Fix în brațele ei m-am oprit.  Îmi spunea că merg foarte bine, că mă iubește și că arăt bine și în formă și să țin tot așa, până la final! 

Spunea că nu are ce să-mi dea, dar nici nu aveam nevoie de altceva, întâlnirea asta de nici 1 minut mi-a dat un val de energie pe care nu-l pot descrie în cuvinte! Simțeam din partea ei iubire, înțelegere, apreciere, respect, bucurie! Deși ea nu este direct implicată în planul meu de antrenament și nici în pregătirea mea pentru curse, mă înțelege și mă susține mai mult decât oricine și îmi arată asta exact când am nevoie!

 

Am traversat drumul cu lacrimi în ochi și am început să urc către punctul de control de la stână. Mă simțeam ca un câștigător, am câștigat în clipele mai devreme mai mult decât îmi puteam dori de la această cursă.

Pe ultima parte rămasă din cursă, în ciuda faptului că mi-a fost greu și sufeream din cauza lipsei de energie, alergam cu zâmbetul pe buze și așteptam cu nerăbdare să cobor de pe Runc și să ajung iar în brațele iubite.

În spatele meu, deja se auzeau tunetele și și se vedea un nor negru și întunecat, în fața mea era soare și lumină încă, parcă alergam între două lumi.

13h și 9 minute arăta ceasul meu când l-am oprit după trecerea liniei de finish, un timp mai bun cu 26 de minute decât planul. 

Sunt în brațele Irinei, cu băieții lângă noi, înconjurați de prieteni, mă simt câștigător!

De ce alerg?

Poate pentru că îmi place să aflu ce este dincolo de zona mea de confort, poate pentru că îmi place să ajung în situații unde începe lupta între corp și minte, poate pentru că în curse lungi sunt obligat să găsesc soluții la situații apărute, poate pentru că îmi dă putere mentală să pot trece peste momente dificile cu care mă confrunt în viața profesională și personală, poate pentru a avea un corp sănătos și o minte pe măsură, poate pentru a fi un exemplu pentru copii mei, poate pentru momentele unice  când redescopăr ce este cu adevărat important în viață.

Cauți un plan de antrenament?

Peter Schuller este elevul TrailRunning Academy din Octombrie 2019. Printre cele mai bune rezultate se numără un semimaraton, în antrenament, în 87 de minute și un loc 7 la Bucovina Ultra Rocks4Summit.

Poți ocupa și tu unul din locurile dedicate antrenamentelor personalizate.
Peter Schuller

Peter Schuller

Om simplu și calm. Tot ceea ce fac, fac din plăcere. Alergarea este o pasiune dar o tratez cu seriozitatea unui job full time fiindca mă împinge să-mi depășesc limitele.
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe 4 comentarii

Ce m-a învățat alergarea

Devino membru activ TrailRunning Academy

Ai acces la toate articolele. Gratuit primele 15 zile. 

Ce m-a învățat alergarea

Ar fi trebuit să fie povestea unei curse, Mogoșa Everesting dar o să fie despre ce ne învață alergarea în viața de zi cu zi

Articol scris și trăit de 

Ar fi trebuit să fie povestea unei curse, Mogoșa Everesting dar o să fie despre ce ne învață alergarea. 

Anul trecut, în 2021, pe 7 August participam la prima mea competiție sportivă, Mogoșa Everesting. Alergam deja din 2013 dar o făceam doar la nivel de jogging. Întâmplător am auzit la un post de radio local, din Baia Mare, o reclamă ce spunea: “Participă la Mogoșa Everesting și află care e Everestul tău. Termină cel puțin o singură urcare și coborâre și vei primi medalia de finish-er.” Mi-a plăcut mult mesajul și eram conștient că nu sunt pregătit să fac cele 18 ture pentru a strânge 8848 de metri în sus și în jos, dar mă întrebam oare care este Everestul meu. 

Așa am ajuns să particip și după mai bine de 19 ore, am adunat 11 ture adică Everestul meu era de 5401 metri și se întindea pe mai bine de 44 de kilometri. Mi-am dat seama că reușisem să alerg (e mult a spune alergare, mai degrabă să mă târăsc) un ultramaraton cu o diferență considerabilă pentru un om obișnuit, nicidecum un sportiv. 

Pentru cei care nu cunosc competiția, am să fac o mică descriere a traseului: lângă Baia Sprie, parte din munții Gutâi, este vârful Mogoșa ce are o altitudine de 1246 m. De pe acest vârf pornește o pârtie de schi ce se bifurcă la un momentdat în mai multe variante până la lacul Mogoșa și în altă parte spre stațiunea Șuior. Diferența de nivel dintre lac și vârf este de aproximativ 500m pe o distanță de maxim 2 km, cu o înclinație medie de peste 25%. Se face o urcare si apoi o coborâre pe una din variantele de pârtie de ski…și tot așa de 18 ori, până la capăt, cu un termen limită de 24 de ore. Brutal! Cine nu a făcut urcări si coborâri pe o înclinație de peste 25% nu poate însemna prea mare lucru, dar odată ce faci asta și începi să miroși respectul pe care ți-l transmite muntele, optica devine diferită. Iar pentru un om obișnuit, chiar e brutal. Da,cuvântul acesta descrie cel mai bine acest concurs. 

Mi-a placut așa de mult conceptul, atmosfera de la concurs, alergătorii care se încurajau și se felicitau unul pe altul când se înâlneau pe traseu, încât mi-am promis, că începând cu următoarea săptămână de după concurs, am să încep pregătirea și în 2022 am să particip foarte bine pregătit și am să fac toate cele 18 ture în mai puțin de 24 de ore. Și asa am și făcut. 

Am strâns într-un an de zile 399 de alergări care în total însumau 3814  km alergați cu o diferență de nivel de peste 90.000 m. Am citit cărți, mi-am ordonat viața, mi-am planificat antrenamentele, am participat la mai multe curse pregătitoare printre care și două ultramaratoane de 52 și 87 km. Totul pentru a fi pregătit pe 6 August 2022. Această dată era pentru mine un eveniment ce urma să fie foarte important în viața mea. 

Și așa cum spunea o vorbă: “atunci când îți faci planuri universul râde de tine”, cu aproximativ zece zile înainte de cursă am simțit că răcesc. Am zis, o răceală, trece. Am mai avut o grămadă și cum au venit așa au și trecut. Dar după o zi m-am simțit scanat de răceală și mi-am dat seama că nu-i răceală, că-i covid (eram vaccinat dar și trecut prin boală așa că știam cum te face să te simți covidul). Mi-am făcut un prim test și a ieșit negativ. Am fost fericit că nu-i covid și mi-am văzut în continuare de antrenamente. N-am vrut să ratez nici un antrenament. Am vrut să fiu 100% în ziua concursului. Dar după alte două zile am simțit că merge tare greu un antrenamet relativ simplu. Mi-am mai făcut un test și am ieșit pozitiv. Simțeam că lumea se sfârșește, că cerul se coboară în întregime pe umerii mei. Imi ziceam că oricum Covidul trece în cinci zile si văd eu cum mă simt și pe sâmbătă mă duc la concurs. 

Mi-a trebuit aproape incă o săptămână în care să discut cu cei apropiați, cu antrenorul meu, Robert, ca să zic până la urmă că sănătatea e mai importantă ca orice. Eu de fapt alerg pentru sănătate, alerg pentru că îmi place și pentru că îmi doresc  să fac acest lucru până la adânci bătrâneți. 

Modelul meu este un senior din Baia Mare care la 90 de ani aleargă în fiecare zi peste 4 km. Am realizat că alergarea m-a învățat să fiu reziliant și să iau lucrurile așa cum sunt. Că a fi sănătos este cel mai important lucru, că bucuria de a alerga e peste rezultatul unei competiții, că antrenamentele sunt frumusețea alergării și că ele sunt grosul călătoriei noastre de alergători, că-i important să știm să pierdem, indiferent ce pierdem. Sunt recunoscător pentru această lecție și imi propun ca pe viitor să mă bucur de fiecare antrenament, de fiecare cursă și de fiecare zi în care voi putea sănătos să mă vâr în pantofii de alergare și să pornesc pe cărări și străzi, să savurez fiecare pas indiferent că-i ușor sau greu! 

TrailRunning Academy - logo

Alătură-te!

Planurilor de antrenament,

sfaturilor de cursă,

comunității!

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

3 beneficii dovedite de Beta-Alanină pentru sportivii de anduranță

3 beneficii dovedite de Beta-Alanină pentru sportivii de anduranță

Suplimentarea cu beta-alanină pentru sportivii de anduranță continuă să devină din ce în ce mai populară. Continuați să citiți pentru a afla despre beneficiile sale, posibilele efecte secundare și dozele adecvate.

Articol pentru membrii Elite

Gratuit primele 15 zile apoi:

Ai cont si abonament activ? Login

Articol scris de:

Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Este Glutamina esențială pentru alergători?

Este Glutamina esențială pentru alergători?

Suplimentele de glutamină au fost populare în circuitul celor care merg la sală. Mulți oameni iau suplimentul de aminoacizi în speranța că va ajuta la creșterea masei musculare. Cu toate acestea, nu există de fapt nicio dovadă că suplimentele de glutamină ajută la creșterea masei musculare. Așa este, dacă luați un supliment de glutamină pentru a ajuta la creșterea masei musculare, este probabil o pierdere de bani. Cu toate acestea, există dovezi că suplimentele de glutamină pot fi utile pentru sportivii de anduranță.

Articol pentru membrii Elite

Ai cont si abonament activ? Login

Articol scris de:

Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

L-Carnitina mă face un alergător mai bun?

L-Carnitina mă face un alergător mai bun?

Despre L-Carnitina - Ce este L-Carnitina - Rolul L-Carnitinei in organism - Surse de L-Carnitina - Administrarea corecta a L-Carnitinei

Articol pentru membrii Elite

Ai cont si abonament activ? Login

Articol scris de:

Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.

L-Carnitina este un derivat natural al aminoacizilor, care este adesea luat ca supliment alimentar. Se folosește pentru a pierde în greutate și poate avea un impact și asupra funcționării creierului. Cu toate acestea, afirmațiile populare despre suplimente nu se potrivesc întotdeauna cu știința.

Acest articol examinează potențialele riscuri și beneficii ale suplimentelor cu L-Carnitină și explică modul în care acest nutrient funcționează în corpul tău.

Pe aceași temă

Ce este L-Carnitina?

Carnitina este un supliment nutritiv și alimentar. Joacă un rol crucial în producerea de energie,prin transportul acizilor grași în mitocondriile celulelor. Mitocondriile acționează ca niște motoare în celule, arzând aceste grăsimi pentru a crea energie utilizabilă. 

Corpul tău poate produce L-Carnitină din aminoacizii lizină și metionină. Pentru ca organismul să o producă în cantități suficiente, ai nevoie și de multă vitamina C.

Pe lângă L-Carnitina produsă în organism, o mai poți obține, în cantități mici, mâncând produse de origine animală, precum carnea de vită sau peștele. Veganii sau persoanele cu anumite probleme genetice ar putea să nu poată produce sau obține suficientă L-Carnitină. Acest lucru face din L-carnitina un nutrient esențial condiționat.

Câte tipuri de Carnitină există?

L-Carnitina este forma biologic activă standard de carnitină, care se găsește în corpul tău, în alimente și în majoritatea suplimentelor.

Iată câteva alte tipuri de carnitină:

  • D-carnitina: această formă inactivă poate provoca o deficiență de carnitină în corpul tău,prin inhibarea absorbției altor forme mai utile;
  • Acetil-L-Carnitina: numită adesea ALCAR. Aceasta este probabil cea mai eficientă formă pentru creierul tău. Studiile sugerează că poate aduce beneficii persoanelor cu boli neurodegenerative.
  • Propionil-L-Carnitina: această formă este potrivită pentru problemele circulatorii, cum ar fi bolile vasculare periferice și hipertensiunea arterială. Poate crește producția de oxid nitric, care îmbunătățește fluxul sanguin.
  • L-CarnitinL-tartrat: acesta este, de obicei, adăugat la suplimentele sportive, datorită ratei rapide de absorbție. Poate ajuta la durerile musculare și recuperarea în timpul exercițiilor fizice.

Pentru majoritatea oamenilor, acetil-L-Carnitina și L-Carnitina par a fi cele mai eficiente pentru uz general. Cu toate acestea, ar trebui să alegi întotdeauna forma care se potrivește cel mai bine nevoilor și obiectivelor tale personale, ascultând sfatul medicului.

Care este rolul L-Carnitinei în corp?

Rolul principal al L-Carnitinei în corpul tău implică funcția mitocondrială și producerea de energie. În celule, ajută la transportul acizilor grași în mitocondrii, unde pot fi arse pentru a obține energie.

Aproximativ 98% din rezervele de L-Carnitină sunt conținute în mușchi și cantități mici în ficat și sânge. Cercetările mai noi ilustrează beneficiile potențiale ale diferitelor forme ale carnitinei, care pot fi utilizate pentru afecțiuni precum boli ale inimii și creierului.

L-Carnitina ajută la pierderea în greutate?

În teorie, folosirea L-Carnitinei, ca supliment pentru pierderea în greutate, are sens. Deoarece, L-Carnitina ajută la mutarea mai multor acizi grași în celulele tale spre a fi arși pentru a obține energie, ai putea crede că acest lucru îți va crește capacitatea de a arde grăsimi și de a pierde în greutate. Cu toate acestea, corpul uman este extrem de complex, iar rezultatele studiilor atât pe oameni, cât și pe animale sunt neclare.

Într-un studiu de opt săptămâni, pe 38 de femei, care au făcut mișcare de patru ori pe săptămână, nu a existat nicio diferență în ceea ce privește pierderea în greutate între cele care au luat L-Carnitină și cele care nu au făcut-o. În plus, cinci dintre participanții care au luat L-carnitină au avut stări de greață sau diaree.

Un alt studiu uman a monitorizat efectul L-Carnitinei asupra arderii grăsimilor în timpul unui antrenament de 90 de minute cu bicicleta staționară. Patru săptămâni de administrare de suplimente cu L-Cartinină nu au crescut nivelul de ardere al grăsimilor.

Cu toate acestea, după o centralizare a nouă studii – la persoane obeze sau adulți în vârstă – s-a constatat că oamenii au pierdut, în medie, cu 1,3 kg în plus, în timp ce luau L-Carnitină. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma beneficiile L-Carnitinei la o populație mai tânără și mai activă. Deși poate ajuta la pierderea în greutate pentru persoanele obeze sau adulții în vârstă, trebuie să existe mai întâi o dietă minuțioasă și un regim de exerciții fizice.

Ce efecte are L-Carnitina asupra funcției creierului?

L-Carnitina poate avea beneficii pentru creier. Unele studii pe animale sugerează că forma acetil, acetil-L-Carnitina (ALCAR), poate ajuta la prevenirea declinului mental legat de vârstă și poate îmbunătăți metodele de învățare.

Studiile pe oameni indică faptul că administrarea zilnică de acetil-L-Carnitină ajută la inversarea declinului funcției cerebrale asociate cu Alzheimer și alte boli ale creierului. Această formă a prezentat beneficii similare pentru funcția generală a creierului și la adulții în vârstă care nu aveau Alzheimer sau alte afecțiuni ale creierului. În cazuri specifice, această formă îți poate proteja creierul chiar și de deteriorarea celulară.

Într-un studiu de 90 de zile, la persoanele cu dependență de alcool, care au luat 2 grame de acetil-L-Carnitină pe zi, au experimentat îmbunătățiri semnificative în toate funcțiile creierului. Sunt necesare mai multe cercetări cu privire la beneficiile pe termen lung pentru persoanele sănătoase.

 

L-Carnitina: Alte beneficii pentru sănătate

Iată câteva beneficii suplimentare pentru sănătate legate de consumul de suplimentele cu L-Carnitină:

  1. Sănătatea inimii

Unele studii demonstrează o reducere a tensiunii arteriale și a procesului inflamator asociat cu bolile de inimă. Studiul arată că 2 grame de acetil-L-Carnitină pe zi au dus la o scădere de aproape 10 puncte a tensiunii arteriale sistolice (mare).

Folosirea L-Carnitinei a adus îmbunătățiri la pacienții cu tulburări cardiace severe, cum ar fi boala coronariană și insuficiența cardiacă cronică. Un studiu de 12 luni a observat o reducere a insuficienței cardiace și a deceselor în rândul participanților care au luat suplimente de L-carnitină.

  1. Performanță la efectuarea exercițiilor

Dovezile sunt mixte când vine vorba de efectele L-Carnitinei asupra performanței sportive. Cu toate acestea, mai multe studii evidențiază beneficii ușoare asociate cu doze mai mari sau pe perioade mai lungi. Beneficiile L-Carnitinei pot fi indirecte și pot dura săptămâni sau luni până să apară. Acest lucru diferă la L-cartinină, față de suplimente precum cofeina sau creatina, care pot îmbunătăți direct performanța sportivă.

  1. L-carnitina poate ajuta la:
  • Recuperare: poate accelera recuperarea după exercițiul fizic;
  • Crește aportul de oxigen muscular;
  • Rezistență: poate crește fluxul sanguin și producția de oxid nitric, ajutând la întârzierea disconfortului și la reducerea oboselii;
  • Combaterea durererii musculardin timpul și după efectuarea exercițiilor fizice;
  • Producția de globule roșii: poate crește producția de globule roșii, care transportă oxigenul în corp.

Diabet de tip 2

Carnitina poate reduce, de asemenea, simptomele diabetului de tip 2 și factorii de risc asociați. Un studiu asupra persoanelor cu diabet zaharat de tip 2, care iau medicamente antidiabetice, a indicat că suplimentele de carnitină au redus semnificativ nivelul zahărului din sânge, în comparație cu un placebo. De asemenea, poate combate diabetul prin creșterea unei enzime cheie, numită AMPK, care îmbunătățește capacitatea organismului de a folosi carbohidrați.

 

Siguranță și efecte secundare

Pentru majoritatea oamenilor, 2 grame sau mai puțin pe zi sunt relativ sigure și fără efecte secundare grave. Într-un studiu, persoanele care au luat 3 grame în fiecare zi timp de 21 de zile nu au experimentat efecte negative. Într-o analiză privind siguranța administrării de L-Carnitină, dozele de aproximativ 2 grame pe zi au părut a fi sigure pentru utilizare pe termen lung. Cu toate acestea, au existat unele efecte secundare ușoare, inclusiv greață și disconfort abdominal.

Suplimentul de L-Carnitină poate crește nivelul de trimetilamină-N-oxid (TMAO) în timp. Nivelul ridicat de TMAO crește riscul de ateroscleroză – o boală determinată de înfundarea arterelelor. Sunt necesare mai multe studii privind siguranța suplimentelor cu L-carnitină.

 

Surse naturale de L-Carnitină

Poți obține cantități mici de L-Carnitină prin dietă, consumând carne și pește.  Cele mai bune surse de L-Carnitină sunt:

  • Carne de vită: 95mg/100g;
  • Carne de porc: 28mg/100g;
  • Pește: 6mg/100g;
  • Pui: 3,5mg/100g;
  • Lapte: 7mg/200ml.

Interesant este că sursele alimentare naturale de L-Carnitină au o rată de absorbție mai mare decât suplimentele. Potrivit unui studiu, 57–84% din L-carnitină este absorbită atunci când este consumată din alimente, comparativ cu doar 14–18% atunci când este luată ca supliment.

După cum s-a menționat anterior, corpul nostru poate produce această substanță în mod natural, din aminoacizii metionină și lizină, dacă rezervele sunt scăzute. Din aceste motive, suplimentele cu L-Carnitină sunt necesare doar în cazuri speciale, cum ar fi tratamentul bolilor.

Trebuie să iau L-Carnitină dacă alerg constant?

Nivelurile tale de L-Carnitină sunt influențate de cât de mult mănânci și de cât de mult produce corpul tău. Din acest motiv, nivelurile de L-Carnitină sunt adesea mai scăzute la vegetarieni și vegani, deoarece aceștia restricționează sau evită produsele de origine animală.

Prin urmare, vegetarienii și veganii ar putea dori să ia în considerare suplimentele cu L-Carnitină. Cu toate acestea, niciun studiu nu a confirmat beneficiile suplimentelor de carnitină la aceste populații specifice. Adulții în vârstă pot beneficia de suplimente de L-Carnitină. Cercetările arată că nivelul din corp tinde să scadă pe măsură ce îmbătrânești.

Într-un studiu, 2 grame de L-Carnitină au redus oboseala și au crescut funcția musculară la adulții în vârstă. Alte cercetări arată că acetil-L-Carnitina poate ajuta, de asemenea, la îmbunătățirea sănătății și a funcționării normale a creierului pe măsură ce îmbătrânești.

Riscul de deficiență este mai mare pentru cei cu boli precum ciroza și bolile de rinichi. Dacă aveți una dintre aceste condiții, un supliment poate fi benefic, dar numai sub îndrumarea medicului.

Concluzii:

Carnitina este cunoscută cel mai bine ca arzător de grăsimi, dar este puțin probabil să provoace o pierdere semnificativă în greutate, de una singură. Cu toate acestea, studiile susțin utilizarea acesteia pentru sănătate, funcționarea normală a creierului și prevenirea bolilor. De suplimentele pot beneficia și de cei cu niveluri mai scăzute, cum ar fi adulții în vârstă, veganii și vegetarienii.

Dintre diferitele forme, acetil-L-Carnitina și L-Carnitina sunt cele mai populare și par a fi cele mai eficiente.

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Creatina – despre supliment: indicații, beneficii, tipuri de creatină, dozare, potrivită pentru alergători?

Creatina pentru alergatori

Creatina – despre supliment: indicații, beneficii, tipuri de creatină, dozare, potrivită pentru alergători?

Creatina pentru alergatori

Articol pentru membrii Elite

Ai cont si abonament activ? Login

Articol scris de:

Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Am alergat printre stele la Rodnei Sky Race

Devino membru activ TrailRunning Academy

Ai acces la toate articolele. Gratuit primele 15 zile. 

Am alergat printre stele la Rodnei Sky Race

Articol scris de Nicolae Rotărescu

Întrebarea înainte de cursă era dacă să mă încalț cu pantofi cu membrană impermeabilă sau nu. De ce mă întrebam asta? Pentru că în cursa precedentă, la msg Ultramaraton Apuseni am avut o experiență pe care n-am vrut să o mai repet în Rodnei. 

Alergasem prima buclă de 43 km pe o vreme superbă dar după alți 20 km a început ploaia. Și după șase-șapte ore de picioare ude și un total de 87 de km, mi s-a desprins pielea  de pe laba piciorului (picior, nu pantof), începând de la călcâi si până la baza degetelor. Talpa mea era o bășică imensă care durea la fiecare pas. Și ca să fie și mai frumos, pe ultimii patru kilometri la piciorul drept, exact pe pingea, s-a crapat in două pielea…sau bășica. Credeți-mă că a fost o adevărată “plăcere” să alerg cu ce am avut eu pe tălpi, într-atât de plăcut încât primul lucru pe care l-am comandat după cursă au fost o pereche de pantofi de alergare cu membrană impermeabilă. Mi-am zis că oriunde mă duc și e de alergat mai mult de trei ore pe ploaie, am să folosesc pantofii impermeabili. Zis și făcut, uitându-mă pe vremea probabilă, m-am decis să-mi iau impermebilii. 

Se spunea clar că de la ora 11.00 o să fie ploaie pe traseu. Gata echipat, ies din pensiune si constat că plouă, era ora 08:30, exact cu o oră înainte de start. Bun, mă felicit că mi-am luat pantofii impermeabili și pornesc împreună cu Mihai, un coleg de alergare și cu Gabi, un băiat din Sighet pe care l-am întâlnit la pensiunea unde eram cazați. 

Ne hotărâm că vom alerga toți trei în echipă, eu voi duce trena pentru că am o experiență mai mare (deși alerg la concursuri doar din august 2021), iar băieții au fost de acord că merg pe mâna mea. În plus, ne-am propus să transformăm cursa într-un antrenament lung de sâmbătă în care să ne bucurăm și să admirăm peisajul. Pe lângă asta, îmi doream să-i încurajez pe toți cei pe care îi întâlnesc în cursă sau care o să mă întâlnească. 

Cu douăzeci de minute înainte, ne apucăm serios de încălzire, facem o alergare ușoară după care trecem la școala alergării și încheiem tot cu o alergare lejeră spre zona de control. 

Apoi ni se verifică echipamentul: să avem la noi foiță, folie de supraviețuire, geluri sau batoane buff sau bască. Intrăm în zona de start și încărcați de un vibe bun și adrelină țopăiam întruna ca niște scolari entuziasmați. 

Se dă startul. Pornim cei aproximativ 150 de alergători, primii în ritm nebun, noi am rămas la urmă să închidem convoiul. Mi-am propus să duc cursa într-un ritm crescător, la început ușor și să închei în forță. Deși e prima mea participare la Rodnei Sky Race, știam munții Rodnei din drumețiile pe care le-am mai făcut în zonă. 

Urcarea de pe Puzdrele nu o cunoșteam deloc dar după hartă intuiam că o să fie o urcare dificilă, așa că am luat-o ușor pe șosea. După vreo doi kilometri de asfalt, traseul a făcut dreapta și am luat-o pe un drum pietruit până prin curtea unei pensiuni de unde începea practic cățărarea. De alergare, la majoritatea dintre noi nu era vorba. Înfipt în bețe, ușor aplecat înainte, duceam un ritm cât mai constant cerând, din când în când, feedback de la Mihai și Gabi, dacă merg bine și dacă pot susține ritmul. 

Foarte entuziaști, mai tineri cu aproape două decenii ca mine, îmi răspund mereu că da, e bun ritmul și că pot să-i dau și mai mult. Încet, trecem pe lângă alți alergători și realizăm că urcarea, pe măsură ce avansăm, tot crește ca dificultate și ca unghi. La fiecare sfert de oră, ceasul ne aduce aminte să ne hidratăm, deși la un moment dat cred că era ultimul lucru de care puteam să uităm. Le zic colegilor că e bine să bem cât mai puțin dar constant să evităm dezshidratarea. 

Afară era deja foarte cald, soarele bătea și eram foarte aproape de golul alpin așa că umbra lipsea cu desăvârșire. Pe mine curgea apa în valuri. Arătam de parcă am fost stropit cu hidrantul pompierilor. Pantalonii lungi de pe mine se umpluseră de apă și îi simțeam de parcă aveau cinci kilograme. 

Dar vibrația și energia noastră era foarte bună. Glumeam, râdeam, admiram diversitatea de flori sălbatice de pe traseu, ba chiar un alergător din spate spunea de fâneața din Rodnei că e cea are cea mare diversitate de flori, pe metrul pătrat, din Europa. 

Încet, în stânga noastră apărea cascada Puzdrele. Trecem pe lângă vuietul ei și uitându-mă la ceas văd că suntem deja la km cinci și că au trecut cam șaptezeci de minute de la start. Vine o vale, mă aplec să mă răcoresc, mă stropesc pe ceafă, pe tricou mă ud bine de tot și basca de alergare o scufund în apă. Deodată simt că a trecut cineva pe lângă mine într-un ritm ieșit din cadența întâlnită de noi până atunci. Ridic privirea și îl văd pe Nicu Bălan cu genunchii ridicați, fără bețe, alergând parcă plutind, cu o viteză ce ne părea amețitoare printre alergătorii înfipți în bețe ca noi, ce ne deplasam alene în ritmul țestoasei. Pur și simplu eu și colegii mei ne-am oprit și l-am admirat câteva zeci de secunde cum alergă. “Cum să poți alerga așa pe aici? am întrebat. “Wow”a exclamat Mihai. O alergătoare din spate zice: “de asta e concurs de alergat!”. Da, simplu de zis dar greu de făcut. 

Trecerea lui Nicu Bălan ne-a mobilizat pe toți și parcă am iuțit cu toții cadența. El pornise pe traseul Galațiului cu o jumătate de oră mai târziu și după patruzeci de minute deja ne depășise. Ce frumos este să vezi asemenea sportivi în acțiune. Ai la ce visa și ai la ce tinde să faci și tu pe viitor. Pe mine m-a motivat ca pe viitor să-mi dezvolt tehnica de urcare și să încerc și eu să ajung să pot să alerg la fel de grațios pe urcare chiar dacă nu o să am aceeași viteză. Deja mă și vizualizam cum o să mă pregătesc și voi face asta până când în zare, un grup mai mare de alergători adunați m-a făcut să tresar și să ies din starea de visare. 

 

Era primul punct de hidratare, locul de unde cele două trasee imediat se despărțeau. Galațiului o lua în stânga și Puzdrele în dreapta. Am început coborârea spre primul punct de alimentare. Din șa urmau aproape trei km de coborâre. Entuziasmul era maxim și eram bucuroși că ajungem la punctul de alimentare, unde era singurul punct cu limită de timp, într-o oră și patruzeci de minute. Timpul limită era de două ore și jumătate așa că eram foarte mulțumiți de noi. Aveam deja făcută o diferență de +900m, urma aproape verticalul de pe Puzdrele, ne simțeam bine. Ce mai, o plăcere! 

Mihai, în glumă, întreabă voluntarii: “Pălincă aveți?” la care ei imediat îi spun că bineînțeles și că-i primul care cere, deși noi eram în coada plutonului. Așa că Mihai primește un păhărel de isotonic de prună de maramu’, eu cu Gabi ne distrăm și cu flascurile pline ne pornim în urcușul zilei. “Ca pe casă!” exclamă Gabi. Intr-adevăr că traseul era marcat să urcăm versabntul pe direct, de parcă urcam un acoperiș imens de casă țuguiată maramureșană. Atâta că în loc de draniță era plin de afini. 

Glumele și zâmbetele ne-au îndulcit panta și un izvor cam de la jumătate ne-a ajutat să ne și răcorim. De știam ce urmează, ne umpleam și flascurile dar de unde să știm. La un moment dat vedem înaintea noastră o alergătoare ce se sprijinea cu două mâini într-o botă ce semăna a toiagul lui Moise. Ne apropiem și ne dăm seam că era în dificultate. O întrebăm dacă e bine și ne spune că nu mai are apă de ceva timp și că e foarte deshidrarată. Am desfăcut bidoanele, și eu și Mihai și i-am pus apă de la noi, pe rând în bidon. Am vrut să-i spun să-și mai păstreze o gură că mai este un pic până ajungem la punctul de hidratare, dar înghițise deja apa toată inainte să apuc să mai spun ceva. 

O lăsăm în urmă si ne pornim spre vârful Puzdrele. Ajungem pe vârf, după alți +900 de m diferență de nivel, dar de data aceasta întinși doar în trei km. Satisfacție maximă, bucurie și dopamină cât încape. Coborârea de aici până în șaua mică dintre Puzdrele Mari și cele Mici e cu niște bolovani, o parcurgem atenți să nu ne accidentăm și parcă din trei pași și cinci mișcări ajungem pe Puzdrele Mici. De aici vedem următorul punct de hidratare plasat în șaua dintre Puzdrele și Laptelui. 

Mai admirăm în zare Pietrosul Rodnei, Munții Maramureșului după care coborâm însetați către punctul de hidratare unde surpriză, nu avem apă! Panică! Vrem Apă! Ni se dă o jumătate de flasc de care ni se spune să avem grijă până la șaua Gârgălău căci până acolo nu mai avem apă. Nervos, aproape pregătit să trag niște sfinți, mă pornesc în urcare pe Laptelui. Mă calmez repede și îmi zic că e un antrenament bun pe lipsă de apă și căldură și am oportunitatea să fac asta după 13 km cu +1800m așa că urcăm Laptelui până în vârf, uimitor de ușor, față de cum țineam eu minte acestă urcare din drumețiile mele prin Rodnei. 

Alergarea până în Șaua Gârgălu, trecută pe vârful Galațului a fost de vis și reconfortană. Aproape de șa, Mihai, încărcat pozitiv de ritm și voioșie zice:”Ce vreme minunată! Unde e și ploaia anunțată la meteo?” Nu trec trei minute si din senin: ”Bum!!!”, un tunet! “Noa, Mihai, ți-a trebuit să cobești!”. Și încă o dată se confirmă că la +2000 altitudine vremea se poate schimba instant aproape din senin. 

 

La izvor, doi voluntari ne fac refilul la flascuri și de data aceasta primim apă pe săturate și ne grăbim să trecem șaua să apucăm să coborâm din creastă înainte să vină furtuna. Reușim! 

Pe drum ne întâlnim cu niște turiști la care le recomandăm să se întoarcă că urmează să vină vreme grea. Trecem și de lacul Știol, ne și realimentăm la ultimul punct de alimentare și începem coborârea cea mai tehnică și lungă din întregul traseu, coborârea ce duce direct spre Cascada Cailor. 

Totul merge ca pe val. Îi dăm și tare dar și în ritm de siguranță. Reușesc să am o cadență de peste 220 de pași pe minut și simt că totul merge uns. Picioarele încă sunt ușoare și nici nu-mi dau seama dar deja am trecut și de Cascada Cailor. 

Urmează tot coborâre, însă  foarte alergabilă, pe un fost drum forestier. Încet creștem ritmul și pe km 25 reușim să scoatem un pace de 4:53 min/km. Pe ultimii cincizeci de metri, cu părere de rău, depășim un alergător și terminăm toți trei în șir indian, eu, Mihai și Gabi. Am funcționat azi, ca o mașină unsă. Ne facem poze, ne zbenguim și dansăm pe muzica de la start, în alergare ușoară încă zece minute pentru a ne face cool-down-ul. 

 

Plini de endorfine, serotonine, dopamine ne simțim fantastic că am terminat sănătoși cursa. Chiar dacă nu a plouat, pe noi nu ne-a prins deloc furtuna, impermeabilii mei au respirat bine și s-au comportat excelent și pe vreme caniculară și în soare de cuptor. Aflăm că în creastă sunt alergători prinși de grindină și ne bucurăm când aflăm că în cele din urmă s-au întors cu toții fără probleme. 

 

Da, am alergat printre stele!!!

TrailRunning Academy - logo

Alătură-te!

Planurilor de antrenament,

sfaturilor de cursă,

comunității!

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Feedback post curse George Gherase

Devino membru activ TrailRunning Academy

Ai acces la toate articolele. Gratuit primele 15 zile. 

Feedback post curse George Gherase

Curse

George Gherase -Ultra Trail Snowdonia

UTMB COTE D’AZUR NICE

Ultra Trail Snowdonia by UTMB

TrailRunning Academy - logo

Alătură-te!

Planurilor de antrenament,

sfaturilor de cursă,

comunității!

Publicat pe Lasă un comentariu

Campionatele Europene de Alergare Montană

Campionatele Europene de Alergare Montana 2022

Campionatele Europene de Alergare Montană

După un weekend plin de competiții internaționale de mare anvergură atât pentru profesioniști cât și pentru amatori, urmează un weekend în care le ținem pumnii reprezentanților României la Campionatele Europene de Alergare Montană 2022.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Campionatele Europene de Alergare Montană din acest an, desfășurate între 30.06 și 02.07 în Insulele Canare, pe insula La Palma, cu plecare din El Paso, vor reprezenta, de fapt, un festival care cuprinde mai multe curse:

VineriUphill Race (Doar urcare):

  • Categoria U20: 7.5km (765m+) 
  • categoria Seniori: 9km (1011m+)

SâmbătăTrail Race / Long Distance:

  • Categoria Seniori: 47.7km (2562m+)

Duminică – Up and Down Race / Short Distance:

  • categoria U20: 5.4km (309m+)
  • categoria Seniori: 18km (865m+)

România este reprezentată de o echipă la feminin și una la masculin, fiecare dintre sportivi punctând în același timp și în clasamentul individual. 

Echipa feminină este compusă din Ingrid Mutter, Florea Mădălina și Andreea Pîșcu o să concureze la proba de duminică, 18km 865m+.

Echipa masculină, compusă din: Ionuț Alin Zincă, Leonard Mitrica, Bogdan Damian și Valentin Toma o să concureze la proba de sâmbătă, 47.7km 2562m+. 

Le urăm tuturor mult succes și mai ales lui Valentin Toma, care se află la prima (din multe care o să mai urmeze) reprezentare oficială a României la un concurs internațional, rezultatele din ultimul an – Campionatul Național de Ultramaraton Montan, loc 2 / EcoRun Moieciu, loc 4 – oferindu-i un loc bine meritat în cadrul lotului României.

Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu - Antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Două ultramaratoane by UTMB de urmărit în weekend

Lavaredo Ultra Trail Robert Hajnal

Două ultramaratoane by UTMB de urmărit în weekend

În calitatea de pasionați ai alergării montane, fie de pe margine, fie direct de pe ,,teren", ne așteaptă un weekend intens: stăm cu ochii pe două ultramaratoane by UTMB ce au loc în acest weekend.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Trail 100 Andorra by UTMB

24-26 Iunie 2022

Provocarea din Munții Pirinei este acum parte din UTMB® World Series, alăturându-se astfel celor mai populare și mari evenimente de alergare din lume.

Cursa face parte din Andorra Multisport Festival și are pregătite 4 probe diferite:

  • Ultra 105km, 6900m+
  • Trail 50km, 3600m+
  • Trail 21km, 1750m+
  • Family 7,5km, 500m+
Îi ținem pumnii lui Alexandru Țimpău, sportiv TRA care va participa la Trail 100 Andorra. Have a good pace & enjoy the ride!
Ordino, Andorra ultramaratoane din weekend
Ordino, punctul de start/ finish al Trail 100 Andorra

3800 de alergători cu 50 naționalități diferite, iau startul la cea de-a 14 ediție a Lavaredo Ultra Trail, unul dintre cele mai iubite și de interes concursuri de alergare montană.

Comunitatea TRA se adună și în acest an în Dolomiți: Robert Hajnal (Lavaredo Ultra Trail, 120km, 5800m+), Cristian Bilegan si Marius Ivăniciuc (UltraDolomites, 80km, 4600m+) si Maria Taban (Cortina Skyrace, 20km, 1000m+).

Printre atletii favoriți la cursa regină se număra Marco De Gasperi, Andreas Reiterer, Xavier Thevenard, Germain Grangier, Andreu Aymerich și Hannes Namberger, al cărui interviu acordat TRA îl poți citi aici.

Lavaredo Ultra Trail Robert Hajnal
,,Memories in the Dolomites before Lavaredo Ultra Trail" - Robert Hajnal

P.S. Am lansat un GIVEAWAY pe pagina noastră de Facebook. Participă și ai șansa să câștigi odată cu Robert!

Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert
Publicat pe Lasă un comentariu

Top 3 curse ale lunii Iulie

Top 3 curse ale lunii Iulie

E o vorbă din popor care spune că dacă nu ai calendarul competițional gata la 1 ianuarie înseamnă că ești mereu pregătit de o aventură nouă, chiar și last-minute. Noi știm că nu funcționează chiar așa mereu (organizatori de concursuri, we hear you!) așa că ne-am gândit să punem la un loc un Top 3 curse ale lunii Iulie preferate de noi.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

02.07 – Hoia Baciu Night Run

Pădure recunoscută pentru activități paranormale? E clar. Locul perfect pentru un concurs. 

Și nu orice concurs, ci unul noaptea, cu premii în valoare de 6000euro și probe pentru toate gusturile. Dacă până aici totul a sunat extrem de bine… să mai menționăm și că avem un cod de reducere?

TRA20 – cod de reducere special pentru comunitatea TRA

Hoia Baciu Night Run cod reducere TRA

 

Probe

  • Speed Cross – 5km (150m+)
  • Light Fast – 10km (350m+)
  • Half Night- 21km (550m+)

09.07 – Predeal Forest Run

,,Poteci faine, alergători minunați, voluntari pe măsură, 100% alergare montană. Acesta este spiritul Predeal Forest Run. O experiență completă cu 3 probe competitive – K13, K24 and K38 (2 puncte iTRA) – și o probă necompetitivă Family Run.”

Predeal Forest Run top 3 curse ale lunii Iulie

 

Probe

  • Cros: 13km (650m+)
  • Semimaraton: 24km (1250m+)
  • Maraton: 38k (2350m+) – 2 puncte ITRA

28-31.07 – Bucovina Ultra Rocks

Printre singurele concursuri către care ești dispus să conduci mai mult decât ți-ai dori în mod normal, așa e?

Îți poți alege din nu mai mult, nu mai puțin de 7 probe, Runc-ul e Runc, tricourile sunt faine, atunci ce mai aștepți? 

Ne vedem acolo, nu?

TRA10 – cod de reducere special pentru comunitatea TRA

 

Bucovina Ultra Rocks cod reducere TRA top 3 curse

 

Probe:

  • Runc Challenge: 5km (550m+)
  • Rumble Rock: 15km (700m+)
  • Rocky: 33km (1800m+)
  • Lady’s Rocks: 48km (3100m+)
  • 4 Summits: 88km (5600m+)
  • Ultra Rocks: 110km (6500m+)
  • Beast: 180km (9600m+)

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu - Antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti