Publicat pe Lasă un comentariu

Femeile în proba de maraton (I) – Recordul nedoborât 37 ani

Femeile în proba de maraton (I) – Recordul nedoborât 37 ani

Cu siguranță o înșiruire a celor mai buni timpi lai femeilor în proba de maraton , nu ar fi fost ceea ce așteptați de la acest articol. Cercetarea nu a fost una ușoară, cu siguranță. Istoria care atestă participarea femeilor la probleme de alergare este una complexă, deși mult mai scurtă decât cea a bărbaților. Pentru mult timp, femeilor le-a fost interzisă participarea la competițiile de alergare mai lungi de 200m (și 800m mai apoi) din cauza presupuselor efecte negative asupra fertilității. Voi încerca pe parcursul acestui prim "episod" din lungul sezon al Recordurilor Mondiale, să vorbesc despre istoria femeilor în maraton.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Bandit Runner, încă din 1896

Ne întoarcem puțin în timp, mai precis în 1896, când Jocurile Olimpice au fost ,,reînviate”. Femeile au fost din nou excluse din probele de alergare. Cum pe femei nimic nu le poate opri din a obține ce își doresc, o femeie pe nume Melpomene s-a prezentat ca participantă la Maratonul Olimpic. Cu toate că organizatorii cursei i-au refuzat participarea, atleta a alergat, în afara concursului” (bandit runner, cum s-ar zice), finalizând în aproximativ 4:30h. Aproape un secol a trecut până când următoarea femeie va alerga la Maratonul Olimpic, în mod oficial.

Proba olimpica de maraton, masculin

Prima femeie cronometrată oficial în proba de maraton

Violet Piercy a Marii Britanii a fost prima participantă cronometrată oficial în cadrul probei de maraton, cu un timp de 3:40:22 la Polytehnic Marathon, în 1926. Cu toate că regula impusă de Asociația de Atletism Amator a Femeilor (WAAA) era ca nicio cursă pentru femei nu trebuie să depășească 800m, Violet Percy a încălcat cu bucurie regulile în acel an. Din această cauză și din lipsa de competiție, recordul a rezistat nu mai mult, nu mai putin de 37 ani.

Violet Percy, prima atletă din Marea Britanie care a fost cronometrată la proba de maraton

Abia în 1963, în Culver City a fost înregistrat primul timp care este considerat și primul record: 3:37h la Maratonul Emisferei de Vest din California, al atletei Merry Lepper, din SUA.

Merry Lepper termină proba de maraton în 3:37h

Prima femeie finisher la maratonul Boston

În 1966, Roberta Gibb s-a ascuns în spatele unui tufiș la startul Maratonului de la Boston și a reușit să termine cursa  într-un timp neoficial de 3:21:25. Ea a fost prima femeie cunoscută care a finalizat această cursă.

Roberta Gibb termină Boston Marathon

Probabil una dintre cele mai cunoscute povești din lumea maratonului este din 1967, când Katherine Switzer a încercat și a și reușit să se înscrie oficial la Boston Marathon. Antrenorul ei, deși neîncrezător, i-a promis că o va duce chiar el la Boston dacă îi demonstrează că poate alerga distanța dorită. Zis și făcut, Switzer a alergat în antrenament maratonul + extra 5 mile.

Atleta s-a înscris la concurs sub numele de K.V. Switzer (preferință personală) și înscrierea i-a fost aprobată, neștiindu-se. După aproape 2 mile, mașinile de presă, în frunte cu organizatorul cursei, au apărut în spatele ei. Poza vorbește de la sine și povestea întreagă, spusă chiar de atletă, poate fi citită chiar aici

Katherine Switzer, prima femeie de la proba de maraton, Boston

Nu aș vrea să distorsionez cuvintele prin traducere, întâmplarea fiind mai mult decât emoționantă și inspirațională, așa că am să ajung direct la finalul fericit: Katherine a terminat cursa și a devenit astfel, prima femeie finisher la Boston Marathon, oficial.

Schimbări din ce în ce mai mari

  • La 31 august 1971, Adrienne Beames din Australia a devenit prima femeie care a alergat un maraton sub trei ore, spărgând această barieră cu un timp de 2:46:30.
  • În 1972, femeilor li s-a permis să concureze oficial pentru prima dată la Boston Marathon.
  • Pe 28 octombrie 1973, primul maraton pentru femei a avut loc la Waldniel, Germania de Vest. Succesul acelei curse a fost construit în octombrie anul următor, când Dr. Ernst Ban Aaken, un german de vest și un puternic susținător al alergării feminine, a sponsorizat primul Campionat Internațional de Maraton pentru Femei de la Waldniel. La eveniment au concurat 40 de femei din șapte țări.
  • In 1981, a fost luată decizia includerii femeilor în proba olimpică de maraton, o zi mare! Better late than never, nu?

Au fost adesea invocate două motive pentru  care această excludere, care a durat mai mult decât ar fi trebuit:

În primul rând, unii experți au susținut că sănătatea femeilor ar fi afectată de alergarea pe distanțe lungi. Această teorie s-a dovedit falsă nu numai prin studiile medicale, ci și prin succesul femeilor maratoniste din anii 1970.

În al doilea rând, Carta Olimpică prevedea că pentru a fi inclus în Jocuri, un sport feminin trebuie să fie practicat pe scară largă în cel puțin 25 de țări de pe cel puțin două continente (pentru evenimentele masculine, cerința era de 50 de țări de pe trei continente). Maratonul feminin, susțin organizatorii olimpici, pur și simplu nu a fost suficient de popular pentru a fi inclus.

recordurile feminine si masculine la proba de maraton

To be continued. 

Citește și

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Iulian Filipov: ,, Activitatea sportivă este simbiotică vieții de familie.”

Iulian Filipov record 100km

Iulian Filipov: ,, Activitatea sportivă este simbiotică vieții de familie.”

Andrei Ivănescu

Andrei Ivănescu

Iulian Filipov demonstrează că de multe ori singura limită este cea pe care ne-o punem noi înșine: poți să ai o familie, carieră frumoasă, să nu fi fost sportiv de performanță și să alergi a 7-a performanță a lumii la 24h.

Powered by:

datacor-green-energy-logo

 

 

 

Iulian Filipov este medic specialist în chirurgie orală și maxilo-facială. Și-a dorit inițial să ajungă polițist, iar în ultimul an de liceu s-a decis să urmeze calea medicinei. Acum, printre participările la conferințe naționale și internaționale din domeniul în care excelează, a intrat și sub lumina reflectoarelor în lumea sportului, după ce a doboât recordul național la 100km pe șosea.

Află din interviul acordat TRA despre cum a ajuns să practice acest sport la nivel de performanță și mai ales, cum a reușit să doboare un record, făcând istorie pentru România.

Iulian Filipov Record National 24h

FROM HOBBY TO PERFORMANCE

Aș vrea să începem direct cu un clickbait: Iulian, de cât timp alergi și care sunt cele mai bune performanțe ale tale? Ca să știm din prima despre ce vorbim.

 


Am început să alerg în februarie 2018, însă era vorba despre alergări de relaxare, scurte, de până la 8-10 km, fără a urmări vreun obiectiv de performanță.

Dintre rezultate obținute până în prezent, PB-urile mele sunt următoarele:   maraton – 2:37:35, 100 km – 6:41:07, 24h – 277.475 km. 

datacor-green-energy-logo

Furnizăm soluții fotovoltaice integrate, la cheie, care le permit clienților noștri să genereze energie verde, accesibilă și cu mentenanță minimă, totul respectând exigențele proiectului și ale mediului înconjurător.

Iulian Filipov, record national 24h

La începutul toamnei 2020 cred că ți-ai făcut oficial debutul în sportul de performanță, mai exact pe nișa de ultramaraton, plat. Cum te simțeai în timpul cursei, când ai realizat că urmează să dobori recordurile României pe 100km, respectiv 6h?

Într-adevăr, am realizat că am timpi considerabil mai buni în alergarea de plat decât în cea de trail și mi-am stabilit ca obiectiv să alerg 100 km în mai puțin de 7h, iar prima competiție a fost în Morfleden (Germania), unde am alergat 100 km în 6:59:04, în cadrul unui concurs care s-a desfășurat pe o pistă de 400 m. Bazându-mă pe timpii obținuți în antrenamente, am știut că pot alerga sub 7:37h (care era cel mai bun timp pe 100 km în România), însă obiectivul meu era să alerg sub 7 h, iar despre asta nu eram convins că pot. 

După 6h am conștientizat că pot obține timpul dorit. Din păcate nu au existat timpi de split la 6h, nici în Germania (unde alergasem 88.4 km), nici în Olanda (unde la 6h aveam 90.74 km).

record național 100km

 

Pare că ai un apetit înnăscut pentru anduranță. Mai întâi cariera de medic, care știm că cere o capacitate de efort, muncă și focus de excepție, iar acum alergarea pe distanțe (foarte) lungi. De unde provine tot ce acest drive interior, și ce îl alimentează în continuare?

 

Într-adevăr, determinarea și puterea de concentrare sunt atribute comune atât anduranței din alergare cât și celei din sala de operație. Asta nu înseamnă că sunt vreun model în acest sens. Adevărul este că de cele mai multe ori sunt chiar leneș. Însă, dacă am o motivație puternică, în general reușesc să obțin ce-mi propun și sper să confirm acest lucru și în viitor.

 


Al 7-lea timp din istorie pe 24h. Primul român din istorie care finalizează 100km sub 7h, iar în septembrie a venit următorul rezultat fantastic: 100km în 6:41h. Din surse sigure, am auzit că și răcit chiar. Ce recorduri îți mai dorești să dobori?

Cel mai bun timp la 100 km se pare că l-am obținut atunci când mă așteptam mai puțin din cauza unei viroze. Am tușit destul de mult în primii 60 km, după care m-am simțit chiar foarte bine și, cum atmosfera de pe traseul din Winschoten era una grozavă iar circuitul unul foarte rapid, a rezultat un timp foarte bun. Îmi doresc să alerg peste 160 km intr-o competiție de 12h, peste 290 km într-una de 24h ți sub 2:30h pe maraton. Cunoscându-mă, ultimul obiectiv mi se pare cel mai greu de atins.

"

Iulian Filipov a fost numărul 1 la Ultramaratonul de 100 de kilometri desfășurat în Morfelden-Walldorf , Germania. Brașoveanul a câștigat competiția în 6 ore, 59 de minute și 4 secunde. Filipov a reușit să doboare recordul național la 6 ore de alergare și este și deținătorul recordului național de 100 de kilometri. Performanța de excepție este cu atât mai valoroasă cu cât brașoveanul s-a apucat de alergare de doar doi ani de zile.

Iulian Filipov record 100km

După atâtea cifre incredibile, mai bine să nu vorbim și de cele din antrenamente. Aș vrea totuși să te-ntreb, ca între sportivi… cu refacerea cum stai? Ceva tips and tricks, pentru cei care au puțin timp la dispoziție, dar nu neglijează totuși acest aspect?

În antrenamente încerc să am una sau două alergări lungi de 40-60 de km pe săptămână și minim un antrenament de intervale, iar volumul încerc să-l țin cât mai aproape de 180 km pe săptămână. Somnul și nutriția sunt cele mai importante variabile controlabile care influențează recuperarea, în special atunci când timpul limitat nu îți permite să introduci și alte proceduri care facilitează refacerea.

În privința nutriției pot spune sincer și deschis că în lupta cu dulciurile sunt un gurmand și un pierzător absolut, oricât efort aș fi depus în dorința de a mai înclina balanța către un BMI (Indice de masă corporală) mai bun. În ceea ce privește somnul, încerc ca în a doua parte a zile, după activitatea de la spital, să-mi strecor 15-20 de minute de power nap printre două programări.

E clar că singur nu ai cum să le faci pe toate. Zicala “E nevoie de un sat întreg să crești un copil.” cred că se poate transpune și în rândul sportivilor: e nevoie să ai persoane apropiate care să te susțină, înțeleagă și mai ales, aprecieze. Cât de important a fost și este suportul celor apropiați în drumul spre performanță?

Realitatea este că atunci când beneficiezi de înțelegere din partea celor apropiați (sau, de ce nu, de toleranță alteori) activitatea sportivă este simbiotică vieții de familie și celei profesionale. Asta nu înseamnă că e ușor să îndeși în 24 de ore spațiu temporal pentru cei dragi, profesie, sport și refacere. Este un exercițiu perfectibil al cărui drive se regăsește în dorința fiecăruia de a se plasa la un anumit nivel, fie el social, profesional sau sportiv. Iar dacă energia depusă își găsește un cadru contextual favorabil, cred că se poate.

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Call for comments! 

Publicat pe Lasă un comentariu

Femeile în proba de maraton (II) – Primele participări la Olimpiadă

Brigid Kosgei record maraton feminin

Femeile în proba de maraton (II) – Primele participări la Olimpiadă

Femeilor le-a fost interzisă participarea în proba olimpică de maraton până în 1981. Începând de atunci o mulțime de evenimente au marcat istoria alergării femeilor pe distanțe lungi.

În prima parte a acestei istorii rezumate (cu happy end), am povestit despre perioada îndelungată de timp în care femeilor le-a fost interzisă participarea în maratoanele oficiale.

Motivele au fost diverse și neîntemeiate. 1984 a fost anul în care femeile, au alergat, pentru prima dată la Olimpiadă, proba de maraton. O zi istorică! 

Te invit să descoperi mai multe despre istoria probei de maraton, feminin!

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Primele 2 recorduri după 1970


La numai 4 ani după primul timp oficial al unei femei pe proba de maraton, sub 3h, în 1975, Jaqueline Hansen sparge bariera de 2:40h, alergând maratonul în 2:38:19.

Jaqueline Hansen record maraton feminin

1977-1978

Katherine Switzer, prima participantă în mod oficial de la Boston Marathon, despre care am povestit în articolul anterior, din poziția de Director of Women’s Sport Foundation s-a întâlnit cu un reprezentant Avon Cosmetics, aceștia dorind să sponsorizeze evenimente sportive pentru femei. Proiectul propus a avut nici mai mult, nici mai puțin de 75 pagini, Switzer reușind să își atingă scopul.

În 1978 a avut loc primul Avon International Marathon, în Georgia. Dacă prima ediție a adunat participante doar din 9 țări, a doua a reunit peste 250 participante, din 25 țări diferite.

Avon International Marathon, 1978

1979

Recordurile începuseră să fie doborâte unul după altul, proba de maraton feminin devenind din ce în ce mai populară și competitivă. Norvegiana Grete Waitz câștigă New York City Marathon în 1979, a doua oară consecutiv și stabilește un nou record, 2:27:33.

Revista New York Time lansează un editorial pe tema alergării, subliniind cum în doar 15 ani, cel mai bun timp pe maraton a scăzut cu 1h, cerând autorităților să ofere accesul femeilor în proba olimpică. 

În același an, mai multe femei au creat IRC (International Runners Committee) pentru a lupta unei cauze comune: includerea lor în alergarea pe distanțe lungi. Nike a fost un puternic entuziast al mișcării, lansând o serie de reclame ce susțineau cauza.

Grete Waitz la New York City Marathon
Nike se alătură campaniei IRC
Previous
Next

5 august 1984

O zi mare pentru toate maratonistele din toată lumea! Prima probă de maraton de la Olimpiadă (Los Angeles) în care femeile au voie să participe. Din cele 55 participante din 28 țări diferite care au luat startul, 44 au finalizat cursa.

Joan Benoit Samuelson este prima femeie medaliată cu aur la proba olimpică de maraton feminin (2:24:52). Sportiva este în continuare a 4-a cea mai rapidă maratonistă din toate timpurile a SUA, primele 3 fiind Deena Kastor (2:19:36), Jordan Hasay (2:20:57), Shalane Flanagan (2:21:14).

Joan Benoit Samuelson bate recordul la maraton feminin

Istoria continuă să fie scrisă

Din acel moment și până acum, timpii atletelor în proba de maraton au continuat să se îmbunătățească. Deși există numeroase recorduri doborâte, în diferite competiții, IAAF (Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism) nu le recunoaște pe toate, motivele fiind lungimile necorespunzătoare a traseelor  sau setarea recordurilor în competiții nespecifice (neomologate). 

Ca un scurt context, la Congresul IAAF de la Campionatele Mondiale de Atletism din 2011 s-a adoptat o moțiune de modificare a criteriilor de eligibilitate a recordurilor începând cu 6 octombrie 2007, astfel încât recordurile mondiale feminine să fie stabilite în competiții rezervate exclusiv femeilor

Ca încheiere a acestei scurte istorii a femeilor în proba de maraton, facem o trecere în revistă a recordurilor la maraton feminin din 1984 și până în 2022, recunoscute de către IAAF:

Ingrid Kristiansen record maraton feminin
Ingrid Kristiansen (NO), London Marathon, 2:21:06, 1985
Tegla Loroupe record maraton feminin
Tegla Loroupe (KE) 1998: 2:21:06; 1999: 2:20:42
Naoko Takahashi record maraton feminin
Naoko Takahashi (JP), 2001, Berlin Marathon, 2:19:46
Paula Redcliff record maraton feminin
Paula Redcliff (UK), 2002 (Chicago) 2:17:18/ 2003 (London Marathon) 2:15:18/ 2005 (London Marathon, Women only) 2:17:42
Catherine Ndereba record maraton feminin
Catherine Ndereba (KE), 2001, Chicago Marathon, 2:18:47
Mary Jepkosgei record maraton feminin
Mary Jepkosgei (KE), 2017, London Marathon, 02:17:04
Brigid Kosgei record maraton feminin
Brigid Kosgei (KE), 2019, Chicago Marathon, 2:14:04
Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu - Antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Silviu Stoica: ,,Sportul mă echilibrează și fizic și psihic.”

Silviu Stoica: ,,Sportul mă echilibrează fizic și psihic."

Nu puteam avea o serie de interviuri cu atleți români care fac performanță fără să vorbim și cu Silviu Stoica, câștigător Belgrade Marathon, vicecampion Național la proba de maraton și fost... fotbalist. Un interviu care îndeamnă la cunoașterea de sine, practicarea sportului în mod inteligent și o nutriție adecvată, mai presus de toate.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Începutul carierei

În urmă cu 2 ani, îmi aduc aminte că vedeam pe Strava că alergai iarna 70km la 4:10/km alături de Iulian Filipov. De atunci, ați apucat-o cumva pe drumuri diferite, tu ajungând să câștigi maraton după maraton, iar el ultra-uri. Ai descoperit că îți place să alergi mai mult 42km, sau e doar o etapă în drumul spre curse mai lungi?

Deși primul sport practicat a fost fotbalul și aveam pregătire atletică pentru distanțe scurte, după 10 ani de pauză sportivă am considerat la acel moment că sunt prea „bătrân” să mai pot dezvolta viteza. Astfel am ales ce am considerat eu că mă avantaja și am ajuns să alerg câte un long run la fiecare sfârșit de săptămână. Adăugând cam 5-10km de la o săptămână la alta nu mi-a luat mult până ce am ajuns să alerg 70km.

În același timp antrenamentele de intervale erau nelipsite și de fiecare dată le încheiam plin de adrenalină dar și cu sentimentul că aș fi putut să le fac mai rapid, lucru care ulterior s-a concretizat.

Așa am ajuns să îmi fac timid loc în proba regină a atletismului, proba în care nu visam să ajung vreodată să alerg sub 2:30h, însă iată-mă acum fixându-mi noi praguri de depășit de la o cursă la alta!

2021, pe podiumul Belgrade Marathon

Totuși, 2 maratoane de șosea în 8 zile: Bucharest International Marathon – 2:26h – loc 2 național (4 open), Wizz Air Marathon Cluj – 2:32h – loc 2. Care e secretul pentru a fugi ~3:30/km timp de 42km?

 

Ar fi fost mult mai ușor să fie un simplu secret, însă în ceea ce mă privește este un cumul de factori.

Antrenamente calibrate foarte bine de domnul Ioan Moisa (CSU Știinta București), realizate de mine cu maximă perseverență, dar și adoptarea unei nutriții sănătoase și mai ales a unui stil de viață sănătos cu rigoare și multe privațiuni.

Transformări

Ai avut parte de o transformare fizică foarte frumoasă cu ajutorul alergării. Ce alte beneficii a adus sportul de anduranță în viața ta?

 

După cum se vede și în imagini, sportul mă echilibrează și fizic și psihic.

În cei 10 ani de sedentarism în care am renunțat la fotbal și până să mă apuc de alergat m-am îngrășat foarte mult, ajunsesem să nu mă mai simt bine în propria piele fiind mult prea permisiv cu propria persoană, cel puțin dpdv alimentar. Direcția în care mă duceam era cu siguranță una greșită.

Mi-a luat destul de mult să realizez asta însă în cele din urmă am tras o linie, mi-am fixat niște principii pe care în ciuda opresiunii celor din jur am reușit să le respect cu maximă dârzenie și astfel în prezent sunt și sper eu să continui să fiu, rezultatul lor pe termen nedeterminat.

A fost o onoare și o confirmare atât pentru mine cât și pentru cei care nu au crezut în mine. Tricoul naționalei nu se refuză!

Prima reprezentare a României știu că a fost la Campionatul Balcanic de Maraton, în primăvara lui 2021, într-o cursă grea, cu diferență de nivel considerabilă (pentru o cursă de șosea) și vânt puternic. Acolo ai simțit că ai depășit cele mai multe limite, sau există o altă experiență de care ești mai mândru?

A fost o onoare și o confirmare atât pentru mine cât și pentru cei care nu au crezut în mine. Selecția în lotul național de maraton în ciuda faptului că a venit într-un moment când mulți nu și-au mai dorit să aplice la convocator.

Eu mi-am spus un simplu lucru la acel moment: ,, tricoul naționalei nu se refuză!”

Revenind la cursă, a fost o „linie” de ~5,3 km pe care am parcurs-o dus-întors de 4 ori. A fost într-adevăr greu, cu vânt puternic din față pe majoritatea urcărilor. M-am adaptat rapid la condiții și am reusit să-mi dozez efortul într-un mod aproape perfect renunțând complet să-mi urmăresc pace-ul de pe ceas.

Doar pe sprintul de final am realizat că voi fi sub 2:30h, timp pe care nu mi-l propusesem la acel moment însă de care m-am bucurat mai ales că era superior celui alergat de alți atleți români la edițiile anterioare ale balcaniadelor de maraton.

Nu aș numi-o neapărat o mândrie, însă un alt succes marcant pentru mine a fost faptul că deși am încheiat naționalele de maraton la ani lumină distanță de Alex Corneschi, însă cu avans suficient încât să-mi bat PB-ul cu 3’30”, am reușit să obțin titlul de vicecampion Național la Maraton.

Campionatul Balcanic de Maraton, 2021

Planuri de viitor

Care sunt pragurile sub care ți-ai propus anul acesta să cobori? Anul trecut știu că îți doreai maraton sub 2:30h, lucru care a fost realizat cu brio. Ce competiții / obiective sunt în plan?

Cum spuneam la început, când m-am apucat de alergare mă consideram bătrân.

Acum concluzionez altfel: realitatea este că mă simțeam bătrân din cauza sedentarismului.

În prezent poate nu mai sunt chiar ca la 18 ani, însă sunt convins că mai este loc de îmbunătățiri și cu pași mărunți voi încerca să mă bucur de fiecare dată când reușesc să realizez un nou PB.

Nu vizez o anume cursă, însă într-adevăr doresc să reușesc în primă fază un sub 2:25h, iar ulterior cu mult antrenament să ating un sub 2:20h după care mă pot retrage satisfăcut. (P.S. La cum mă cunosc totuși nu cred că o să mă țin de cuvânt.)

Spune-ne o lecție pe care ai învățat-o în ultima perioadă din sport și care nu se regăsește pe internet.

 

Aflându-ne în contextul în care totul este deja pe internet este posibil ca și ceea ce voi susține în continuare să fie deja pe undeva dar… mă risc…

Am învățat și continui să învăț să-mi ascult organismul și modul în care se adaptează noilor provocări strict prin ceea ce simt. Nu urmez niciodată planuri de alimentație sau de antrenament minune găsite pe internet și nu mă cramponez niciodată în cifre și detalii irelevante. Până la urmă suntem oameni, nu mașini, iar ca oameni trebuie să fim pregătiți și să ne găsim întotdeauna propria forță către progres și concomitent să acceptăm regresul atunci când survine, dar să luptăm în a-l limita.

Pe aceași temă
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Odette si Radu Ghinescu: ,,Amândoi înțelegem sacrificiile și compromisurile pe care trebuie să le facă celălalt.”

Odette si Radu Ghinescu: ,,Amândoi înțelegem sacrificiile și compromisurile pe care trebuie să le facă celălalt.”

Odette și Radu împărtășesc pasiunea pentru alergare. Cum se traduce asta? Antrenamente împreună, concursuri pe placul fiecăruia și multă multă înțelegere pentru tot ceea ce înseamnă viața de alergător. Andrei Ivănescu, antrenorul lor, i-a prins liberi pentru un interviu care surprinde câteva dintre particularitățile unei vieți pline de alergare.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Sunt sigur că fiecare dintre voi are o istorie comună cu sportul, dar mai ales una separată, așa că o să îmi doresc să aflu de la fiecare povestea. Când a început povestea fiecăruia cu sportul? Dar cu alergarea?

Radu: Nu am practicat niciodată sport de performanță însă întotdeauna am fost atras de mișcare. Jucam foarte mult fotbal, însă cochetam și cu baschetul, tenisul sau skiul alpin.

După facultate însă, sportul a încetat să mai fie o prioritate, iar asta a inceput sa se vadă pe cântar, astfel că, prin 2016, ajunsesem să cântăresc 105kg. Acela a fost momentul în care am zis că trebuie să mă apuc să fac ceva, iar alergatul, cumva, părea cel mai la îndemână. Spre marea mea mirare, a început sa îmi placă, și astfel pot spune că am devenit un ,,alergător”.

Odette: Încă de mic copil am fost foarte activă și mi-a plăcut. Știam să patinez bine, băteam băieții la ping pong, am făcut parte 3 ani din echipa de baschet, înot, îmi plăcea să mă plimb cu bicicleta și să-mi ”găuresc” genunchii. Tot ce am enumerat mai sus a făcut parte din copilăria mea.

A urmat o pauză de la sport, pauză care purta numele de pubertate. Am reluat sportul mai serios pe la vârsta de 31 de ani, după ce am născut, ca să scap de kilogramele în plus. Am început cu TRX, functional training, body pump și fitness.

Nu am fost niciodată tentată doar să alerg, mi se părea mult prea boring. Asta până când m-am dus cu Radu într-o drumeție pe Vârful Pietrosul din Munții Călimani și am văzut pe acolo niște oameni care alergau pe munte, la un concurs. Era VMT (Via Maria Theresia) și mi se părea wow, adică cum să alergi în acele zone?! Era o super atmosferă și veneau tot mai mulți și îi aplaudam și susțineam de pe marginea cărării, fiind foarte entuziasmată. Ce să zic, atât mi-a trebuit!

După 3 săptămâni de la această drumeție am participat la primul meu concurs de alergare, Ciucaș X3, și asta după ce am alergat o dată 5km pe asfalt, și a 2-a oară 10km pe asfalt. A fost o ambiție prostească, știu, but I did it! Bineînțeles că la finish, după 3:52h m-am întins pe jos și m-am mai ridicat după alte 2h, în care se învârtea pământul cu mine. Acesta a fost începutul.

Plat sau montan? Antrenamente scurte și intense, sau lungi și ușoare?

Radu: Alergarea montană, clar! Aleg oricând un antrenament mai lung și mai ușor în detrimentul unuia scurt și intens. Probabil ăsta a fost și motivul principal pentru care am decis să trec la distanțe mai lungi (maraton și ultra). Problema este că una fără alta nu prea merge, așa că trebuie să mă chinui, săptămânal, și cu antrenamentele intense.

Radu Bucovina Ultra Rocks

Odette: Am făcut și triatlon, am participat la un Half Ironman în cadrul X-Man Oradea și la proba olimpică la Mamaia unde am câștigat categoria de vârstă. În ceea ce privește alergarea, îmi place să mă antrenez mai mult pe asfalt la un ritm ușor moderat, chiar dacă antrenamentele scurte și intense îmi oferă o satisfacție considerabil mai mare.

Odette Ghinescu concurs

Care sunt avantajele când ambele persoane din cuplu aleargă? Dar dezavantajele?

Radu: Pe lângă faptul că putem petrece timp împreună făcând ceea ce ne place, un mare avantaj îl constituie faptul că amândoi înțelegem sacrificiile și compromisurile pe care trebuie să le facă cealaltă persoană, atât ca alergător, dar mai ales ca soț/soție de alergător. Singurul dezavantaj apare în zilele in care avem antrenamente diferite și o fereastră de timp liber de maxim 2 ore în care trebuie să ne încadrăm amândoi.

Prin 2017-2019, înainte ca Odette să se apuce de triatlon, am participat la mai multe concursuri împreună. În general, eu mergeam la cursă mai lungă, au fost însă și vreo 3-4 curse la care am ales să alerg mai ușor, de antrenament, și să mergem împreună, cot la cot.

Odette: Faptul că alergăm amândoi mi se pare un lucru bun deoarece ne susținem reciproc și avem această pasiune în comun, ceea ce contează destul de mult. Poate singurul dezavantaj e că uneori ne dorim să ieșim la aceeași oră la alergare, și n-ar mai avea cine să stea cu Emma (fetița noastră). Noroc cu bunicii în asemenea situații!

Oricum, Radu e foarte înțelegător și nu încurcă cu nimic, eu fiind cea care mai trage chiulul de la antrenamente.

Am auzit că mergeți și la concursuri împreună, dar uneori la probe diferite. Urmează (parcă! :D) Maraton Scaunul Domnului, și ați fost și anul trecut acolo, fiind bănuiesc cel mai apropiat de casă. Are ceva special acest concurs?

Radu: Anul trecut, fiindcă eram în refacere după COVID-19, m-am transferat de la maraton și am participat la cursa de cros (apropo de scurt și intens – mi-am promis că a fost primul și ultimul cros la care particip). Anul ăsta m-am înscris la cursa de 50k, e o cursă care ajunge printr-o zonă foarte faină și sălbatică, zonă în care noi nu prea reușim să ajungem când mergem la antrenamente pe-acolo. Da, e cursa noastră de casă, să zic așa. E zona în care ne facem majoritatea alergărilor lungi din weekend. E și aproape de Reghin, e ușor accesibilă, iar priveliștea de pe platou îți taie răsuflarea!

Odette: Ne place să mergem la concursuri împreună, chiar dacă participăm la probe diferite sau dacă aleargă fiecare în ritmul său. Ideea e că suntem împreună și alergăm. Pe data de 12 iunie participăm împreună la Maraton Scaunul Domnului, un concurs la noi acasă, organizat de prietenii noștri, deci cu atât mai mare dragul să fim prezenți. Radu o să participe la 50k, iar eu la 15k.

Am fost prezenți și-n urmă cu 1 an, eu ca voluntar și Radu la proba de cros, unde a ieșit pe locul 2 la categoria de vârstă. E un concurs fain, bine organizat, cu oameni frumoși, primitori și o zonă superbă.

Maraton Scaunul Domnului echipa organizare
P.S. Avem și cod de reducere pentru MSD, TRA10!

Ce curse mai pregătiți în perioada următoare și care dintre voi 2 are o mai mare influență în alegerea curselor?

Radu: În general, ne sfătuim și alegem împreună cursele. Probabil că Odette are o influență mai mare asupra curselor de plat iar eu asupra celor de trail. După MSD 50K, urmează Bucovina Ultra Rocks  și 2×2 Race.

Odette: Pe lângă MSD, mai particip la msg Maraton Apuseni, la proba de cros. În iulie vreau să particip și la BUR 33k, în 4 septembrie la semimaraton la Cluj și poate la Ciucaș X3. La toate concursurile mergem împreună, chiar dacă se nimerește să nu participe unul dintre noi, celălalt este prezent pe post de susținător.

Ne bucurăm că putem lua startul la aceste curse, deoarece pandemia din păcate ne-a împiedicat să facem acest lucru în ultimii 2 ani, când aveam planuri legate de multe deplasări.

Radu Ghinescu concurs

Sunt oare momentele grele cele care ne învață să apreciem vremurile bune? Care crezi că e cea mai valoroasă lecție învățată în ultimul an?

Radu: În 2021 am avut 2 momente mai grele care m-au marcat atât fizic, cât și psihic. În primăvară am fost infectat cu Covid iar în toamnă am căzut de pe o scară, căzătură ce s-a soldat cu pierderea conștiinței și 2 coaste fracturate.

De fiecare dată a trebuit să stau departe de alergat 5-6 săptămâni, însă de fiecare dată am revenit mai puternic. Astfel, am realizat că răbdarea și munca te vor face să treci peste orice obstacol.

Odette: Trebuie să ne bucurăm de libertate, să ne menținem sănătoși și să continuăm cu antrenamentele, să nu ne dăm bătuți niciodată! Recomand tuturor să încerce alergarea, ajută fizic, psihic, iar un antrenament reușit te poate face uneori să plângi de fericire. Odette știe! :))

Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Antrenor Alergare TrailRunning Academy

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Cele mai frecvente întrebări ale unui alergător începător

Cele mai frecvente întrebări ale unui alergător începător

Te-ai apucat recent de alergare? Citește în acest articol răspunsul celor mai frecvente întrebări la inceputul carierei de alergator.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

În primii ani de alergare, cu toții aveam mai multe întrebări decât răspunsuri. Alergarea este un sport aparent simplu la suprafață, dar pentru o evoluție cât mai bună, cu multe aspecte de care să ții. Mai jos m-am gândit la cele mai frecvente întrebări care pot apărea la începutul carierei de alergător a fiecărei persoane. Evident, întrebările vin la pachet cu răspunsuri.

Antrenament

1. Cât de mult să mă antrenez în săptămâna cursei?

Săptămâna cursei este în general de relaxare, celebra „descărcare” sau „taper-ul” de  înainte de concurs. Antrenamente ușoare, scurte, pentru menținerea tonusului muscular. Se poate adăuga și o sesiune de intervale scurte, dar antrenamentul nu ar trebui resimțit ca fiind foarte solicitant.

2. Ce warm up (încălzire) să fac înainte de concurs?

Depinde. Cu cât cursa e mai lungă, cu atât încălzirea e mai scurtă. Exemple:

  1.  Concurs peste 2h: stretching ușor dinamic, 10min alergare ușoară;
  2. Concurs sub 2h: stretching ușor dinamic, 15min alergare ușoară, 1 serie de 4 Exerciții din Școala Alergării, 4 lansate.

Încălzirea diferă de nivelul la care se află fiecare alergător, astfel că ea poate să fie mai lungă sau scurtă față de exemplele de mai sus.

3. Are sens să mai fac cool down (încheiere) după ce am alergat deja 3h?

Și da și nu. Dacă ai avut un finish în forță, ultimii 500m fiind aproape ca într-un sprint, atunci are sens să faci 10min de alergare ușoară și stretching static. Dacă ai avut un finish relaxat, atunci poate fi suficient să acorzi 20min stretching-ului. 

stretching

Alimentație

1. Ar trebui să mănânc ceva diferit în săptămâna cursei?

În principiu nu, mănânci alimentele cu care ești obișnuit. Dacă știi că faci diverse excese: alcool, dulciuri, prea multă carne, ar fi bine să fie reduse până la 0. Astfel te odihnești mai bine și ai un stomac bine funcțional în timpul cursei. Unele persoane scot glutenul de exemplu, dar fiecare știe cu ce îi merge bine. 🙂

2. Ce să mănânc cu o seară înainte și cu cât timp înainte de culcare?

Probabil că te gândești puțin și la carbo loading. Cel mai ok este să mănânci ușor mai mulți carbohidrați începând cu câteva zile înainte de concurs, nu să pui accentul pe seara de dinaintea cursei. În acea seară poți mânca ușor, pentru o digestie cât mai… ușoară. Cartofi / orez cu pește, paste cu sos de roșii parmesan și busuioc, mămăligă cu brânză. Just keep it simple și cu grăsimi și fibre reduse. Porția de mâncare medie, iar cina luată cu 2-3h înainte de culcare. Nu trebuie să te culci flămând, dar nici sătul.

3. Cu cât timp înainte să mă trezesc și ce să mănânc în dimineața cursei?

În general, cu 2-3h, iar cantitatea de mâncare variază în funcție de fiecare persoană în parte. Unii se pot simți bine cu jumătate de banană și un biscuite, alții cu 2 sandwish-uri cu Nutella și unt de arahide, o banană si un latte. Mâncarea în dimineața cursei este extrem de particularizată și ea trebuie testată înainte de concurs, înainte de antrenamentele de weekend, precum cele de tempo sau long run. Evident, dacă un concurs, în general ultra, are startul la 04:00 dimineața, atunci și trezirea poate este mai aproape de ora cursei, iar mâncarea este mai puțină.

În dimineața cursei, alimentația ar trebui gândită astfel: low protein, low fat, high carbs, medium fibre.

micdejunsportiv

Echipament

1. Să port pantofi noi la concurs astfel încât să fie în starea cea mai bună?

Regula de aur a zilei de concurs: ”Nimic nou în ziua cursei!”. Chiar dacă pantofii noi se simt extraordinar, este nevoie să ai câteva ture de purtare înainte de concurs, iar subiectul cred că e de interes, poate o să fie tema unui articol viitor. Protocol de inaugurare pantofi noi de cursă:

  1. Stat prin casă cu ei.
  2. Ieșit până la Lidl (Lidl sponsor us!!!), plimbare de maxim 1:30h.
  3. Un antrenament de alergare ușoară, maxim 1h.
  4. Un antrenament intens, maxim 1:30h.

Eu unul cel puțin, abia după acest proces mă simt safe să port o pereche nouă de pantofi în concurs. Aici găsești o mulțime de variante de pantofi de alergare și echipamente de cea mai înaltă calitate.

2. Îmi iau brâu sau vestă?

Dacă tot echipamentul îți încape în brâu, cel mai probabil e alegerea corectă.

3. Cum îmi aranjez echipamentul cât mai ok?

Jacheta trebuie împachetată cât mai bine, și ca să nu prindă iar volum, se poate ține sub tensiune cu ajutorul elasticelor. Gelurile / batoanele pot fi puse în punguțe pe care să scrii ora la care le iei. Cu cât devine cursa mai lungă, cu atât sunt mai multe aspecte de care să ții cont.

4. Cum să mă îmbrac?

În general, regula din antrenamente spune astfel:

– dacă ai antrenament ușor, te îmbraci ca și cum ar fi cu 10-15 grade mai mult;

– dacă ai antrenament tare, 15-20 grade.

Deci la nivel de curse, la 10 grade, te poți îmbrăca ca și cum ar fi 25 afară și ai ieși la plimbare, de exemplu pantaloni scurți si o bluză subțire cu mânecă lungă. Dar trebuie luată în calcul și umiditatea, vântul și dacă ajungi la altitudini înalte, unde cel mai probabil e bine să ai jacheta la tine, deoarece vremea poate fi schimbătoare.

5. În echipamentul obligatoriu scrie de jacheta de ploaie, dar m-am uitat pe prognoza meteo și e vreme bună. Are sens să o mai iau?

Echipamentul obligatoriu se ia și cam asta e toată discuția. Nu contează că uneori pare că nu-și are sensul, frumos este să ne supunem cu toții regulilor, astfel încât ”bătălia” să fie de la egal la egal. Sunt curse de ultra unde cântă păsărelele de la start la finish (mai puțin noaptea, majoritatea dorm), și semi-uri unde parcă se dezlănțuie iadul, în 30min treci de la puțin înnorat, cer negru, grindină și real feel cu 20 grade mai mic. Știu că pare greu de crezut, dar pe munte conduita preventivă primează.

6. Cu ce încălțăminte să alerg?

Cursele de șosea cu pantofi de alergare de curse de șosea: există pantofi potriviți până la 42km, și alții de la maraton în sus. Race shoes se numesc ei și e bine să fie folosiți mai ales în concurs și antrenamentele cheie pre-race.

La montan se complică treaba: pantofii nu sunt diferiți doar prin distanța recomandată de utilizare: curse scurte/lungi, ci și pentru tipul de teren: tehnic și netehnic (alergabil?). Astfel că dacă am merge ca la carte, am avea 4 tipuri de categorii: alergabil scurt / lung, tehnic scurt / lung. Adevărul e că în general e mai comod să ai 2 perechi, ambele pentru distanțe lungi, una pentru tehnic, cealaltă pentru easy trail.

Pentru început, dacă te afli în fața dilemei ”Ce pereche să-mi cumpăr prima dată?”, află că există și categoria de pantofi all rounder, adică cumva buni la tot. Nu au ei cele mai bune crampoane pentru tehnic, și nici lejeritatea unui pantof de montan gândit pentru easy trail, dar te descurci în principiu cu ei în orice condiții.

pantofi alergare Altra

Nutriția în timpul cursei

1. Câte geluri să iau în timpul concursului?

Este una dintre întrebările recurente, dar cu unul dintre cele mai dificile răspunsuri, pentru că este un lucru particularizat de la persoană la persoană. Așa cum antrenezi picioarele și inima pentru a susține efortul ridicat, așa se antrenează și tot procesul de consumare a carbohidraților, sub orice formă ar fi ei (lichid, gel, solid) în timpul efortului. Este unul dintre lucrurile pe care pun foarte mult accent în procesul de antrenament, și dacă vrei să pună cineva presiune constant pe tine să consumi geluri în timpul long run-urilor, poți să alegi să îți iei unul dintre antrenorii TrailRunning Academy.

Lăsând gluma și reclama semi-ascunsă la o parte, cea mai generală recomandare pe care o pot face este: încearcă să consumi un gel o dată la 30-40min, alături de 300-400ml de lichide în sezonul rece și până la 700-800ml în sezonul cald, în cursele mai lungi de 75 minute.

2. Să iau și batoane, sau doar geluri? Să mă folosesc de puncte?

Dacă cursa are peste 3h, poți alterna 1 baton cu 1 gel în fiecare oră. Ideea e relativ simplă: cu cât e cursa mai lungă, cu atât alergi la pulsații mai scăzute, astfel că poți digera mâncare din ce în ce mai solidă.

Poți să te folosești de puncte pentru a face refill-ul la apă, pentru a scăpa de ambalajele de la geluri și ca să te alimentezi cu ceea ce ai specificat în planul cursei. Dacă cursa e de 2h, am făcut un plan de geluri, și deodată apare slănină în puncte, desigur, îți poți satisface pofta, dar probabil nu o să te ajute să alergi mai repede. 😀

nutritie ultramaraton

Abordarea tactică a cursei

1. M-am uitat pe site dar încă nu îmi dau seama cum e traseul. Ce sfaturi ai pentru a menține un pace bun?

La început pot să fie destul de multe informații, dar e bine să le iei pe rând: vezi care este distanța exactă  a traseului, câte urcări există, unde sunt punctele de alimentare șamd. Dacă ai mai fost și la alte concursuri și ai observat că te afli undeva pe la jumătatea clasamentului, e probabil să ajungi cam tot pe acolo la finish și la această cursă, poate puțin mai în față, dacă te-ai antrenat mai bine în ultima perioadă. Te poți deci uita cam care este timpul celor de la jumătatea clasamentului și astfel să-ți faci o idee pe unde o să te situezi ca timp.

2. Cu ce pace ar trebui să încep?

Dacă vorbim de curse mai lungi de 10km, în caz că începi să gâfâi și simți oboseală încă din primul km, probabil că alergi prea tare. Ritmul trebuie să fie unul ușor-moderat la începutul cursei, și mai ales dacă există mai mult de o urcare, trebuie să-ți conservi resurse până la urcarea finală.

Dacă faci încălzirea specificată la începutul articolului o să-ți fie mai ușor să treci peste criza de adaptare la efort, și să poți pleca la un ritm destul de susținut, fără să devină în scurt timp epuizant.

3. Ce sfaturi ai pentru a putea scoate din mine ce e mai bun la concurs?

Toate sfaturile le poți afla pe parcursul colaborării noastre. Află mai multe detalii de aici.

 

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu - Antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti