Salut Adrian. Facebook-ul ne spune că alergi de 8 ani, și că e posibil să te fi apucat direct de alergare montană, pentru că iubeai muntele. Tu ce ne spui?Facebook-ul minte 😀
Facebook-ul minte :D. Alerg de când țin eu minte, îmi plăcea de mic, de când alergam pe pietrele lucioase din curtea pietruită a bunicii, de pe lângă Cluj. Și acum mai țin minte cum mai “dădeam un călcâi” și ce durea… 🙂 Acolo mi-am petrecut o mare parte a zilelor de vară. Cum până în 2011 trăgeam de fiare, consumam alcool și țigări, am înlocuit un viciu, cu altul… Am vrut să fac un semi la Cluj, să văd dacă pot… În aceeași perioadă am întâlnit-o pe viitoare soție, Andreea, care avea avea aceași planuri și… așa a început “nebunia”.
În Cluj totuși ai oportunitatea să alergi prin zone faine și pe plat. Alteori, dai alergarea montană pe skyrunning. Ce teren îți place cel mai mult?
Trail-ul din spatele blocului (la propriu), zona Hoia-Baciu, pe care am un traseu clasic, de 15km, alergat de circa 180-200 ori în decursul anilor și nu, nu am văzut fantome în “Pădurea bântuită”. Prefer asfaltul din zona Măguri-Răcătău, acolo am facut primul si singurul meu maraton pe asfalt. Si când mă satur de tot o tai sus pe Pape câte o tură de 24km cu circa 1400m+ nivel, în care ai de toate: urcări grele, plat în creastă, vănt din față, coborâri abrupte pe pietriș care iți alunecă de sub picioare și cu oprire la râu & back. Fiecare e cu farmecul lor.
Din ce ne-am cunoscut în ultimele 10 luni, știm că îți plac distanțele scurte, dar și ultra-urile. Au ceva în particular fiecare, sau îți place orice ține de alergare?
Ne-am cunoscut în 2021, atunci avusesem circa 2-3 săptămâni cu peste 140-170km… alergam uneori cu Peter S. Și avea antrenanamente interesante – multă viteză. Țin minte că a avut 1 test de 5km după care unul de 10km, zicea el pentru TRA, pe pistă, atunci le-am făcut și eu cu el. Am zis să încerc și eu, să văd dacă pot îmbunătății ceva cu 1%… restul e istorie. Îmi plac “brutalitățile” alergate rapid și cu diferență și geluri multe.
Ca și dificultate, iubesc pista, bucățle de 1000m muuuulte și grele, între 12-16 ca număr, la un 3:30km (la antrenamentele TRA sunt mai puține). Nimic nu mă face să fiu la fel de concentrat că acel km, repetat, și repetat până când dispare orice stres din viață, și orice gând și ești redus la impulsurile primare. Sunt maxim de focusat și în sincron cu tot corpul. Tot universul se reduce la acele 2.5 ture de pistă. Îmi dau un ,,reset” în oraș și melodiile pe care le ascult, de la Flying Steps scad timpul cam 5sec/mie. Când merge… când nu, sunt praf ca o țestoasă pe pistă. Cursele de skyrunning sunt grele și spectaculoase, dar implică și riscuri mai mari de accidentare comparat cu un ultra. Distanța dintr-un ultra îmi acordă timp să mai și contemplez asupra lucrurilor, să mai decuplezi mintea de la cotidian. La mine contează mult și perioada din viață în care sunt și cum mă simt.
Care este lucrul cel mai important pe care l-ai învățat din alergare? Sau ca să fim direcți… de ce alergi?
Alerg pentru locuri și peisaje, oameni, atmosferă, o bere la final, și mai ales pentru gustul de Cola din checkpoint-uri… ăăă… Și pentru jeleuri. E precum o pizza cu de toate…
De ce te-ai apucat de antrenamente alături de TRA? Și cel mai important, de ce ai ales să continui alături de noi?
Timpul… defapt lipsa lui. Cu 2 copii mici… cam dispare. În 2017, Ecomaraton, scoteam 4h:10m la maraton, cu 120-130km/ săptămână. In 2019, Ecomaraton, am experimentat cum e să scoți 4h:10m tot la maraton cu 80km/săptămână, dar cu antrenamente cu multă viteză în program. Și după câteva locuri bunicele la Maraton Apuseni în 2017 și 2019 și Ciucaș X3 cursa 108K, mi-am zis că se poate mai mult cu mai puțin. Am ales TRA pentru a mă ajuta să îmi optimizez timpul petrecut la antrenamente, să îmi organizez săptămâna mai bine din punct de vedere al alergării, și să îmi rămână mai mult pentru familie și refacere.
În 2021 cu echipa C.S.M. Cluj am reușit să ieșim pe loc 2 la Campionatul Național de Ultramaraton Montan (CNUM) de la Șuncuius, cu toate că Peter a reușit să termine cursa, la care a abandonat de 3 ori… și cu Bogdan M. care avuse pregătire de 3 săptămâni… Și amândoi dormisem 3 ore în noaptea cursei.
La Făgăraș Rocks, cursa Dara16, am reușit un loc 3 open, după un somn “bun” de 1h înainte de start.
Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fii mers cursele dacă făceam chiar toate antrenamentele TRA
Dacă în 2020 nu s-au prea organizat curse, iar 2021 a avut și el parte de incertitudinea sa, 2022 pare un an care a putut fi planificat încă de la început. Cum arată calendarul tău pe 2022? De ce ai ales aceste curse?
Anul 2022, va fi interesant. Feleacu Running Hills e prima cursă a sezonului, pentru că e aproape, după care urmează Salomon EcoRun Moieciu, de care mi-e dor.
Urmează MSG Apuseni, probabil Ultra că e pregatire pentru Campionatul Național de UltraMaraton de la BUR, cursa de 88k. Și…. dacă mă mai țin “balamalele” după Runc-ul de la BUR, Ciucas X3 ultra, că, e Ciucaș. 🙂 Aștept să văd ce mai e cu Maraton 7500, dacă se ține, să mai dăm o tură și prin Bucegi. Cam atât.
Puțin, dar bine pregătit.
