Publicat pe 12 comentarii

Cei 10 magnifici ai podiumului UTMB 2022

Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Cei 10 Magnifici ai podiumului

Am avut ocazia să împart podiumul UTMB 2022 cu alți 10 dintre cei mai buni atleți de anduranță din lume. Cine sunt, cum i-am cunoscut și gândurile mele despre ei.

Articol scris și trăit de 

Am ajuns cu 2 minute înainte de ora stabilită de organizatori la cortul din spatele scenei, locul destinat atleților care urmează să urce pe podium. Sunt un norocos că și eu sunt unul dintre cei care au terminat UTMB-ul în primii 10.

Este un vis reluat și (re)îndeplinit, la care am muncit alți 4 ani după locul 2 din 2018. Atunci credeam că mă voi lăsa de alergare, însă UTMB m-a făcut să-mi doresc să revin cel puțin încă o dată. Am avut ani în care am aprofundat lecțiile oferite de ultramaraton, în 2019 am suferit de deshidratare, în 2021 de prea puțin antrenament, iar în 2022 am revenit în cea mai bună formă a mea de ultra de când m-am apucat de asta. Suficient de experimentat și antrenat pentru a face o figură frumoasă.

În cortul premianților am avut parte de un șoc când am văzut cei mai buni alergători ai planetei – Kilian, Jim, Zach, Tom, Mathieu – în același loc pentru prima dată. Faptul că am fost în acel cort, în acel moment, cu aceeași intenție, de a urca pe podium, a fost un eveniment atât de important încât ar fi trist să trec peste el fără să scriu despre această experiență. Cred că fiecare alergător din cei 2700 câți au fost la start și-ar dori să petreacă 1 minut în acel cort, să le adreseze câte o întrebare fiecăruia. Atât de multe mi-au trecut prin cap, încât nu am reușit să povestesc foarte multe cu niciunul, însă mă cuprinde un val de recunoștință și mi se face pielea de găină gândindu-mă că am fost acolo cu ei. 

10. Thibaut GARRIVIER

Prin Noiembrie 2021 eram între Pico Ruivo și Pico Areiro, la Madeira Island Ultra Trail. Această porțiune este una dintre cele mai frumoase poteci de alergare din lume. Totuși, pe cât de frumoasă, pe atât de tehnică. Trepte. Stânci abrupte de-ți ard picioarele și-ți întorc stomacul pe dos, dacă alergi prea intens.

Eram la kilometrul 72 și am făcut ceva ce nu prea fac în timpul unui concurs : m-am uitat în spate. 

La nici 1 kilometru văd un alergător care pășește pe treptele inegale cu pași de uriaș, aplecat către înainte, aproape cocoșat de înclinația pantei. M-am simțit vânat. Alerga cu mâinile pe genunchi și în următoarele 10 minute m-a ajuns din urmă. Eu, pe lângă el, păream că stau pe loc. Am făcut un pas în lateral și am rămas uimit de puterea acestuia, de tăria și de intensitatea efortului și de cât de bine-i face față. Avea respirația întretăiată, dar părea că nu-l deranjează asta. Dacă eu aș fi fost prada lui, sigur n-aș fi scăpat cu viață.

M-am bucurat în sinea mea că este la o cursă mai scurtă, am privit cu admirație cum înainta printre stâncile înalte, de parcă era un fel de Spiderman montan.

Atletul care mă depășise era Thibaut și avea să câștige cursa de 70 de kilometri de la MIUT. Pau Capell venise pe 2. Două luni mai devreme câștigase CCC-ul cu record de cursă, fiind una din revelațiile UTMB-ului din acel an. 

Anul acesta a venit pe locul 10 la UTMB, prima lui cursă de 100 de mile. A suferit mai bine de 12 ore pentru că nu a putut să mănânce sau să bea apă, adaptându-și ritmul pentru a închide bucla și a ajunge la finish. A fost nevoie de multă putere mentală, multă concentrare pentru a îndeplini această sarcină aparent banală de a pune un picior în fața celuilalt.

În cort, mă ridic din scaunul meu confortabil să-l felicit și să-i strâng mâna pentru reziliența din timpul concursului. Este greu să cuantifici suferința într-un ultramaraton, dar cred că din primii 10 Thibaut a suferit cel mai mult pentru a ajunge la linia de finish. 

@Thibaut, mi-ar fi plăcut să povestim mai multe despre cursa ta și suferința prin care ai trecut ca un cuțit încins prin unt. 

8. Jonas RUSSI

După finish-ul unui concurs îmi place să beau cel puțin o bere. Asta am făcut și acum la UTMB. Mă întrebam ce alți atleți mai fac asta. Nici bine nu mi-a trecut gândul acesta prin cap, că Maria îmi spune că Jonas Russi mă caută să-mi vorbească. Știam că a terminat înaintea mea, însă nu-i asociam fața cu numele. Eram în spatele porții când a venit la mine cu un zâmbet larg, fericit că s-a încheiat cursa, cu o bere în mână și mi-a mărturisit că a fugit cu mine-n gând pe ultima porțiune – îi era teamă că-l voi prinde. Asta a făcut și la Lavaredo, cu 2 luni în urmă. Nu a fost să-l depășesc la niciuna din cele două curse, însă mă bucur că văd pe cineva la finish cu care pot să ciocnesc un pahar de bere. 

Jonas este una dintre cele mai sociabile și carismatice persoane ce le-am întâlnit. Are personalitate de italian, dar văd că își face postările în limba germană. În cortul celor care urmam să urcăm pe podium el este liantul, persoana care pune cele mai multe întrebări oricui și felicită pe toată lumea. Era enervant de carismatic și tocmai terminase pe locul 8 cea mai populară cursă de alergare montană din lume. Se citeau mulțumirea și fericirea pe chipul lui. În urmă cu un an de zile Jonas a venit pe locul 2 la TORX, pare că august – septembrie este perioada când atletul își numără trofeele.

@Jonas, mi-ar plăcea să bem câteva beri și să ne împărtășim poveștile acumulate până acum în ultramaratoane. Oare cine ar pica primul sub masă?

TrailRunning Academy - logo

Alătură-te!

Planurilor de antrenament,

sfaturilor de cursă,

comunității!

7. Arthur JOYEUX BOUILLON

Pe urcarea din Cural das Freiras către Pico Ruivo, la prima ediție de MIUT la care am participat, l-am întâlnit pe Arthur pentru prima dată. Începuse cursa cam tare și mi-a spus să-l depășesc că am un ritm mai bun. Era 2019 și eram amândoi la primele noastre competiții în afara țării noastre. Urma să terminăm amândoi în top 10, eu pe 4 și el pe 9. De atunci Arthur a venit pe 3 la TDS în 2021 și a continuat să viseze la UTMB. L-am urmărit din umbră cum fac cu mulți alergători și am fost mândru de progresul lui. Părea că este din ce în ce mai experimentat și că-și va folosi cunoștințele în acest UTMB.

Cu 3 zile înainte de cursă, ne-am văzut la o întâlnire a echipei Altra și, cu zâmbetul pe buze, într-o engleză cu accent dulce-franțuzesc, mi-a urat toate cele bune la cursă.

Este o fire veselă, însă în timpul cursei nu ar trebui să te lași păcălit de blândețea din ochii lui. La UTMB a făcut o cursă excelentă, aparent fără greșeală, care l-a adus pe un meritat loc 7. Sunt convins că Arthur nu o să se oprească aici și că va visa la fel de îndrăzneț ca până acum. 

@Arthur, sigur drumurile noastre se vor intersecta și de acum înainte. Rămâi neaccidentat și progresul îți va fi asigurat. 

6. Benat MARMISSOLLE

Madeira nu este doar locul drăguț unde m-am logodit cu Maria, ci și locul unde am întâlnit cei mai mulți alergători foarte buni. Un paradis al iubirii și al alergării.

Benat a pornit în MIUT 2021 cu gândul să câștige cursa. Cu aproximativ o lună în urmă venise pe 3 la Diagonala Nebunilor din Insula Reunion. Asta i-a dat suficientă încredere în sine să aibă acest gând nebunesc.

La MIUT a alergat mai bine de 60 de kilometri cu Hannes Namberger care avea să câștige, însă probabil din oboseala acumulată și apă prea puțină, pe cea mai lungă urcare din cursă l-au lăsat puterile, pierzând câteva locuri în clasament. Atunci l-am depășit și eu, doar pentru că știam foarte bine traseul și mi-am păstrat forțe pentru ultima porțiune. La premiere, am schimbat câteva vorbe cu Benat și ne-a mărturisit că încă nu are un sponsor și că a făcut multe sacrificii pentru ultimele două curse. 

Vestea bună este că între timp Asics a pus ochii si logo-ul pe el și pare că fac echipă bună.

La UTMB m-a depășit aproape de kilometrul 100 când eu am avut un moment de slăbiciune. Cumva s-a revanșat pentru Madeira. Mi-am spus că am suficient timp să-l prind din urmă și să-l depășesc. Nu am reușit să fac asta, el alergând excelent până la finalul cursei. I-au lipsit 21 de secunde pentru a-i fura locul lui Zach Miller și a intra în top 5. 

@Benat, mulțumesc că mi-ai arătat că trebuie să tratezi cu atitudine cursele și să ai un plan nebunesc încă de la început, să îți menții un ritm constant până la final și niciun nume nu este suficient de mare pentru ca să fie depășit. În ochii mei ai devenit unul dintre zei. 

5. Zach MILLER

În 2016, la primul meu CCC, Zach Miller a câștigat cursa, iar eu am terminat pe locul 8. Am așteptat cu nerăbdare ziua premierei, să urc pe podium cu el și cu ceilalți alergători din top 10. Dar Zach a ales să nu vină la premiere, ci să-i încurajeze pe colegii lui din SUA care participau la UTMB. Atunci David Laney a venit pe locul 3. A meritat.

Eu mi-am vrut poza mea de podium cu el, de acum 6 ani. I-am văzut pe strada principală – pe el, pe Tim Tollefson și pe David- în jurul unei sticle cu lichid transparent (nici acum nu știu dacă era apă sau vodcă) și mi-am revendicat poza.

Atunci vedeam alergătorii din top 3 ca fiind din altă ligă. Fiind făcuți parcă din alt material. Acum, faptul că am trecut cu toții prin aceeași suferință, că am strâns din dinți, că am avut timpi apropiați, mă face să cred că suntem cu toții făcuți din aceeași esență. 

După premiere am avut răgaz și i-am mărturisit că i-am simțit lipsa pe podiumul CCC și l-am îndemnat să scrie mai des, că face asta la fel de bine precum aleargă. 

@Zach, foarte multă lume mi-a spus că noi doi semănăm, atât la stilul de alergare, cât și la față. Tu ce părere ai despre asta?

4. Jim WALMSLEY

În cort văd că Jim este liber pentru o secundă. Am un open liner potrivit să deschid o conversație cu el. 

Înveți mai repede franceza decât te așteptai? Cum te descurci cu limba lor de când te-ai mutat în Franța?

Cu o voce timidă și surprinsă, poate pentru că nu-l întreb despre alergare, mi-a răspuns că înțelege conversațiile de nivel începător între două persoane, doar că este foarte important contextul. Într-o  conversație îi e greu să reproducă cuvinte. Pe scurt, se descurcă la magazin și la brutărie.

Poate că atunci când Jim o să vorbească fluent limba franceză, o să și câștige UTMB-ul, poate că victoria la UTMB nu depinde de cât de bine ești antrenat, ci de cât de bine ai râdăcinile înfipte în cultura francofonă. Atunci, alergarea buclei în jurul Mont Blanc-ului o să i se pară la fel de naturală ca mersul după o baghetă și un pain au chocolat, post alergare.

Cu siguranță are toate șansele să câștige o ediție de UTMB, are tot ce trebuie pentru asta – ambiție, inteligență, putere mentală. Doar este unul din cei mai buni alergători din lume, ce naiba. Îmi place să cred că avem și câteva lucruri în comun ca pasiunea pentru alergare, sacrificiul, trecutul militar. 

@Jim, sper că ai vorbit serios când m-ai invitat să vin în vizită câteva zile, să alergăm pe dealurile din spatele casei tale și apoi să încercăm să comandăm patiserie în franțuzește, pentru că te voi vizita! Apropo, îmi poți întoarce vizita, în România. Comunitatea de aici te va primi cu brațele deschise. Avem cafea bună, bere artizanală și etajul lui Ergo de acasă este liber. 

3. Thomas EVANS

Tom mi-a îmbunătățit lumea de alergător de la primul contact. Mi-a lărgit universul arătându-mi mindset-ul unui atlet de anduranță. Mi-a arătat că trebuie să mă transform dintr-un romantic al alergării într-un atlet. Că un alergător este atât de bun cât îi sunt rutinele de antrenament. M-a tranformat de la prima alergare până la ultima replică “I would love to do another training camp together”. Tom are puterea asta asupra mea: de a ma influența pozitiv, de a mă motiva și de a mă ambiționa.

Îmi amintesc cu atât de multă prospețime în minte sesiunile noastre de antrenament din 2018, dar mai mult decât atât au fost discuțiile din jurul cinei.

Ce-ți dorești să relizezi cu alergarea? Pentru ce faci toate aceste lucruri atât de bine? l-am întrebat eu după câteva zile când mi-am câștigat din curaj. 

Desigur că ne antrenam pentru campionatul mondial, dar stiam că mai e ceva în plus. Pe scurt, mi-a mărturisit că vrea să fie cel mai versatil alergător, “any surface, any distance”. Să câștige Western States, UTMB, să se califice la olimpiada de maraton, să câștige MDS în fața marocanilor. 

A doua zi am alergat între kilometrul 42 și 52 al traseului de la Campionatul Mondial. A fost un traseu cu plat și urcare. Pe urcări Tom părea că-și continuă alergarea ușoară începută la încălzire, înaintând parcă fără efort. Pe mine mă ardeau mușchii și încercam să respir chiar și pe urechi. Am coborât pe asfalt și mi-am făcut personal best pe 5 kilometri. Alergănd lângă el, mi-am dat seama că omul acesta poate să-și realizeze toate visele, că nu era deloc îndrăzneț în obiectivele lui, căci pare născut pentru asta. Eficiența lui în alergare se vede cu ochiul liber. Chiar și Maria mi-a spus după UTMB cât de light alerga Tom la kilometrul 152. 

@Tom iti sunt recunoscător pentru încrederea în mine acordată în 2018, în cantonamentul de alergare, dar și înainte de startul UTMB când mi-ai spus că nu visez suficient, nu sunt îndrăzneț și că un top 10 pot cu ușurință. Deseori în timpul cursei vorbele tale mi-au alimentat rezervele de glicogen.  

Ai în minte pentru 2023 un loc de training camp? Count me in!

2. Mathieu BLANCHARD

După UTMB, la câteva ore, după ce lucrurile s-au mai așezat și am înțeles cum au concurat fiecare atelt din top 10, am trimis un singur mesaj în care am felicitat un singur atlet. „Amazing performance Mathieu, amazing” . Știam că M.B. îmi va răspunde, a făcut-o de fiecare dată până acum. 

El nu știe asta, dar pe Mathieu l-am întâlnit pentru prima dată în 2019 între Bonatti si coborârea de la Arnuvaz. Avea mustață și un ritm vioi. După alergare am intrat pe Strava Flyby să văd pe lângă cine am trecut. De atunci îl am în vizor și văd mereu ce pune la cale. Mathieu a progresat constant, și între timp a devenit o celebritate, concurând la „Supraviețuitorul”. 

Performanța lui de a alerga bucla UTMB în sub 20 de ore este impresionantă. Rezultatul lui îmi spune că pot să fac și eu asta, trebuie doar să „fur” rețeta de la el. 

Față de Mathieu mă simt cel mai apropiat, ca atlet. Nu alergăm de mici copii, ne-am apucat de asta acum 10 ani, aveam un top 3 la UTMB (acum el are două), cariera noastră de alergare a început după ce am semnat cu un sponsor principal. 

@Mathieu, știu că vei citi asta, să-mi spui și mie secretul unui UTMB sub 20 de ore. Mulțumesc că ne-ai arătat că se poate face asta. Spune-mi te rog unde te găsesc pentru alergarările alea ce trebuia să le facem în Chamonix.

1. Kilian JORNET

Kilian este cel la care se va ajunge în fiecare discuție cu prietenii tăi alergători. El a schimbat jocul alergării montane. A schimbat jocul, nu doar prin această cursă, ci prin tot ceea ce a făcut de-a lungul timpului în acest sport. De când a primit 3 perechi de pantofi de alergare de la Salomon până în prezent. Nu știu dacă și-a propus asta, dar a reușit. Nu spun că el este apropiat de o figură divină, dar alergarea s-ar putea împărți în două de acum: înainte de Kilian și după Kilian. 

Kilian are în prezent 1.3 milioane de urmăritori pe Instagram și, într-o formă sau alta, cred că a modificat viața a peste 1 milion de alergători, inclusiv pe a mea. Acum 9-10 ani, la începutul carierei mele de alergător, am avut o fază în care citeam fiecare carte care era conectată cu alergarea. Printre ele au fost Ultramaratonistul – Dean Karnazes, Eat & Run – Scott Jurek și Run or Die a lui Kilian. Acum mă aflu la 3 metri de el, după ce am parcurs același traseu și urmează să urcăm pe același podium. Acum 10 ani eram impresionat de tot ceea ce face prin alergare, acum îmi place să cred că avem asta în comun. În cort, puteam să-l întreb aproape orice, să-i mulțumesc și să-l felicit pentru tot ceea ce a făcut. Nu am făcut-o, căci n-am vrut să par un prea mare fan. Deși îi sunt. 

Deseori eu pun întrebarea asta prietenilor ”Dacă ai putea să inviți pe cineva la cină, oricine din lume, pe cine ai invita și ce l-ai întreba?” Zilele astea răspunsul din partea mea ar fi Kilian. Sunt recunoscător vieții și momentului că am ajuns până în punctul acesta. Nu l-am întrebat nimic, pentru că ar trebui să-l scot o săptămână în fiecare seară la cină ca să-mi răspundă la toate întrebările. 

@Kilian, dacă citești acest articol, ar fi ciudat să-ți bat la ușa din Norvegia și să te scot la cină la un local drăguț, aproape de casă (orice înțelegi tu prin asta), pentru o poveste și pentru a-mi semna cărțile ce stau în bibliotecă și-mi oferă inspirație de atât de mult timp?

1. Dl Stan Turcu

Finish-ul UTMB-ului este un lucru extrem de emoționant. În 2018 mi-au dat lacrimile înainte de linia de finish. În capul meu mi-a trecut gândul că totul este posibil și că niciun vis nu este prea îndrăzneț. Că mi-am îndeplinit un vis ce mă urmărea din momentul trecerii linei de finish al primului meu ultramaraton (Ciucaș 2013).

Anul acesta voiam să trec linia de finish cât mai repede, satisfăcut de un rezultat și un loc bun. Nu am avut timp să mă emoționez. Am păstrat lacrimile pentru mai târziu. 

A doua zi, cam pe la aceeași oră la care am trecut eu linia de finish, avea să treacă linia de finish câștigătorul categoriei 70+, dl. Stan Turcu. La 74 de ani, dl. Turcu a făcut bucla în jurul Mont Blancului în 44 de ore 59 minute și 48 secunde. Am fost și eu la linia lui de finish. Când a mers să-și ia vesta de finisher, am reușit să îl îmbrățișez și abia atunci m-au învăluit emoțiile și lacrimile.

Pe domnul Stan l-am cunoscut mai bine la un workshop, Școala Alergarii, în București când ne-a povestit mai multe despre visul lui de a termina UTMB-ul. M-au fascinat ambiția și hotărârea dumnealui. Aveam vârste diferite, însă același vis. 

De atunci Dl. Stan s-a antrenat, a planificat, a visat cursa aceasta și s-a așezat mai încrezător la startul competiției. A alergat, s-a hidratat și a mâncat ca să închidă bucla în timpul limită, dar a reușit să facă asta mult mai bine decât atât. 

Dacă atleții de top ne-au arătat că limitele sunt în capul nostru, dl. Stan ne-a arătat că niciodată nu este târziu să începi un lucru și să-l duci la bun sfârșit. Este suficient să visezi, să te pregătești și să execuți planul gândit în anii de pregătire. 

@Dl. Stan Turcu, mulțumesc că ne-ați oferit acest moment și acest exemplu. Am îndrăznit să mă transpun pe mine peste 40 de ani și să-mi spun că îmi voi dori să fac asta și la vârsta dumneavoastră. 

Publicat pe Lasă un comentariu

Plan nutritie Transgrancanaria

125,9 kilometri, 6919+.
CUT-OFF TIME: 30 ore
PART OF: Spartan Trail World Championship.
ITRA: 5 ITRA points

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Strategie cursa

Planul înainte de cursă ar trebui să conțină câtă apă bei, câte calorii mănânci, cât sodiu consumi între oricare două puncte, și astfel, la final vei avea un plan general.

Fiecare din cele 3 categorii are o importanță deosebită pentru a te asigura că ritmul nu-ți are de suferit din cauza lipsei apei, caloriilor sau sodiului.

Planul nutritional ar trebui întocmit cu cel puțin 6-8 săptămâni înainte de concurs pentru a-l testa în alergările lungi, care să imite profilul cursei.

Eu am testat acest plan nutrițional la alergările cu durata între 3 și 6 ore.

Articol pentru membrii Elite

Ai cont si abonament activ? Login

Articol scris de:

Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.
Publicat pe 20 comentarii

OMT: Olympus Mythical Trail 2020

Olympus Mithycal Trail 2020

OMT: Olympus Mythical Trail 2020

Olympus Mytical Trail este un ultramaraton de 108 kilometri și 6800 diferență pozitivă, în Grecia, aflat la a 9-a ediție. Recordul cursei este realizat de Foltopoulos Moysis în 14h20min. Cea mai bună clasare Românească la masculin: Marius Vasilache, 2015, locul 1, 14h57min.

 

De multe ori simt nevoia să scriu. Se simte la fel ca nevoia de a alerga.

Această poftă reprezintă o externalizare a sentimentelor, o „golire” a acestora pentru a face loc următoarelor sentimente. Pentru a asigura un flux, nu un blocaj. În ultimul timp, îmi doresc din ce în ce mai des doar să stau în fața tastaturii, să-mi las degetele să-mi exprime și să-mi concretizeze gândurile. Îmi doresc asta, însă eșuez în a-mi crea o rutină în jurul acestui obicei. 

Eșuez în a-mi crea o rutină în jurul oricărui obicei, pe lângă alergare. Dar asta e altă poveste.

Faptul că sunt plecat într-o localite nouă, singur, sub pretextul unei competiții de alergare, îmi oferă ocazia perfectă să mă las purtat de valul creației. Este un moment bun „să mă așez în fața ecranului și să sângerez”. Sângerarea e oprită doar de mâncare bună și o carafă de apă. Preferam să fie vin, dar… 

Este 20 iunie, anul pandemiei, și în exact două săptămâni voi lua startul la al doilea ultramaraton al acestui an: Olympus Mitycal Trail. Un ultramaraton de 105 kilometri aflat la a 9-a ediție. Traseul te duce pe potecile „grădinii” lui Zeus.

Acest concurs nu era pe lista competițiilor la începutul anului. Ergo, un prieten foarte bun, a alergat anul trecut și a fost impresionat de competiție, povestindu-mi lucruri bune. După câteva mesaje schimbate cu Lazaros, organizatorul, mi-am spus că, dacă el e atât de hotărât să țină un concurs în mijlocul pandemiei, atunci și eu pot să fiu la fel de hotărât să-l alerg. Organizatorii și alergătorii par a fi într-o simbioză perfectă de satisfacere a nevoii competitvității. 

Ziua 0

„Sosirea”

Aventura a început cu un ultra-drum cu autocarul de 12 ore București – Tessaloniki-Litochoro. Îmi permit să-i zic „ultra-drum” pentru că totul pare a fi „ultra” în zilele de astăzi. „Ultra șampon” cu „ultra grijă”, „ultra pastă de dinți” care te „ultra albește”.

Drumul ar fi trecut repede, dacă nu erau opririle dese ale șoferilor. Drumul de 12 ore cu autobuzul ar fi putut fi făcut în 9. Acesta este doar un reminder pentru mine vizavi de beneficiul de a avea o mașină. 

Ajuns în Litochoro, Lazaros a fost suficient de amabil încât să mă aștepte în centrul orașului, să-mi facă un mini tur al locului, să salutăm lumea care ne iese în cale, să-mi arate înălțimile care veghează de mii de ani locurile de la poalele muntelui.
„Pare că-i și văd fața liniștită a lui Zeus care râde de noi și de pandemia noastră”, mi-am spus. 

Ne-am întins la povești la locul unde voi fi cazat pentru următoarele zile. Am făcut un mini plan pentru weekend care implică alergare și multă diferență de nivel. Apoi mi-am luat doza de somn pierdută în ultimele 24 de ore. Voiam să fie o supradoză, dar căldura și Luna (cățelul) mi-au dat deșteptarea.

Mi-am spus că am ocazia să descopăr locurile, să descopăr mâncarea, să mă așez în fața laptopului și să-mi deschid gândurile. 

Ceva-mi spune că va fi o experiență inedită, pentru că am plecat din țară fără așteptări, fără prea multă presiune pe mine, dar mai focalizat și antrenat decât la orice alt concurs de alergare. 

Litochoro este un orășel la 5 kilometri de mare, la poalele munților, de aproximativ 7500 locuitori, dintre care fiecare are o poveste inedită. 

Locul unde sunt cazat mi-a fost aranjat de Lazaros înainte să ajung. Este o cameră  cu două paturi, la etaj, în casa lui Dimitris (Takis) care are o fată, Sellini, și un labrador, Luna.  

La prima vedere, încăperea unde m-am cazat pare doar un loc unde pot dormi și aștepta liniștit ziua concursului. E echipat cu o baie a cărei ușă nu se închide, o masă rotundă cu 2 scaune, ventilator de aer în tavan și o curte mare. 

Văzând lucrurile ce erau prin curte, mi-am amintit de casa în care m-am mutat de nici 2 luni în Brașov.

După ce m-am întors de la o plimbare scurtă,  m-am așezat la masă cu Takis pe semi-întuneric. 

Atunci mi-am dat seama că locul este mai mult decât ceea ce pare a fi la prima vedere. Fiecare casă preia din personalitatea celui care-l locuiește, îți poți face o impresie despre personalitatea gazdelor din lucrurile mici ce și le ține la îndemână. Aici erau împrăștiate blocuri de piatră ponce care păreau sculpturi neterminate.

Chiar dacă primul gând a fost că Takis este sculptor, de la prima conversație din grădină, pe muzica lui Miles Davis, mi-a spus că simte și cântă blues. Atunci mi-am dat seama că eu și Takis avem cel puțin un lucru în comun. 

El trăiește blues-ul cum eu trăiesc alergarea montană.

Discuția noastră a început de la faptul că muzica e stilul lui de viață și că blues-ul se trăiește înainte de a se cânta. Am discutat despre asta, despre starea de „flow” ce ți-o dau muzica și alergarea, despre cât de important e să faci ceea ce-ți place și să fii o persoană bună. 

Mi-am dat seama că sunt un bun ascultător, pentru că-mi făcea plăcere doar să stau și să îl urmăresc atent cum îmi povestește despre viața lui și despre valorile după care își ghidează existența. 

M-am ridicat de la masă nerăbdător pentru ziua de mâine. Urma să fac prima alergare, dar și să iau parte la un mini-concert în grădina lui Takis. Îl vizita un prieten împreună cu care va cânta bluess. 

Ziua 1

„Acomodarea”

M-am adaptat foarte ușor ritmului grecilor de a face lucrurile. Blând și cu tihnă. Unii văd în asta lene, eu văd în asta înțelepciune. 

La ora 9, cu adidașii de asfalt în picioare, pe un cer fără nori, am ieșit la alergare cu Greg. Greg e un polonez care a decis să se mute în Litochoro. Alergarea a fost una de acomodare: 5 kilometri în sus, 5 kilometri la vale, pe aceeași rută. 

După o săptămână petrecută în parcurile din București și din Sibiu, picioarele mele s-au simțit foarte fresh, atât pe urcare, cât și pe coborâre. Era un semn că le pot utiliza mai mult și cu spor în zilele următoare. 

A fost cald și mi-a părut rău că nu mi-am luat apă să mă hidratez. E aspectul ce vreau să-l îmbunătățesc. Vreau să ajung să consum 650-700 ml de lichid pe ora de alergare.

Pe seară, am descoperit că Litochoro are pistă de atletism și m-a dus cu gândul la un posibil cantonament la început de an pentru Transgrancanaria. 

Ziua 2

„Prima zi de recunoaștere a Olympus Mithycal Trail”. 

Litochoro-Apostolidis

Motivul principal pentru care vin mai devreme, înainte de un concurs, e să văd ce-mi rezervă traseul, ca apoi să-mi fac un plan cât mai potrivit pentru o cursă cât mai reușită.

Dar, în entuziasmul de a fi într-un loc nou, aproape că am uitat de asta. Am fost trezit la realitate de propriile-mi gânduri la 55 Peaks, magazinul cu echipament montan din Litochoro. Aici, Lazaros mi-a făcut cadou o hartă cu regiunea montană și atunci mi-a venit în gând să-mi traseze pe ea traseul concursului cu o cariocă roșie. 

Harta e de folos atunci când GPS-ul cedează, dar și în momentele de tihnă de la cabane când vrei să te orientezi și să memorezi locațiile pe unde ai trecut și care vor urma.

Am început alergarea la ora 13. Dispăruseră norii care prevedeau furtuna, dar și micul dejun pe care l-am luat cu 4 ore în urmă. Prefer ca la o alergare care durează mai mult de 3 ore să fiu cu stomacul aproape plin, nu greoi, dar să simt că am ceva resurse. Acum am plecat cu rezervele pe minimum.

Traseul începe cu o urcare țeapănă, 4 kilometri cu 700+, care pare că-ți pune plumb în picioare. Oricât de vitezoman ai fi, tot ți le îngreunează încă din primii kilometri. Următorii 10 kilometri sunt alergabili, porțiune pe care mi-am spus că se merită să alergi fără bețe în timpul concursului.

Astfel, în primii 14 kilometri ai timp să te încălzești suficient pentru cea mai lungă urcare din concurs, care nu este abruptă, dar este lungă – 11 kilometri cu mai mult de 1800+. Cu resurse puține, am avut două momente în care am simțit că-mi pierd forțele, iar în secunda doi am băgat vreo 2 geluri. 

În tură, am luat cu mine un flask, pe care l-am umplut cu cantitatea a 8 geluri, 2 batoane și 3 porții de isotonic. M-am bazat pe faptul că la refugii voi dormi și voi mânca bine. 

4 ore și jumătate mai târziu, după ce am luat start-ul, am ajuns la kilometrul 25, refugiul Apostolidis (foto).  Aici am mâncat bine, am dormit și mi-am făcut planul pentru următoarele 2 zile. Ceea ce îmi propusesem să alerg în 2 zile (75 kilometri), am decis să alerg în 3 zile. „Less is more” zice un băiat deștept, nu mai știu care dintre ei.

Ziua 3

„A doua zi de recunoaștere pe Olympus Mithycal Trail”. 

Refugiul Apostolidis-Karia

De foarte puține ori în viață am povestit cu o altă persoană despre vreme, dar pe munte e una dintre cele mai importante discuții. Pe Olymp, creasta are aproximativ 15 kilometri. Cel mai periculos pentru un turist-alergător este ca aici să fie furtună cu fulgere și el să nu aibă un loc de refugiu.

Pentru a evita cel mai trist scenariu, furtuna, m-am trezit la 7. Am mâncat o omletă cu cașcaval și am băut o cafea mare, mi-am băgat echipamentul în pungile cu zip-lock de la IKEA și cu fluturi în stomac am plecat la alergare, sub creasta din imagine, în jur de ora 8. 

Chiar dacă începutul alergării era o porțiune aproape plată, fiind la aproximativ 2700 metri, pace-ul era în jur de 7 min/km, iar urcările mergeau chiar și mai greu. „Sper ca în timpul concursului să fiu mai bine”, îmi zic în gând.

Am început să înțeleg de ce timpul câștigătorilor e undeva apropiat de 15 ore. Se aleargă mult la altitudine, urcările sunt lungi și te consumă de energie, iar pe coborâri e foarte greu să-i dai blană”. Când traseul devine mai alergabil, glicogenul muscular nu mai este la locul lui, deci efortul resimțit este din ce în ce mai mare.

Am încheiat ziua după 26 kilometri, în Karia, unde m-am refugiat de ploaie. Aici am mâncat un prânz copios și mi-am făcut prieten un profesor pensionat care avea o engleză cu accent britanic. El vizitase acum 2 ani Petroșaniul, locul unde m-am născut.

În Karia am avut o cazare cu cireș în curte, lenjerie curată și apă caldă. La finalul zilei m-am simțit răsfățat și liniștit.

Ziua 4

„A treia zi de recunoaștere pe Olympus Mithycal Trail”.

 Karia-Litochoro

M-am trezit la 06:30. În câteva minute aveam să mă întâlnesc cu un localnic, Lefteris, pentru a mă ghida către traseu. 

Chiar dacă știam drumul până acolo, am stabilit ca el să mă însoțească. Când ne-am întâlnit, mi-a adus o banană și două napolitane. Am alergat cot la cot 3 kilometri, iar la final am vrut să-i dau 10 euro pe care i-a refuzat. 

Am început alergarea pe un cer fără nori. Soarele se strecura printre pomi și printre ferigi. Chiar dacă era cea mai alergabilă porțiune din traseu, pace-ul era scăzut, picioarele îmi erau obosite și se afundau în noroi. 

În jur de ora 08:30, după 1 oră de alergare, am început să resimt căldura și deja mă gândeam cum să o combat în timpul cursei: „gheață, mai multe lichide, echipament light” erau câteva idei.

Alergarea s-a încheiat cu o baie în Lambada, lagună pe Enipeus, râul ce trece prin Litochoro. Apa era atât de rece, încât abia îmi puteam ține picioarele în ea. Mi-ar fi plăcut să împart singurătatea cu M. 

Ziua 5 și 6

„Două zile de relaxare”

În faza asta, cu 9 zile rămase până la concurs,  pauza este mai importantă decât orice antrenament. Este ca spațiul dintre cuvintele unui roman, este momentul ca musculatura să se relaxeze, ca glicogenul să se regenereze. Este momentul pentru un shift de pe focusul antrenamentelor către focusul strategiei de concurs. 

Marea, lagunele și Greg, polonezul, mi-au ținut companie. 

A fost momentul când am îndrăznit să fac un masaj „cu de toate” la Evanghelia – o fizioterapeută ce-și făcea singură uleiurile esențiale. 

Ea m-a tratat cu acupunctură, electrostimulare, cupping. Un meniu complet pentru a mă relaxa și a mă pregăti pentru alergările următoare. Apoi am tăiat-o către mare, care era la doar 5 kilometri. Mi-am rezervat o zi să nu fac nimic. Când a fost ultima dată în care nu ai făcut nimic?

Ziua 7 și 8

„Recunoaștere Ayanis – Livadachi-Prionia, Prionia-Litochoro”

Costase 40 de euro, dar a meritat – masajul și-a făcut efectul. Următoarea zi a fost o zi cu puțini nori pe cer. O zi în care simți că piesele puzzle-ului se potrivesc. Că planul prinde contur.

Am simțit că e o zi bună încă din primele minute ale alergării. Aveam picioare ușoare și chef de treabă.  Atât „în sus”, cât și pe porțiunile de fals plat sau pe coborârile tehnice. Am făcut urcarea de 10 kilometri cu 1800+ în mai puțin de 1h50. Un timp pe care visasem să-l fac și în concurs. 

Am încheiat antrenamentul cu o „fasolada” la Prionia (km 95) și cu o baie în laguna din spatele casei. Apa mi s-a părut mai primitoare decât prima dată, nu mă mai dureau tălpile picioarelor de la cât de rece era.

În copilărie am învățat să „sar în cap” într-un  lac, la Unex, și mi-am perfecționat stilul în Deltă. Săream de pe o salcie, și pentru că aveam chelie, ieșeam cu mâl pe creștet.

Laguna din Litochoro avea o piatră de 3 metri care era numai bună să-mi exersez skills-urile dobândite pe vremea când mi se spunea Mowgli. Dar în săritura mea de aproape nota 10, am reușit să îmi tensionez un mușchi din zona gâtului. 

Ziua următoare am alergat ultimii 13 kilometri ai traseului.

Ultima porțiune te plimbă de-a lungul râului Enipeus, pe cel mai popular drum de munte din Grecia, E4, ce leagă Litochoro de cele mai înalte culmi ale Olympusului. Traversezi râul pe două podețe de lemn. 

Atunci când te aștepți mai puțin, ruta cotește dreapta și din senin apar ultimele două urcări care te vor provoca să storci din tine și ultimele picături de glicogen.

În antrenament am alergat ultimii 13 kilometri în aproximativ 1 oră 30 minute, însă știam că în timpul concursului va dura mai mult. 

Oare cum mă voi simți pe bucata asta de traseu? Oare voi mai putea alerga? Oare voi mai putea mânca? Ce am să mă fac dacă voi fi pe locul 1 sau pe 3? Voi trage de mine până la finish sau mă voi mulțumi cu atât? 

Aveam să-mi răspund la aceste întrebări în câteva zile. 

Cauți un plan de antrenament?

Antrenează-te după un plan special conceput pentru tine

Pre-cursă

Un ultramaraton este diferit de oricare altă competiție de alergare, pentru că în pregătirea lui sunt implicați mai mulți factori. 

Pe lângă un plan bun de antrenament, este indicat să te ocupi de recunoașterea traseului, să ai pus la punct un plan de nutriție diversificat, compatibil cu distanța, gusturile și puterile stomacului tău.

Cu o zi înainte de concurs, am făcut o mică ședință tehnică pentru pregătirea nutriției și a echipamentului, atât pentru mine, cât și pentru alți doi alergători români, Peter și Vlad.

Echipa ce m-a ajutat a fost formată din Ergo și M.. Ergo mi-a eficientizat fiecare aspect al echipamentului și al nutriției. Mi-a băgat gelurile în pungi și electrolitii în degete de mănuși fără talc. 

Ajutorul lor de la kilometrul 47, respectiv 75 și 91 urma să fie de neprețuit. Am stabilit fiecare detaliu, fiecare punguță ce voiam să o primesc pentru cele 3 locații unde aveam să ne întâlnim. 

Pentru a mă simți cât mai fresh la linia de start, trebuie să apuc să dorm în timpul zilei. Am reușit să ațipesc în două reprize scurte. Între 15:30 -16:45 nu am simțit că am atins o stare produndă de somn, dar între 20:30-21:45 am sforăit și am lăsat chiar și urme de bale pe perna ce o îmbrățișam.

Cu toate detaliile puse la punct și vreo două 2 de somn din ultimele 18, eram gata să încep călătoria de 105 kilometri. 

Ședință Pre-Olympus Mithycal Trail
Ședință Pre-Olympus Mithycal Trail
Kit-Olympus Mithycal Trail
M. & BiB la Olympus Mithycal Trail

 0 – 25 km, 3002 m+

00:00-03:45

Start -Apostolidis

Startul a fost stabilit la 00:00. Concurenții urmau să plece în funcție de punctajul lor ITRA. Eu eram al 2-lea pe listă, la egalitate de puncte cu un grec, Fotis. 

Mă încălzesc circa 15 minute cu o alergare ușoară și mă așez la start cu o peliculă subțire de transpirație pe brațe și pe frunte. 

Spre surprinderea mea, sunt primul, aflu că francezul cu cel mai mare punctaj ITRA nu găsise avion să ia start-ul la cursă.

În primul kilometru, sunt prins de Fotis, cel cu 838 puncte ITRA, și Moysis, câștigătorul ediției anterioare și deținătorul recordului de 14h20 minute al traseului.

Sunt în urcare și îmi spun că mai am 104 kilometri în care-i pot depăși. Continui urcarea în ritmul meu și mă bucur că totuși am luat bețele cu mine. Sunt cele mai ușoare bețe de pe piață, cu doar câteva grame mai ușoare ca ale mele, dar simt diferența.  

Ajuns la CP-ul de la km 4, îmi umplu cele 2 flask-uri, beau 3 pastile de electroliti (conform planului), îmi bag bețele în desagă și încep să alerg. 

Am vizualizat toate astea înainte să le execut. Îmi repet în gând mișcările, iar când ajung în CP, le pun în practică. Acest exercițiu mă ajută să am un timp cât mai mic în check-point, să fiu cât mai eficient și să fac o diferență între mine și ceilalți alergători. 

La kilometrul 12 îl prind pe Moysis și alerg cu el circa 2 kilometri. Ajungem împreună la Koromila, kilometrul 14. Voluntarii sunt călare pe el să-l ajute, dar pe mine mă lasă să mă descurc singur. Cred că nu se vedea pe fața mea cât de grăbit eram. 

Am nevoie doar de apă în cele două flask-uri și am plecat, îmi zic în gând. Dar nu ar fi ajutat nici dacă le ziceam răstit în românește. Ei mă întreabă de unde sunt. Fără chef de small-talk, le zic un scurt Romania. Îmi îndes flask-urile în cele două buzunare frontale și încep urcarea cu un power hike. 

Urcarea de km 14 la km 25 are porțiuni alergabile, pe care e bine să le cunoști. Mă simt mult mai bine și mai odihnit decât atunci când am făcut aceeași secțiune în antrenament. Anticipez pe unde trebuie să alerg și merge cu un ritm susținut pe urcările mai abrupte. Sunt mulțumit de mine, pentru că m-am distanțat de locul 3 cu 4 minute și în mintea mea mă apropii de locul 1. Dar, în realitate nu e deloc așa. Fotis, care m-a depășit la kilometrul 1, are 8 minute avans la kilometrul 14. 

Petrostrougka e la km 19. De aici începe altitudinea, iar alergarea devine din ce în ce mai dificilă. Sunt în grafic cu timpul meu, dar nu mă apropii de locul 1. 

La kilometrul 25, la Apostolidis, cabana de la altitudinea cea mai mare (2697m), Fotis are un avans de 10 minute și altitudinea începea să mă amețească.

Olympus Mithycal Trail 2020
Start Olympus Mithycal Trail 2020

km 25 – km 50

Apostolidis-
Bichtesi

La check-point îmi umplu flaskurile cu apă și ies în grabă. Respir forțat pentru a-mi oxigena mușchii și creierul și încerc să mențin un ritm bun de alergare. 

Kilometrii trec destul de greu, dar totuși trec. Ajung la cea mai solicitantă urcare din traseu. Pe profil pare o glumă, dar sunt  1.5km cu 400+ de la 2500m la 2900m. 

Pentru următoarele 25 de minute o dau la pas. Pe vârful Skolio, îmi las geaca de ploaie și mănușile și aflu că Fotis are 15 minute avans. Avea să fie și cea mai mare diferență de timp dintre noi. Cu alte cuvinte, când eu am ajuns pe Skolio, el era cu 2 kilometri în față.

De acum începe vânătoarea. Nu mai suntem doi alergători la un concurs în Grecia. Suntem vânător și vânat, iar viața noastră depinde de cât de bine ne fugărim unul pe celălalt. Astea toate – în capul meu.

Pe prima coborâre îmi simt genunchii tensionați, mai obosiți ca niciodată. Mă doare meniscul și-mi simt mușchii greoi. Să fie de la oxigenul limitat? Să fie de la tipul diferit de efort, necesar coborârilor? Nu știu. Ce știu este că nu vreau să alerg următorii 70 de kilometri cu feeling-ul ăsta. 

Inspir-expir puternic, diafragmatic, pun un pas de alergare în fața celuilalt și durerea începe să dispară. 

Sunt la kilometrul 31, pe o coborâre ciudat de abruptă.  Soarele răsărind luminează luna din dreapta, de parcă ceva din ea sângerează. 

Zic un „wow” în gând și continui să alerg. Pentru asta sunt acum aici, și nu să admir peisaje de parcă aș fi la un muzeu. 

Vine un alt CP, tot fără echipa mea de suport. Planul e simplu: apă, gel, electroliți și răsărit. 

Dau drumul la motoare către kilometrul 50 și reușesc să mă apropii la 8 minute de locul 1. 

Planul funcționează.

Apostolidis, Kilometrul 25

km 50 – km 75

Bichtesi-
Ayanis

Ajung la Bichtesi – primul CP în care mă întâlnesc cu Ergo și M. – și mă așez pe scaunul de pescar adus de Ergo.

Dau raportul: „Spring-urile nu intră, vreau doar flask-ul cu geluri GU, shot-ul de ghimbir și gheață la TO GO. Aici vreau electroliții, sucul de portocale cu sare”.

E bine să ai de unde alege. 

Ei se adaptează.

Beau sucul de portocale. 

ȘI ELECTROLIȚII! aproape că strig la ei.

După nici două minute, mă ridic. Îmi iau ochelarii și buff-ul de pus pe cap, gheață într-un alt buff, pe care Ergo mi-l leagă cu un șiret în jurul gâtului.

Simt cum senzația de prospețime îmi invadează tot corpul. Pielea mi se face de găină și simt cum mă alimentează un val neașteptat de energie. 

Sunt la kilometrul 50 și mă simt mai fresh decât la începutul cursei – asta e puterea unui check-point reușit.

Pentru că e cea mai alergabilă porțiune din traseu, îmi propun să să fie și cea mai rapidă, însă chiar dacă alerg cât pot de tare, rămâne prioritar să mă alimentez. 

Încep să alerg de parcă cel din fața mea mi-a furat bicicleta. Din 20 în 20 de minute sug din flask-ul cu geluri și omogenizez de fiecare dată cu o gură mare de apă. Sunt precis ca o rețetă de-a Jamilei.

Mușchii funcționează atât timp cât sunt alimentați corespunzător. Mi-am dat silința în acest sens, și chiar dacă deja sunt 25 de grade, simt că planul de acasă, de această dată, funcționează.

Kilometrul 65

km 75 – km 95

Ayanis-
Prionia

După alte 2 ore și 20 de minute de alergare, îmi revăd echipa, pe Ergo și pe M. Chiar dacă eu alerg de mai bine de 8 ore, au avut, ca de fiecare dată, și ei cursa lor.

În concurs, alergătorii trec prin deshidratare, greutatea efortului și a durerii, dar prezența echipei de suport face ca această luptă să fie îndulcită. 

Iar ei se luptă cu incertitudinea, dacă vor ajunge în timp util la locul și ora stabilită, cu respectarea planului de acasă, cu adaptare la nevoile mele. 

La kilometrul 75 sunt obosit, dar cu rezerve de energie. La ieșirea din check-point, caut gelurile GU și-mi îndes o doză de Cola într-un buzunar frontal, alături de gheață. Îmi iau și 1.5 litri de apă cu mine, căci urmeză o urcare mai lungă de 2 ore. 

Chiar dacă rucsacul s-a îngreunat, a fost o decizie bună. Ritmul este unul de mers, cu porțiuni scurte de alergare. Totul parcă se desfășoară în slow motion, însă eu sunt cel care are un ritm greoi. 

Întreb la fiecare CP de Fotis, însă acesta își menține avansul de 10 minute. 

Încep să realizez, să mă conving. 

Eu, el și ceilalți alergători nu suntem vânat sau vânător. Suntem oameni care vrem să facem traseul cât mai repede posibil. Ne-am antrenat, ne-am pregătit fiecare în stilul nostru să parcurgem distanța dintre start și finish. Să ne luptăm cu respirația greoaie cauzată de urcări, să înfruntăm tensiunile, durerile musculare pricinuite de coborâri. 

Nu suntem adversari. 

În toată treaba asta, suntem colegi, căci avem mult mai multe puncte în comun decât lucruri ce ne diferențiază.

Urcare Livadachi, kilometrul 80

km 90 – km 105

Prionia-
Finish

Mindset-ul meu se schimbase. Nu-mi mai doresc să alerg după Fotis, dar îmi doresc un timp cât mai bun. Am încetat să-l mai hăituiesc, dar am continuat să mă hăituiesc pe mine însumi.

Ajung la ultimul check-point unde pot să mă întâlnesc cu echipa. Unde mă pot ajuta, unde îmi pot da un restart. 

Ajuns la Prionia (km 95), mă așez pe scaunul de pescar și îmi iau 3 minute de relaxare. Beau 2 sticluțe de lapte cu cacao și îmi rezerv timp de  povestit.

M. îmi spune cu zâmbetul pe buze că am 12 minute în avans față de planul meu de acasă (de 13 ore 45 minute ca timp total de cursă). Sunt mulțumit.

La fel și ea, căci a prins încredere în mine. La cum arăt, crede cu tărie că voi duce cursa la capăt.  „Vreau doar să ajungi la finish”, îmi spusese înainte de start.

Pentru ultimii 13 kilometri mi-am propus să alerg într-o viteză de croazieră. Fără hăituială. Relaxat și cu zâmbetul pe buze.

Plec cu 1 litru de apă și doza de Cola regulamentară la buzunar, cu gândul să o desfac în vârful ultimei coborâri, pentru a sărbători orele de alergare.

Mențin ritmul lent. Kilometrii trec greu. Sunt la km 95 și mă întreb dacă aș mai fi dus alți 90 de kilometri? Probabil că da, însă sunt fericit că finalul este aproape.

Trec și ultimele două urcări care par nesemnificative din profil, dar care îți storc energia. Desfac doza de Cola și din 3 înghițituri o fac să dispară. A intrat ca apa în nisip.

Ultima coborâre o abordez cu gândul să nu mă accidentez și să nu-mi dau daună prea mare, iar cu 1 kilometru înainte de finish am parte de o surpriză.

Fata din CP îmi spune că sunt primul!

Sunt intrigat, nedumerit de situația creată. Nu înțeleg ce s-a întâmplat cu Fotis. Mi s-a spus că a rătăcit drumul. Bănuiesc că e undeva în spatele meu. Dau de un tip ce voia să mă filmeze și de Ergo, care-mi spune să trag tare că alerg pentru record. Îl întreb de Fotis și atunci aflu că a ajuns deja la finish, dar pe altă rută. 

Nu înțeleg mai nimic.

Nedumerit, alerg ultimii 800m. Trec linia de finish cu gândul că am făcut o cursă bună.

Lazaros îmi spune „Even if you came second, you are the first and you have the course record because Fotis had come on another road!”.

Finish Olympus Mithycal Trail 2020

Cauți un antrenor de alergare?

Antrenează-te cu robert hajnal 

locul 2 la UTMB-UL DIN 2018

Locul 1 la Olympus Mithycal trail

Organizator Olympus Mithtycal Trail

Lazaros Rigos

Lazaros este Lucian Clinciu al Greciei. 

A primit cetățenia de „munțoman” direct de la zei datorită dragostei de munte. Atent, face tot posibilul  ca alergătorii să aibă o experiență inedită. Atât înainte cât și pe durata și după concurs. 

Cu 10 zile înainte de start a urcat apă cu măgari. A distribuit fotografii pe Social Media, a curățat potecile concursului, a marcat traseul.

M-a întâmpinat de cum am ajuns pe străzile din Litochoro. S-a ocupat de curățarea potecilor cu c

 

Fondatorul primului maraton montan din Grecia. 

 

Lazaros Rigos la Finish Olympus Mountain Marathon, 6 Iulie, 1986
Lazaros Rigos la Finish Olympus Mountain Marathon, 6 Iulie, 1986
Publicat pe Lasă un comentariu

Campionatul Mondial de Alergare Montana 2023 din Innsbruck – Stubai

Innsbruck - Stubai - roastmedia_WMTRC23
Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Campionatul Mondial de Alergare Montana 2023 din Innsbruck – Stubai

Articol scris de:

Marius Enescu
Marius Enescu
Innsbruck - Stubai - roastmedia_WMTRC23
©Innsbruck Stubai | Roastmedia

Întreaga comunitate de alergare montană din lume își va îndrepta atenția către Austria la început de Iunie.

Campionatele Mondiale de Alergare Montană și Trail Running (WMTRC) din 2023 vor avea loc la Innsbruck și Stubai. Comunitatea din Innsbruck-Stubai va aduce WMTRC în Tyrol, Austria la începutul lunii iunie 2023, după un proces de licitație foarte competitiv, supravegheat de partenerii evenimentului, Asociația Internațională a Ultrarunnerilor (IAU)Asociația Internațională de Alergare de Trail Running (ITRA) și Asociația Mondială de Alergare Montană (WMRA), alături de World Athletics. 

Se așteaptă ca până la 1600 de sportivi din peste 70 de tări să concureze în inima Alpilor. Pe parcursul a patru zile de competiție, atleții și atletele vor concura în patru probe diferite:

  1. Alergare montană în urcare;
  2. Alergare montană clasică în urcare și coborâre;
  3. Traseu scurt;
  4. Traseu lung;

“Suntem încântați că ediția din 2023 a Campionatelor Mondiale de alergare montană și trail va avea loc în regiunea austriacă Innsbruck-Stubai”, a declarat președintele World Athletics, Sebastian Coe.

“Acest festival mondial de alergare va reuni alergători de elită de trail și de munte din întreaga lume, care vor alerga prin unele dintre cele mai spectaculoase peisaje pe care le poate oferi Austria.”

Terenul este variat, provocator, emblematic – și cu siguranță demn de un campionat mondial. 

Cursele de titlu vor avea loc în unele dintre cele mai pitorești locuri din Alpi, cum ar fi Kalkkögel – așa numiții “Dolomiți ai Tirolului de Nord”, la poalele vârfului Elfer – care oferă priveliști asupra ghețarului Stubai -, și de-a lungul Nordkette, emblematicul lanț muntos care se înalță deasupra orașului Innsbruck: o priveliște de admirat atât pentru sportivi, cât și pentru spectatori.

Evenimentul este programat între 04.06 și 10.06.2023, iar probele propriu-zise vor avea loc de Miercuri 07.06 până Sâmbătă 10.06.

WMTRC va avea un total de 4 trasee (3 dintre ele de la un punct la altul, ceea ce înseamnă că începe și se termină în locații diferite), după cum se detaliază mai jos:

  1. Cursa Verticală (Vertical, 7,1 km, 1020D+), traseu în urcare, cu plecare din Neusfit și sosire la Elferhütte.
  2. Cursa scurtă (Trail Short, 45,2km, 3.132D+, 2719D-), foarte tehnic. 50% din traseu la peste 1500m și 18% la peste 2000m, cu plecare din Innsbruck și sosire în Neusfit.
  3. Cursa lungă (Trail Long 84.9km, 5544D+, 5966D-), foarte tehnic, abordare alpină înaltă, 50% din traseu la peste 1500m și 31% la peste 1900m, cu plecare din Innsbruck, sosire în Neusfit. Cel mai înalt punct este 2516m.
  4. Cursa montană clasică – (Mountain Clasic bucla 1, 7,5km, 374D+ și bucla 2 7,5km, 377D+) 2 bucle scurte, similare, cu plecare și sosire în Innsbruck. Prima buclă va fi parcursă de juniori și seniori, în timp ce seniorii vor parcurge și cea de-a doua buclă.

Cursa vertical este programată să înceapă miercuri, 7 iunie, la ora 13:00 (ora locală) și va reuni aproximativ 240 de sportivi.

În cursa masculină, Vertical, favoriții par a fi:

  • Patrick Kipngeno (Kenya, ITRA 925, Sierra Zinal 2022 locul 2, Giir di Mont 2022 câștigător Uphill) și 
  • Jim Walmsley (SUA, ITRA 938).

În cursa feminină, Vertical, favoritele sunt:

  • Allie McLaughlin (SUA, ITRA 795, câștigătoare a etapei 1 din Golden Trail World Series 2022),
  • Judith Wyder (Elveția, ITRA 731) și
  • Mădălina Florea (România, ITRA 753, câștigătoare a cursei de urcare și coborâre GIIR Di Mont 2022). 

Pe lângă Madalina, în echipa României la cursa Vertical vor mai fi prezente:

  • Maria Magdalena Bosinceanu,
  • Liliana Maria Dragomir (ITRA 630),
  • Elena Adelina Panaet (ITRA 618) la feminin,

iar la masculin:

  • Peter-Daniel Herman (ITRA 816),
  • Rares Imre Miklos (ITRA 784), 
  • Marius Valentin Popa (ITRA 698).

Cursa Trail Short este programată să înceapă joi, 8 iunie, ora locală 09:00, cu peste 350 de sportivi la linia de start. 

  • Thibaut Baronian (Franța),
  • Jonathan Albon (Marea Britanie, ITRA 938, The Amazing Thailand WMRC 2022 – Chiangmai wmtrc 2021 short locul 3, câștigător Marathon du Mont Blanc 2022, UTMB CCC 2022 locul 2),
  • Peter Engdahl (Suedia, ITRA 923, câștigător UTMB® Mont Blanc 2022 – CCC®)
  • Stian Hovind Angermund (Norvegia, ITRA 916, The Amazing Thailand WMRC 2022 – Chiangmai wmtrc 2021 câștigător traseul scurt),
  • Davide Magnini (Italia, ITRA 925, Marathon du Mont Blanc 2022 locul 2, Zegama – Aizkorri 2022 locul 2),
  • Francesco Puppi (Italia, ITRA 899),
  • Ruy Ueda (Japonia, ITRA 904, Marathon du Mont-Blanc 2022 – 42 Km du Mont-Blanc locul 3) par a fi favoriți în cursa masculină.

La feminin, Trail Short:

  • Daniela Oemus (ITRA 735) vine după proaspăta victoria de la Zegama, dar va avea competiție puternică precum
  • Nuria Gil (Spania ITRA 770, câștigătoare Transgrancanaria Marathon 2023),
  • Fabiola Conti (Italia, ITRA 760),
  • Judith Wyder (ITRA 731),
  • Lucille Germain (Franța, ITRA 740),
  • Emelie Forsberg (Suedia, ITRA 742),
  • Alice Gaggi (Italia, ITRA 742), dar și pe
  • Cristina Simion, care a luat lumea prin surprindere în 2019 când a devenit campioană mondială de alergare montană câștigând cursa de 41,05 km din Argentina, presupunând că este în formă bună. 

În acest gând, din delegația României, la cursa trail short vor mai face parte:

  • Raluca Adriana Burtea (ITRA 664),
  • Oana Mihalcea (ITRA 710) și
  • Andreea Piscu (ITRA 721, câștigătoare Val D’Aran 2021).

La masculin,  Trail Short, România are o echipă foarte puternică:

  • Leonard Mitrică (ITRA 870, locul 10 Zegama-Aizkorri 2023, locul 9 UTMB CCC 2022),
  • Bogdan Damian (ITRA 857, locul 11 Zegama-Aizkorri 2023),
  • Alexandru Blejdea (ITRA 841) și
  • Valentin Toma (ITRA 866) și poate spera chiar la un loc fruntaș, atât la general, cât îndeosebi la echipe.

Trail long este programată să înceapă vineri, 9 iunie, la ora 06:30 (ora locală) și va reuni peste 300 de sportivi.

La masculin sunt multe elite de trail running aliniate, așa că este cursa oricui de luat, dar noi credem urmatorii sunt favoriți:

  • Thibaut Garrivier (Franța, ITRA 912, câștigător MIUT 85 2022, câștigător UTMB CCC 2021),
  • Hannes Namberger (Germania, ITRA 923, câștigător Lavaredo Ultra trail 2022, câștigător MIUT 115 2021),
  • Andreas Reiterer (Germania, ITRA 911, locul 3 Transvulcania Ultra),
  • Jim Walmsley (SUA) și
  • Zach Miller (SUA, ITRA 883 (câștigător Trail 100 Andorra 2022, câștigător Tarawera Ultramarathon 2023) au cele mai mari șanse la victorie.

La feminin, trail long:

  •  Blandine L’Hirondel (Franța, ITRA 812, câștigătoare UTMB CCC 2022, The Amazing Thailand WMRC 2022 – Chiangmai wmtrc 2021 Câștigător lung),
  • Marcela  Vasinova (Cehia, ITRA 765),
  • Martina Valmassoi (Italia, ITRA 732, câștigătoare UTMB® Mont Blanc 2022 – TDS®)
  • Yuri Yoshizumi (Japonia, ITRA 755)   au cele mai mari șanse de a termina pe primul loc. 

Chiar dacă obiectivul declarat al sezonului este UTMB-ul pentru favoritul Jim Walmsley, el își ia foarte în serios participarea la WMTRC. “Am studiat profilul traseului de foarte mult timp și sunt extrem de entuziasmat și motivat să concurez la Innsbruck-Stubai!”, a declarat pentru organizatorul evenimentului. 

Jim Walmsley nu va lua startul la nicio probă in cadrul CM din motiv de accidentare. 

Echipa României pentru trail long va avea 5 participanți la masculin:

  • Ionel Cristian Manole (ITRA 893),
  • Raul Butaci (ITRA 868),
  • Cătălin Sorecau (853),
  • Andrei Preda (ITRA 851) și
  • Ianco Slovak (ITRA 793), dar niciun participant la feminin.

Atât Butaci, cât și Manole vin după sezoane foarte bune până acum, Raul terminând pe locul 4 la Transgrancanaria 2023 Classic la începutul anului 2023, la fel și Cristian cu un loc 4  la Transvulcania, La Palma 2023 în urmă cu mai puțin de 1 lună.

În ultima zi a evenimentului, sâmbătă, 10 iunie, va avea loc cursa Mountain Classic (juniori + seniori), începând cu ora 10:00 (ora locală).

Peste 130 de juniori vor alerga în cadrul acestei curse și peste 240 în cursa seniorilor. La masculin, Patrick Kipngeno pare să aibă prima șansă, în timp ce la feminin Allie McLaughlin este din nou favorită, alături de Mădălina Florea, Tove Alexandersson (Suedia, ITRA 817)  și Alice Gaggi. România va fi reprezentantă de aceleași fete și aceeași băieți, precum la cursa vertical.

Merită menționat faptul că atunci când vine vorba de echipe (adică fiecare țară va concura și pentru cursa pe echipe, ca parte a fiecărui eveniment) vor exista categorii separate pentru echipele masculine și echipele feminine, iar punctajul va fi bazat pe primii 3 alergători din clasament la proba respectivă. Totodată este foarte posibil ca pe parcursul săptămânii să apară mai multe surprize, mai ales pentru că mulți dintre cei mai bine cotați concurenți au ales să participe la probe multiple, astfel încât atleții ce vor intra mai concentrați pe o anumită disciplină pot porni cu o sansă în plus.

Pe baza informațiilor disponibile pe pagina de facebook a evenimentului, WMTRC 2023 Innsbruck-Stubai (https://www.facebook.com/p/WMTRC-2023-Innsbruck-Stubai-100086878917231), s-a anunțat: Campionatul Mondial de Alergare Montană și Trail Running 2023 va fi transmis în direct (live stream) în șase limbi diferite.

Vom actualiza acest articol pe măsură ce vom primi mai multe informații de la organizator.

Surse:

https://worldathletics.org/news/news/world-mountain-trail-running-championships-2023-innsbruck-stubai 

https://www.innsbruck-stubai2023.com/en/ 

https://my.raceresult.com/237839/ 

https://www.facebook.com/p/WMTRC-2023-Innsbruck-Stubai-100086878917231/ 

https://itra.run/ 

https://utmb.world/ 

Marius Enescu

Marius Enescu

Din 2013 alergarea este pentru mine un stil de viață. Mă consider un om talentat în a fi informat si organizat, înainte de orice altceva.
Torn pasiune in toate activitățile pe care le întreprind si consider că sunt dator față de mine să îmi maximizez potențialul.
Am descoperit alergarea pe asfalt, m-am apropiat mult de pista, dar m-am indragostit iremediabil de trail.

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert
De pe blog.

Citește și:

Vlad Buda - MIUT 60 2

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMB.

Evenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

Atleții TrailRunning Academy au alergat la toate probele de la Istria100. Fiecare a plecat cu un DNF sau cu o medalie de finisher însă toată lumea cu lecții învățate care-i vor pregăti pentru următoarele provocări.

Publicat pe Un comentariu

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Vlad Buda - MIUT 60 2
Devino un atlet mai puternic, mai rapid, cu risc minim de accidentare.

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Vlad Buda - MIUT 60 2
Photo: Vlad Buda, MIUT 60KM, Pico Ruivo - Pico Areiro

Încă de când am ajuns pe insulă am avut o senzație extrem de plăcută, cu aerul, căldură plăcută și peisajul absolut minunate.

Am mers la start pentru check-in și deja am început să am niște fluturi în stoma. Urma să iau startul la prima cursa în afară țării și simțeam ceva diferit. Tot la check-in am întâlnit și unii dintre favoriți curselor. I

I-am văzut pe Petter Engdahl, Abby Hall, Thibaut Garrivier, atleți pe care îi admir, le cunosc rezultatele și asta mi-a confirmat că e o cursa importantă iar eu trebuie să fiu focusat.

În dimineață cursei m-am simțit excelent, am dormit bine și totul a decurs conform planului. Atmosfera era super, temperatura bună de alergat. Cu o zi înainte de cursă am mers vreo 2 km de la start să văd cum merge drumul, dacă e larg, dacă e single track, pentru a ști cum să mă poziționez.

Am făcut foarte bine că am mers pentru că imediat după plecare, la aprox 1km, șoseaua intră pe single track și aia a fost pentru câțiva km. Așa că m-am poziționat în primul grup și totul a fost bine.
Am ajuns în primul checkpoint, mi-am umplut flaskurile și am scos bețele, de aici urmau vreo 12km cu 1500m+.

Vlad Buda - MIUT Urcare

 

Am avut un ritm constant, bun, am fost într-un grup cu 2 francezi și un canadian, am râs, am discutat și am zis:

„olallala!”,lLa fiecare peisaj 😂 .

Am rămas cu ei până cu 2 km înainte de vârf când am văzut că încep să le tremure picioarele așa că mi-am luat rămas bun și am plecat în treaba mea – nu aveam să ne mai vedem până la finish.

Am ajuns la Pico Ruivo foarte bine, mi-am luat apă și am mers mai departe. Înainte de Pico Areiro, am căutat geluri în vestă și nu mai aveam, atunci mi-am dat seama că am mâncat foarte mult pe urcare, 1 gel la fiecare 15 minute plus carbohidratul din Isotonic.

Gelurile din vestă trebuiau să mă țînă până la checpoint 4, unde urmă să scot pachețelul cu geluri din spate. Începea să mă ia foamea, așa că fix înainte de Pico Areiro am oprit, mi-am scos pachetul din spate, mi-am îndesat gelurile în vestă și am mers mai departe.

Am continuat să mănânc și să beau bine, la Chao de Lagoa am trecut prin punct și eram pe locul 28, nu știam că am mers atât de bine. Începuse coborârea, traseul, totuși încă era valonat cu mici urcări, ceea ce îmi convenea, nu eram pregătit de coborâre dintr-o bucată.

Am intrat pe o „levada” single track și am auzit în spatele meu pași grăbiți, m-am panicat deoarece mergeam foarte bine, era un grup de trei băieți, parcă erau cai de curse, au trecut pe lângă mine de mi-au fluturat urechile și nu știam ce se întâmplă. După câteva sute de metri când au început să mai treacă și alții, mi-am dat seama că sunt cei de la cursa scurtă și m-am liniștit.
Eram pe coborârea lungă din vârful Areiro și trebuia să cobor până la nivelul marii. Problema nu era că e mult că și diferența de nivel ci natură terenului, pante extrem de abrupte și scări – nu vrei să ai combinația asta!

Am ajuns la Portela și acolo am găsit un francez de la cursa mea care era terminat în checkpoint, am vb cu el ceva și cu 5 biscuiți tuk în mâna fiecare am dat-o la vale spre Porto da Cruz, știam că acolo mă așteaptă Elena și că orice stare de spirit aș avea ea poate să mă reînvie și să mă readucă la formă competitivă.

Am ajung în check-point cu 8 minute mai târziu decât preconizasem, ceea ce mi se pare ceas elvețian având în vedere că nu știam ce teren mă așteaptă și că totuși făcusem 45km până atunci.

M-am spălat pe față, am umplut flaskurile și am început să alerg, mai aveam 500m+ de nivel și știam că nu pot să îmi stea în cale.

Pe drum, am mers o bucată tot cu fratele francez din Portela, am discutat, am ras și la un mom dat când ceasul mi-a arată că e “x:15min” știam că trebuie să mănânc, l-am auzit și pe el că sfâșiat un ambalaj de gel să baton ce a mâncat el, „I don’t know”și am zis că trebuie să mănânc și eu.

Când am băgat mâna în buzunarele din vestă…nimic.

Vlad Buda - MIUT 60, Porto da Cruz
Vlad Buda – MIUT 60, Porto da Cruz

Rămăsesem fără mâncare, mai aveam aprox 13km și eu nu mai aveam mâncare și nici nu mi-am luat cola în flask, cum a zis Robert, după cursă. 

Asta e… i-am zis tovarășului francez că „nous vedem a fin de la course, a bient-tot!” Și l-am lăsat în treaba lui, că eu nu aveam juice de competiție doar de supraviețuire iar în cvadricepsi pe coborâre nu mai aveam nici măcar de supraviețuire, am suferit mult!

Am ajuns la finish unde mă aștepta Elena, cu o ultima zvâcnire am alergat la linia de finish unde am terminat tot juice-ul, nu mai puteam.

Pe ultimele 2-3 ore fusese cald rău, pierdusem mult prin transpirație, eram epuizat dar fericit că am terminat MIUT cum îmi propusesem, în top 35, fix cum vorbeam cu Fane la antrenamente.

Nu e timpul pe care mi l-am propus, dar nici terenul la care m-am așteptat nu era… „așa că taci din gură!”

Mulțumesc Robert pentru toate sfaturile și antrenamentel faine pe care mi le-ai dat! Ne așteaptă Lavaredo și pe urmă CCC! Let’s have some fun!

Antrenor de alergare?

Vlad Buda .

Este antrenat cu mândrie de Robert Hajnal din Septembrie 2020.

Află cum poți alerga mai rapid la următorul tău concurs!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert

S-ar putea să te intereseze:

Reducere
Maraton Montan (42km): Plan de Antrenament de Alergare, nivel intermediar de 18 săptămâni cu exerciții de Forță și Condiționare

Ți-ai propus să alergi un maraton montan în următoarea perioadă? Ți-am pregătit un plan de antrenament…

250,00 lei550,00 lei

De pe blog.

Citește și:

Vlad Buda - MIUT 60 2

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMB.

Evenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

Atleții TrailRunning Academy au alergat la toate probele de la Istria100. Fiecare a plecat cu un DNF sau cu o medalie de finisher însă toată lumea cu lecții învățate care-i vor pregăti pentru următoarele provocări.

Publicat pe Lasă un comentariu

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal
Devino un atlet mai puternic, mai rapid, cu risc minim de accidentare.

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMBEvenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

  1. Cursa Red (168k / 6600D+) a fost câștigată de Jim Walmsley (SUA) cu nou CR de 17:40, după un duel intens cu Arthur Joyeux Bouillon (Franța). La cursa feminină s-a impus Kimino Miyazaki (Japonia) în 23:11. La această cursă Ștefania Buzincu din România a ocupat locul 3 la general.
  2. Cursa Blue de (110k / 3860D+) unde s-a impus Theo Le Boudec (Franța) cu 9:55 / Sarah Vieuille la feminin cu 11:13;
  3. Cursa Green de 69k / 2200D+ câștigată de Stian Angermund (Norvegia) după 5:19 / Blandine L’hirondel (Franța) cu 5:56
  4. Cursa Yellow 42.1k / 950D+ cu Andreas Reiterer (Italia) câștigător în 2:45:59, respectiv Eleanor Davis (Marea Britanie) la feminin cu 3:18:31
  5. Cursa White 21.4k / 130D+ unde s-a impus Johan Freimann (Franța) după 1:22:46 și Rebecca Kone Kone la feminine cu 1:31:52.

Toate cursele au avut același punct de sosire în orășelul de pe coasta Marii Adriatice, Umag, având însă puncte de plecare diferite (Labin pentru cursa Red, Buzet pentru Blue și Green, Motovun pentru Yello, respectiv Buje pentru White).

Traseele au purtat concurenții prin diferite forme de relief, de la dealuri domoale, la campii verzi, până la munți (i.e. Učka 1369m altitudine) și pe suprafețe multiple (poteci line, tehnice, asfalt teren accidentat, piatră cubică etc.), având atât porțiuni alergarile, cât și unele zone destul de tehnice, oferind peisaje pitorești specifice zonei de peninsulă din Croația.

Atleții Trail Running Academy au fost prezenți la majoritatea probelor din cadrul evenimentului și am folosit acest prilej pentru a îi întreba cum a fost această experiență pentru ei, cum au depășit momentele cheie din timpul cursei, dar și alte lucruri interesante cu care se confruntă alergătorii în procesul lor de îmbunătățire continuă.

 

 

Cornel Sava - Cursa yellow
Cornel este parte din comunitatea #TrailRunning Academy de 2 ani. Este ghidat în antrenamente și competiții de Andrei Ivănescu. Vezi toate cursele lui Cornel aici
Ce te-a inspirat să participi la Istria, proba de 42 kilometri?
Înscrierea la Istria a venit în mod natural, după ce am analizat primele curse din an care fac parte din circuitul UTMB World Series. 
 

Am vrut o provocare similară cu cea de anul trecut, de la Transylvania Legends (42 km pe Via Transilvanica, între Poiana Negri și Tășuleasa Social, cu 1.000 m diferență de nivel), ca să văd cu cât mi-am îmbunătățit forma într-un an de zile pe această distantă (am reușit să scad o oră din timpul de anul trecut la această cursă). 

În spatele înscrierii au stat și cele două running stones pe care le-am colectat odată cu finalizarea cursei – care mă duc mai aproape de visul meu – participarea la OCC anul viitor dacă am noroc la tragerea la sorți.

Care crezi că a fost cea mai bună parte a planului de antrenament pentru această cursă?

Sunt de părere că antrenamentele de intensitate de tip fartlek și cele de intervale simple sau combinate m-au ajutat foarte mult în cele 3 luni de pregătire pentru această cursă. Zic asta pentru că datorită lor am reușit de mai multe ori să îmi îmbunătățesc timpii pe 15k, 10k și 5k. Iar asta mi-a dat mai multă încredere în mine pentru ziua cursei. 

Care a fost cea mai mare / grea provocare cu care te-ai confruntat în această cursă?

Totul a funcționat conform strategiei propuse până înainte de Buje, la aproximativ 2-3 km distanță de ultimul checkpoint, pe o porțiune tehnică de single track, atunci când au apărut niște crampe musculare dureroase la piciorul stâng (partea superioară – cvadriceps femural – sper că zic corect).

Am fost nevoit să mă opresc din alergat timp de un minut și să lovesc cu pumnul zona cu crampe pentru a reduce din durere, dar odată ce reluam alergarea revenea și disconfortul. Am decis să merg puțin ca să nu stau locului în speranța în care crampele musculare vor ceda. Ele s-au mai redus din intensitate, dar la Buje au apărut și la piciorul drept în aceeași zonă. În acel moment am realizat că timpul propus, de 4h 30 de minute, nu mai este realizabil, dar mi-am adus aminte de o experiență similară povestită de Rich Roll în cartea lui și am decis să alerg 500m și să merg 500m astfel încât să termin cursa în maxim 5h. Planul meu a dat roade – ba chiar ultimii 2 km i-am alergat complet deși ambele picioare nu înțelegeau de ce fac asta. 😅

Mă bucur că am reușit să trec psihic peste acest moment și dă duc cursa la bun sfârșit.

Marius Sanciuc este antrenat de Andrei Ivănescu din Februarie 2023
Marius Sanciuc este antrenat de Andrei Ivănescu. din noiembrie 2022, vezi toate cursele lui Marius aici

Care a fost strategia ta de cursă pentru a-ți menține un ritm constant de la start pana la finish?

Nu am avut o strategie anume, am mers mult după cum m-am simțit. Nu am tras foarte tare în prima parte a cursei, până la Livade (unde am avut și suport), fiind porțiune de urcări cu noroi și destul de înghesuită (mulți participanți, +500 la cursa Green).

A doua parte am împărțit-o în două, urcarea despre care am vorbit inițial – unde mă așteptam să rămân fără apă, așa s-a și întâmplat și porțiunea de coborâre până la finish.

Plăcere și chin au fost ultimii 5 km, unde am rămas fără apă și fără chef; după ce am verificat ce ritm aveam, 5:00-5:20/km, m-am gândit să alerg un pic mai încet, să fiu sigur că ajung la finish.

PS – Între Livade și Groznjan este un izvor amenajat, de unde am băut și eu, și alți concurenți;

PPS – Nu am avut probleme digestive după 🤩

Ce ți-ai spus pentru a rămâne motivat pe tot parcursul cursei? 

Fiind ‘my new longest run’ am fost destul de ambiționat să o și termin. Nu aveam așteptări foarte mari, îmi doream să mă plasez între locurile 50-100 pe global, cu un timp de aprox. 7h30m-7h45m.

Cum te-ai alimentat și hidratat în timpul cursei? Care a fost strategia de acasă și cât de bine ai executat-o?

M-am alimentat doar cu geluri, fără batoane sau alte alimente din punctele de hidratare. Primisem recomandarea de a consuma 1 gel la fiecare 20’, dar amintindu-mi de experiența de la ultima mea competiție (Primavera Trail Run), unde m-am simțit ‘plin’ și am sărit de 2 ori peste câte un gel, am ales să consum câte un gel la fiecare 25‘ (al 3-lea, 6-lea … gel cu carbs+cofeină). Analizând acum, cred că mai bună era recomandarea antrenorului (un gel la fiecare 20’).

Nu am avut, nici nu m-am gândit în prealabil la un plan de hidratare (deși ar trebui?). Am băut când mi-a fost sete/mi-am amintit că ar trebui să beau. În total am băut aprox. 3500-3700ml apă.

Vlad Jegan este antrenat
Vlad Jegan este antrenat și direcționat de Andrei Ivănescu. Vlad face parte din comunitatea #TRA de 2 ani.

Ai avut tehnici mentale specifice care te-au ajutat să treci peste momentele dificile ale cursei? 

De regulă, atunci când nu am o experiență asemănătoare trăită de mine la care să mă raportez, încerc să-mi imaginez ce ar face alți atleți în situația mea. În cazul acestei curse, după accidentarea de dinainte Groznjan, am căutat soluții să mă mențin în mișcare până la final, având în minte curse în care alți atleți au avut moment dificile și nu au renunțat deși știau că pentru ei cursa e compromisă la nivel de rezultat/obiectiv.

Cum ai reușit să te menții motivat pentru această cursă?

Cu sprijinul inspirației oferite de comunitatea #TRA și pe fondul ambiției puternice de a ajunge la UTMB (obținerea de running stones).

Ce te-a inspirat să participiu la Istria, fiind și primul tău ultramaraton? 

Am început alergarea cu dorința de a alerga UTMB (inspirat de succesul lui Robert). Știam că e mult de construit si o să-mi ia ani. Acum că primii ani au trecut și încep tranziția spre ultramaraton sper că în următorii ani sa mi ating obiectivul inițial.

Marius Enescu - IstriaGreen
Marius Enescu face parte din comunitatea TRA din Ianuarie 2023 și este antrenat de Robert Hajnal

În ce fel ți-a adus beneficii mentale și fizice participarea la un ultra?

După 10 ani de alergare în care am trecut prin toate distanțele, antrenându-mă specific pentru probe de la o milă până la maraton, cu precădere asfalt / pistă, în ultimii ani începusem să mă orientez si către trail. Am trecut prin semimaratoane și maratoane, destule și locuind de câteva luni la munte a făcut trecerea la ultra oarecum organică. Din punct de vedere al fitness-ului simt că am ajuns la un nivel de anduranță, mai ales musculară, la care nu am mai fost până acum, văzând asta și pe partea de recuperare, fiind capabil să alerg un long de aproape 4 ore prin zăpadă, la doar 2 zile după un efort lung de tempo susținut. Mă simt mult mai focused în ultima perioadă și chiar simt că mi-a crescut capacitatea de organizare și de a îmi eficientiza mai multe capitole din viața, iar asta vine de la o persoane care oricum se considera (si e considerată) super organizată.


Cum ai sărbătorit după ce ai terminat cursa?

Funny story. Am ieșit la masa și la bere. După ce m-am așezat la masă am început să am crampe groaznice și îmi era destul de greu sa mă mai ridic. Așa că am decis să beau o bere. 🙂 Poor judgement, really, am fost la un pas de leșin. 😂 Am fost literalmente cărat pe umăr până acasă după un ultra și juma’ de halba de bere.

Cum ai echilibrat antrenamentul cu alte angajamente din viața ta?

Asta e o intrebare foarte dificilă.

Cred că încă încerc sa găsesc un echilibru. Viața mea oricum e împărțită între mai multe locuri și orașe, la care se adaugă antrenamentul de ultra, evident job-ul și toate celelalte. Mă ajuta mult faptul că pot sa lucrez remote (în cea mai mare parte), altfel sincer nu știu cum m-aș descurca. Încerc să imi fac alergarile în pauzele dintre call-uri (Atunci cand există). Oricum, partea asta e dificilă pentru toți. Organizarea care e necesară pentru un ultra, se transpune desigur și în toate celelalte aspecte ale vieții. Uneori mă simt ca un circar care jonglează cu 100 de mingi în același timp. Noroc ca am invățat să le țin în aer.

Valentin Bălănescu -
Valentin Bălănescu – face parte din comunitatea #TRA de 2 ani de zile. Este antrenat de Robert Hajnal

Cum te-ai simțit când ai văzut pe ceas că mai ai „doar” 50 de kilometri până la finish? Când alergi 100 de mile la borna de 70 kilometri ceasul îți arată 100km.

M-am simțit forte bine din 2 motive: eram in pace de sub 17:30, ceea ce imi sugerase Live Run ca si timp estimativ bazat pe Indexul UTMB. Mă simțeam fresh și mai erau „doar” 50 km, adică doar 2 bucle de semimaraton Subcarpati cu și mai puțină elevație. 😀 In concursuri ma focusez întotdeauna pe aspectele pozitive, iar faptul ca trecusem de jumătatea cursei erau un alt punct pozitiv. Plecând dintre ultimii 15-20 concurenți la start, eram în creștere de ritm si depaseam constant concurenți ceea ce îmi dădea un boost suplimentar.

Dacă te-ai întoarce la începutul planului de antrenament pentru această cursă, ce sfat ti-ai da si ce ai adăuga planului?

În primul rand sa încerc cumva sa gasesc mai mult timp pentru antrenamente (cred ca am reusit sa respect planul cam in proportie de vreo 80% din lipsa timpului) si sa adun cat mai multe antrenamente cu elevație unde sa antrenez cvadricepsii si stomacul. Sunt cele 2 aspecte care m-au trădat in ultimii 30 km.

Paul Pamfil

Care a fost unul dintre antrenamentele cheie înainte de această cursă? 

Cred ca alergarea de 36 k urmata a doua zi de 22k.

În ce fel ți-a adus beneficii mentale și fizice participarea la un ultra?

Fiind primul ultra încă nu mă pronunț. Cu siguranță beneficii există. Mental stiu că dacă-mi propun și planific bine ceva, o să se finalizeze cu succes. Fizic tot drumul până la startul unui ultra te face mai puternic, cu siguranță. 

Dacă ar fi să dai un singur sfat unui viitor alergător la proba BLUE, ce i-ai spune înainte de start?

! Don’t look back 😊

Alexandru Țimpău - Istria Blue
Alexandru Țimpău este parte din comunitatea #TRA de mai bine de 2 ani de zile. Este ghidat în antrenamente și în competiții de Robert Hajnal.

Cum ai reușit să te menții motivat pentru această cursă?

Nu pot spune ca am făcut ceva special, imi place alergarea, o fac din pasiune și nu am nevoie de o motivație suplimentară pentru a face un antrenament sau pentru a concura la o cursa. Istria 100, fiind o cursa internațională din cadrul UTMB World Series , motivatia vine de la sine și automat îți dorești sa te antrenezi si sa dai totul pentru a face o cursa reușita și la final sa te bucuri de ce ai realizat.

Ce te-a inspirat să participiu la Istria, fiind și primul tău ultramaraton de peste 100 kilometri?

Cu certitudine pot spune că unul din argumentele principale de a participa la Istria100 a venit după victoria lui Robert de anul trecut, un alt aspect este cel al locului fiind o destinatie făină de petrecut cateva zile, este o cursă la început de an perfectă pentru a începe sezonul și fiind și primul meu ultramaraton am considerat că este o cursă potrivită privind profilul pentru a concura la primul ultramaraton.

Irina Stoica face parte din comunitatea #TRA de aproximativ 2 ani.  Este ghidat în antrenamente și în competiții de Robert Hajnal.

Ai avut tehnici mentale specifice care te-au ajutat să treci peste momentele dificile ale cursei

Momente dificile nu am avut în această cursă, momente dificile am avut înainte de a începe cursa, m-am simțit pregătită fizic, dar nu știam dacă voi reuși să gestionez problemele ce ar putea să apară.

Dacă în viitor vei primi un telefon de la un alergător ce aleargă la Istria 100 de mile și ar vrea să abandoneze, ce i-ai spune ca să-l faci să continue?

Adu-ți aminte de ce ai venit, adu-ți aminte toate sacrificiile pe care le-ai făcut ca să ajungi până aici. Adu-ți aminte cât de puternic ești după sutele de ore de antrenament, adu-ți aminte de oamenii care sunt alături de tine. Nu abandona într-un punct de control, la căldură, adună-ți forțele să mergi mai departe, chiar dacă o faci doar pentru 2km. Nu te gândi la toată cursa, gândește-te să ajungi la următorul punct de control, s-ar putea să fi surprins câte lucruri se pot schimba până acolo.

Dacă ar fi să alergi cu 10s/km mai tare sau să poți mânca 10g carbs /oră mai mult ce ai alege? 

10g carbs/oră, fără discuții.

Care crezi că este cea mai importantă lecție ce te-a învățat distanța de 100 de mile?

Oricât de pregătit aș crede că sunt și oricât de multe lucruri aș lua în considerare, mereu va fi ceva de pus la punct și de învățat. Nihil sine nutriție sau Care nu mănânci, coapsele te vede… Lecție învățată în 100km în loc de 170.

Ce amintire fizică ai luat cu tine de la Istria pentru a te face să te întorci la această probă? 

Degetul mic de la piciorul drept zdrobit. Dar nu la fel de zdrobit ca încrederea în mine  :))

Care este lecția luată din alergare și te ajută în viața de zi cu zi? 

Oricât de greu ar fi eșecul nu ai de ales, trebuie să te ridici, să te scuturi și să o iei de la capăt ținând cont de lecțiile învățate.

Peter Schuller – Istria Red

Care a fost cel mai greu moment al cursei și cum ai trecut peste acesta? 

Greu de spus care a fost cel mai greu moment al cursei fiindcă au fost mai multe. Dar cel mai greu a fost când am trecut de jumătatea cursei și am conștientizat că suntem peste plan cu 2h.

Am analizat situația și având în vedere avariile musculare cauzate de coborârile tehnice pe sol foarte alunecos cu vestă supraîncărcată (lipsă suport) știam că nu ne lasă să recuperăm nici măcar jumătate din acest timp, ba din contră, să mai avem întârziere. (Fiecare pas pe coborâri mă suprasolicita)

La TDS nu am avut aceste probleme și m-a pus pe gânduri, dar am ajuns la un pact cu mine, dacă ajung  în Buzet înainte de 8:30 și când mă schimb de pantofi/șosete ude nu am beșici sau alte avarii care poate să se înrăuțească, merg mai departe cu tot cu întârziere. Am calculat că avem șanse să terminăm între 19:00-19:30.

Greu să accepți și să asumi că te-a doborât ceva în cursă la care nu te-ai gândit și ești mai slab decât ai simțit, cred ca de aici provine gândul de abandon la o cursă.

Pe mine mă ajută mult experiența de la TDS plus susținerea celor dragi, inclusiv mesajele soției mele pe care îmi trimite în timpul cursei. Gândul la familia pe care am lăsat acasă, la multe multe ore de antrenamente grele, litrii de transpirație și suferință din pregătire, merită să termin cursa (bineînțeles dacă nu fac ceva damage mare cu corpul meu)

Care au fost alergările cheie din planul de antrenament ce te-au ajutat cel mai mult la această probă?

Sincer să fiu au fost 2 tipuri care m-au ajutat în două direcții:

  • Antrenamentele pe urcări (înclusiv banda) – am depășit pe urcări tot timpul
  • Long run – am reușit să liveantrenez ritmul constant și nutriția (am mâncat și am băut tot ce am propus)

 

Antrenor de alergare?

Intră în comunitatea noastră și primește direcționare potrivită pentru următorul tău obiectiv de la alergători cu experiență

Hajnal Robert - Antrenor Alergare

S-ar putea să te intereseze:

Reducere
Maraton Montan (42km): Plan de Antrenament de Alergare, nivel intermediar de 18 săptămâni cu exerciții de Forță și Condiționare

Ți-ai propus să alergi un maraton montan în următoarea perioadă? Ți-am pregătit un plan de antrenament…

250,00 lei550,00 lei

De pe blog.

Citește și:

Vlad Buda - MIUT 60 2

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMB.

Evenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

Atleții TrailRunning Academy au alergat la toate probele de la Istria100. Fiecare a plecat cu un DNF sau cu o medalie de finisher însă toată lumea cu lecții învățate care-i vor pregăti pentru următoarele provocări.

Publicat pe Lasă un comentariu

Povestea Semimaraton Intersport 2023. Alergător Cosmin Lambă

Devino un atlet mai puternic, mai rapid, cu risc minim de accidentare.

Povestea Semimaraton Intersport 2023. Alergător Cosmin Lambă

Photo: Semimaraton Intersport

Cursa asta a fost pentru mine ca o reîntoarcere în timp într-o variantă a mea mai bună și mult mai pregătită.

În urmă cu 4 ani m-am înscris la Intersport la proba de Cros și avea să fie prima competiție la care am participat vreodată și prima alergare montană care să depășească 5km (dacă îmi aduc bine aminte, pentru că atât alergam când mă pregăteam pentru cursă câteva săptămâni înainte). Am avut atunci niște trăiri în cei 10 km cum n-am avut vreodată. 

Ăla a fost momentul în care am decis că îmi place trail running. Deci cursa de anul asta a fost în primul rând o celebrare pentru mine.

Când m-am înscris m-a întrebat Robert ce target am? Sincer…nu știam. Nu știam încă nivelul la care ajunsesem după vreo 6 săptămâni de antrenament cu TRA. Studiasem eu timpii din anii trecuți, comparăm cu ce știam că pot eu și am zis: vreau în primii 10 la categorie.

Sub 1h 40m, e realizabil? Nu mi-a răspuns…probabil deja i se învârteau rotițele cum să mă pregătească pentru rezultatul asta :). În mare, a fost o perioadă de câteva luni destul de intensă. Greu cu asfalt, Daneze (vai câte Daneze!), bandă, frig, ploaie, ger, ninsoare…greu, da’ mi-a plăcut fiecare minut!

Programul de antrenament pe trail s-a desfășurat destul de mult pe traseul de Intersport, așa că pot să zic că ajunsesem să știu orice bucățică. Am avut câteva antrenamente în care am scos un timp care avea să bată 1h 40m fără probleme, și deja mă gândeam cum o să scot eu un timp record de neașteptat (PB evident, nu recordul cursei). În fine, zăpada mi-a stricat tot feng shui-ul. Și eu sunt ăla care se bucură când ninge că imediat scot placă,

M-am pus la start în ziua cursei cu gândul că dau tot ce pot indiferent de starea traseului.
Am pornit destul de tare împreuna cu primii 50 de concurenți poate. 

În față erau elitele, printre care și Robert, și chiar îmi doream să-l ajung să bat pumnul cu el înainte de a începe urcarea de la Solomon. N-am forțat însă, cum am făcut la cursa din Februarie de la Cluj unde m-am tăiat destul de repede la început, așa că am rămas în ritmul meu și mi-am văzut de treabă.

Înainte de Pietrele lui Solomon eram pe la 4:00 pe km și mă simțeam excelent. După ce am trecut barieră am simțit deja apă la papuci și mi-am dat seama că o să fie distracție.

Urcarea a mers bine, am ținut un ritm constant, am ajustat la elevații mai mari, am atacat unde era mai ușor, totul a mers conform a ce stabilisem cu mine la antrenamente că voi face.

La antrenamente am avut multe procese și discuții cu mine, uneori chiar și în contradictoriu: “nu poți să ții tu ritmul asta de cursă până sus”…”Ba pot…și am s-o fac în ziua cursei”. Nu mai zic de zilele grele în care trăgeam de mine și asta mă demotiva; în momentele alea părea departe timpul de 1h 40m.
Ce m-a motivat în cursă foarte tare însă, mai ales pe urcare, a fost faptul că nu m-am chinuit, am respirat Ok, n-am tras de mine și totul a mers excelent. Parcă se împăcase Cosmin optimistu’ cu ăla pesimistu’ și dispăruseră toate divergențele.

Totul a decurs bine până la Carieră, deja consumasem mai mult de jumătate din flascul cu Maurten 320 și nu mă simțeam obosit sau deshidratat. Potecă de intrare în pădure arăta pitoresc, eu alergam deja singur și faptul că ninsese nici nu mă mai deranja așa tare.

După prima coborâre mai abruptă pe un canal scurt, unde chiar am coborât fără probleme, am început să dau drumul la picioare la maxim și călcam în bălți, zăpadă și noroi fără nici un stres.
Lucrurile au început să se schimbe totuși după prima semi-căzătură pe prima porțiune mai tehnică, unde am simțit cât de rece e zăpada și că n-am aderență așa bună pe cât am crezut. Atunci mi-am zis că trebuie să fiu atent și că nu merită să fac vreo prostie, așa că am lăsat-o un pic mai moale. Nu pentru multă vreme însă…eram foarte hyped după prima porțiune de viteză și nu voiam să pierd energia aia.
Am fost atent totuși, și deși derapam pe ici colo, n-am mai luat nici o trântă până în Poiana Stechil. Până acolo am accelerat pe unde am putut, intrăm în zăpadă mare pe porțiunile mai late la vale să pot să-i dau tare fără să mă încurce zăpada amestecată cu noroi de pe potecă formată. O altă provocare a început la Băncuțe unde ne intersectăm cu traseul de cros și trebuia să depășesc o mulțime de oameni care aveau un ritm mult mai scăzut…”challenge accepted” mi-am spus.

După Stechil am avut un derapaj mai serios unde am simțit cum s-a întins gamba dreaptă și preț de câteva minute am simțit că piciorul nu mai e așa de stabil. Dar n-am avut timp să bag în seamă, eram concentrat pe ritm și echilibru, și cumva asta mi-a distras atenția de la durere.

Mai târziu înainte de Șaua Tâmpei am mai luat o căzătura unde am fost ridicat de un tip din spatele meu care părea să se țînă de ritmul meu, că n-a vrut să treacă în față după ce m-a ‘săltat’ de jos.
Am ieșit în șa, iar coborârea spre Răcădău părea să fie o provocare dificilă având în vedere că era mai mult noroi și apă decât zăpadă. Asta nu m-a împiedicat să dau drumul iar la picioare, ba chiar pe unele porțiuni parcă alunecările ajutau la coborâre. Viteză nu era că pe o coborâre pe uscat, dar era destul de mare.

La barieră mă aștepta soția mea Laura cu un flasc cu Maurten 160 care trebuia să-mi fie de folos după ce ocoleam Tâmpa. Mă apropiam de ea cu viteză destul de mare, așa că am agățat flascul din alergare pentru că mi-a fost destul de greu să încetinesc luând în calcul starea terenului.

Am ‘oprit’ însă 20 de metrii mai jos unde m-am prăvălit efectiv pentru că n-am reușit să mă redresez înapoi pe potecă după ce am luat flascul. Am reușit totuși să nu mă accidentez nici aici, dar vreo 200m mai încolo simțeam cum îmi joacă un șiret și că stângul mi-e mai larg. Evident, șiretul se desfăcuse, iar eu deja pierdusem câteva poziții cu căzătura dinainte, nu voiam să mai pierd și cu șiretul. Dar nu am avut de ales, a trebuit să-l închei, moment în care cred că am mai pierdut o poziție pe care am recâștigat-o mai târziu plus încă una.


Urcarea pe pietre după scările lui Gaboni a fost destul de grea pentru că am pierdut multă energie înainte cu căzătura, șiret, recuperat poziții…
Când a început iar coborârea am început să-i dau tare până am ajuns la urcarea după grădini și cea înainte de troiță, care a fost dificilă, dar mai ușoară decât mă așteptam. 

Am văzut totuși cum crește pace-ul mediu de la 5:03 la 5:12 și deja mă gândeam că pierd timp prețios pe final, doar că voiam să închei în forță, așa că am urcat fără să mă epuizez. Unde mai pui că șiretul încheiat se desfăcuse din nou. N-am mai stat să-l închei.

Am coborât cu mare grijă după troiță pe cea mai periculoasă pârtie de pe traseu, am ieșit la asfalt de unde am dat maxim 10+ și am trecut linia de sosire al 19-lea la open și al 8-lea la categorie.

Că și rezultat m-am încadrat în ce i-am zis lui Robert că vreau să obțîn, chiar și cu terenul dat, însă eu cred că dacă era uscat ar fi fost poate cel puțîn la fel de greu pentru că aș fi tras mult mai tare să scot un rezultat mai bun pentru că îmi doream să depășesc targetul pe care mi-l propusesem.

Antrenor de alergare?

Cosmin L. Este antrenat cu mândrie de Robert Hajnal din Octombrie 2022.

Află cum poți alerga mai rapid la următorul tău concurs!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert

S-ar putea să te intereseze:

Reducere
Maraton Montan (42km): Plan de Antrenament de Alergare, nivel intermediar de 18 săptămâni cu exerciții de Forță și Condiționare

Ți-ai propus să alergi un maraton montan în următoarea perioadă? Ți-am pregătit un plan de antrenament…

250,00 lei550,00 lei

De pe blog.

Citește și:

Vlad Buda - MIUT 60 2

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMB.

Evenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

Atleții TrailRunning Academy au alergat la toate probele de la Istria100. Fiecare a plecat cu un DNF sau cu o medalie de finisher însă toată lumea cu lecții învățate care-i vor pregăti pentru următoarele provocări.

Publicat pe 3 comentarii

Moment istoric: Eliud Kipchoge la Boston Maraton – Cel mai bun maratonist al tuturor timpurilor la cea mai veche cursa de maraton din lume, 17.04.’23

Kenya's Eliud Kipchoge, the marathon world record holder, celebrates as he successfully completes his attempt to run a marathon in under two hours in Vienna, Austria, October 12, 2019. REUTERS/Lisi Niesner
Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Moment istoric: Eliud Kipchoge la Boston Maraton – Cel mai bun maratonist al tuturor timpurilor la cea mai veche cursa de maraton din lume, 17.04.’23

Articol scris de:

Marius Enescu
Marius Enescu
Kenya's Eliud Kipchoge, the marathon world record holder, celebrates as he successfully completes his attempt to run a marathon in under two hours in Vienna, Austria, October 12, 2019. REUTERS/Lisi Niesner
© Lisi Niesner | REUTERS

„Doar cei disciplinați în viață sunt liberi”

“Nu vreau doar să particip la toate cele 6 curse din cadrul Abbott World Marathon Majors (i.e. Berlin, Boston, Chicago, London, New York, Tokyo), vreau să particip și să le caștig pe toate cele 6. Sunt 2 lucruri distincte și mai ales să reușesc și recorduri de cursă. Deja le-am obținut pe cele de la Berlin, Londra si Tokyo“.  

Acestea sunt cuvintele pe care a ales să le folosească Eliud Kipchoge, într-un interviu acordat recent pe canalul de Youtube NNRunningTeam, echipă din care face parte.

Despre Eliud s-a scris foarte mult de-a lungul timpului. 

Este, incontenstabil, cel mai bun maratonist al tuturor timpurilor după ce a reușit, în ultimii 10 ani să caștige 17 dintre cele 19 maratoane la care a participat, incluzând : 

  • Maratonul Berlin de 4 ori (2015, 2017, 2018, 2022). În 2022 a reușit să alerge maratonul în 2:01:09 (WR);
  • Maratonul Londra de 4 ori (2015, 2016, 2018, 2019 – 2:02:37 CR) ;
  • Maratonul Tokyo în 2021 – 2:02:40 CR ;
  • 2 titluri Olimpice pe distanta de maraton (Rio de Janeiro 2016, Tokyo 2020) ;
  • 2017 Breaking2 (cursă experimentală având ca scop coborârea sub pragul de 2h, timp reușit 2:00:25);
  • 2019 INEOS 1:59 Challenge (cursă experimentală având ca scop coborârea sub pragul de 2h, timp reușit 1:59:40).

Singurele sale înfrângeri, au fost locul 2 la Berlin în 2013, al 2-lea maraton alergat și pierdut în fața lui Wilson Kipsang (Kenya) ce a stabilit un record mondial la acea cursă, cu 2:03:23 și la Londra în 2020, loc 8, acuzând probleme de sănătate resimțite în timpul cursei. Deci se poate întâmpla tuturora asta. 

Mai mult decât atât, Kipchoge a avut parte de una dintre cele mai longevive cariere în alergarea de lungă distanță, reușind să câștige prima medalie la un eveniment mondial important la Campionatul Mondial de la Paris, in 2003 (proba 5000m), învingându-l pe legendarul Hicham El Guerrouj. 

Având în vedere că cea mai recentă reușită de la Berlin datează din 2022, atletul a ajuns astfel la 19 ani de carieră la cel mai înalt nivelul al sportului și pare că, în absența unui eveniment nefericit major, iși va extinde dominația chiar la 20+ ani. Toate aceastea, dar și multe altele i-au convins pe mulți să il numească pe Eliud The G.O.A.T. (Greatest Of All Time), nu doar pe disțanta de maraton, unde nu are egal, dar chiar și pe alergarea de lungă distanță, în general. 

„Doar cei disciplinați în viață sunt liberi” , „Niciun om nu este limitat” sunt doar câteva dintre motto-urile după care iși traiește atletul viața, el petrecându-și zilele departe de ochii media, având comportamentul unui om simplu, cu rutine bine definite, petrecându-și timpul liber, având grijă de gospodăria, ferma și familia sa, iar perioadele de pregătire pentru competiție (în general, minim 3-4 luni înainte de o cursă majoră, însemnând, 8-9 luni pe an). Eliud petrece tot acest timp în tabăra de pregătire cu altleți din Kaptagat, Kenya.

 Aici, sub îndrumarea antrenorului său, Patrick Sang, Eliud urmează un plan de antrenament cu o dedicare desăvârșită. Nutriția sa este una simplă, specific atleților din Kenya, bazată pe multe lichide (pana la 3L/zi), pâine facută în casă, fructe locale, legume, carne și mai ales ugali, un tip de mâncare din porumb, specifică țărilor din Africa de Est. 

Toate aceastea coroborate cu o rutina de recuperare temeinică, cu multă atenție acordată odihnei de după antrenamente reprezintă rețeta succesului. Simplitate, rutină, dedicare.

Repetiția, consecventa și mai ales disciplina, alături de obiceiurile simple, par să fie secretele ce l-au ajutat pe Eliud să devină atât de longeviv într-un sport în care majoritatea nu rezistă mai mult de 5-10 ani. În multe cazuri chiar mai puțin. Adăugând la aceste ingrediente curiozitatea sa nativă și dorința de cunoaștere. 

Kipchoge este un cititor cunoscut a multor cărți din aria dezvoltare personală, self-help ori diverse scrieri inspiraționale ale marilor personalități, ajutându-l astfel să iși dezvolte tehnicile de rezistentă mentală, atât de necesare în cursele de anduranță la cel mai înalt nivel).

Sunt puțini atleți în istorie ce au reușit în sportul lor ce a izbutit kenyanul pe distanța de maraton și aici îl putem compara cam cu ce a realizat Michael Jordan în baschet, Roger Federer în tenis, Lewis Hamilton în Formula 1 sau Tiger Woods în golf. 

Personalități pe care însuși Eliud recunoaște că le admiră și de la care consideră că a învătat foarte multe lucruri ce l-au ajutat în cariera sa. Prin toate realizările sale, Kipchoge a reușit să transceandă dincolo de alergarea de lungă distanță și să devină cunoscut, chiar și pentru publicul larg si să devină o inspirație pentru toți cei care doresc să își urmeze visul, indiferent care ar fi acesta.

Având aceste premise, Eliud capătă un soi de misticism, o aură de invincibilitate ce il recomandă să continue acest trend de victorii, în ciuda vârstei sale de 38 de ani, în contextul în care, chiar si din punct de vedere biologic pare că timpul nu mai are răbdare și ar fi de așteptat să înceapă o regresie naturală a performanței, chiar dacă una doar marginală.

În orice caz, în urmă cu puțin peste 6 luni, atletul reușea să stabilească la Berlin recordul mondial la maraton, cu un timp de 2:01:09, coborând a-2-a oară pe un traseu eligibil sub 2:02 (după 2:01:39, tot la Berlin, în 2018) ceea ce pană la el, părea o barieră de neatins, cel puțin în timpul generației noastre. 

În prezent avem 2 atleți, ce au mai reușit să coboare sub 2:02 

  • Kenenisa Bekele ETH, 2:01:41, Berlin 2019
  • Kelvin Kiptum KEN, 2:01:53, Valencia 2022.

Cu ce este diferit Boston Marathon față de celelalte maratoane?

Boston Marathon este totuși o cursă diferită fată de toate celelalte din circuitul Abbott World Marathon Majors, din mai multe privințe, incluzând, dar nefiind limitat la : 

  • Este o cursă între 2 puncte si nu o buclă, ceea ce îl face un traseu neeligibil pentru record mondial ;
  • Diferența de nivel netă este ușor negativă, cu toate că sunt destule dealuri (aproximativ 250m+), culminând cu celebrul Heartbreak Hill de la km 32-33) ;
  • Istoric, au fost multe ediții cu vreme capricioasă (vânt, ploaie, dar și temperaturi foarte ridicate pentru o cursă de maraton) ceea ce face un timp rapid mai putin probabil ;
  • Boston Marathon este o cursă de tip campionat, ce nu permite paceri (i.e. iepuri care sa păstreze un anumit ritm constant).

Toate aceastea sunt premisele unei curse cum Kipchoge nu a mai întâlnit până acum, însă atletul pare pregătit chiar și pentru aceste provocări, după ce, alături de echipa sa a conceput un traseu special în Kenya, pe care l-au numit caracteristic „Boston”, traseu pe care Eliud își face majoritatea alergărilor lungi de până la (și chiar peste) 40km, cu teren variat, pe drumul forestier roșu specific zonei. În unele cazuri aceste antrenamente ce, culminează cu alergări uptembo, în partea de final ajungând la  aproape de ritmul de maraton, în condițiile în care alergarea este facută la aproximativ 2500m altitudine, fapt ce îngreunează simțitor efortul fată de o cursă  la nivelul marii.

Adăugând sesiunile de forță, stabilitate si echilibru, dar și alte antrenamente specifice (fartlek, bucăți de viteză la ritm de maraton cu legătură rapidă, dar și beneficile alergări ușoare și aerobice) însumând până la sau peste 200km în unele săptămâni, par să fie ingrediente ce îl recomandă pe Eliud să iși păstreze invincibilitatea pe această distantă, chiar și după data de 17 Aprilie 2023.

Boston Marathon este una dintre cele mai vechi curse de maraton din lume, cu prima ediție datând din 19 Aprilie 1897, având un record de cursă de 2:03:02, timp stabilit de Geoffrey Mutai in 2011, un timp care la momentul respectiv a fost cel mai rapid alergat în istorie, chiar și în condițiile în care, după cum am menționat, nu este un traseul eligibil pentru record mondial.

Pare că avem toate premisele necesare unei curse rapide și presupunând că vom avea parte de condiții meteo decente, vom putea asista la un adevărat festival al alergării de lungă distantă. Mai ales că la start pe langă Eliud sunt confirmați deja 6 alți atleți cu PB sub 2:05, dintre care 3 chiar sub 2:04

  • Evans Chebet, Kenya, 2:03:00 PB ;
  • Gabriel Geay, Tanzania, 2:03:00 ;
  • Herpasa Negasa, Ethiopia, 2:03:40 

Va reuși Eliud să iși treacă în palmares a 18-a cursă caștigată de maraton ? Va reuși el să stabilească un nou record de cursă ? Va inregistra oare a 3a înfrangere din carieră ?

Toate aceastea sunt întrebări care iși așteaptă răspunsul. Pentru noi, cei pasionați de acest sport va fi poate una dintre ultimele șanse să vedem un artist desăvârșit în timpul actului creativ și indiferent de rezultat să ne bucurăm ca am fost contemporani cu unul dintre cei mai mari sportivi ai tuturor timpurilor.

Surse:

https://www.baa.org/races/boston-marathon/pro-athletes/2023-boston-marathon-professional-team 

https://en.wikipedia.org/wiki/Eliud_Kipchoge 

https://www.youtube.com/@NNRunningTeam 

Marius Enescu

Marius Enescu

Din 2013 alergarea este pentru un mine un stil de viață. Mă consider un om talentat în a fi informat si organizat, înainte de orice altceva.
Torn pasiune in toate activitățile pe care le întreprind si consider că sunt dator față de mine să îmi maximizez potențialul.
Am descoperit alergarea pe asfalt, m-am apropiat mult de pista, dar m-am indragostit iremediabil de trail.

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert
De pe blog.

Citește și:

Vlad Buda - MIUT 60 2

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMB.

Evenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

Atleții TrailRunning Academy au alergat la toate probele de la Istria100. Fiecare a plecat cu un DNF sau cu o medalie de finisher însă toată lumea cu lecții învățate care-i vor pregăti pentru următoarele provocări.

Publicat pe Lasă un comentariu

Cum funcționează Antrenamentul de Alergare

Cum Functioneaza Antrenamentul de Alergare - Articol
Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Cum funcționează Antrenamentul de Alergare

Antrenamentul te face mai slab. Recuperarea te face mai în formă, mai rezistent, mai rapid, mai îndemânatic, mai puternic.
Cum Functioneaza Antrenamentul de Alergare - Articol

Ai citit bine. Din recuperare obții beneficiul cel mai mare, nu din antrenamentul p-zis. Acesta  este unul dintre cele mai prost înțelese principii de antrenament.

Expunerea organismului la un factor de stres care perturbă homeostazia unuia sau mai multor sisteme energetice ale corpului provoacă o multitudine de răspunsuri adaptative care ajută la pregătirea organismului pentru un stres similar impus în viitor.  Ne antrenăm acum pentru a ne fi mai ușor la competiție

Acest lucru funcționează dacă aceste stresuri impuse (pe care le numim antrenamente) nu sunt prea solicitante sau prea frecvente și au o recuperare suficientă pentru a permite suficient timp pentru ca procesele de adaptare să aibă loc. Sindromul de adaptare generală (GAS) a fost propus pentru prima dată de endocrinologul maghiar Hans Selye în jurul anului 1950. Deși cercetările sale s-au axat pe boli, principiile se aplică și în cazul antrenamentului.

Orele sau zilele dintre sesiunile de antrenament sunt momentul în care apar aceste adaptări critice. Prin urmare, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că ceea ce faceți după o sesiune de antrenament poate avea un impact asupra răspunsului organismului tău. De la practicarea yoga, la o alimentație sănătoasă și până la integrarea automasajului, multe strategii pot facilita o recuperare mai rapidă și mai completă, permițând ca beneficiile următoarei sesiuni de antrenament să apară mai repede.

Cascada Antrenamentului de Anduranță

Aplică

Stimul al Antrenamentului de Anduranță 

Creează
Stres Metabolic

Provoacă

O Semnalizare Biologică

Induce

Sinteza Proteinelor

 

Duce la

Adaptarea Metabolică

Rezultatul este

Îmbunătățirea Performanțelor

Ceea ce se întâmplă pentru ca aceste adaptări să apară după o sesiune de antrenament de anduranță poate fi descris cel mai bine ca o cascadă de evenimente, unul care duce la altul, așa cum este ilustrat în graficul de mai sus.

Observați că stimulul de antrenament provoacă un stres asupra metabolismului tău celular. Această cascadă are ca rezultat adaptări metabolice în profunzimea mușchilor care lucrează, ceea ce duce la îmbunătățirea performanțelor de anduranță. Aici se află unul dintre cele mai importante concepte în antrenamentul pentru activitățile de anduranță.

Anduranța este un Efect Metabolic

Rezistența se îmbunătățește prin modificarea metabolismului celulelor musculare. 

Efectul de antrenament: De ce este importantă Recuperarea?

Antrenamentul nu produce câștiguri instantanee sau în creștere constantă. Imediat după o sesiune de antrenament, performanța ta în pentru aceleași sarcini pe care le-ai antrenat va fi diminuată.

Abia după o perioadă de recuperare, condiția fizică/performanța ta revine la nivelul anterior și în cel mai bun caz îl depășește. A

ceastă scădere a performanțelor, urmată de o revenire, este cunoscută sub numele de efectul de antrenament.

Următorul grafic din Training for the New Alpinism și Training for the Uphill Athlete ilustrează trei faze:

  • în primul rând, te conduci la o stare de oboseală care declanșează această cascadă;
  • apoi, acorzi suficient timp de recuperare pentru ca adaptările la stimulii de antrenament să se producă;
  • în final, rezultatul este faza de supercompensare, în care se realizează câștiguri de performanță.
Exemple ale Efectului de Antrenament

 

Problema Goldilock în Alergare

Dacă impui un stimul de antrenament prea mic, vei vedea doar o supercompensare minusculă. La polul celălalt, un stimul prea mare, care te împinge la o oboseală profundă, nu te va ajuta să te recuperezi până la sesiunea următoare iar adaptarea se va produce și se va diminua până când vei fi recuperat.

Arta antrenamentului constă în găsirea încărcăturii potrivite pe care să o aplici pentru a obține o supercompensare frumoasă și să te antrenezi din nou în timp ce te afli în acea fază de recuperare supercompensată.

Cel puțin, aceasta este teoria.

În practică, lucrurile devin mai complexe, deoarece o sesiune de antrenament rareori impune un singur stimul. Deoarece diferite sisteme fiziologice se recuperează în ritmuri diferite, calendarul fazei de supercompensare devine un pic confuz. Teoria nu ne dezamăgește. Este doar prea simplă pentru a explica pe deplin situația din teren.

Poate că George Box care, atunci când descrie modele (teorii) are perfectă dreptate. Acesta mărturisește:

Toate modelele sunt greșite. Unele sunt utile.

Graficul următor, oferit de Jan Olbrecht în cartea sa Science of Winning (Știința victoriei), arată rata de recuperare după diferite tipuri de stimuli de antrenament într-un mod mai cantitativ.

O sesiune de antrenament impune adesea mai mulți stimuli deodată, iar sincronizarea bună a recuperării pentru unul nu se va potrivi pentru altul.

Atingerea încărcăturii de antrenament și a sincronizării este ceea ce face ca antrenamentul să funcționeze sau nu.

Timpul de Recuperare si Supra-Compensare


Articol tradus și adaptat de Robert Hajnal.  

Articol original: „How Training Works”Scott Johnston

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert
De pe blog.

Citește și:

Vlad Buda - MIUT 60 2

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMB.

Evenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

Atleții TrailRunning Academy au alergat la toate probele de la Istria100. Fiecare a plecat cu un DNF sau cu o medalie de finisher însă toată lumea cu lecții învățate care-i vor pregăti pentru următoarele provocări.

Publicat pe Lasă un comentariu

Povestea lui Breban Sergiu de la Maraton Sevilla 2023

Devino un atlet mai puternic, mai rapid, cu risc minim de accidentare.

Povestea lui Breban Sergiu de la Maraton Sevilla 2023

Photo: Arhivă personală Sergiu Breban

Nume + Prenume

Breban Sergiu

Numele cursei

Maraton Sevilla

Data cursei

2023-02-19

Distanță

42.195km

Locul obținut

2282, 554 categorie​

Timpul Realizat

03:16:30 (P.B)

Sevilla Maraton a fost prima cursă internațională. Nu întâmplător am ales Spania. E una dintre țările mele preferate, în special pentru gastronomie. Așa că maratonul a fost scuza ideală pentru a încerca toate felurile de tapas în zilele dinaintea cursei.

Abia după cursă mi-am dat seama cât de prost ar fi putut merge asta, dar noroc că am stomacul puternic, de cal. 

I am Secretariat! – vorba lui BoJack Horsman

Dar cum am petrecut foarte mult timp în restaurante, nu am avut timp să văd orașul. Am zis lasă că îl văd în timpul cursei. Da’ de unde. 

În timpul cursei nici măcar nu știam pe care parte a râului mă aflam. Vedeam doar linia verde. Sevilla e un oraș foarte fain, e în topul meu cu locurile din Spania pe care le-am văzut până acum. Așa că o să mă întorc cu siguranță. Poate nu la cursă, să apuc să și văd câte ceva. Dar maratonul Sevilla a fost o experiență reușită din toate punctele de vedere, o recomand cu drag oricui e interesat de Work (Run) & Travel!

1. Ce a funcționat la Sevilla Maraton?

Cursa a mers foarte bine datorită alimentării și hidratării aproape corespunzătoare. De obicei nu mă alimentam corect în a doua jumătate a cursei și simțeam că nu mai am energie.

De data asta am încercat să îmi bag gelurile pe gât și a meritat. Și strategia de cursă a funcționat foarte bine. Am încercat să mențin un ritm constant.

Ședința tehnică pe care am avut-o cu Robert înaintea cursei mi-a dat încrederea necesară că pot menține ritmul stabilit.

2. Ce nu a funcționat /

Ce probleme ai întâmpinat la Maraton?

Hidratarea a fost puțin dificilă. Le punctele de hidratare, apa era oferită în pahare și nu sunt obișnuit să beau din pahar.

Jumătate din apă ajungea pe mine sau pe jos.

Am încercat să iau câte un pahar măcar la fiecare punct. Și au fost foarte multe, la fiecare 2-3 kilometri. Dar totuși simt că dacă ar fi durat mai mult cursa, sau ar fi fost mai cald, hidratarea nu ar fi fost suficientă.

Începând cu kilometrul 10, am simțit o bășică în formare la piciorul stâng.

Șosetele pe care le-am luat au fost prea groase pentru temperatura de afară, și am transpirat mai tare, ceea ce a facilitat crearea ei. Totuși nu a fost atât de rău, până la kilometrul 36 când bășica s-a spart.

Ultimii 6 kilometri am încercat să calc ca pe coji de ouă.

3. Ce facem la următoarea cursă, sau până atunci, pentru a evita problemele avute? 

Ne antrenăm. Asta e evident. Dar pe lângă asta, aș testa mai bine echipamentul înainte de cursă. În special șosetele și pantofii. Poate chiar o să folosesc o pereche de pantofi speciali pentru cursă, nu aceiași cu care mă antrenez. Nu au fost prea multe aspecte care au mers prost, așa că pe lângă antrenamet și alimentare, nu am de lucrat la altceva. Poate doar să învăț să beau mai eficient apă din pahare, Dar asta nu am cum să o antrenez. Data viitoare o să îmi pun măcar un flask cu apă la mine.

4. Care a fost cel mai greu moment al cursei și cum ai trecut peste?

Probabil cel mai greu moment a fost kilometrul 36, când s-a spart beșica. Și ultimii 6 kilomtri au fost grei, deja începea să se simtă oboseala. Și startul a fost un moment dificil, pentru că era foarte aglomerat. Simțeam că merg prea încet, dar nu puteam depăși. Primii 3 kilometri am mers cu un ritm slab, dar am reușit să mă stabilizez după. Startul a fost un moment dificil mai ales din punct de vedere mental. După 3 kilometri slabi, există riscul să vrei să mergi prea repede pentru a recupera timpul pierdut. Dar am reușit să mă țin tare și nu am forțat.

5. Ce ți-ai spus când ai ajuns la jumătatea cursei, care era feeling-ul, starea ta generală?

Pe la jumătatea cursei mă simțeam foarte bine. Trecusem de primii kilometri mai lenți și reușisem să-mi stabilesc un ritm constant forte bun. Am trecut primul semi aproape în timpul planficiat, așa că și moralul era sus. Beșica de la picior era stabilă, așa că mă mai liniștisem. Muzica latino bubuia în căști, deci toate mergeau cât se poate de bine.

6. Ce piesă de echipament nu o vei mai lua la următorul concurs, ce piesă de echipament a fost foarte utilă la acest concurs?

Am plecat cu mâneci de compresie, dar după primul kilometru le-am dat jos. Data viitoare, la 15 grade nu le mai iau. Au fost utile doar cât am așteptat la coadă la toaletă înaintea startului. Un flask cu apă ar fi fost foarte util, la următoarea cursă o să-mi iau. A fost prima dată când am alergat o cursă cu căști în urechi și chiar mi-a plăcut. Poate nu am simțit atât de bine energia cursei, dar am ascultat reggaeton și am simțit energia Spaniei. Când vreau să-mi amintesc care era energia la kilometrul 28 de exemplu, e suficient să dau play la piesa pe care o ascultam atunci.

Cât de mulțumit ești de procesul de antrenament până la cursă? 10
Cât de mulțumit ești de rezultatul obținut?: 10

Antrenor de alergare?

Sergiu este antrenat cu mândrie de Robert Hajnal din Noiembrie 2022.

Află și tu cum poți alerga mai rapid la următorul tău concurs!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert

S-ar putea să te intereseze:

Reducere
Maraton Montan (42km): Plan de Antrenament de Alergare, nivel intermediar de 18 săptămâni cu exerciții de Forță și Condiționare

Ți-ai propus să alergi un maraton montan în următoarea perioadă? Ți-am pregătit un plan de antrenament…

250,00 lei550,00 lei

De pe blog.

Citește și:

Vlad Buda - MIUT 60 2

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMB.

Evenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

Atleții TrailRunning Academy au alergat la toate probele de la Istria100. Fiecare a plecat cu un DNF sau cu o medalie de finisher însă toată lumea cu lecții învățate care-i vor pregăti pentru următoarele provocări.

Publicat pe Lasă un comentariu

Dieta Low Reziduu – Ghid Nutritional pentru 48 de ore înainte de un concurs de alergare

Low Reziduu Diet
Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Dieta Low Reziduu – Ghid Nutritional pentru 48 de ore înainte de un concurs de alergare

O dietă cu conținut scăzut de reziduuri poate fi urmată cu 24-48 de ore înainte de ziua cursei pentru a ajuta la obținerea greutății de cursă. Această pierdere în greutate este cea mai mare parte din scaunul tău și nu din mușchi sau grăsime corporală. Află cum. Fă-ți cont. Descarcă Ghidul.
Low Reziduu Diet

Articol pentru membrii Elite

Gratuit primele 15 zile apoi:

Ai cont si abonament activ? Login

Articol scris de:

Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.
De pe blog.

Citește și:

Vlad Buda - MIUT 60 2

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMB.

Evenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

Atleții TrailRunning Academy au alergat la toate probele de la Istria100. Fiecare a plecat cu un DNF sau cu o medalie de finisher însă toată lumea cu lecții învățate care-i vor pregăti pentru următoarele provocări.

Publicat pe Lasă un comentariu

Cum a fost la Halcyon Făget Winter Trail – Alergat de Cosmin L.

Devino un atlet mai puternic, mai rapid, cu risc minim de accidentare.

Cum a fost la Halcyon Făget Winter Trail – Alergat de Cosmin L.

Photo: Halcyon Winter Trail

După aproape 4 luni de antrenamente bine structurate am așteptat cu nerăbdare cursa asta.

Pentru mine cursa avea sa fie in primul rând un test al progresului meu de când ma antrenez cu Robert, dar și o validare in același timp, pentru ca după atâția km alergați in ultimele luni și atâta intensitate, mă simțeam mai pregătit decât la orice altă cursă la care am participat.

La Halcyon Făget Trail Race targetul era sa termin in primii 10 sub 1h:15’.

In săptămâna dinaintea concursului am povestit puțin cu Robert despre cum sa abordez cursa. Simplu la nivelul discuției noastre: mi-a recomandat sa împart cursa in părți mai mici, sa mențin un ritm Ok in prima jumătate in așa fel încât sa am in vizor grupul din fata, dar sa nu trag foarte tare, iar după jumătatea distantei sa-i dau tare si sa termin cursa in viteza (RPE 10+)…băgat la cap!

M-am așezat la start cu aceasta strategie, am reușit să ma poziționez chiar in față și s-a dat startul.
Cursa a început direct cu o urcare, iar băieții din față au pornit ca din pușcă. Pe prima bucată de urcare am avut și eu un ritm bun in spatele lor (am prins vreo 25 de min de încălzire înainte de ora de start si aveam pulsul sus), deci totul părea ca merge conform planului. A urmat după aceea o porțiune dreapta care a fost de fapt o confirmare pentru mine ca nu pot sa țin ritmul celor din fata, nici măcar sa-i păstrez in vizor, așa ca după vreo 2 km am decis sa o las mai moale și sa-mi intru in propriul ritm.

Au mai urmat vreo 2 km de urcare foarte ușoră, deci am avut timp sa ma calibrez, urmând după aceea o coborâre care m-a ajutat sa ma relaxez puțin și sa-mi intru in ritm. Ba chiar am întrecut pe cineva care părea deja sa aibă probleme cu respirația și câte a redus vizibil ritmul.
In spate aveam pe cineva care părea sa se țină după ritmul meu, dar nu pentru mult timp ca pe finalul coborârii a trecut glonț pe lângă mine. M-am poziționat in spatele lui și am decis sa-i țin ritmul care era Ok și pentru mine. A urmat o noua urcare care ne-a dat de furcă la amândoi (care a fost și cea mai grea de altfel), și tipul parca ma invita sa trec de el ca sa nu ma țină pe loc. Lucru pe care l-am și făcut pentru ca simțeam ca scade prea tare ritmul.

Am uitat sa menționez ca zapada din pădure nu doar ca era destul de mare, dar era și afânată, bătătorită doar de cei din fata și ceva voluntari înaintea noastră.

Am ieșit din pădure sub un soare puternic care strălucea in zăpada proaspăt așternută. Suna bine ca și peisaj, dar ca teren de alergare destul de dificil. Am parcurs cam un km pe acea porțiune de deal neîmpădurită și eram deja aproape de jumătatea cursei. Am văzut ca vine iar un deal serios, dar scurt, așa ca am băgat un gel și am băut niște apă pregătit de a doua jumătate care avea sa fie cu viteză maximă.

De departe se zăreau sus in deal câțiva de pe primele locuri, așa ca am simțit că totuși n-am pierdut prea mult cu tempo-ul de la început. Doar că din vârful dealului urma o coborâre lungă cu zăpadă parcă și mai mare cu și mai puține urme. Pe coborârea care a urmat m-am simțit de parcă eram pe un off-piste prin Poiana Brasov si parca alergam după snowboard-ul scăpat la vale :)).

Tipul era tot in spatele meu, se ținea scai de ritmul meu. In momentul ăla mi-aș fi dorit sa fiu eu in spatele lui sa văd cum curge terenul in fata sa știu pe unde calc. Dar n-am mai cugetat și mi-am dat drumul la vale. Picioarele roiau, si respirația devenea ușor mai grea.

Ajuns in vale, am intrat iar in pădure pe o urcare nu abrupta, dar lunguță. Studiasem traseul înainte si știam ca nu mai sunt urcări lungi si grele, așa ca am decis sa nu trag tare pe porțiunea aia ca sa-mi rezerv energia pentru ce urma. Din spate a apărut si al doilea tip care părea ca are aceeași strategie pe a doua parte a cursei, însă pe coborârea care a urmat l-am lăsat in urma si nu l-am mai văzut. 

Nu si pe celălat tip care parca avea o sfoară legată de mine, iar eu eram tracțiune pentru el.
M-am uitat la ceas sa văd cât mai e si părea ca mai sunt câțiva km buni (vreo 7), deși eu simțeam ca sunt pe la km 10…începusem deja sa ma întreb dacă ceasul n-a avut vreo eroare de GPS.
Traseul a început sa se intersecteze cu cursa de 8 km, deci viteza devenea o problema pentru ca acum aveam și zapada, și pe cineva care îmi sufla in ceafă, dar și obstacole de depășit/ ocolit. Tipul din spatele meu (Áron, am aflat ulterior cum îl cheamă) a făcut o manevra la un moment dat și a trecut și de mine și de un alergăreț care bloca poteca. Am reușit sa trec și eu, iar Áron îmi făcea semne sa trec de el, ca și cum nu avea spor fără mine in față. Am trecut și am dat tot ce am putut in continuare.

Pe la km 13 (conform ceas) a urmat o urcare (‘ultima urcare!’ strigau voluntarii), iar intr-o curba unde parca mi se tăiase răsuflarea Áron a trecut de mine și a zis: Hai man! Era deja in fața mea și am înfipt picioare in pământ sa îmi iau din nou avânt, iar când ridic ochii din pământ, văd poarta de Finish unde Áron a redus ritmul sa-l prind și sa trecem amândoi.

Antrenor de alergare?

Cosmin L. Este antrenat cu mândrie de Robert Hajnal din Octombrie 2022.

Află cum poți alerga mai rapid la următorul tău concurs!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert

S-ar putea să te intereseze:

Reducere
Maraton Montan (42km): Plan de Antrenament de Alergare, nivel intermediar de 18 săptămâni cu exerciții de Forță și Condiționare

Ți-ai propus să alergi un maraton montan în următoarea perioadă? Ți-am pregătit un plan de antrenament…

250,00 lei550,00 lei

De pe blog.

Citește și:

Vlad Buda - MIUT 60 2

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMB.

Evenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

Atleții TrailRunning Academy au alergat la toate probele de la Istria100. Fiecare a plecat cu un DNF sau cu o medalie de finisher însă toată lumea cu lecții învățate care-i vor pregăti pentru următoarele provocări.

Publicat pe Lasă un comentariu

Cum îmi setez Zonele de Puls de efort cu ajutorul testului contratimp de 25 minute, ca alergător.

Zonele de Efort
  • Pentru ciclism, alergare și înot, va trebui să îți determini pragul lactat prin efectuarea unui test contratimp de 25 de minute.
  • După ce ți-ai stabilit pragul lactat, poți introduce valorile țintă (în termeni de ritm cardiac, putere sau ritm) în TrainingPeaks.
  • Acest lucru îți va permite să-ți planifici intensitatea antrenamentelor pentru a-ți atinge obiectivele fără a te epuiza.
  • De asemenea, vei putea să-ți urmărești cu exactitate condiția fizică, forma și oboseala folosind scorul de stres de antrenament bazat pe pragul lactat (TSS) și graficul de gestionare a performanței.

Probabil că ai auzit sportivi discutând despre zonele lor efort atunci când descriu antrenamentele. Este ușor să respingi discuțiile despre zone ca fiind doar un limbaj „pompos” de anduranță, dar nu ar trebui să o faci. 

Dacă dorești să ajungi mai în formă, mai rapid, trebuie să știi ce sunt zonele și cum să le folosești

Ce sunt Zonele de Efort?

Pentru a specifica exact cât de tare să te antrenezi într-un sport, poți împărți eforturile în niveluri, sau zone, de la extrem de ușor la extrem de dificil. Există multe sisteme de zone, dar ceea ce au în comun (aproape) toate acestea este că aleg un parametru (cum ar fi ritmul cardiac, puterea sau ritmul) și îl folosesc pentru a descrie diferite grade de intensitate a antrenamentului ca procent dintr-un prag. 

Pragul se referă la „pragul lactat” sau la punctul în care corpul tău trece de la aerobic (efort aerob) la anaerobic (efort anaerob). Sub pragul lactat este în general efortul ușor, iar efortul intens și mai scurt te împinge peste prag. Dacă îți cunoști pragul și zonele corespunzătoare, poți viza intensități și durate specifice pentru un beneficiu fiziologic maxim.

Cum îți setezi zonele de efort?

Primul pas pentru configurarea zonelor de efort este să-ți determini pragul lactat. Nu sări peste acest pas!

Fiecare atlet va avea un prag diferit, iar acesta este necesar pentru ca TrainingPeaks să calculeze parametri importanți, cum ar fi Training Stress Score (TSS), care îțiva spune cât de dure sunt antrenamentele tale.

Dacă nu ești sigur cum să îți găsești și stabilești pragul, nu-ți fă griji! Acest articol te va ajuta să începi. 

Odată ce ți-ai determinat pragul, este timpul să îți setezi zonele în TrainingPeaks, care, din nou, se bazează pe procentaje din pragul tău lactat.

Tu sau antrenorul tău puteți efectua calculele, sau TrainingPeaks le poate face pentru tine.

Iată câteva instrucțiuni pas cu pas despre cum să-ți setezi zonele. 

  1. Deschide aplicația mobilă TrainingPeaks
  2. Click pe setări
  3. Click pe zone
  4. Alege fie ritmul cardiac, fie ritmul, fie puterea
  5. Introdu valoarea de prag lactat
  6. Alege „Calculate New Zones”, click pe „more”.
  7. Se vor afișa noul prag și noile zone;

TrainingPeaks oferă mai multe sisteme de zone bazate pe diverse metodologii. Iată câteva modalități de a-l alege pe cel potrivit pentru tine:

  • Dacă ai achiziționat un plan de antrenament, utilizează sistemul de zone recomandat în acel plan.
  • Dacă ai un antrenor, întrebă-l ce sistem folosește.
  • Dacă te antrenezi singur, analizează acest articol pentru a afla mai multe despre diferitele calcule ale sistemului de zone și selectează-l pe cel care ți se pare cel mai bun! 

Odată ce ți-ai stabilit zonele, ești gata să faci antrenamente structurate cu încrederea că mergi suficient de tare (sau ușor) pentru a-ți atinge obiectivele!

Mai jos poți afla mai multe despre metodologia originală TrainingPeaks din spatele zonelor și despre cum să le ajustezi pe fiecare pentru sportul și parametrii tăi preferați.

Cele ce urmează au fost publicate inițial pe TrainingBible.com, pe blogul lui Joe Friel. Copyright 2009 de Joe Friel.

Setarea zonelor de ritm cardiac (alergare și ciclism)

Pasul 1

Determină-ți ritmul cardiac de prag lactat (LTHR) cu un test contratimp de 25 minute. (Nu folosi 220 minus vârsta ta pentru a găsi frecvența cardiacă maximă, deoarece este la fel de probabil să fie greșit ca și corect).

Acest test LTHR se face cel mai bine la începutul perioadelor de bază și de construire.

Pentru a-ți găsi LTHR-ul, fă o probă de 25 de minute de unul singur (fără parteneri de antrenament și nu în cadrul unei curse). Din nou, ar trebui făcut ca și cum ar fi o cursă pentru toate cele 25 de minute. Dar la 5 minute de la începerea testului, apasă butonul de „lap” de pe monitorul de ritm cardiac.

Când ai terminat, uită-te pentru a vedea care a fost ritmul cardiac mediu pentru ultimele 20 de minute.

Acel număr este o aproximare a LTHR-ului tău.

O întrebare frecventă este dacă ar trebui să mergi tare în primele 10 minute. Răspunsul este: “Da, dă din greu pentru toate cele 30 de minute”. Dar ține cont de faptul că majoritatea persoanelor care fac acest test merg prea tare în primele minute și apoi încetinesc treptat pentru restul. Acest lucru îți va da rezultate inexacte. Cu cât faci acest test de mai multe ori, cu atât mai precis va deveni probabil LTHR-ul tău, deoarece vei învăța să pleci pe ritmul potrivit de la început.

Pasul 2

Introdu valoarea de prag în contul tău TrainingPeaks.

TrainingPeaks îți permite să îți calculezi zonele de ritm cardiac pentru multe sporturi de anduranță diferite. Pentru triatloniști, este important să îți setezi pragul atât pentru bicicletă, cât și pentru alergare, deoarece zonele tale pentru fiecare vor fi ușor diferite. Atunci când îți încarci antrenamentul, TrainingPeaks va folosi automat zonele pentru acel sport.

Dacă nu ai un cont TrainingPeaks, poți folosi următorul ghid pentru a stabili fiecare zonă în funcție de sport.

Zone de alergare

Zona 1 – Mai puțin de 85% din LTHR

Zona 2 – Între 85% și 89% din LTHR

Zona 3 – Între 90% și 94% din LTHR

Zona 4 – 95% până la 99% din LTHR

Zona 5a – 100% până la 102% din LTHR

Zona 5b – 103% până la 106% din LTHR

Zona 5c – Mai mult de 106% din LTHR

Zone de biciclete

Zona 1 – Mai puțin de 81% din LTHR

Zona 2 – Între 81% și 89% din LTHR

Zona 3 – Între 90% și 93% din LTHR

Zona 4 – Între 94% și 99% din LTHR

Zona 5a – 100% până la 102% din LTHR

Zona 5b – 103% până la 106% din LTHR

Zona 5c – Mai mult de 106% din LTHR

Setarea zonelor de putere (ciclism)

Pasul 1

Stabilește pragul funcțional de putere (FTP). Utilizează același test de 30 de minute de contratimp de mai sus pentru LTHR pentru a-ți determina FTP. Singura diferență este că puterea medie pentru toate cele 30 de minute este o aproximare a FTPw (nu ultimele 20 de minute). Acest lucru se poate face pe șosea sau pe un trainer de interior. Șoseaua va da, în general, rezultate mai bune, atâta timp cât este relativ plană și lipsită de stoăuri și trafic intens (ține capul sus, deoarece contratimpul cu capul în jos este foarte periculos).

Ca și în cazul testării LTHR, cu cât faci acest test de mai multe ori, cu atât mai precise vor deveni rezultatele, deoarece există o curbă de învățare asociată cu un astfel de efort. Cel mai bine se face la începutul perioadei de bază și apoi la fiecare 4 până la 6 săptămâni după aceea. Cu cât faci acest test de mai multe ori, cu atât mai precis va deveni FTPw.

Etapa 2

Setează-ți zonele de antrenament de putere în TrainingPeaks. 

Sportivii care nu au un cont TrainingPeaks pot folosi următoarele zone din Training and Racing With a Power Meter, de Hunter Allen și Andrew Coggan.

Zona 1 – Mai puțin de 55% din FTPw

Zona 2 – Între 55% și 74% din FTPw

Zona 3 – Între 75% și 89% din FTPw

Zona 4 – 90% până la 104% din FTPw

Zona 5 – Între 105% și 120% din FTPw

Zona 6 – Mai mult de 120% din FTPw

Ai alte întrebări și obiectie îndrăznețe?

Stabilește un call gratuit

Vezi și ceilalți pași din acest
#handbook

Course 2

How to build a successful email newsletter

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. aulla sit amet magna sodales, interdum tortor etlert of dictum mauris loean ultricies lectus quis gravida urna interdum quam bibend.

How to build a successful email newsletter

5 lessons - 4:11 hours
View Course

Course 3

How to use online reviews to boost your business

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. aulla sit amet magna sodales, interdum tortor etlert of dictum mauris loean ultricies lectus quis gravida urna interdum quam bibend.

How to use online reviews to boost your business

5 lessons - 4:11 hours
View Course
Publicat pe Lasă un comentariu

Cele mai frecvente întrebări ale unui alergător începător

Cele mai frecvente întrebări ale unui alergător începător

Te-ai apucat recent de alergare? Citește în acest articol răspunsul celor mai frecvente întrebări la inceputul carierei de alergator.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

În primii ani de alergare, cu toții aveam mai multe întrebări decât răspunsuri. Alergarea este un sport aparent simplu la suprafață, dar pentru o evoluție cât mai bună, cu multe aspecte de care să ții. Mai jos m-am gândit la cele mai frecvente întrebări care pot apărea la începutul carierei de alergător a fiecărei persoane. Evident, întrebările vin la pachet cu răspunsuri.

Antrenament

1. Cât de mult să mă antrenez în săptămâna cursei?

Săptămâna cursei este în general de relaxare, celebra „descărcare” sau „taper-ul” de  înainte de concurs. Antrenamente ușoare, scurte, pentru menținerea tonusului muscular. Se poate adăuga și o sesiune de intervale scurte, dar antrenamentul nu ar trebui resimțit ca fiind foarte solicitant.

2. Ce warm up (încălzire) să fac înainte de concurs?

Depinde. Cu cât cursa e mai lungă, cu atât încălzirea e mai scurtă. Exemple:

  1.  Concurs peste 2h: stretching ușor dinamic, 10min alergare ușoară;
  2. Concurs sub 2h: stretching ușor dinamic, 15min alergare ușoară, 1 serie de 4 Exerciții din Școala Alergării, 4 lansate.

Încălzirea diferă de nivelul la care se află fiecare alergător, astfel că ea poate să fie mai lungă sau scurtă față de exemplele de mai sus.

3. Are sens să mai fac cool down (încheiere) după ce am alergat deja 3h?

Și da și nu. Dacă ai avut un finish în forță, ultimii 500m fiind aproape ca într-un sprint, atunci are sens să faci 10min de alergare ușoară și stretching static. Dacă ai avut un finish relaxat, atunci poate fi suficient să acorzi 20min stretching-ului. 

stretching

Alimentație

1. Ar trebui să mănânc ceva diferit în săptămâna cursei?

În principiu nu, mănânci alimentele cu care ești obișnuit. Dacă știi că faci diverse excese: alcool, dulciuri, prea multă carne, ar fi bine să fie reduse până la 0. Astfel te odihnești mai bine și ai un stomac bine funcțional în timpul cursei. Unele persoane scot glutenul de exemplu, dar fiecare știe cu ce îi merge bine. 🙂

2. Ce să mănânc cu o seară înainte și cu cât timp înainte de culcare?

Probabil că te gândești puțin și la carbo loading. Cel mai ok este să mănânci ușor mai mulți carbohidrați începând cu câteva zile înainte de concurs, nu să pui accentul pe seara de dinaintea cursei. În acea seară poți mânca ușor, pentru o digestie cât mai… ușoară. Cartofi / orez cu pește, paste cu sos de roșii parmesan și busuioc, mămăligă cu brânză. Just keep it simple și cu grăsimi și fibre reduse. Porția de mâncare medie, iar cina luată cu 2-3h înainte de culcare. Nu trebuie să te culci flămând, dar nici sătul.

3. Cu cât timp înainte să mă trezesc și ce să mănânc în dimineața cursei?

În general, cu 2-3h, iar cantitatea de mâncare variază în funcție de fiecare persoană în parte. Unii se pot simți bine cu jumătate de banană și un biscuite, alții cu 2 sandwish-uri cu Nutella și unt de arahide, o banană si un latte. Mâncarea în dimineața cursei este extrem de particularizată și ea trebuie testată înainte de concurs, înainte de antrenamentele de weekend, precum cele de tempo sau long run. Evident, dacă un concurs, în general ultra, are startul la 04:00 dimineața, atunci și trezirea poate este mai aproape de ora cursei, iar mâncarea este mai puțină.

În dimineața cursei, alimentația ar trebui gândită astfel: low protein, low fat, high carbs, medium fibre.

micdejunsportiv

Echipament

1. Să port pantofi noi la concurs astfel încât să fie în starea cea mai bună?

Regula de aur a zilei de concurs: ”Nimic nou în ziua cursei!”. Chiar dacă pantofii noi se simt extraordinar, este nevoie să ai câteva ture de purtare înainte de concurs, iar subiectul cred că e de interes, poate o să fie tema unui articol viitor. Protocol de inaugurare pantofi noi de cursă:

  1. Stat prin casă cu ei.
  2. Ieșit până la Lidl (Lidl sponsor us!!!), plimbare de maxim 1:30h.
  3. Un antrenament de alergare ușoară, maxim 1h.
  4. Un antrenament intens, maxim 1:30h.

Eu unul cel puțin, abia după acest proces mă simt safe să port o pereche nouă de pantofi în concurs. Aici găsești o mulțime de variante de pantofi de alergare și echipamente de cea mai înaltă calitate.

2. Îmi iau brâu sau vestă?

Dacă tot echipamentul îți încape în brâu, cel mai probabil e alegerea corectă.

3. Cum îmi aranjez echipamentul cât mai ok?

Jacheta trebuie împachetată cât mai bine, și ca să nu prindă iar volum, se poate ține sub tensiune cu ajutorul elasticelor. Gelurile / batoanele pot fi puse în punguțe pe care să scrii ora la care le iei. Cu cât devine cursa mai lungă, cu atât sunt mai multe aspecte de care să ții cont.

4. Cum să mă îmbrac?

În general, regula din antrenamente spune astfel:

– dacă ai antrenament ușor, te îmbraci ca și cum ar fi cu 10-15 grade mai mult;

– dacă ai antrenament tare, 15-20 grade.

Deci la nivel de curse, la 10 grade, te poți îmbrăca ca și cum ar fi 25 afară și ai ieși la plimbare, de exemplu pantaloni scurți si o bluză subțire cu mânecă lungă. Dar trebuie luată în calcul și umiditatea, vântul și dacă ajungi la altitudini înalte, unde cel mai probabil e bine să ai jacheta la tine, deoarece vremea poate fi schimbătoare.

5. În echipamentul obligatoriu scrie de jacheta de ploaie, dar m-am uitat pe prognoza meteo și e vreme bună. Are sens să o mai iau?

Echipamentul obligatoriu se ia și cam asta e toată discuția. Nu contează că uneori pare că nu-și are sensul, frumos este să ne supunem cu toții regulilor, astfel încât ”bătălia” să fie de la egal la egal. Sunt curse de ultra unde cântă păsărelele de la start la finish (mai puțin noaptea, majoritatea dorm), și semi-uri unde parcă se dezlănțuie iadul, în 30min treci de la puțin înnorat, cer negru, grindină și real feel cu 20 grade mai mic. Știu că pare greu de crezut, dar pe munte conduita preventivă primează.

6. Cu ce încălțăminte să alerg?

Cursele de șosea cu pantofi de alergare de curse de șosea: există pantofi potriviți până la 42km, și alții de la maraton în sus. Race shoes se numesc ei și e bine să fie folosiți mai ales în concurs și antrenamentele cheie pre-race.

La montan se complică treaba: pantofii nu sunt diferiți doar prin distanța recomandată de utilizare: curse scurte/lungi, ci și pentru tipul de teren: tehnic și netehnic (alergabil?). Astfel că dacă am merge ca la carte, am avea 4 tipuri de categorii: alergabil scurt / lung, tehnic scurt / lung. Adevărul e că în general e mai comod să ai 2 perechi, ambele pentru distanțe lungi, una pentru tehnic, cealaltă pentru easy trail.

Pentru început, dacă te afli în fața dilemei ”Ce pereche să-mi cumpăr prima dată?”, află că există și categoria de pantofi all rounder, adică cumva buni la tot. Nu au ei cele mai bune crampoane pentru tehnic, și nici lejeritatea unui pantof de montan gândit pentru easy trail, dar te descurci în principiu cu ei în orice condiții.

pantofi alergare Altra

Nutriția în timpul cursei

1. Câte geluri să iau în timpul concursului?

Este una dintre întrebările recurente, dar cu unul dintre cele mai dificile răspunsuri, pentru că este un lucru particularizat de la persoană la persoană. Așa cum antrenezi picioarele și inima pentru a susține efortul ridicat, așa se antrenează și tot procesul de consumare a carbohidraților, sub orice formă ar fi ei (lichid, gel, solid) în timpul efortului. Este unul dintre lucrurile pe care pun foarte mult accent în procesul de antrenament, și dacă vrei să pună cineva presiune constant pe tine să consumi geluri în timpul long run-urilor, poți să alegi să îți iei unul dintre antrenorii TrailRunning Academy.

Lăsând gluma și reclama semi-ascunsă la o parte, cea mai generală recomandare pe care o pot face este: încearcă să consumi un gel o dată la 30-40min, alături de 300-400ml de lichide în sezonul rece și până la 700-800ml în sezonul cald, în cursele mai lungi de 75 minute.

2. Să iau și batoane, sau doar geluri? Să mă folosesc de puncte?

Dacă cursa are peste 3h, poți alterna 1 baton cu 1 gel în fiecare oră. Ideea e relativ simplă: cu cât e cursa mai lungă, cu atât alergi la pulsații mai scăzute, astfel că poți digera mâncare din ce în ce mai solidă.

Poți să te folosești de puncte pentru a face refill-ul la apă, pentru a scăpa de ambalajele de la geluri și ca să te alimentezi cu ceea ce ai specificat în planul cursei. Dacă cursa e de 2h, am făcut un plan de geluri, și deodată apare slănină în puncte, desigur, îți poți satisface pofta, dar probabil nu o să te ajute să alergi mai repede. 😀

nutritie ultramaraton

Abordarea tactică a cursei

1. M-am uitat pe site dar încă nu îmi dau seama cum e traseul. Ce sfaturi ai pentru a menține un pace bun?

La început pot să fie destul de multe informații, dar e bine să le iei pe rând: vezi care este distanța exactă  a traseului, câte urcări există, unde sunt punctele de alimentare șamd. Dacă ai mai fost și la alte concursuri și ai observat că te afli undeva pe la jumătatea clasamentului, e probabil să ajungi cam tot pe acolo la finish și la această cursă, poate puțin mai în față, dacă te-ai antrenat mai bine în ultima perioadă. Te poți deci uita cam care este timpul celor de la jumătatea clasamentului și astfel să-ți faci o idee pe unde o să te situezi ca timp.

2. Cu ce pace ar trebui să încep?

Dacă vorbim de curse mai lungi de 10km, în caz că începi să gâfâi și simți oboseală încă din primul km, probabil că alergi prea tare. Ritmul trebuie să fie unul ușor-moderat la începutul cursei, și mai ales dacă există mai mult de o urcare, trebuie să-ți conservi resurse până la urcarea finală.

Dacă faci încălzirea specificată la începutul articolului o să-ți fie mai ușor să treci peste criza de adaptare la efort, și să poți pleca la un ritm destul de susținut, fără să devină în scurt timp epuizant.

3. Ce sfaturi ai pentru a putea scoate din mine ce e mai bun la concurs?

Toate sfaturile le poți afla pe parcursul colaborării noastre. Află mai multe detalii de aici.

 

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu - Antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Vlad Buda - MIUT 60 2

Povestea lui Vlad Buda de la MIUT 60KM

Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMB.

Evenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

Atleții TrailRunning Academy au alergat la toate probele de la Istria100. Fiecare a plecat cu un DNF sau cu o medalie de finisher însă toată lumea cu lecții învățate care-i vor pregăti pentru următoarele provocări.

Publicat pe Lasă un comentariu

Feedback Post-Curse Marius Iorga

Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Feedback Post-Curse Marius Iorga

Curse

Articol pentru membrii Elite

Gratuit primele 15 zile apoi:

Ai cont si abonament activ? Login

Articol scris de:

Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.