Irene
Pampu

Dorința de autodepășire este mai puternică într-o comunitate cu valori comune. Citește testimonialul lui Irene despre TrailRunning Academy și descoperă ce înseamnă pentru ea măreția și cum i-a asigurat această abordare progresul constant.

Ce înseamnă pentru tine măreția în alergare?

Pentru mine, măreția se descrie ca libertatea de a experimenta, prin propriile forțe, tot ceea ce ține de prezent. E acel ceva care mă face să vreau mai mult de la mine: să fiu mai agilă, mai odihnită, mai prezentă decât ieri. Alergarea este, practic, un bilet de voie spre libertate, spre locuri în care nu credeam că voi ajunge vreodată și către oamenii cu care împărtășesc toată această aventură.

Ce pași ai făcut, de când ești în TRA, concret și practic pentru a trece de la un alergător bun la un alergător excelent?

Antrenament
Încerc, pe cât posibil, să dau feedback după antrenamentele mai grele (deși antrenorul mă întreabă aproape mereu), iar pe baza lui analizăm ce se poate îmbunătăți sau, dacă ceva a mers prost, de ce s-a întâmplat. Între timp am început și sesiuni de forță, pentru că mușchii picioarelor și gleznele au nevoie clară de întărire.

Nutriție/Hidratare
Încerc să reduc grăsimile provenite din dulciuri și să consum mâncare de calitate, care să-mi susțină nivelul de energie, mai ales în zilele cu antrenamente grele. La hidratare încerc să fac cel mai mare progres, pentru că nu beau suficientă apă; uneori beau foarte puțin pe parcursul zilei și ajung deshidratată chiar înainte să încep activitatea fizică.
Alimentația în timpul efortului: ~45 g CHO/oră la antrenamente; în cursă ~45 g CHO la fiecare 35 de minute.

Recuperare
Pe cât posibil merg o dată pe săptămână la masaj și încerc să ajung la saună de 2–3 ori/săptămână. Folosesc pistolul de masaj și foam roller-ul acasă, cam o dată la două zile. În 5 din 7 nopți dorm peste 8 ore; în celelalte… nu se aliniază astrele. 😀

Competiții
Am învățat să merg cât mai “light” din punct de vedere al echipamentului (pentru cros și semi) și să-mi dozez energia astfel încât să nu „mor” la prima urcare. Înainte porneam prea tare, iar când începeau bucățile de plat sau coborâre simțeam că nu mai pot accelera, fiindcă îmi epuizasem resursele pe urcare.

M-am orientat și spre lecturi din domeniu — musculatură, experiențele altora, nutriție, somn — și încerc să preiau tot ce mi se potrivește.

Ce progres ai făcut de când colaborezi cu TRA?

Pentru mine e greu să fac orice comparație, pentru că TRA și Andrei, care mă antrenează, sunt motivul pentru care m-am apucat mai serios de alergat, motivul pentru care mă pun la linia de start cu încredere și motivul pentru care îmi doresc să continui. Nu mă văd fără antrenor de acum încolo, fără antrenamente structurate și fără sfaturi despre cum să fac mai bine.

Am pornit de la 1–2 alergări la două săptămâni, când îmi aminteam, la a ieși aproape în fiecare zi să fac ceva legat de sport și să-mi facă plăcere. Mutatul în Brașov a contribuit mult la asta.