Peter Timea
# CINE SUNT?
Sunt Peter Timea, mama a doi copii mici și fondatoarea Dara Artisan Bakery. De trei ani locuim în Sfântu Gheorghe, iar de atunci m-am reapucat și de sport.
În copilărie am jucat handbal timp de 11 ani. La început era doar o modalitate de a ieși din casă și de a nu sta acasă după școală, dar, în timp, m-am îndrăgostit de acest sport și am continuat să joc cu mare plăcere până la finalul liceului.
Apoi m-am mutat la Cluj-Napoca, unde mergeam la sală de trei ori pe săptămână, doar pentru a-mi menține o condiție fizică bună. Pauza a venit odată cu prima sarcină. Speram să revin rapid la antrenamente după naștere, însă, din păcate, lucrurile nu au mers așa cum mi-am imaginat. După prima naștere au urmat cinci operații și intervenții medicale, ceea ce a făcut imposibilă revenirea la sport.
După a doua naștere începeam să-mi pierd răbdarea. Îmi lipsea mișcarea, timpul petrecut cu mine însămi și, nu în ultimul rând, corpul pe care îl aveam înainte de cele două sarcini. Cred că multe mame se regăsesc în această situație.
Așa că m-am întors la sală, convinsă că voi continua exact de unde am rămas. Acolo am auzit pentru prima dată despre Spartan și am decis că vreau să particip și eu la un astfel de eveniment. Așa am descoperit alergarea.
Am cunoscut un grup din Sfântu Gheorghe care ieșea aproape în fiecare weekend la alergări montane. Pentru mine a fost ceva uimitor. Eram surprinsă că oameni obișnuiți, amatori, participau la competiții de alergare și, sincer, până atunci nici măcar nu auzisem de trail running.
Prima mea ieșire pe traseu a fost într-o zi cu multă zăpadă, soare și o liniște pe care o căutam de foarte mult timp. A fost dragoste la prima vedere.
Apoi am început să mă înscriu la curse și, în scurt timp, ajunsesem să particip aproape în fiecare weekend la câte o competiție. Au urmat podium după podium, dar și accidentare după accidentare. Mintea mea era pregătită pentru mai mult, însă corpul îmi cerea răbdare și o progresie mai atentă.
După o pauză lungă de șase luni, am revenit la antrenamente, dar de data aceasta mai inteligent. Cu mai multă răbdare și cu o atenție mult mai mare la ceea ce îmi transmite corpul meu.
# CE REPREZINTĂ ALERGAREA PENTRU MINE?
Mult mai mult decât ar trebui. 😅 După câțiva ani, antrenamentele au devenit ceva firesc, o parte din viața mea. Iar viața mea se învârte în jurul alergării mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată.
Îmi dau seama aproape zilnic că acord foarte multă atenție acestui sport, dar mă întreb de fiecare dată: este atenție pentru alergare sau, de fapt, atenție pentru mine?
Mă întreb adesea de ce alerg, de ce simt nevoia atât de puternică să ies la o tură, să merg la concursuri, să petrec zile întregi în munți. Și de fiecare dată găsesc atât de multe răspunsuri frumoase, încât nu pot renunța.
Pentru mine, alergarea nu înseamnă doar efort fizic. Este un joc mental continuu, o călătorie în mine și alături de mine. După fiecare alergare sau cursă rămân cu ceva valoros: o lecție, o descoperire, un moment de uimire. Cu ceva care mă ajută, zi de zi, să fiu un om mai bun, să am o minte mai echilibrată, să fiu o mamă mai prezentă și să iau decizii mai bune.
Pentru mine, alergarea nu este doar un sport. Este un sprijin în construirea unei imagini de sine mai clare, o sursă de energie pentru o viață trăită mai conștient și un proces nesfârșit de învățare despre mine, despre lume și despre tot ceea ce mă înconjoară.
# CU CE LECȚII A VENIT ALERGAREA ȘI CUM MĂ AJUTĂ ÎN VIAȚĂ?
De când alerg, am primit lecții care m-au ajutat enorm să devin o versiune mai bună a mea. Am căutat mereu răspunsuri, am analizat mult și am învățat să accept că lucrurile nu se întâmplă întotdeauna așa cum ne imaginăm noi.
M-am cunoscut mai bine. Am înțeles de ce fac anumite lucruri, de ce mă simt bine sau mai puțin bine, de unde vin frustrările mele și ce îmi aduce cu adevărat bucurie.
În copilărie am jucat handbal de performanță și aproape în fiecare weekend aveam meciuri. Cu toate acestea, familia mea nu m-a văzut niciodată jucând. Nici la campionate, nici la meciurile mai mici din oraș. Cred că acolo își au originea și primele mele motivații în alergare: dorința de a demonstra familiei, prietenilor și poate chiar mie însămi că sunt bună la ceva, că pot realiza ceva, că pot ajunge departe.
În timp, am înțeles că acesta era motorul care mă împingea înainte. Dar am învățat și că nu este sănătos să faci lucrurile doar pentru a demonstra ceva altora. A fost nevoie de timp, însă am reușit să privesc lucrurile diferit. Am învățat să mă accept, să fiu mai blândă cu mine, să mă apreciez și, uneori, să mă îmbrățișez simbolic pentru tot ce am reușit.
Sunt conștientă că tot ceea ce înseamnă alergarea pentru mine își are rădăcinile în copilărie. A pornit din tristețe, din frustrări, din traume și din eșecuri. Dar, pe parcurs, s-a transformat într-o lecție, într-un sprijin și într-un instrument de dezvoltare personală. Datorită acestui proces, am devenit prietenă cu mine însămi. Am învățat să mă iubesc și să construiesc o viață la care, în copilărie, doar visam.
Nu putem șterge amintirile. Dar le putem înțelege, accepta și depăși. Iar alergarea a fost cel mai mare ajutor al meu în acest proces.
# CARE ESTE AMINTIREA TA FAVORITĂ LEGATĂ DE ALERGARE?
Am prea multe amintiri frumoase legate de alergare, dar cele mai speciale le-am trăit la antrenamente, mai ales pe porțiunile de coborâre. Acolo nu sunt mamă, nu sunt antreprenoare, nu sunt soție. Sunt doar eu – un copil care se bucură de joacă.
PB Peter Timea
- 5000m: 20:41
- 10km: 42:20
- 21km: 1:31:02
- 42km: 5:29:45 (trail)
Curse alergate in ultimele 12 luni
- Brasov Maraton 2026 – Maraton – Locul 1 categorie, 5h13min;
- Urme pe Play 2026 – Maraton – Campionat National de Lunga Distanta – Locul 3 open feminin, 4h40min;
- Semimaraton Brasov 2026 – Semimaraton – Locul 3 open feminin, 1h45min;
- Semimaraton Napoli 2026 – Semimaraton – Locul 64 open feminin, 1h32min;
- SKV Vertical Race 2026 – Semi 21km – Locul 3 open feminin, 2h30min;
- Semimaraton Gerar 2026 – Cros 10km – Locul 1 open feminin, 47min24sec;
Antrenor
Timea este unul dintre acei sportivi care demonstrează că progresul nu se construiește prin talent, ci prin consecvență. În spatele fiecărui rezultat stau sute de antrenamente făcute cu seriozitate, disciplină și răbdare.
Ce admir cel mai mult la ea este reziliența. A trecut prin perioade dificile, accidentări și provocări personale, însă de fiecare dată a ales să revină mai puternică și mai înțeleaptă. Nu caută scurtături și nu renunță atunci când lucrurile devin grele. Înțelege că performanța este un proces și are maturitatea de a-l respecta.
Dincolo de rezultate, Timea este exemplul că sportul poate transforma un om. Alergarea a ajutat-o să-și descopere echilibrul, iar această evoluție se vede atât în antrenamente, cât și în felul în care își trăiește viața. Pentru orice antrenor, este o bucurie să lucreze cu un sportiv care îmbină atât de bine seriozitatea, perseverența și dorința sinceră de a deveni mai bun în fiecare zi.
Ce spun atleții pe care îi antrenăm?
Niciodată nu mi-a plăcut să alerg repede sau să alerg pe pistă sau, în general, prin oraș. După primele câteva luni în care am fost nevoit să alerg tot mai mult pe teren plat și pe pistă, relația mea de ură față de asta s-a transformat într-o relație de iubire în care chiar aștept următorul antrenament în care să merg pe pistă pentru a vedea cât de rapid este ritmul meu și cât de ridicată este pulsul meu. Nu m-am gândit că într-o zi voi ajunge să iubesc să fac cercuri pe o pistă de alergare, in antrenament.
Trăiesc după principiul „The magic you are looking for is in the work you are avoiding.” Cu TRA am transformat alergarea în stil de viață: mi-am pus obiective clare (ultra, LUT 80K), urmez antrenamente structurate cu forță și diferență de nivel, aleg echipament potrivit și am strategie de nutriție (≈80 g CHO/oră + carb-loading). Rezultatele au venit: 10K 49:56→44:19, 21K 1:53→1:42, primul maraton de șosea 3:54, primul trail 5:47, −46 min la Azuga, −26 min la STR.
Alergarea m-a învățat sa ma țin de un plan al momentului în pofida sentimentului de a devia de la obiectiv.Alergarea îmi reda răbdarea și claritatea necesara într-o zi. Cel mai important e ca alergarea a devenit un scenariu în care îți poți antrena tenacitatea într-un mod în care primești feedback constant: când dai greș trebuie doar sa încerci pana reușești. Iar asta se aplica constant în viata. În plus, simt ca fac parte din acest trib și ii aparțin.
Alergarea înseamnă foarte multe pentru mine. Este pasiune, disciplină, meditație, comunitate, identitate și multe altele. Deseori este momentul meu de introspecție, unde gândurile mi se așează liniștit precum pașii pe o coborâre lină.Totodată, alergarea mă conectează cu o comunitate de oameni inspirați și dedicați, care împărtășesc aceeași pasiune.
Pentru Alex, măreția înseamnă prezență, disciplină și curaj. În TRA a tratat alergarea ca un sistem: antrenament calibrat, somn 7–8 h, nutriție ~60 g carbo/oră în cursă, hidratare și forță 3–5 ședințe/săpt. Rezultate: primul maraton la 4:35/km, PB semimaraton 1:30:44 și PB maraton 3:13:13, ambele în aceeași zi. Următorul pas: 90–120 g carbo/oră și reglaje fine pentru glicemie.
Din punct de vedere sportiv, pot spune un singur lucru : "când vrei să zbori cu șoimii, nu te înconjura de porumbei". Este un mediu foarte bun în care poți să crești, și dacă ești competitiv, ai de unde să alegi pe cineva pe care să-l "vânezi"
Pentru mine, alergarea a venit prin conștientizarea că în fiecare zi poate fi un nou început. Alergarea nu are preferați. Oricine poate avea o zi bună, cu reușite pe măsură, dar în același timp, aceeași persoană poate să clacheze din când în când, din varii motive (alimentație, lipsa de somn, stres etc).Alergarea mă ajută să am o ordine în lucrurile pe care le fac, să fiu disciplinată și să mă deconectez.
Pentru mine, măreția în alergare înseamnă să-ți depășești constant propria versiune. Nu mă refer doar la timpi, ci și la contextul zilei în care alergi.
În alergare, progresul nu este constant, așa că anul de colaborare cu TRA nu se reflectă încă în scoruri UTMB mai mari, ci în tot ce s-a construit în spatele lor. A fost un an al muncii tăcute, al corecturilor, al răbdării și al înțelegerii mai profunde a modului în care funcționează corpul meu.
Poate că acum câțiva ani aș fi spus că măreția înseamnă să nu pierzi niciodată și să fii mereu cea mai bună. Acum știu că e invers: măreția e să știi să pierzi din când în când, iar asta să te facă mai disciplinată și mai echilibrată.
Pentru mine, măreția nu înseamnă să fiu cea mai rapidă, ci să apar de fiecare dată și să nu renunț când doare. În TRA am trecut la antrenamente structurate, am introdus viteză, forță și mobilitate, mi-am planificat nutriția și hidratarea, iar recuperarea se vede în somn bun și zile de pauză reale. În competiții alerg după planul meu: ritm controlat, carbo la timp, cofeină strategică. Rezultatul: alerg mai deștept, sunt mai calmă la start, iar pe lângă pregătirea pentru 100K montan am prins și un PB la 10 km.
Singurele comparații pe care le fac sunt cu propriile mele performanțe: încerc să le îmbunătățesc constant și să îmi construiesc propria versiune de măreție.
Pentru mine, alergarea a venit prin conștientizarea că în fiecare zi poate fi un nou început. Alergarea nu are preferați. Oricine poate avea o zi bună, cu reușite pe măsură, dar în același timp, aceeași persoană poate să clacheze din când în când, din varii motive (alimentație, lipsa de somn, stres etc).Alergarea mă ajută să am o ordine în lucrurile pe care le fac, să fiu disciplinată și să mă deconectez.
Alergarea m-a învățat sa ma țin de un plan al momentului în pofida sentimentului de a devia de la obiectiv.Alergarea îmi reda răbdarea și claritatea necesara într-o zi. Cel mai important e ca alergarea a devenit un scenariu în care îți poți antrena tenacitatea într-un mod în care primești feedback constant: când dai greș trebuie doar sa încerci pana reușești. Iar asta se aplica constant în viata. În plus, simt ca fac parte din acest trib și ii aparțin.
Pe lângă toate informațiile pe care le-am asimilat ca și alergător de când fac parte din TRA s-au legat prietenii cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune și își investesc toată ambiția în acest sport.Antrenorul meu, Robert Hajnal, este foarte implicat in colaboararea noastra.Cum un maestru are nevoie de elevi sa-si demonstreze maiestria, asa cred ca antrenorul meu isi doreste ca eu sa devin mai bun prin invataturile lui.
Pe lângă toate informațiile pe care le-am asimilat ca și alergător de când fac parte din TRA s-au legat prietenii cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune și își investesc toată ambiția în acest sport.Antrenorul meu, Robert Hajnal, este foarte implicat in colaboararea noastra.Cum un maestru are nevoie de elevi sa-si demonstreze maiestria, asa cred ca antrenorul meu isi doreste ca eu sa devin mai bun prin invataturile lui.
