Alexandru Dodin

CE REPREZINTĂ ALERGAREA PENTRU MINE?

Aș spune că alergarea reprezintă o continuă călătorie de auto-cunoaștere, un soi de meditație în care învăț să-mi dau sens și în care contează mai mult parcursul decât destinația în sine. E o oglindă dureros de sinceră, în față propriilor neputințe sau, în funcție de unghiul din care privesc îmi ridică moralul arătându-mi cât de departe am reușit să ajung, și care îmi sunt punctele țări pe care ar trebui să le “port” cu mândrie că pe niște amulete, fie în curse fie în viață de zi cu zi.

Încă de la primul maraton montan pe care nu am reușit să-l termin, depășind limita de timp la km 25, am învățat să am răbdare cu mine și cu ritmul progresului, care chiar dacă pare lent sau static, niciodată nu este liniar. A trebuit să accept că în anumite momente am limitări dar că nu există nu pot, doar reinventare, mai multă muncă și încercat din nou. Am învățat că a te iubi pe ține înseamnă și să te doară, și să îți refuzi plăceri imediate în beneficiul unui scop suprem, și să te împingi de la spate când simți că nu mai poți – care cred că s-ar traduce în a învață să fii propriul suporter atunci când nimeni nu crede în ține, sau când te pierzi în marea de alergători strânși la start și nu te știe nimeni dar mai ales atunci când termini cursa printre ultimii însă toată lumea e preocupată cu premierea câștigătorilor așa că tu te întorci în anonimat.