Bogdan Florescu
CINE SUNT:
Alerg montan din pasiune pentru natură și pentru liniștea pe care o aduce fiecare traseu. Îmi plac provocările care cer răbdare și perseverență, iar prin sport încerc nu doar să-mi depășesc limitele, ci și să dau ceva înapoi comunității, implicându-mă în proiecte caritabile.
AMINTIREA FAVORITĂ LEGATĂ DE ALERGARE:
În 2011 sau poate 2012, fără să fi avut vreo legătură cu lumea alergării și după doar trei luni de pregătire pe cont propriu, am decis să mă înscriu la cursa de 21 km din cadrul Bucharest Half Marathon. Nu aveam experiență, doar curiozitate și dorința de a încerca ceva nou. Aveam însă un coleg experimentat, triatlonist, căruia i-am cerut sfaturi despre alimentație și suplimente. I-am urmat indicațiile ca la carte: un ou fiert, o banană și un izotonic Isostar. Apoi am plecat spre start, dinspre Stadionul Național către Piața Constituției, cu inima cât un purice.
Pe măsură ce mă apropiam, emoțiile creșteau. Entuziasmul se amesteca cu neliniștea, și aproape că-mi venea să plâng. Start! Primul kilometru a fost ușor, apoi altul și altul. Mă hrăneam cu energia celor din jur și simțeam că pot merge oricât… până am ieșit din zona stadionului.
Dintr-odată, corpul meu a început să cedeze. Am început să transpir abundent și m-a lovit o senzație puternică de greață. Am continuat cu încăpățânare, dar în zona Operei Naționale am cedat și am încercat să găsesc cât mai repede o toaletă.
Deshidratat, cu privirea încețoșată și pasul nesigur, am continuat totuși cursa. Nu știu nici acum cum, dar am trecut linia de sosire. Am condus până acasă, m-am prăbușit direct în pat și m-am trezit a doua zi dimineață murdar, îmbrăcat și sleit de puteri.
Câteva zile mai târziu, mi-am spus că probabil alergarea nu este pentru mine. Cel puțin nu pe distanțe lungi. Am lăsat pantofii deoparte două-trei săptămâni, convins că aventura s-a încheiat.
Până într-o vineri dimineață, la ora 5:00. M-am trezit plin de energie și cu o dorință inexplicabilă de a alerga. Mi-am pus echipamentul și am plecat spre Herăstrău. O tură, apoi încă una. „Why not?”, mi-am spus. La finalul celei de-a treia ture – cam 18 km – am decis că nu mă opresc până nu ating 21. Și am reușit.
Atunci am înțeles că pot. Că totul ține de mine. Că limitele nu sunt acolo unde credem noi că sunt. În weekend am fost la mare, m-am odihnit, iar luni dimineață am făcut din nou 21 km. „Poți, Bogdan… poți”, îmi repetam în gând.
Și pas cu pas, kilometru după kilometru, am putut mai mult decât credeam vreodată posibil. Am putut 105 km la CiucașX3.
Și știu sigur că într-o zi voi putea 100 de mile.
CE REPREZINTĂ ALERGAREA PENTRU MINE:
Pentru mine, alergarea este timpul în care rămân cu mine însumi – un moment în care îmi liniștesc gândurile, îmi pun ordine în minte și îmi refac echilibrul interior
CU CE LECȚII A VENIT ALERGAREA ȘI MĂ AJUTĂ ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI:
Alergarea m-a invatat rabdarea, consecventa si puterea de a merge mai departe chiar si atunci cand pare imposibil. M-a invatat sa ascult mai bine ce se intampla in mine, sa accept esecul ca parte din drum si sa am incredere in proces, nu doar in rezultat. In viata de zi cu zi, imi ofera claritate, echilibru si curajul de a face cate un pas, indiferent cat de lung e drumul.
PB Bogdan Florescu - Atlet TRA
- 5k: 19:09
- 10k: 39:21
- 21k: 01:29:08
- 42k: 03:28:51
Curse alergate in ultimele 12 luni
- GERAR 21k Masculin, 01:41:09;
- Istria 100 by UTMB 42k, 05:35:11;
- Transylvania 100 50k, 09:29:24;
- Subcarpați Trail Run 42k, 05:23:07;
- Lavaredo Ultra Trail by UTMB 80k, 14:38:54;
- Băneasa Forest Run 21k, 01:29:08;
- Hercules Marathon 42k, 06:49:08;
- Băneasa Forest Run 21k, 01:51:10.
Antrenor
