Alexandru
Niculae
Dorința de autodepășire este mai puternică într-o comunitate cu valori comune. Citește testimonialul lui Alex despre TrailRunning Academy și descoperă ce înseamnă pentru el măreția și cum i-a asigurat această abordare progresul constant.
Ce înseamnă pentru tine măreția în alergare?
Măreția în alergare e sentimentul de libertate totală. E capacitatea de a rămâne prezent în fiecare pas, de a continua chiar și când totul doare. E disciplina zilnică, transformarea disconfortului în înțelepciune. Măreția e atunci când alergarea nu mai e doar un sport, ci o formă de cunoaștere de sine.
- Ce pași ai făcut, de când ești în TRA, concret și practic pentru a trece de la un alergător bun la un alergător excelent?
De când sunt în TRA, privesc alergarea ca pe un sistem complet, în care performanța rezultă din echilibrul dintre antrenament, nutriție, recuperare și gestionarea glicemiei în efort. Faptul că trăiesc cu diabet m-a făcut mai disciplinat.
Dorm 7–8 ore pe noapte. Somnul a devenit o prioritate, pentru că susține nu doar recuperarea, ci și stabilitatea glicemiei.
Îmi cântăresc mesele și înțeleg tot mai bine importanța aportului corect de carbohidrați. La început îmi era teamă să cresc cantitatea, de frică să nu mă îngraș, dar am realizat că doar așa pot susține performanța. Hipoglicemiile mă trăgeau în jos; încă sunt în proces de reglare a nivelurilor în timpul antrenamentelor. Creatina și hidratarea adecvată fac parte din rutina zilnică, iar după fiecare antrenament solicitant folosesc electroliți pentru refacere.
Am crescut semnificativ accentul pe antrenamentele de forță, 3–5 ședințe pe săptămână, full-body. M-au ajutat mult la stabilitate și prevenirea accidentărilor; durerile de genunchi au dispărut complet.
Am alergat primul meu maraton și am învățat mult despre alimentația în cursă: ~60 g carbohidrați/oră și cofeină. Surprinzător, cursa mi s-a părut mai ușoară decât multe antrenamente. Următorul pas este să urc aportul spre 90–120 g/oră și să testez variantele potrivite, pentru a evita hipoglicemia.
- Ce progres ai făcut de când colaborezi cu TRA?
Înainte de TRA foloseam Garmin Coach. Nu pot spune că aveam probleme, dar totul era destul de mecanic: urmam planurile din aplicație și încercam, în felul meu, să-mi scad pulsul, să cresc viteza și să mențin glicemia stabilă. Aveam doar aproximativ șase luni de alergare constantă atunci, deci eram încă în etapa de descoperire.
Când am început antrenamentele cu Robert, în februarie 2025, lucrurile s-au schimbat complet. Am învățat ce înseamnă cu adevărat echilibrul între intensitate și recuperare: acum easy-urile sunt cu adevărat easy, iar hard-urile sunt cu adevărat hard. Am participat la primul meu maraton, unde am reușit să mențin un ritm mediu de 4:35/km, ceea ce pentru mine este o confirmare clară a progresului și a constanței în antrenamente.
PB semimaraton: 1:30:44
PB maraton: 3:13:13
(ambele în aceeași zi)
Antrenor
Ca antrenor, pot spune cu toată încrederea că puțini atleți dau dovadă de seriozitatea și consecvența pe care le-am văzut la Alexandru. Fiecare antrenament este pentru el o oportunitate de a progresa, iar dedicarea sa nu se rezumă doar la alergare – este un mod de viață. Aduce aceeași disciplină și în sport, și în pasiunea sa pentru cafea, reușind să exceleze în ambele domenii.
Ceea ce îl diferențiază este dorința constantă de a-și depăși limitele.
Un exemplu clar este alergarea de la Cernica, unde o simplă ieșire de 10 km s-a transformat într-o aventură nocturnă de 20 km prin pădure. În loc să vadă dificultatea ca pe un obstacol, a transformat-o într-o experiență memorabilă, plină de curaj și energie.
Rezistența sa fizică este impresionantă, dar ceea ce admir cel mai mult este reziliența mentală. Indiferent de provocările întâlnite reușește să rămână calm, să se adapteze și să ducă lucrurile până la capăt. Este genul de sportiv care inspiră și îi motivează pe cei din jur prin exemplul personal.
În concluzie, vorbim despre un atlet complex: disciplinat, rezilient și mereu dornic să își depășească limitele.
În el se regăsește combinația rară dintre rigoarea unui campion mondial și pasiunea sinceră pentru sport și natură.
Ce spun atleții pe care îi antrenăm?
Alergarea m-a învățat sa ma țin de un plan al momentului în pofida sentimentului de a devia de la obiectiv.Alergarea îmi reda răbdarea și claritatea necesara într-o zi. Cel mai important e ca alergarea a devenit un scenariu în care îți poți antrena tenacitatea într-un mod în care primești feedback constant: când dai greș trebuie doar sa încerci pana reușești. Iar asta se aplica constant în viata. În plus, simt ca fac parte din acest trib și ii aparțin.
Pentru mine, alergarea a venit prin conștientizarea că în fiecare zi poate fi un nou început. Alergarea nu are preferați. Oricine poate avea o zi bună, cu reușite pe măsură, dar în același timp, aceeași persoană poate să clacheze din când în când, din varii motive (alimentație, lipsa de somn, stres etc).Alergarea mă ajută să am o ordine în lucrurile pe care le fac, să fiu disciplinată și să mă deconectez.
Poate că acum câțiva ani aș fi spus că măreția înseamnă să nu pierzi niciodată și să fii mereu cea mai bună. Acum știu că e invers: măreția e să știi să pierzi din când în când, iar asta să te facă mai disciplinată și mai echilibrată.
Pentru mine, măreția în alergare înseamnă să-ți depășești constant propria versiune. Nu mă refer doar la timpi, ci și la contextul zilei în care alergi.
Trăiesc după principiul „The magic you are looking for is in the work you are avoiding.” Cu TRA am transformat alergarea în stil de viață: mi-am pus obiective clare (ultra, LUT 80K), urmez antrenamente structurate cu forță și diferență de nivel, aleg echipament potrivit și am strategie de nutriție (≈80 g CHO/oră + carb-loading). Rezultatele au venit: 10K 49:56→44:19, 21K 1:53→1:42, primul maraton de șosea 3:54, primul trail 5:47, −46 min la Azuga, −26 min la STR.
Alergarea înseamnă foarte multe pentru mine. Este pasiune, disciplină, meditație, comunitate, identitate și multe altele. Deseori este momentul meu de introspecție, unde gândurile mi se așează liniștit precum pașii pe o coborâre lină.Totodată, alergarea mă conectează cu o comunitate de oameni inspirați și dedicați, care împărtășesc aceeași pasiune.
În alergare, progresul nu este constant, așa că anul de colaborare cu TRA nu se reflectă încă în scoruri UTMB mai mari, ci în tot ce s-a construit în spatele lor. A fost un an al muncii tăcute, al corecturilor, al răbdării și al înțelegerii mai profunde a modului în care funcționează corpul meu.
Pe lângă toate informațiile pe care le-am asimilat ca și alergător de când fac parte din TRA s-au legat prietenii cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune și își investesc toată ambiția în acest sport.Antrenorul meu, Robert Hajnal, este foarte implicat in colaboararea noastra.Cum un maestru are nevoie de elevi sa-si demonstreze maiestria, asa cred ca antrenorul meu isi doreste ca eu sa devin mai bun prin invataturile lui.
Niciodată nu mi-a plăcut să alerg repede sau să alerg pe pistă sau, în general, prin oraș. După primele câteva luni în care am fost nevoit să alerg tot mai mult pe teren plat și pe pistă, relația mea de ură față de asta s-a transformat într-o relație de iubire în care chiar aștept următorul antrenament în care să merg pe pistă pentru a vedea cât de rapid este ritmul meu și cât de ridicată este pulsul meu. Nu m-am gândit că într-o zi voi ajunge să iubesc să fac cercuri pe o pistă de alergare, in antrenament.
Pentru mine, alergarea a venit prin conștientizarea că în fiecare zi poate fi un nou început. Alergarea nu are preferați. Oricine poate avea o zi bună, cu reușite pe măsură, dar în același timp, aceeași persoană poate să clacheze din când în când, din varii motive (alimentație, lipsa de somn, stres etc).Alergarea mă ajută să am o ordine în lucrurile pe care le fac, să fiu disciplinată și să mă deconectez.
Singurele comparații pe care le fac sunt cu propriile mele performanțe: încerc să le îmbunătățesc constant și să îmi construiesc propria versiune de măreție.
Pe lângă toate informațiile pe care le-am asimilat ca și alergător de când fac parte din TRA s-au legat prietenii cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune și își investesc toată ambiția în acest sport.Antrenorul meu, Robert Hajnal, este foarte implicat in colaboararea noastra.Cum un maestru are nevoie de elevi sa-si demonstreze maiestria, asa cred ca antrenorul meu isi doreste ca eu sa devin mai bun prin invataturile lui.
Pentru mine, măreția nu înseamnă să fiu cea mai rapidă, ci să apar de fiecare dată și să nu renunț când doare. În TRA am trecut la antrenamente structurate, am introdus viteză, forță și mobilitate, mi-am planificat nutriția și hidratarea, iar recuperarea se vede în somn bun și zile de pauză reale. În competiții alerg după planul meu: ritm controlat, carbo la timp, cofeină strategică. Rezultatul: alerg mai deștept, sunt mai calmă la start, iar pe lângă pregătirea pentru 100K montan am prins și un PB la 10 km.
Alergarea m-a învățat sa ma țin de un plan al momentului în pofida sentimentului de a devia de la obiectiv.Alergarea îmi reda răbdarea și claritatea necesara într-o zi. Cel mai important e ca alergarea a devenit un scenariu în care îți poți antrena tenacitatea într-un mod în care primești feedback constant: când dai greș trebuie doar sa încerci pana reușești. Iar asta se aplica constant în viata. În plus, simt ca fac parte din acest trib și ii aparțin.
Din punct de vedere sportiv, pot spune un singur lucru : "când vrei să zbori cu șoimii, nu te înconjura de porumbei". Este un mediu foarte bun în care poți să crești, și dacă ești competitiv, ai de unde să alegi pe cineva pe care să-l "vânezi"
Pentru Alex, măreția înseamnă prezență, disciplină și curaj. În TRA a tratat alergarea ca un sistem: antrenament calibrat, somn 7–8 h, nutriție ~60 g carbo/oră în cursă, hidratare și forță 3–5 ședințe/săpt. Rezultate: primul maraton la 4:35/km, PB semimaraton 1:30:44 și PB maraton 3:13:13, ambele în aceeași zi. Următorul pas: 90–120 g carbo/oră și reglaje fine pentru glicemie.
