Iulian Ciobota
CINE SUNT?
Sunt Iulian, am 35 de ani, sunt din Tulcea de origine și sunt mutat de 8 ani în United Kingdom, iar de curând locuiesc într-un sat din apropiere de Cambridge.
Am practicat în copilărie mai multe sporturi, precum volei și canoe, dar cel mai mult fotbal, pe care l-am jucat până la vârsta de 27 de ani.
După terminarea liceului m-am înrolat în cadrul armatei (MApN), servind patria în cadrul UM 02044 din Tulcea, ca soldat gradat profesionist, timp de 6 ani.
Sunt pasionat de alergare. Un factor important care m-a determinat să încep să alerg a fost anul 2018, când Robert a terminat pe locul 2 la UTMB. M-am uitat la cursă la îndemnul unui prieten, care a zis: „Robert e foarte tare și merită urmărit la această cursă”. Am plâns de bucurie la finalul cursei, datorită rezultatului fabulos obținut de el, și țin minte că în weekendul următor m-am încălțat în adidașii de alergare și am făcut o alergare de 10 km.
Un alt factor important a fost pandemia, care m-a ajutat să descopăr această pasiune mai bine. M-am apucat de alergat mai serios în 2019 (o alergare pe săptămână 😄), iar de atunci am devenit dependent de acest sport.
Lucrez în domeniul construcțiilor, ca zugrav, în United Kingdom.
Alergarea îmi ocupă aproape tot timpul meu liber, iar când am ocazia mai ies și cu bicicleta alături de prieteni, descoperind sate și zone frumoase din împrejurimi.
CE REPREZINTĂ ALERGAREA PENTRU MINE?
Alergarea este locul în care sunt cu adevărat prezent. Este spațiul unde mintea se liniștește, iar fiecare pas devine o confruntare sinceră cu propriile limite. De multe ori, în efortul intens, alergarea se transformă într-o formă de terapie: gândurile se așază, întrebările își găsesc răspunsul, iar claritatea apare exact atunci când pare cel mai greu.
Începuturile mele în alergare au fost marcate de întrebări și nesiguranță, dar și de dorința de a progresa. Am ales să continui indiferent de dificultăți, să mă autodepășesc și să duc această luptă cu mine însumi mai departe, chiar și în zilele în care oboseala, lipsa de chef sau condițiile grele păreau să cântărească mai mult.
Alergarea m-a format pas cu pas, învățându-mă să am încredere în proces, să păstrez echilibrul și să accept momentele dificile, atunci când fiecare pas și fiecare decizie fac diferența. Am învățat să respect drumul și să cresc treptat, înțelegând că, în toate cursele, antrenamentul este doar începutul; la fel de esențiale sunt maturitatea, adaptarea și felul în care accepți durerea.
Rezultatele și toată munca depusă nu sunt doar despre mine. Ele sunt posibile datorită celor apropiați, antrenorului și comunității, dar și legăturii cu natura și dorinței de a da mai departe prin propriul exemplu.
Alergarea este călătoria mea, unde fiecare pas mă modelează, fiecare efort mă învață, iar fiecare kilometru poartă amprenta comunității și a naturii care mă înconjoară.
CU CE LECȚII A VENIT ALERGAREA ȘI MĂ AJUTĂ ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI ?
Alergarea m-a învățat lecții care mă însoțesc în fiecare zi: răbdarea și perseverența mă ajută să merg mai departe chiar și atunci când drumul pare greu, iar acceptarea efortului mă învață să întâmpin provocările cu calm. Sprijinul celor apropiați și legătura cu comunitatea îmi arată că fiecare pas parcurs are sens și că ceea ce dăruiesc se întoarce înapoi. Fiecare kilometru devine, astfel, o lecție despre viață și despre cine devin prin efort și dedicare.
PB Iulian Ciobota
- 10km: 38:30
- 21km: 1:21:57
- 42km: 2:50:58
Curse alergate în ultimele 12 luni
- Ultra-Trail Snowdonia by UTMB – UTS 50K – Locul 31, 8h11min;
- Lake District Challenge 2025 – Lake District – Full – Locul 1, 11h04min;
- Peak District Challenge 2025 – Peak District -1st Half – Locul 1, 5h01min;
- South West Coast 50 2025 – South West Coast 50 – Locul 2, 4h39min;
- Chilterns 50 2025 – FULL 50KM – Locul 2, 4h07min
Antrenor
Iulian este unul dintre acei atleți care impresionează prin volumul de muncă pe care sunt dispuși să îl investească în propriul progres. Pune osul la treabă cum rar vezi și are un drive autentic de a deveni mai bun, zi după zi. Nu caută scurtături și nu se mulțumește ușor cu „destul de bine”. În spatele fiecărui rezultat există multe ore de muncă, disciplină și o dorință constantă de a-și depăși propriile limite.
Perfecționismul lui se vede în felul în care tratează fiecare detaliu al procesului — de la antrenamente și curse până la modul în care își analizează evoluția. Uneori mă face să mă întreb dacă oamenii devin perfecționiști pentru că fac lucrurile foarte bine sau dacă ajung să facă lucrurile foarte bine tocmai pentru că sunt perfecționiști. În cazul lui Iulian, probabil adevărul este undeva la mijloc. Cert este că această exigență față de sine îl împinge constant înainte și îl ajută să construiască la un nivel tot mai ridicat.
Dincolo de rezultate și ambiție, Iulian are o relație profundă cu procesul și cu ideea de evoluție personală prin sport. Alergarea l-a format treptat, iar fiecare etapă parcursă — de la primele antrenamente până la cursele importante — a contribuit la omul și atletul care este astăzi. Are mentalitatea unui sportiv care nu se teme de muncă și care înțelege că performanța reală nu vine din talent de moment, ci din capacitatea de a continua atunci când lucrurile devin dificile.
Ce spun atleții pe care îi antrenăm?
Alergarea m-a învățat sa ma țin de un plan al momentului în pofida sentimentului de a devia de la obiectiv.Alergarea îmi reda răbdarea și claritatea necesara într-o zi. Cel mai important e ca alergarea a devenit un scenariu în care îți poți antrena tenacitatea într-un mod în care primești feedback constant: când dai greș trebuie doar sa încerci pana reușești. Iar asta se aplica constant în viata. În plus, simt ca fac parte din acest trib și ii aparțin.
Pentru mine, măreția în alergare înseamnă să-ți depășești constant propria versiune. Nu mă refer doar la timpi, ci și la contextul zilei în care alergi.
Niciodată nu mi-a plăcut să alerg repede sau să alerg pe pistă sau, în general, prin oraș. După primele câteva luni în care am fost nevoit să alerg tot mai mult pe teren plat și pe pistă, relația mea de ură față de asta s-a transformat într-o relație de iubire în care chiar aștept următorul antrenament în care să merg pe pistă pentru a vedea cât de rapid este ritmul meu și cât de ridicată este pulsul meu. Nu m-am gândit că într-o zi voi ajunge să iubesc să fac cercuri pe o pistă de alergare, in antrenament.
Trăiesc după principiul „The magic you are looking for is in the work you are avoiding.” Cu TRA am transformat alergarea în stil de viață: mi-am pus obiective clare (ultra, LUT 80K), urmez antrenamente structurate cu forță și diferență de nivel, aleg echipament potrivit și am strategie de nutriție (≈80 g CHO/oră + carb-loading). Rezultatele au venit: 10K 49:56→44:19, 21K 1:53→1:42, primul maraton de șosea 3:54, primul trail 5:47, −46 min la Azuga, −26 min la STR.
Pentru mine, măreția nu înseamnă să fiu cea mai rapidă, ci să apar de fiecare dată și să nu renunț când doare. În TRA am trecut la antrenamente structurate, am introdus viteză, forță și mobilitate, mi-am planificat nutriția și hidratarea, iar recuperarea se vede în somn bun și zile de pauză reale. În competiții alerg după planul meu: ritm controlat, carbo la timp, cofeină strategică. Rezultatul: alerg mai deștept, sunt mai calmă la start, iar pe lângă pregătirea pentru 100K montan am prins și un PB la 10 km.
Pentru Alex, măreția înseamnă prezență, disciplină și curaj. În TRA a tratat alergarea ca un sistem: antrenament calibrat, somn 7–8 h, nutriție ~60 g carbo/oră în cursă, hidratare și forță 3–5 ședințe/săpt. Rezultate: primul maraton la 4:35/km, PB semimaraton 1:30:44 și PB maraton 3:13:13, ambele în aceeași zi. Următorul pas: 90–120 g carbo/oră și reglaje fine pentru glicemie.
Singurele comparații pe care le fac sunt cu propriile mele performanțe: încerc să le îmbunătățesc constant și să îmi construiesc propria versiune de măreție.
Din punct de vedere sportiv, pot spune un singur lucru : "când vrei să zbori cu șoimii, nu te înconjura de porumbei". Este un mediu foarte bun în care poți să crești, și dacă ești competitiv, ai de unde să alegi pe cineva pe care să-l "vânezi"
Poate că acum câțiva ani aș fi spus că măreția înseamnă să nu pierzi niciodată și să fii mereu cea mai bună. Acum știu că e invers: măreția e să știi să pierzi din când în când, iar asta să te facă mai disciplinată și mai echilibrată.
Pentru mine, alergarea a venit prin conștientizarea că în fiecare zi poate fi un nou început. Alergarea nu are preferați. Oricine poate avea o zi bună, cu reușite pe măsură, dar în același timp, aceeași persoană poate să clacheze din când în când, din varii motive (alimentație, lipsa de somn, stres etc).Alergarea mă ajută să am o ordine în lucrurile pe care le fac, să fiu disciplinată și să mă deconectez.
Pe lângă toate informațiile pe care le-am asimilat ca și alergător de când fac parte din TRA s-au legat prietenii cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune și își investesc toată ambiția în acest sport.Antrenorul meu, Robert Hajnal, este foarte implicat in colaboararea noastra.Cum un maestru are nevoie de elevi sa-si demonstreze maiestria, asa cred ca antrenorul meu isi doreste ca eu sa devin mai bun prin invataturile lui.
Pentru mine, alergarea a venit prin conștientizarea că în fiecare zi poate fi un nou început. Alergarea nu are preferați. Oricine poate avea o zi bună, cu reușite pe măsură, dar în același timp, aceeași persoană poate să clacheze din când în când, din varii motive (alimentație, lipsa de somn, stres etc).Alergarea mă ajută să am o ordine în lucrurile pe care le fac, să fiu disciplinată și să mă deconectez.
Pe lângă toate informațiile pe care le-am asimilat ca și alergător de când fac parte din TRA s-au legat prietenii cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune și își investesc toată ambiția în acest sport.Antrenorul meu, Robert Hajnal, este foarte implicat in colaboararea noastra.Cum un maestru are nevoie de elevi sa-si demonstreze maiestria, asa cred ca antrenorul meu isi doreste ca eu sa devin mai bun prin invataturile lui.
Alergarea m-a învățat sa ma țin de un plan al momentului în pofida sentimentului de a devia de la obiectiv.Alergarea îmi reda răbdarea și claritatea necesara într-o zi. Cel mai important e ca alergarea a devenit un scenariu în care îți poți antrena tenacitatea într-un mod în care primești feedback constant: când dai greș trebuie doar sa încerci pana reușești. Iar asta se aplica constant în viata. În plus, simt ca fac parte din acest trib și ii aparțin.
În alergare, progresul nu este constant, așa că anul de colaborare cu TRA nu se reflectă încă în scoruri UTMB mai mari, ci în tot ce s-a construit în spatele lor. A fost un an al muncii tăcute, al corecturilor, al răbdării și al înțelegerii mai profunde a modului în care funcționează corpul meu.
Alergarea înseamnă foarte multe pentru mine. Este pasiune, disciplină, meditație, comunitate, identitate și multe altele. Deseori este momentul meu de introspecție, unde gândurile mi se așează liniștit precum pașii pe o coborâre lină.Totodată, alergarea mă conectează cu o comunitate de oameni inspirați și dedicați, care împărtășesc aceeași pasiune.
