Dante
Ionescu

Pentru mine, alergarea a venit prin conștientizarea că în fiecare zi poate fi un nou început. Alergarea nu are preferați. Oricine poate avea o zi bună, cu reușite pe măsură, dar în același timp, aceeași persoană poate să clacheze din când în când, din varii motive (alimentație, lipsa de somn, stres etc).Alergarea mă ajută să am o ordine în lucrurile pe care le fac, să fiu disciplinată și să mă deconectez.

Alergarea m-a învățat sa ma țin de un plan al momentului în pofida sentimentului de a devia de la obiectiv.Alergarea îmi reda răbdarea și claritatea necesara într-o zi. Cel mai important e ca alergarea a devenit un scenariu în care îți poți antrena tenacitatea într-un mod în care primești feedback constant: când dai greș trebuie doar sa încerci pana reușești. Iar asta se aplica constant în viata. În plus, simt ca fac parte din acest trib și ii aparțin.

Poate că acum câțiva ani aș fi spus că măreția înseamnă să nu pierzi niciodată și să fii mereu cea mai bună. Acum știu că e invers: măreția e să știi să pierzi din când în când, iar asta să te facă mai disciplinată și mai echilibrată.

În alergare, progresul nu este constant, așa că anul de colaborare cu TRA nu se reflectă încă în scoruri UTMB mai mari, ci în tot ce s-a construit în spatele lor. A fost un an al muncii tăcute, al corecturilor, al răbdării și al înțelegerii mai profunde a modului în care funcționează corpul meu.

Pentru mine, măreția în alergare înseamnă să-ți depășești constant propria versiune. Nu mă refer doar la timpi, ci și la contextul zilei în care alergi.

Pe lângă toate informațiile pe care le-am asimilat ca și alergător de când fac parte din TRA s-au legat prietenii cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune și își investesc toată ambiția în acest sport.Antrenorul meu, Robert Hajnal, este foarte implicat in colaboararea noastra.Cum un maestru are nevoie de elevi sa-si demonstreze maiestria, asa cred ca antrenorul meu isi doreste ca eu sa devin mai bun prin invataturile lui.

Pentru mine, măreția nu înseamnă să fiu cea mai rapidă, ci să apar de fiecare dată și să nu renunț când doare. În TRA am trecut la antrenamente structurate, am introdus viteză, forță și mobilitate, mi-am planificat nutriția și hidratarea, iar recuperarea se vede în somn bun și zile de pauză reale. În competiții alerg după planul meu: ritm controlat, carbo la timp, cofeină strategică. Rezultatul: alerg mai deștept, sunt mai calmă la start, iar pe lângă pregătirea pentru 100K montan am prins și un PB la 10 km.

Pentru Alex, măreția înseamnă prezență, disciplină și curaj. În TRA a tratat alergarea ca un sistem: antrenament calibrat, somn 7–8 h, nutriție ~60 g carbo/oră în cursă, hidratare și forță 3–5 ședințe/săpt. Rezultate: primul maraton la 4:35/km, PB semimaraton 1:30:44 și PB maraton 3:13:13, ambele în aceeași zi. Următorul pas: 90–120 g carbo/oră și reglaje fine pentru glicemie.

Niciodată nu mi-a plăcut să alerg repede sau să alerg pe pistă sau, în general, prin oraș. După primele câteva luni în care am fost nevoit să alerg tot mai mult pe teren plat și pe pistă, relația mea de ură față de asta s-a transformat într-o relație de iubire în care chiar aștept următorul antrenament în care să merg pe pistă pentru a vedea cât de rapid este ritmul meu și cât de ridicată este pulsul meu. Nu m-am gândit că într-o zi voi ajunge să iubesc să fac cercuri pe o pistă de alergare, in antrenament.

Trăiesc după principiul „The magic you are looking for is in the work you are avoiding.” Cu TRA am transformat alergarea în stil de viață: mi-am pus obiective clare (ultra, LUT 80K), urmez antrenamente structurate cu forță și diferență de nivel, aleg echipament potrivit și am strategie de nutriție (≈80 g CHO/oră + carb-loading). Rezultatele au venit: 10K 49:56→44:19, 21K 1:53→1:42, primul maraton de șosea 3:54, primul trail 5:47, −46 min la Azuga, −26 min la STR.

Pe lângă toate informațiile pe care le-am asimilat ca și alergător de când fac parte din TRA s-au legat prietenii cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune și își investesc toată ambiția în acest sport.Antrenorul meu, Robert Hajnal, este foarte implicat in colaboararea noastra.Cum un maestru are nevoie de elevi sa-si demonstreze maiestria, asa cred ca antrenorul meu isi doreste ca eu sa devin mai bun prin invataturile lui.

Din punct de vedere sportiv, pot spune un singur lucru : "când vrei să zbori cu șoimii, nu te înconjura de porumbei". Este un mediu foarte bun în care poți să crești, și dacă ești competitiv, ai de unde să alegi pe cineva pe care să-l "vânezi"

Alergarea înseamnă foarte multe pentru mine. Este pasiune, disciplină, meditație, comunitate, identitate și multe altele. Deseori este momentul meu de introspecție, unde gândurile mi se așează liniștit precum pașii pe o coborâre lină.Totodată, alergarea mă conectează cu o comunitate de oameni inspirați și dedicați, care împărtășesc aceeași pasiune.

Singurele comparații pe care le fac sunt cu propriile mele performanțe: încerc să le îmbunătățesc constant și să îmi construiesc propria versiune de măreție.

Alergarea m-a învățat sa ma țin de un plan al momentului în pofida sentimentului de a devia de la obiectiv.Alergarea îmi reda răbdarea și claritatea necesara într-o zi. Cel mai important e ca alergarea a devenit un scenariu în care îți poți antrena tenacitatea într-un mod în care primești feedback constant: când dai greș trebuie doar sa încerci pana reușești. Iar asta se aplica constant în viata. În plus, simt ca fac parte din acest trib și ii aparțin.

Pentru mine, alergarea a venit prin conștientizarea că în fiecare zi poate fi un nou început. Alergarea nu are preferați. Oricine poate avea o zi bună, cu reușite pe măsură, dar în același timp, aceeași persoană poate să clacheze din când în când, din varii motive (alimentație, lipsa de somn, stres etc).Alergarea mă ajută să am o ordine în lucrurile pe care le fac, să fiu disciplinată și să mă deconectez.