Oana Maria
Constantin
Dorința de autodepășire este mai puternică într-o comunitate cu valori comune. Citește testimonialul Oanei despre TrailRunning Academy și descoperă ce înseamnă pentru ea măreția și cum i-a asigurat această abordare progresul constant.
Ce înseamnă pentru tine măreția în alergare?
Măreția nu are o definiție sau o formă finită și se transformă constant în funcție de unghiul din care privim. Cred că măreția se clădește prin toți pașii pe care îi facem în direcția unui scop, peste limita zonei de confort. Acolo unde nimeni nu te aplaudă, nu te vede, nu te aude. Unde e liniște, unde uneori nu are sens și nu vrei dar totuși alegi să o faci. Unde nu ai nimic de dovedit și nu vezi mult timp nici un progres. Unde alegi calea grea deși ar fi atât de multe variante mai ușoare. Unde cazi de 10 ori și te ridici de 11. Într-o zi toate astea fac clic și te trezești că ai făcut lucruri de care nu te credeai capabil prin simplul fapt că ți-ai dat voie să crești. Și acum că am cunoscut ce înseamnă măreția, ce urmează?! Îi dau înainte pe următoarea potecă neumblată.
Ce pași ai făcut, de când ești în TRA, concret și practic pentru a trece de la un alergător bun la un alergător excelent?
M-am ținut mereu de antrenamente, chiar dacă unele nu făceau mereu sens pentru mine. Chiar dacă în mintea mea aparea uneori gândul “la ce mă ajută pe mine antrenamentele astea de intensitate la cursele la care particip?”, le-am făcut de fiecare dată. În timp, sensul lor a apărut în rezultatele mele și le-am văzut aplicabilitatea în cursele lungi. Încă am o relație de love and hate cu tipul ăsta de antrenamente. Le detest cu desăvârșire. Le iubesc pentru că știu cât de puternică mă fac. M-am concentrat pe sesiuni de forță și am văzut foarte repede beneficiile. Am înțeles cât de importantă e recuperarea în tot acest proces și am “protestat” mai puțin când am primit pauză de la alergat. În linii mari cred că m-am concentrat pe a lua lucrurile pas cu pas și a avea încredere în proces.
Ce progres ai făcut de când colaborezi cu TRA?
Desigur că au existat mari progrese în rezultatele mele. Spre exemplu, la toate cursele de ultra la care am participat înainte de TRA am obținut o îmbunătățire cu aproximativ 55-60 de minute. Dar dincolo de timpi și alți metrici, cred că cel mai important progres s-a văzut în acele lucruri la care cândva abia îndrăzneam să visez, cum ar fi să trec prima linia de finish într-o probă de ultra, să duc la bun sfârșit o cursă de 100 de mile, să mă bucur de curse fără să mă simt rău, să duc un sezon întreg fără accidentări, să am curaj să îmi doresc și mai mult.
Antrenor
Cum aș putea să o descriu cel mai simplu pe Oana? La nici 48 de ore după un efort de 36 de ore în cadrul probei Beast de la BUR, Oana își dorea deja să iasă la alergat, ca și cum ar fi fost o zi obișnuită de luni, nu momentul de odihnă după o provocare titanică.
Adevărul este că Oana nu s-a plâns niciodată de antrenamente. Doar, din când în când, am auzit că povestește cum îi este greu, cum oboseala își spune uneori cuvântul. Și totuși, nu s-a sustras niciodată. A găsit mereu soluții pentru a-și duce pasiunea pentru alergarea montană la un nivel tot mai înalt.
Sunt aproape sigur că antrenamentele scurte și intense i-au plăcut cel mai puțin. Dar tocmai acolo a descoperit o lecție importantă: lupta pentru fiecare secundă. Lecție pe care a aplicat-o cu succes și în cursele lungi – fie câștigând primul loc la Carpathia chiar pe ultimul kilometru, fie petrecând un timp minim în punctele de alimentare la BUR 100 mile.
Trendul este unul ascendent, iar un aspect esențial este că Nicu, soțul Oanei, este și el un alergător valoros. Astfel, susținerea se află chiar acasă, creând împreună un cadru propice pentru a se dezvolta ca atleți.
