Primul concurs a fost un cros în Parcul Tineretului de 5k, Crosul Pădurii cred, la care m-am înscris tot la imboldul lui Helen. A fost groaznic, d’abia l-am terminat, dar bineinteles am ajuns cu un zâmbet mare pe față la final. A fost momentul în care am realizat că am nevoie de antrenamente structurate, să nu mai alerg după ureche și m-am pus cu burta pe carte.

Mi-a plăcut dintodeauna sportul, am făcut handbal, basket, kick-boxing, karting în gimnazială și liceu. Dar niciodată la modul serios. 

Maratonul de la Berlin 2016. Primul și singurul maraton de asfalt alergat de mine. Am urmat un plan de antrenament timp de 3 luni de care m-am ținut riguros. Cu 10 zile inainte de start mama mea a decis să ne părăsească după o lungă bătălie cu cancerul. Mi-a fost deosebit de greu să găsesc motivația de a alerga acest concurs, dar am făcut-o pentru ea fiindcă era foarte mândră de mine datorită alergării. L-am alergat pentru ea și cu gândul la ea și din acest motiv nu cred că o să mai alerg vreodată un maraton de asfalt. P.S.: am scos 3:27

Accidentările. Ca orice om serios care se apucă de alergare, bineînțeles că am vrut prea mult, prea repede. Și au apărut, inerent, accidentările. Asta a fost unul dintre motivele pentru care m-am apucat să citesc cât mai mult despre alergare, echipament, biomecanică, accidentări, tratamente etc. Așa am ajuns să știu de bandă ilio-tibiala, mușchii ischiogambieri, solear, tibial anterior, piriform etc. Am învățat care sunt semnele ce prevestesc o accidentare, cum să te recuperezi corect și ce poti sa faci ca să ajuți corpul să se refaca mai repede.

Tot accidentările. Poți să înveți din propriile greșeli sau poți să înveți din greșelile altora. Bineînțeles că e de preferat a 2 a varianta, așa că ascultați de cei cu mai multă experiență pentru a evita greșelile lor.

Acum mă antrenez pentru distanțe de 80-100k pe trail. Aș vrea să câștig cursa organizată de Helen.

Au evoluat destul de frumos deși nu au fost niciodată un scop în sine. Nu m-am antrenat niciodată având că scop să bat PB ul pe 10k, 5k sau 21k. Pur și simplu s-a întâmplat.

Am ajuns într-un week end la Brașov și eram cazați la un hotel în Piața Unirii de unde se dă startul la Semimaraton Intersport. M-am înscris și eu la cros, că deh, nu aveam cum să ratez o asemenea oportunitate. Mi-am dat duhul pe urcări, am căzut pe coborâri dar m-am îndrăgostit iremediabil de alergările montane. În Bucureșți era dificil să te antrenezi pentru montane dar am avut noroc că Parcul Tineretului era aproape de mine și are multe pante. Traseul Red Bull Moon Bike e cunoscut printre alergatorii de trail din București ce vor să adune și diferența de nivel în Tineretului :D.

Eu sunt genul care întotdeauna îmi place să mă documentez, să citesc cât mai multe despre lucrul respectiv atunci când mă apuc să fac ceva. Așa a fost și cu alergarea, și am început să citesc cât mai mult și să aplic încă de la început cea ce citeam și aducea beneficii în plus alergării. M-am bucurat să văd că chiar funcționează lucrurile astea: să ai incaltaminteadadecvata, să te odihnești cât trebuie, să faci stretching, foam rolling, să îți ajuți corpul cu suplimente, să aplici diferite tipuri de antrenament ca să te antrenezi specific etc. 

Soția unui coleg de la magazinul din Brașov, Mihaela Irimia, e și ea pasionată de alergare și acum vreo 2-3 ani stând de vorba și văzând cât de dedicată este dar nu are rezultate pe măsură, m-am oferit eu să o ajut să aibă antrenamente mai structurate și o planificare pe termen lung. Și de atunci am început să o ghidez cu planurile de antrenament, i-am explicat și cât de importantă este nutriția și în timpul și în afara concursului, de ce e bine să aibă sesiuni și de antrenamente specific pentru picioare și core. După câteva luni progresul era clar, în anul următor a început să ia podiumuri la categorie iar anul asta a prins podiumuri și la open.

Nu aș zice despre comunicare că este importantă ci că este cea mai importantă. Îmi aduc aminte de un fost manager care încerca să îi explice unui team leader cât de important este FELUL în care comunici cu echipa. Acest team leader era plin de informatii relevante și folositoare dar avea un mod brutal și empiric de a le transmite. Și managerul i-a zis la un moment dat, fiind străini amândoi, “Jeff, your intentions are good but your delivery sucks!”. Atunci am înțeles că degeaba ai informația dacă nu reușești să o transmiți într-un mod relevant pentru cel care o primește iar asta înseamnă o adaptare continua a ta la cel care te ascultă. Pe de altă parte, dacă tot suntem la zicale în engleză, “You can lead a horse to water but you can not make him drink”. Tu poți să oferi toate informațiile și toate instrumentele necesare pentru ca cel din fața ta să progreseze și sa beneficieze de acest progres dar bineînțeles că totul depinde de el, el trebuie să depună munca și efortul.

În antrenamente abordez cam toate distanțele de la 5k la 40k în funcție de ce se vrea să fie antrenamentul respectiv. Antrenamentul preferat este cel de tempo progresiv. Trebuie să fi foarte concentrat ca să alergi următorul km mai tare decât cel dinainte dar nu foarte tare ca să poți să îl alergi și pe următorul mai tare și tot așa.

Mă antrenăm pentru proba de semimaraton din cadrul MIB 2019. Îmi făcusem un bloc de antrenamente de 8 săptămâni. Cu 4 săptămâni înainte de cursa am făcut un tempo de 10k la 4:12 avg. pace, planul era să fie la 4:15 (Race Pace), deci a ieșit bine. Cu 1 săptămână înainte de cursa am plănuit un Long Run în care să introduc și 2x5k la Race Pace. Am reușit să fac primul calup de 5k la pace-ul dorit dar foarte greu iar al 2-lea calup nu am mai reușit să îl fac, fiindu-mi foarte greu. Deși cu 2 săptămâni înainte reușisem 10k ne-întrerupți la 4:12. Am fost demoralizat evident dar am avut încredere în antrenamentele adunate până atunci și 1 săptămâna mai târziu în concurs am reușit un PB pe semi de 1:27 cu avg. pace de 4:10. Morală: Ai încredere în tot procesul de antrenament, un antrenament nereușit nu este edificator pentru tot blocul de 8 sau 12 săptămâni cât te-ai antrenat. Cu toții avem și zile proaste.

Mai bine zis, cum îmbin alergarea cu viață de familie :D. Soția a înțeles cât de importantă este pentru mine alergarea și mă susține. De asemenea și pentru mine este importantă viața de familie, de aceea majoritatea alergărilor mele sunt dimineața, la 6:30-7, pentru a avea timp pentru restul lucrurilor.