Cluj Eco Trail

• Gelurile - Maurten, echipamentul ales mi se potrivește nevoilor
• pantof de alergare Hoka Speedgoat 4,
• centură și vestă de alergare marca NAKED, șosetă alergare uGlow cu antiderapant,
• alergarea la vale

 Alergarea la deal pe o înclinație nu foarte mare - în ciuda faptului că aplicația Strava pe unul dintre aceste segmente m-a notificat că am avut 2nd best time din top 10 <3.

 Încercăm să creștem anduranță și nr de kilometri

Cel mai dificil moment l-am simțit la km 35-38 când a început urcarea pe cea mai abruptă pantă pe zona noroioasă. Foarte interesant a fost faptul că nu am avut dureri musculare la acel km și nici respirația nu m-a pus în dificultate. Picioarele efectiv nu voiau să pășească mai repede oricât aș fi încercat. Mi se părea că sunt pe slow motion.
Stau să mă întreb dacă nu cumva am fost eu de vină la capitolul alimentare. La km 23 ~ am avut impresia că nu am la mine suficiente geluri (pauză în gândire probabil, confuzie), deși calculasem minuțios cu o zi înainte. Astfel, am făcut economie și am luat următoarele două geluri la 45 de minute, în loc de 30, mă gândesc că este posibil că asta să mă fi influențat în acel punct.

Starea generală era foarte bună. Nu mă bucur niciodată la jumătatea cursei, respir ușurată și consider că "drumul spre casă"/ FINISH începe undeva la 60-70% din totalul distanței cursei.

Tot echipamentul mi-a fost de foarte mare folos. Șosetele de alergare uGlow cu antiderapant în mod special raportat la alte modele încercate, începând cu Salomonuri și terminând cu cele cu degete, nimic nu mă ajută la fel de mult și întotdeauna am simțit diferența. Pentru mine, cele uGlow funcționează perfect.

10

10

Voi începe prin a menționa faptul că nu sunt un alergător de trail înverșunat. Cursele cu obstacole, Spartan Race, m-au adus în această zona, reușind performanță, la aceste curse cu obstacole, să mă bucur de minunatul loc I (Open F) la fiecare participare. Una dintre marile mele provocări, pe care mi-am dorit-o foarte mult, era să particip cândva, la un maraton.
În luna martie 2022 am fost diagnosticată cu hipertiroidism, boală Basedow Graves. Din păcate aceasă m-a influențat enorm dpdv al condiției fizice, printre altele, pierzând ~4 kg de masă musculară la greutatea mea de 59 de kg, fiind nevoită să reîncep de la 0.
Dorința de a duce la bun sfârșit un maraton m-a adus la această cursa - Cluj Eco Trail - fiind onorată de a-l avea că și antrenor pe Crețu Bogdan, căruia îi mulțumesc nespus și pe această cale!
Am fost destul de stramtorati cu timpul dedicat antrenamentelor, deoarece am luat această decizie la jumătatea lunii Septembrie, iar către finalul programului de antrenament am făcut, o reactivare a bolii, pierzând din nou 2 kg din puținul recuperat.
Am luat startul cursei cu principalul gând de a trece linia de finish. Timpul real îl estimasem undeva la 6h 30', dorința "supremă" fiind aceea de a finaliza cu un timp sub 6 ore. La km 30 am realizat că am un timp foarte bun, cu un avans față de ce îmi propusesem de aproximativ 15 minute, starea generală fiind peste așteptări. Tot la km 30 fiind informată că mă poziționez pe locul 6 la 5 minute față de concurență din față, acest lucru m-a motivat dar eram conștientă de faptul că 5 minute sunt greu de recuperat și foarte riscant dacă aș fi mărit pace-ul, așa că am menținut ritmul dar având totuși norocul de a trece pe poziția 5.
Cele mai dificile momente le-am întâmpinat la km 35 și km 45.
Km 35 - am început urcarea pe una dintre cele mai dificile urcări, această fiind și noroioasă iar picioarele nu mă mai ascultau. Nu am simțit oboseală musculară și nici respirația nu m-a pus în dificultate, ci pur și simplu picioarele mele nu voiau să pășească mai repede, nu am înțeles ce s-a întâmplat aici. Mi-am reluat ritmul imediat după finalizarea pantei.
Km 45 - mă îndreptăm către ultimul CP destul de relaxată psihic și alergând chiar la un pace mai mic față de cât aș fi putut în momentul respectiv. Eram mulțumită de timpul meu și realizasem că reușesc să scot sub cele 6 ore, cele mai frumoase vise devenau acum realitate :))
Ajunsă la ultimul CP, singurul la care am oprit pe toată durata acestei curse, constat în timp ce savurez paharul de apă, că la aproximativ 100 de metri față de mine, o altă concurență venea vertiginos din spate. Aici a început momentul critic. Am forțat cu atâta disperare pentru a ține cu dintîi de poziția pe care o ocupăm în acel moment. Pantofii de alergare se umpluseră de noroi și aveam senzația că alerg cu clăparii în picioare. Acela a fost punctul în care eu mi-am depășit absolut toate limitele... fiecare celulă din corpul meu strigând că nu mai poate! La Km 48 m-am confruntat cu prima mea crampă musculară ever pe coapsă dreapta. Durerile erau cumplite, iar partea cu "mă târăsc până la finish dacă va fi nevoie doar să termin" nu-și găsea locul pentru că aș fi pierdut poziția în clasament. Nu pot descrie prin ce am trecut pe acei kilometri. Privind în urmă, spun cu toată sinceritatea că nu îmi pot imagina de unde am scos acele "resurse" și aici se aplică 100%, fără daar și poate, vorba "AM DAT TOT!"
Au meritat toate sacrificiile făcute pe durata întregului proces! Oamenii care mi-au fost alături și sacrificiile, m-au urcat pe podiumul acestei curse!