Antrenată cu mândrie de Robert Hajnal, din August 2022
Data cursei : 2022-12-01
Distanța și diferența de nivel : 50,7 km, +1600 m
Locul obținut: Loc 4 open, Loc 2 categ
Timpul Realizat: 5h35:20 min
1. Hidratarea și gelurile. nu m-a durut capul! prima oară să nu iau pastile nici după cursa.
2. Warm-up-ul de dinnaintea cursei (nu m-a durut nici în dreapta nici în stânga). Intern totul a fost perfect. Mi-am ascultat ficatul, i-am dat apă când zicea ceva și se liniștea imediat. Splina nu a zis nici ea nimic cu toate că am dormit foarte puțin in ultimele 3 zile inainte de cursă.
3. Coborârile și lecția de pe Tâmpa
4. Playlist-ul pe care l-am băgat când viață a devenit super grea: de la km 40
5. Breakfast-ul de dinaintea cursei de la 6 neatza: a fost perfect timing, am avut timp să golesc tot (aproape tot)
6. Vestă (bra) naked luată de la infinity run cu o zi înainte. E perfectă doar că unul dintre bidoanele naked este stricat (trebuie să merg la infinity să mi-l schimbe) nu se infiletează bine dopul și ieșea apă (mi-am dat seama de asta inainte de cursă și nu l-am folosit).
Durere infernală la flexor hallucis longus tendon. Basically: above the foot. Această durere am avut-o indiferent de papucii de alergare (am avut-o la toate cursele de până acum de la km 3sau 25). Am avut-o și când mi-am strâns șireturile tare și când erau mai ok. Și cu alți altă. E clar că e vb de două alți factori: poate eu îmi țin încordate degetele de la picioare fără să îmi dau seama pentru că atunci când mă concentrăm să le relaxez parcă mai trecea. Nu știu dacă nu cumva îmi iau pantofii de alergare prea mari și am impresia că îmi cad din picioare ...sau poate nu am stabilitatea bună? Nu îmi dau seama încă de ce, dar durerea aia m-a încetinit tare de pe la km 25-30. M-am uitat pe net să văd cum se numește zona aia și pare să fie foot extensor iar durerea se numește foot extensor tendonitis.
O altă cauza ar putea fi că acel tendon/mușchi e foare rigid.
1. Pantofii de alergare (Olympus 5): experiență groaznică de la km 20. Am rămas cu sechele de la ei+ răni. Mă băteau în jurul gleznei în toate părțile + talpa era că o lopata ce menținea noroiul.
2. Dacă la cursa asta nu m-a durut nimic intern, de dată asta de la brâu în jos a început să fie tortură (de la km 25 așa). Am băgat tare pe coborâri de câte ori le vedeam, și la un moment dat (pe la jumatea cursei) au început să mă doare cvatricepsii foarte tare și mușchii din interiorul coapselor. Era că și cum erau întinși la maxim și durere scutită. Am început să îmi dau pumni în ei că să se mai detensioneze dar durerea asta m-a încetinit groaznic.
3. Fascia lată și-a spus cuvântul. Este un injury vechi: piciorul drept a suferit cel mai tare de sus până jos pentru că Ăla a fost suprasolicitat în trecut la skateboarding. Acu 4 ani au fost două luni în Barcelona când eu nu am putut să alerg pentru că fascia lată (pic drept)era atât de încordat că durerea radia până jos. Când m-am dus la fizioterapie a trebuit să îl maseze cu o tijă de metal și apoi și-a revenit dar a rămas sensibil la tensiune. Trebuie să îi dau extra atenție cu masaj și stretching. De dată asta, de la km 40 a început să tzipe și să îmi radieze pan ăla genunchiul drept care genunchi a început să îmi aducă aminte că l-am izbit acu 2 ani de o stanca în Chamonix. Acel Injury de atunci își zice cuvântul ori de câte ori alerg mai mult de 30 km. Durerea la genunchiul ăla a rămas cam până ieri în sensul că nu puteam să îl inndoi.
4. Greatza post run plus vomitat.
5. Durere cervicală
6. Febra musculară fenomenală la cvatricepsi: este doarte clar că cvatricepsii mei sunt foarte nesolicitati și neantrenați și nu au făcut fatza la cât de tare i-am solicitat pe coborâri. Nu am simțit niciodată o durere de mușchi în timul unei curse așa de tare. Zvacneau.
7. Dacă hidratarea a fost superbă, scurgerea a fost pe măsură: ptr prima oară îmi venea să fac toate treburile și a trebuit să mă opresc la un moment dat să le elimin. Atunci e momentul în care am pierdut-o pe Mihaela de care mă țineam de ceva timp. M-am ofticat că am pierdut vreo 5 minute cu asta, dar asta e viața.
8. Acasă am pus într-un flasc o tabletă de electroliți: și aia a fost prima mea băutură de apă. Nu sunt sigură dacă nu cumva asta a fost greșeală cu pipi-ul: basically poate trebea să bag doar apă normală și nu mai retineam apă din cauza la electroliți. MAkes sense? De la ce km se bagă electroliți într-o cursa?
9. Nu știu să urmez track pe ceas. Am pierdut probabil locu 3 din cauza asta și 5 minute. Nu prea înțeleg cum funcționează harta pe ceas mi se pare extrem de mică,nu văd nimic.
10. La sfârșit parcă aș mai bagă un boost de energie cu ceva da nu Geluri: poare un shot de energie să bag nos. Nu știu ce însă.
1. Dat atenție la cvatricepsi. Acum că am învățat să cobor am nevoie de mult antrenament pe coborâre + exerciții specifice pentru cvatricepsi.
2. Schimbat pantofii de alergare.
3. Stretching mai mult.
4. Rezolvat problema cu cervicală (e problema veche) nu știu dacă nu cumva eu am pozoitia de alergare foarte proastă, gârbovă când alerg da cervicală mă doare și azi.
5. Masă musculară trebuie pusă la punct mai bine. Am pretenția de la corp să alerge cu 4 pe coborâri da mușchii nu duc acea intensitate. Trebe să adaug clar exerciții specifice de muscultura su greutăți mari (I guess?) ..eu nu prea fac genoflexiuni cu greutăți mari și nu sunt deloc băgați în seama cvatricepsii.
6. Cu pipicaca nush ce să fac: să iau pampers? =)) să nu mai bag electroliți? Probabil faptul că am băut apă aia de 250 ml înainte de cursa cu 5 min plus gelu mi-a activat strângerea în vezica. Dar pe de altă parte am fost hidratată.
Când cineva mi-a spus la km 47 că trebuie să mă întorc 3 km ptr că nu sunt pe drumul bun. Eram pe la km 46 sau 47 prinsesem elan și dintr-o dată nu am mai văzut culoarea protocalie (ptr mult timp) și m-am speriat că m-am pierdut. În momentul ăla din inerție am început să urc inapoi panta și nu știam ce să fac.. Peste juma de km a dat Irina de mine și mi-a zis că era ok cum mergeam. M-am întors și am încercat să recuperez (de nervi nu mai simțeam nicio durere) și după ce am băgat ultiam urcare foarte tare (tot de nervi) m-am tăiat și nu am mai reușit să mă recuperez. Aveam un pace de melc pe ultima coborâre și apoi m-a luat și irina pe ultimul km. Când am vzt ce viteză avea mi-am dat seama că probabil m-ar fi ajuns oricum la ce formă bună avea așa că i-am dat un node de respect tăcut. Însă dacă nu mă opream la pipi nu m-ar fi ajuns nimeni :))
Nu îmi venea să cred că nu mă doare nimic intern: capu, splină sau ficatul. Mă simțeam destul de bine și începeau să apară primele dureri musculare. La km 25 au început să mă doară picioarele de la altra, mușchii (cvatricepsii) + flexor hallucis longus tendon. Deja căzusem de două ori și m-am lovit fix la genunchi într-o parte fix în locul care a rămas cu sechele din Chamonix). Totuși eram destul de ok ptr că mă tot uităm la față din fatza pe care o întrecusem o dată și mă mințeam că poate e Oana Marina și poate sunt a două fată. Știam că nu e așa da asta mă făcea să mă gândesc la altcev decât la frică că durerea o să mă termine mai încolo. Eram happy când erau coborari că o tot ajungeam pe Mihaela și mă gândeam că ce bine că am învățat să cobor mai tare: de acum doar trebe să îmi antrenez mușchii și mai mult. Încercăm să mă uit și în jur la peisaj, să mă bucur de soare și să nu mă concentrez pe faptul că făceam pe mine. Era bine.
O să las Altra Olympus acasă să îi am doar așa de frumusețe.
Bra / vestă naked a fost foarte făînă pentru că am putut să îmi pun acolo gelurile in plus și nu a trebuit să îmi iau și un alt bra.
10
8
Cursa a început de fapt pentru mine pe la 6 dimineața. Nedormind ultimele două nopți decât vreo 4 ore eram destul de buimacă însă excited.
Mi-am făcut breakfast-ul meu favorit: mix de chia +oatmeal+ banană pisată plus cafea la aeropress. Am avut timp să scriu și la mulți ani pe facebook după care m-am dus să îmi eliberez stomacul (cel mai important moment al zilei).
Mi-am pregătit vesta și gelurile (yup nu am făcut cu o seară înainte pentru că știam că dimineață o să am timp o ora și jumate să fac asta) și apoi am purces cu Uber până la start. I-am zis "bună seară" lu băiatu din uber (atât de încă adormită eram) și mi-am dat seama de asta doar după ce a început să radă clujeneste..după care am râs și eu brașovenește.
Ajunsă la start, mai aveam timp doar 10 min să fac încălzirea. Mi-am dat drumu la warm up și apoi cu 3 min înainte de start am băgat gelu și 250 ml de apă în speranța că nu o să mă doară nimic în prima jumătate de oră a cursei (așa cum m-a durut la ultima).
Tocmai ce făceam a treia tură și se aude că în 3 minute începe cursa. M-am dus spre start, încheiat șireturile încă o dată (nu prea strâns că să nu mai mă doară tendonul ăla infect..care tot m-a durut) și boom începe cursa.
Primele 10 minute eram cu inima în gât să nu mă doară ceva..parcă așteptăm la cotitură durerea de ceva. Dar nu a venit...am început să întrec oamenii mai mă strigau unii Denisa! Yogatella! și muream de rușine că nu știam cine sunt acești oameni dragutzi dar zâmbeam că și cum "aaa daaa salut maaa te stilu" și mi-am propus clar să mă uit și eu la trailrunig academy mai bine ce elevi au că totuși ...acuma fac parte dintr-o comunitate..faza e că atunci când am fost băgată pe grup Robert nu mi-a făcut niciun introduction și nici eu nu am zis nimic că nu știam cum stă treaba acolo, așa că nu înțelegeam de unde mă știu...
Fie și tot gândindu-mă la astea văd cum iese soarele și începem să urcăm un delusor dragutz.
Mă uit la ceas și văd că e deja trecut de 20 min și mă simt minunat și e totul frumos și nu mă doare nimic, și uite ce frumos se vede Clujul.
Fast forward în care mă simt fain după care ajung pe la km 13 unde simt cum a lovește somnul: așa dintr-o dată. deja e plat, potecă insoriita și simt așa nevoia să mă întind să dorm un pic.
Mă gândesc să iau un gel cu cofeină da până mă dumiresc eu mă trezesc pe jos. Buimacă mă întreb cum am ajuns acolo da mă ridic repede și spun la persoană din spatele meu (care mă întreabă dacă sunt bine) că "da da m-am împiedicat Puțîn". Am vânătaie de la căzătură aia da a fost bună că m-a trezit că lumea. Apoi văd o față în fatza mea și e destul de slabutza și cu păru negru și mă gândesc: ce tare ar fi să fie Oana Marina. Mă țîn de ea și la prima coborâre o iau. Continui happy și la primu checkpoint mă opresc să îmi umplu bidonu după care văd cum ea trece pe lângă și nu se oprește. Mă decid să rămân în spatele ei și să o întrec doar dacă am energie pe la km 30. Așa că o transform în pacer. Când merge ea merg și eu. Când accelerează dau și eu. Are pace bun așa că doar îi țin trena timp de vreo 5 km. Pe la km 24 mă lovește pipi-ul drastic și o duc așa încă vreo 3 sau 4 km. Văd un băiat ce se oprește să își golească rezervorul și încep să mă gândesc la "ce bine ar fi să am și eu o Pâlnie" sau un copac mai gros după care să mă ascund. Acel copac mai gros apare la un mom dat dar departe de potecă și atunci e momentul în care o pierd pe fata din zare: mă opresc să îmi las treburile după copacu ăla și nu îmi mai pasă de nicio față.
Ies mai ușoară și mai relaxată însă dintr-o dată încep să simt durerea de mușchi și mai tare. De la brâu în jos mă lovește tot ce înseamnă durere de tendoane și ligamente. Genunchiul drept începe și el să îmi aducă aminte de toate căzăturile la care l-am supus cu skate-ul și în Chamonix și mă întreb dacă o să ajung cu bine la finish.
La un moment dat încep să fiu singură, nimeni în spate sau în față și fix când mă gândesc dacă oare mă retacesc apare Ergo cu gașca din spate. Merg cu ei vreo 3 km și asta mă încurajează că Ergo e surprinzător de vorbăreț și mă încurajează să tot bag înainte. Durerea provocată de pantofii de alergare și genunchi mă ucide și o las mai moale. Văd cum ei se depărtează și după ce trec de un alt checkpoint știu că e momentul de operațiunea Spotify: bag airpods în urechi și încep la deal.
Ptr mult timp sunt singură dar muzică îmi da aripi și îmi amutezste durerea. Dau de Florin Ionce care aștepta să mă scaneze și îmi zice: "hai că o ajungi". În momentul ăla mă gândesc că omg o ajung pe Oana Marina! glumesc..mă gândesc că o ajung pe Mihaela. Alerg ce alerg și dau într-adevăr de o față da mă gândesc că e prea tare să o iau că are datacor pe ea. O întrec totuși și ajung la bifurcația unde mă întâlnesc cu cei de la 25 km. Dau la vale plin a de elan după care brusc nu mai văd culoarea portocalie pentru 50 km și nici bandă albastră.vMă opresc și întreb pe unii de la 25 dacă știu traseul mai bine și cineva îmi spune că trebe să mă întorc vreo 3 km să dau de cursa de 50 k. Simt cum îmi crește pulsul de nervi și încep să urc înapoi din inerție. urc vreo juma de km și văd cum coboară Irina de mă puen înapoi pe drumul cel bun. Încerc să recuperez, mă depărtez de ea și bag tare la ultima urcare. Cum ajung la vale mă tăi...irina trece p lângă mine că un fulger dar din momentul ăla mă gândesc doar că vreau să ajung la finish că nu mai pot de durere. Ultimul km este absolut groaznic, pantofii adună noroi încontinuu și de-abia pot să ridic piciorul mă oprec din secundă în secundă să dau jos noroiul. Ajung la asfalt și aud finish line-ul. Întru pe poartă și îl văd pe Ivă plus TrailRunning Company încurajându-mă și fac un ultim salt când ajung la finish.
Sunt ușurată și destul de mulțumită: nu mă așteptăm să termin în 5h 35 exact cât mi-a spus Robert (dar așa mega exact) și printre primele 4 fete.
Mă oftic un pic (doar un pic) ptr că știu că eram foarte apropae să fac un 5h 30 și loc 3 dar ce contează în momentul ăla? Să mă bucur de proces.
Întrebarea mea este dacă ai făcut warm-up înainte de cursa?
Cu cât distanță cursei este mai scurtă cu atât ar fi trebuit să te încălzeșți mai bine. O rutină este de alergare 10-12 ușor minute, 4-5 lansate, școală alergării, puțînă gimnastică, apoi 6 minute de alergare mai intensă, aproximativ pace de cursa.
În general, încălzirea ar trebui să dureze 20-25 minute. Pentru a compensa consumul de glicogen din timpul încălzirii, cu 5 minute înainte de cursa, îți recomand să iei un Maurten + 250ml apă.
De încercat rutină această în antrenament, poate la antrenamentul din dată de 27.10, 29.10 și 17.11. Am actualizat TP cu o încălzire mai potrivită înainte de antrenamente. Apoi, când se încheie încălzirea începi altă activitate, cu antrenamentul p-zis
Performanță fizică, optimă este corelată cu un sentiment de bine și optimism, fericire.
Uite 9 lucruri la care să te concentrezi, în timpul cursei, altele decât durerea care să-ți schimbe starea:
1. Respirația - încearcă să respiri cât mai profund și diafragmal, schimbă-ți focusul de pe durere pe respirație, numără “1” la inspirație și “2” la expiratie. Este că o formă de meditație, fii atentă la cum ți se umple plămânii de aer, și imaginează-ți cum îți ajunge în celule. Gândește-te la el că la un “lichid” de care ai nevoie că să funcționezi optim. Cu toate astea păstrează-ți focusul pentru cursa, nu rată marcajele.
2. Norocul de a putea să faci asta - gândește-te cât de norocoasă eșți, cât de norocoși suntem că putem să facem activitatea asta. Dacă ai fi bolnavă ai da orice că să poți alerga liberă, pe munți și prin oraș. Oferă-ți un moment de recunoștință în schimbul “durerii ce o resimți”. Chiar și durerea este un motiv de recunoștință pentru că este un sentiment, în cele din urmă. În plus, cu cât mai mare este durerea cu atât este mai mare secreția de serotonină (hormon ce maschează durerea)
3. Zâmbește - te-am văzut în majoritatea fotografiilor că zâmbeșți și bine faci. Zâmbetul de pe față îți oferă un feedback pozitiv și pare că te bucuri că-ți faci asta. Sentimentul de durere pare că nu se resimte atât de intens atunci când ai zambatul pe față. În plus, zâmbește-le suporterilor, voluntarilor, și ei îți vor întoarce zâmbetul
4. Locul bun pe care eșți - deseori eșți pe un loc fruntaș, decoamdata la categoria de vârstă însă este daar o chestie de moment pentru a avea podium și la open. Dacă la CiucasX3 Andreea a terminat în 5:30 și tu în 5:55, cu 25 minute avans, acum, la Azuga ai terminat considerabil mai bine, Andreea 4:01:55 tu 4:04:50. Totuși ai în vedere că podiumul (top 3) Paula Dogaru - a terminat în 3:33. cu 32 de minute mai bine că ține.
5. Faptul că ai fost disciplinată până atunci - gândește-te cât de multe antrenamente reușite ai avut în perioada până la cursa, când te doare ceva, gândește-te că și în antrenament ai avut parte de durerea respectivă. Încearcă să dezarhivezi din antrenamentele trecute, tipul de efort, cum i-a
6. Natură - ridică privirea din față ta, nu te mai uită la picioare și pentru câteva momente privește natură. Pe lângă podium și un rezultat bun vrei să rămâi cu amintiri oferite și de traseul concursului.
Sigur ai avut parte la Azuga de o pădure minunată, înainte de coborârea în Azuga. Știu, Sorica nu a fost atât de “atrăgătoare”
7. Tehnică de alergare și echipamentul dacă te “doare” ceva mai tare decât ar trebui oferă-ți atenție tehnicii de alergare, paote faci pașii prea mari, poate nu te concentrezi asupra brațelor, poate stai prea cocoșată. În același timp poate echipamentul nu îți este ajustat prea bine și simți ceva disconfort din cauza lui.
8. Abdomenul - plat, urcare dar mai ales pe coborâre trebuie să-ți incorzi conștient abdomenul. Asta îți va oferi un mai mare control.
Al 3-lea punct, am văzut că simți că factorul limitator a fost coborârea la concursul acesta. Pe lângă faptul că vei face exerciții la sala specifice pentru întărirea musculaturii (Voi adaugă în TP) vom ieși și la o sesiune de exerciții plyometrice (poate marți) + vreau să te văd cum coborî pe diferite porțiuni și să-ți corectez postura.
Data cursei : 2022-10-22
Distanța și diferența de nivel : 32 km, +2190m
Locul obținut: Loc 2 la categorie, Loc 8 (feminin open), Loc 30 open
Timpul Realizat: 4:04:51
Antrenamentele, clar și că am avut mai multă forță și viteză (mai ales și pe urcări) dar nu înțeleg cum de…pentru ca antrenamentele au fost predominant pe plat.
Am fost mult mai atentă la ce mănânc, am băgat sală după ce alergam și am încercat să mai scad din kg (am slăbit vreo 2).
1. Nu știu sa cobor. Nu e de frica: ma dor genunchii foarte tare și era sa și cad ca și cum se rupe un băț in doua și nu mai ma tin articulațiile. Pur și simplu ma lasau genunchii. Nu cred ca am pozitie buna a corpului deloc ok când alerg la vale și pe toți pe care ii luam la urcari ma întreceau la coborâri. Practic, eu munceam degeaba și băgăm bine la urcare ca toată munca mea se ducea de râpa la vale și era frustrant. Nu am frica. In primul rând e ceva de mușchi ca ma dureau tare genunchii și ma lasau picioarele deci nush care mușchi nu sunt dezvoltați și apoi de tehnica ca probabil nu tin corpul corect sau cum calc. E păcat, pentru ca dacă as știi sa cobor la fel de tare cum urc as avansa enorm.
De adaugat in rutina exercitii specifice coborarilor pentru atunci cand mergi la sala de forta (iti voi adauga eu in TrainingPeaks niste rutine, pe care le poti face la finalul antrenamentului tau de sala 15-20 de minute extra.
2. Durere de cap enorma de la km 15.
3. Durere intr-o parte de la primii kilometrii (când era mai plat) dar cum dădeam de deal era ok, durerea îmi trecea. Durerea intr-o parte revine de obicei oe coborâri sau plat. Nu înțeleg de ce.
4. Vomitat după cursa (iar) si durere de cap a persistat toată seara.
Sa învăț tehnica de coborât? I guess..sa alerg mai mult la vale. Sa îmi corecteze un pic cineva poziția corpului când alerg la vale ca nu îmi dau seama ce fac rău.
Nush ce sa fac cu durerea de cap si nush ce medicament sa iau in timpul cursei sa nu ma încetinească dar sa îmi treacă.
Nu stiu de ce vomit si cum sa nu mai fac asta. Continui sa slabesc si sa ma antrenez deocamdată. Plus sa merg la sala sa targhetez Mușchii care susțin genunchii da încă nush care.
Ultimii 10 km ca ma durea foarte tare capul. Am vrut sa ma opresc sa vomit dar nu am vrut sa ma mai întreacă cineva. Am vrut sa vomit in timp ce alergam da nu reușeam :))
Coborârile sunt chin. Ma ardeau practic genunchii de durere dar după aceea și-au revenit cât de cât. Durerea de genunchi persista si acum mai ales la piciorul drept cu care am făcut skateboarding mai mulți ani si a trecut prin vrei 4 lovituri accidentări mai grele.
Eram uimita ca ma simt bine si am avânt dar ma ofticam ca nu pot mai tare pe coborâri.
Bețe ar fi fain sa am poate o sa îmi facă cineva cadou unele cândva. Vesta de alergare e groaznica îmi sar toate borcanele din ea chiar dacă o prind bine (se tot desface) și cred ca trebe sa îmi iau de la naked.
10
10
Sinceră să fiu eu m-am îndrăgostit de rutină pe care mi-au dat-o antrenamentele. Am fost așa absorbită să îmi fac antrenamentele că înainte de cursă eram puțin dezamăgită că am cursă :)) și că mi se schimbă rutină. Ultimele două zile înainte de cursă nu am avut energie să alerg, mă durea într-o parte, ficatul, oboseală mare și nu aveam chef de niciun alergat. Nu mă așteptam să fac cine știe ce însă aveam un scop: măcar să fac 4h40 că Robert a zis că aș făcea 4h30 deci măcar cu 10 minute mai puțîn.
La 10 minute după start a început să mă doară într-o parte dar foarte rapid am dat de urcare (potecă arhiplină) care pentru mine e salvatoare. Urcare drăguța: îmi place tortură dată de urcări însă știu că apoi vin coborârile de care încă nu sunt prea îndrăgostită. Tot ce munceam la urcare pierdeam la coborâri.
Durerea însă mi-a trecut dintr-o parte și s-a mutat la cap. De pe la km 15 a început să mă doară căpățâna și am mers cu ea așa pan la finish. Urcarea pe pârtie nu a fost atât de groaznică cum a fost coborârea de pe ea. Practic îmi simțeam genunchii în flăcări și capul în iad. Totuși, traseul cel frumos și bine marcat a ameliorat aceste dureri. Apoi am prins niște fete din urmă și mi-a dat chestia asta aripi da nu prea puternice pentru că pe mine mă interesa mai mu să fac sub 4h40. Și pe Sorica mi s-a oprit ceasu pentru că eu încă nu știu să folosesc ceas și aveam setat să se oprească automat dacă pare că stau. Normal că le Sorica nu numai eu dar și ceasul a crezut că stau pe loc și de acolo habar nu aveam câți km mai sunt sau câte ore o să fac pentru că mi-a dat complet aiure distanță. După ce am suferit le coborâri mai trag câteva curbe, îmi bubuie capu și vreau să vomit da mi-e frică să nu mă prindă vreo fată drăguța așa că dau la vale cu durere și gemete. Mă gândesc că ar fi fain să învăț să vomit din mers, pardon alergare și îmi fac note mental să mă antrenez la vomitat din alegare. Ajung la finish și văd că am 4h4min și nu pot să cred și atunci ia loc un podium mental. Eu pe primul loc, Denisa de Acu 2 luni pe loc 2 și Denisa de Acu 3 ani le loc 3. Sunt happy. Mă duc să vomit, bag o pastilă de cap și sarmale. Îmi revin și după ce vin de la vomitat îl văd și pe fratemiu ajuns: mă ia în brațe și îmi spune că am locu 2 la categorie. Dau din umeri, mă gâdilă puțin la corazon dar mai mult mă gâdila faza că am făcut 4h05:51 min și îmi dau voie să fiu mândra de acest podium. Se poate însă totuși mai bine.
Data cursei : 2022-09-10
Distanța și diferența de nivel : 38 km, +2390m
Locul obținut: loc 7 open, loc 2 categ
Timpul Realizat: 5h54
- sa reduc masa de grăsime (sa slabesc). am simtit kilele in plus mai mult ca niciodată cand am incercat sa ma tin de o fata mai tare (la viteza simteam cum imi flutura grasime pe pulpe)
- Cu papucii o sa incerc sa ma obișnuiesc.
- o sa imi cumpar betze
- voi incepe sa merg la sala din nou
- sa ma antrenez la fel de bine ca luna care a trecut da mai mult poate
Ultima urcare..teren acidentat, nu era poteca, alergai prin santuri astupate de iarna inalta si nu iti dadeai seama pe unde calci. On top of that ma durea piciorul de la shoesi si intr-o parte. Am bagat gel mai mult, apa, am scrasnit din dinti si am continuat. SI mi-am pus bookmark in cap sa imi iau betze.
apoi ultima parte am schiopatat da stiam ca o sa termin si aia ma ajuta
1. Ca vreau sa slăbesc, sa fiu mai puternica (tonifiata) sa ma simt mai usoara. Ma simteam asa grea.
2. Ca ce bine ca am inceput sa fac antrenamente adevarate cu cineva care ma monitorizeaza pentru ca am simtit totusi ca pe urcari nu ma mai chinuiam si mai ales la tehnica am avansat.
Daca nu rezolv problema cu shoesii astia probabil imi iau alții. Sper sa o rezolv cumva ( sa imi inchei diferit sireturile) ca imi place talpa si gripu si tot in afara de limba care nu are cushion)
Ma deranjeaza flascurile alea mari la vesta cea mică....cand alergam mai tare sareau din buzunarele de la piept chiar daca erau bine băgate...nu stateau fix.
Ma strangea braul naked ( care de alttfel e mega util) da m-am ingrasat la burta si logic ca imi strabgea organele pe acolo..poate de-aia ma si durea ficatul.
Trebe sa rezolv cumva cu o noua vesta sau ceva care sta fix pe corp si nu se balangaane toat flascurile pe acolo
10
5
Că să mergi la Ciucaș, trebuie să fii cu capul da nu în nori. M-am rătăcit de vreo trei ori. Nu e vină lor...traseul e bine marcat. Doar trebuie să fii cu ochii în patru, sau poate opt. Atmosfera e superbă însă voluntarii sunt incredibili...mai ales cei din punctele de alimentare. Cum ajungeam mă încurajau să mănânc în timp ce se ocupau ei de umplut flascuri și altele. Nu am mai văzut așa organizare făînă.
Cursa în sine m-a smerit. Hai să îți zic o fază.
Există trei lucurui la care nu poți trișa în viața și 4 la care trebuie muncit din greu: dragostea cuiva, respectul celorlalți, carieră și cursele de alergare. Nu există scurtături spre inima cuiva, să te prefaci că eșți altcineva să câștigi respect, să trișezi în carieră sau să câștigi o cursa doar cu talent. Pentru cineva care totdeauna caută metode să facă totul mai ușor și să se bazeze pe talent, realizarea că de fapt chiar trebuie să munceșți dacă vrei să fii mai mult decât mediocru, te lovește într-o zi, destul de dur.
Așa m-a lovit pe mine la cursa asta. M-a smerit destul de mult. Că cineva care doar caută metode de a avea rezultate maxime dar cu efort minim, tentația de a-ți formă iluzii fantasmo imaginare este destul de mare.
Sperăm la 5 ore 30. Ok, to be honest, sperăm chiar la 5 ore 15. Pe la ultima urcare mi-am dat seama cât de lame sunt, cât de obraznică sunt și mare scula în bascula...să îmi permit să mă gândesc eu la 5 ore 15 min după doar o luna de antrenament.. și după ce Robert mi-a scris clar cât aș putea face cel mai bine (5 ore 40min) bazat pe matematică dom-le. Vorba (meme-ul) acela: "man cooks once and now he thinks he's a chef".
Nu. Trebuie MUNCĂ.GREA. Asta îmi repetăm pe drăcoasa aia de urcare: nu merge că la școală cu foile de teza deja copiate de acasă, sau furatu temei în pauză de la cineva care a stat acasă și a muncit la ea, cu intrebatul la coadă dacă pot să mă bag în față că pierd trenul, cu pupincurismul sub manecă la job doar că să întru în grațiile șefei.
La alergatul montan nu există scurtături, copiat, talent, pupincurism. Trebuie muncit și punct. Am terminat cursa cu o nouă mentalitate. A fost un fel de răstignire a Denisei grandioase care crede că totul se reduce la câteva mișcări de kettlebell și lansate pe stadion cu ceva Tâmpa pe deasupra și două luni de Chamonix.
Am terminat cursa nu dezamăgită: ci happy că mi-a dat cursa asta cu bâta în cap, să iau o dată taurul de coarne și să stau frumos să îmi iau porția de răbdare și muncit la greu. Talent my ass, miss, băga-ți-aș mințile în cap să ți le bag.
Stabilim obiective și drumul pe care trebuie să-l urmezi ca să le atingi.
În 48 de ore, antrenamente personalizate la tine pe ceas
Suntem experți în a fi eficienți și a nu te accidenta.
Am pregătit + 100 atleți și am reușit să îndeplinim alte sute de obiective.
Nemulțumit de colaborare?
Îți returnăm banii.
La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.
We set goals and the path you need to follow to achieve them.
In 48 hours, personalised running workouts on your watch
We're experts at being efficient and not getting injured.
We trained 100+ athletes and managed to achieve their goals
Are you unhappy with the collaboration? We'll give you your money back.
At the end of each month, we send out a newsletter that keeps you up to date with important events in the running world, gives you training ideas, and motivates you for your next competition.
Please select a template first