Cluj Eco Trail

 Efortul dozat pt a avea energie toată cursa, nutriția și hidratarea constantă, focus pe cursa mea nu pe a altora.

La un moment dat am consumat mai mult isotonic din punctele de pe traseu și am rărit gelurile, textura mai vâscoasă nu mă mai atrăgea. O altă mare problema a fost marcajul cursei, la km 49 am coborât 400m în afară. traseului și am pierdut locul 1, pe care îl aveam de câțiva km, 5/6 k aprox.

Lucrăm în continuare la nutriție și hidratare și la focus în timpul curselor.

Momentul când am realizat că am ieșit din traseu, m-am panicat că nu vedeam pe nimeni, mă gândeam că nu doar că am pierdut locul, dar și că nu mai reușesc să găsesc traseul corect.

Am făcut repede cale întoarsă pe unde am venit, am găsit ultimul marcaj și am alergat cât mai puteam cu speranța că recuperez ce am piedut.

La jumătatea cursei mă gândeam că nu voi putea ține ritmul până la sfârșit, mă simțeam stresată că trebuie să fac o cursă foarte bună.

Fizic eram ok, dar psihic mă străduiam să mă relaxez.

Nu am avut nimic în plus și foarte utilă a fost centură, pe care o port și la antrenamente.

9

9

Am luat startul la această cursă pentru a încheia încă un sezon cu destul de multe competițîi. Îmi doream să închei frumos, să sărbătoresc în alergare ziua de 1 Decembrie.

Atmosfera a fost deosebită, că într-o zi de sărbătoare, simbolul tricolor purtat de numărul mare de participanți a fost cumva energizant.
Sunt o fire competitivă, îmi e greu să particip la un concurs să nu mă gândesc la un loc cât mai bun în clasament. În același timp simt o presiune foarte mare, mă pregătesc constant, am un plan de antrenament conceput de Bogdan Crețu și teoretic, fizic sunt foarte pregătită.
S-a pornit în cursa destul de tare, așa am simțit eu, dar am încercat să mă temperez, îmi știam competiția și am rămas mai în spate pentru a alerga în ritmul meu, cel puțîn până la jumătatea cursei. Din păcâte, marcajul de pe traseu a creat probleme în mai multe zone, am fost mai precaută pentru că în 2020, la aceași cursă, alt traseu, am ieșit din traseu de mai multe ori. Cumva, nesiguranță dată de marcaj a făcut că alergarea să fie mai greoaie, un stres în plus.

Am avut alergători în față și în spate mai toată cursa și a fost mai ușor.
Am încercat că fiu foarte atentă să iau geluri la 30/45 min până pe la jumătatea cursei, după care am trecut mai mult pe apă și isotonic, îmi venea mai ușor să consum ceva mai lichid.

După jumătatea cursei am început să mă gândesc că ar fi cazul să mă distanțez de fetele din spate, auzeam că e cineva destul de aproape. Nu știam câte fete am în față, bănuiam, dar nu eram sigură. Pe traseu voluntarii, mai puțini față de alte competiții, nu ziceau nimic de clasament.
Am alergat constant, traseul fiind foarte alergabil, frigul a ajutat puțîn până în a două parte când noroiul s-a dezghețat și a îngreunat foarte mult alergarea. Am avut ocazia să mai schimb câte o vorba cu cei 2 alergători pe care îi aveam în apropiere, cumva m-au ajutat să uit de oboseală acumulată și să îmi iau gândul de la distanță rămasă până la finish.
La un moment dat am depășit-o pe Andreea Piscu, care mai mult mergea din cauza unei dureri, moment în am auzit că mai este o fată în fața mea.

Un voluntar, mi-a zis că sunt la 2 minute distanță de cea din față, cred că eram puțin după km 30. Am prins ceva aripi și am mărit puțin viteza. Simțeam oboseală în picioare și am alternat mersul rapid pe urcări și alergare în rest.

Pe la km 40, într-o zona unde marcajul nu era vizibil, am depășit-o pe Eniko, care era prima și am forțat puțin pentru a mă distanță de ea. Eram foarte încrezătoare că pot ajunge prima la finish, picioarele alergau singure de bucurie. După ultima urcare, care nu e foarte ușoară, mai ales pe final de cursă, după ce am trecut de foarte mulți alergători de la cross și semimaraton, a urmat o coborâre. Aici se pare că mintea mea a zburat, mi-am pierdut concentrarea și am ratat marcajul, m-am dus la vale în viteză maximă până când am realizat că sunt singură și nici un marcaj la orizont. M-am blocat câteva secunde sau mai multe, am încercat să mă orientez, nu vedeam nimic ok, am luat-o înapoi la deal, să refac traseul până am dat de un grup de alergători care veneau spre mine, nu înțelegeau de ce mă întorc. I-am oprit și am reușit să vedem marcajul, niște săgeți pe iarbă, pe care se pare că mulți le-au ratat.
Mi-am dat seama că visul meu frumos s-a spulberat, am continuat alergarea cât am putut de tare sperând să recuperez.
Ar fi trebuit să mă concentrez pe traseu până l-a final, o greșeală care m-a făcut să trec de la bucurie la supărare extrem de rapid.
Cursa a fost frumoasă, atmosfera că de sărbătoare, mulți prieteni, oameni frumoși care împărtășesc o pasiune comună.

Am primit felicitări și de la cunoscuți și de la oameni pe care îi vedeam prima oară.Sunt recunoscătoare familiei care mă susține, prietenilor și lui Bogdan care mă pregătește. Rezultatele mele vin în urmă antrenamentelor și în felul acesta vreau să răsplătesc suportul primit, încerc să nu dezamăgesc pe nimeni și mai ales pe mine.
Eu m-am bucurat la această cursă și de bune și de rele, întotdeauna e loc de mai bine.
Cluj Eco Trail este o cursa organizată pentru a sărbătorii bucuria alergării și ziua României.
Povestea merge mai departe, sper să găsesc resurse să îmbunătățesc pe ici pe colo câte ceva și să mă bucur în continuare de alergare