În 2011 mi-am pus punct carierei de schior și am început cu alergarea în 2015. În anii dintre aceste două activități m-am bucurat de viață, petrecând, făcând freskiing și călătorind cu rucsacul în spate prin Asia. Am făcut toate acele lucruri pe care nu le puteam face ca schior însă când am început cu alergarea, a trebuit să slăbesc, eram foarte greoi.
Aveam cu 16 kilograme mai mult față de acum și picioarele mele de schior erau dublu față de picioarele mele de alergător. Nu am plănuit niciun moment să fac ultramaratoane, dar mi-a plăcut incredibil de mult timpul petrecut în munți.
Începutul tranziției a fost foarte reușit pentru că progresam foarte repede și apoi am auzit de o cursă de 52 de kilometri în Austria.
M-am înscris, m-am antrenat din greu și m-am bucurat de fiecare secundă. După această cursă mi-am spus „Haide încă o dată!”.
Din acel moment, alergarea a devenit noul meu sport.