Data cursei : 2023-05-13
Distanța și diferența de nivel : 70, 3700
Locul obținut: 29
Timpul Realizat: 11:58
Cate grame de carbohidrati / ora?: 85
Cati ml de apa ai baut?: 700
Nutritita și hidratarea, mi se pare că au mers ceas.
Nu prea am avut probleme. Singurul moment de slăbiciune l-am simțit pe coborârea tehnică pe canion după Cabană Piatră Mare, mici crampe care au apărut din cauza mișcărilor mai ample pe care le făceam că să cobor printre stânci, dar a fost gestionabil.
Sincer, nu cred că au fost multe lucruri care să nu funcționeze.
Probabil ar fi trebuit să am mai mult curaj să plec mai tare, pentru că simt că mi-am dictat cumva un ritm mai puțin susținut decât aș fi putut duce. Asta și pentru că am făcut estimări cam conservative pe prima jumătate a cursei și estimări prea optimiste pentru a două jumătate, dacă aș fi echilibrat ceva mai bine timpii între CP-uri, cred că puteam tăia până la 30' din timpul final.
Urcarea pe pârtia Bunloc spre Piatră Mare. Am simțit-o mai grea decât atunci când am făcut recunoașterea de traseu pe această porțiune, ceea ce e cumva normal venind deja după 2500m+ și aproape 40km
Eram într-o stare destul de bună, jumătatea cursei a fost fix la CP unde am avut acces la dropbag. În acel punct începuse și ploaia. Mi-aș fi dorit să ajung aici puțin mai repede aici, dar asta e, lucrăm cu ce avem.
Am folosit în cea mai mare parte echipamentul pe care îl folosesc și la antrenamente, ceea ce mi s-a părut foarte ok.
Dată viitoare o să iau niște gaitere scurte, mi-au intrat multe pietricele în pantof care mi-au provocat câteva basici.
10
7
Al doilea ultra de 70km la care particip, dar totuși primul cu diferența de nivel serioasă (aproape 4000) și mai ales venind la nici o luna după ispravă de la Istria, nu prea părea cea mai deșteaptă alegere.
Cu toate acestea, pentru că îmi doream mult experiență unui ultra montan cu provocări totuși similare cu ce voi întâlni în Italia, i-am propus lui Robert să mă înscriu la prima ediție a probei de ultra din cadrul Brașov Marathon. Din motive pe care încă încerc să mi le explic, a fost de acord cu nebunia mea, și uite așa am ajuns la start într-o dimineață deschisă de Mai, la ora 7 alături de alți aproximativ 60 deschizători de drumuri, ce și-au asumat responsabilitatea de a scrie prima pagină a istoriei acestui traseu de ultramaraton.
Un traseul care de altfel avea să ne ofere de toate: după plecarea din Piață Sfatului, urcarea spre Tampa a început destul de vioi pentru unii, dar pentru mine foarte temperat, având un plan foarte bine pus la punct de acasă, cu timpi intermediari pe traseu și cu un obiectiv de a încerca să mă situez cât mai în interiorul acelui range pe care mi-l setasem, ceea ce am și reușit să fac, mai ales în prima jumătate a cursei.
Urcarea până pe Postăvaru a fost una pe distracție, parcurgând cea mai mare parte a acestei porțiuni alături de 2 prieteni, ceea ce a fost și o alegere bună din perspectiva vibe-ului pe care ni l-am setat, dar una mai puțîn bună în economia cursei și mai ales pentru obținerea unui timp cât mai bun, pentru că sunt conștient că mereu mă descurc cel mai bine când îmi setez singurul ritmul, decât într-un grup. Dar, în orice caz, urcarea după Poiana Ruia și-a făcut apariția și zăpadă, care avea să ne însoțească mult după ce am început coborârea de pe cel de-al doilea vârf al zilei.
Până aici, capitolul nutriție a funcționat exemplar, reușind să păstrez un raport bun de carbs/h de 85g+ și zâmbind când am fost întrebat în CP la cabană dacă sunt chimist în timp ce îmi preparam "prafurile" că să le pun în flask.
În general nu mă înțeleg neapărat bine cu zăpadă, dar de dată această am coborât destul de bine după vârf, semn că orele de antrenament de asta iarnă au început plătească dividente, iar eu am devenit un alergător mai eficient pe această suprafață și mai ales cu ceva mai puțînă frică de alunecare, toate semne bune. Anul are.
După CP-ul de la Carieră și a 3a urcare susținută, a urmat coborârea destul de lungă spre Bunloc, unde am și reușit să prind câțiva concurenți, dar cu toate acestea am pierdut puțîn timp până la Bunloc, în raport cu estimările inițiale, semn că, fiind o bucată din traseu pe care încă nu o știam, nu am apreciat tocmai bine suma de timp ce aveam să o plătesc, asftel că la baza Bunloc-ului am ajuns puțîn mai târziu decât mi-aș fi dorit, dar totuși încă în parametrii.
De aici a început și ploaia și am fost nevoit să mă îmbrac cu geacă înainte de a începe urcarea spre Piatră Mare. Tot aici s-a așternut și liniștea și m-am instalat confortabil pe traseu, singur, cum aveam și să rămân pe această porțiune de traseu.
O urcare mai sălbatică față de cele de lângă Tampa, dar frumoasă în felul ei, cu miros puternic de animale sălbatice și pădure udă.
Un traseu mult mai curat față de acum 2 săptămâni, de când fusesem ultima dată pe aici, semn că organizatorii s-au implicat și la acest capitol, după ce fusesem plăcut impresionat de marcajul foarte bun, dar și de bunătatea voluntarilor pe care îi intalnisem pe traseu. Între timp aflasem că ultima porțiune de aproximativ 2km și 300+ diferența de nivel nu o vom mai parcuge, din motive de siguranță, întrucât iarnă decisese cu puțîn timp în urmă, să își încordeze poate pentru ultima dată mușchii, înainte de a cădea la datorie și de a face loc unui sezon efemer de vara, totuși atât de așteptat de practicanțîi de urcat pe munte fără ski-uri.
Astfel, ultima coboarare lungă a început puțîn mai repede decât era în plan, fapt ce mă punea cumva pe nedrept din nou, în postura de a mă situa cu timpul final către partea mai optimistă a proiecției mele de timp. Cu toate acestea, coborârea spre Bunloc s-a dovedit a fi una dificilă, cu mult noroi, asta pe lângă tehnicitatea la care deja mă așteptăm. Simt totuși că am parcurs această porțiune destul de bine pentru capabilitățile mele actuale, nu am întâmpinat probleme, în afară unei mici crampe ce a apărut imediat după o mișcare tip ninja ce am încercat să o execut la trecerea peste o stanca, în timp ce mă credeam pe nedrept un fel de Kilian Jornet în (pre)adolescență, fiind mai degbraba un tânăr Jim Walmsley când a văzut prima dată Mont Blanc și a realizat că "he's not în Kansas anymore" 🙂
În fine, ultima parte din cursa Bunloc - Iepure - Piață Sfatului am parcurs-o cu un ceas elvețian în minte, dar de fapt unul produs în China la mâna, hotărât să ajung exact înainte de a sună orele 12, fiind cumva captivat de posibilitatea de a pleca în cursa la ora 7 și de a ajunge, tot la 7 sau cel puține undeva pe acolo. 🙂 ceea ce am și reușit, terminând această aventură, în puțîn peste 11:58, deși sunt destul de convins că după traseul rit nou aș fi putut speră mai spre 11h sau măcar 11:30 dacă aș fi tratat cursa cu mai multă seriozitate.
Dar pe principiul, uneori e mai bine să știi că poți mai bine, decât invers, privesc ultra-ul de la Brașov că exact ce a fost menit să fie, un pas intermediar și un nou plic cu experiență pe care să-l pun la saltea și pe care să-l accesez atunci când va veni vremea. Asta și plus că am mâncat excelent și stomacul m-a ascultat extrem de bine.
Sunt hotărât să-mi ridic salteaua cât mai sus, niciodată nu mi-a plăcut să dorm pe podea.
Data cursei : 2023-04-15
Distanța și diferența de nivel : 69.2k, 2220m
Locul obținut: 175/28
Timpul Realizat: 9:08
Cate grame de carbohidrati / ora?: 75-80
Cati ml de apa ai baut?: 800ml/ora
Nutriția, hidratarea, am reușit să urmez aproape 100% planul de acasă cu 75gr+ de carbs/h și aproximativ 800ml lichid/h.
Traseul a fost mai tehnic decât mă așteptăm. Am avut foarte mult noroi. Și pe anumite porțiuni a fost destul de cald. De asemenea ultima parte a traseului, a fost mai greu abordabila decât am crezut că va fi.
Testăm alte tipuri de băuturi isotonice. Verificăm niveluri de minerale cheie din corp (mai ales fier și potasiu). Abordăm trasee mai tehnice și poate chiar măcar o cursa mai lungă.
După km 51, fiind cea mai lungă distanță parcursă anterior, am început să am îndoieli cu privire la cum îmi va reacționa organismul. În acel moment m-am gândit la toată muncă depusă în timpul antrenamentelor și la faptul că am oportunitatea de a mă cunoaște mai bine din toate punctele de vedere.
Jumătatea cursei m-a prins în preajma singurului CP unde am putut primi ajutor din partea echipei de suport, ceea ce m-a energizat și mi-a oferit foarte multă încredere pentru a aborda cea mai lungă urcare din toată cursa, unde am ai depășit foarte mulți concurenți.
De altfel, cel mai bine m-am simțit între km 25-45.
Am simțit că m-a ajutat foarte mult shotul de ghimbir, de asemenea pudra Maurten de 320 mi s-a părut foarte greu de ingerat.
10
7
Se zice că într-un ultra ajungi să vorbești cu Dumnezeu. Oare când alergi un ultra în Sâmbătă Mare ar trebui cumva să fie garantat acest lucru?
Nu sunt un om credincios, dar sunt totuși un om spiritual.
Am pregătit cursa asta cum nu se poate mai bine. Aveam un plan de nutriție și hidratare bine pus la punct cu ajutorul antrenorului care mi-a fost alături în ultimele luni. Un plan pe care l-am urmat cu religiozitate. Am avut echipamentul potrivit pe care știam să-l folosesc, pentru că repetasem în antrenamente.
Am avut picioarele pregătite, aerobicul fit. Am avut un plan de pacing inteligent cu scenarii multiple. Cred că nu este niciun aspect al acestei curse pe care să nu-l fi pregătit că la carte. Scenariile pesimiste îmi păreau până și mie, care pot fi uneori Toma Necredinciosul cel puțîn realiste, că să nu zic prea conservative.
Am pășit în această călătorie plin de încredere, cum probabil nu am fost niciodată până acum.
Pre-cursa.
Am acoperit drumul până în Istria cu pauză de o noapte, în Ungaria. Condus 9h în prima zi, plus vreo 5:30 în a 2a zi. Sosit Miercuri în Umag. Joi odihnă bună, chiar și noaptea, Vineri la fel. Înainte să plec, părea că mă paște o mică răceală, dar cred că am reușit să o țîn să sub control.
În dimineață cursei, transport cu bus-ul organizat de cursa în Buzet.
Warm-up ok, mușchii fesieri puțîn rigizi, probabil de la condus, poate am stat prea încordat. Puls ok.
Cursa.
1) Buzet – Butoniga (0-17.4, 708D+, 757 D-) – timp propus maxim 1:55 (Timp reușit 2:05). Am pornit la un ritm rezonabil. Nu am forțat. Pulsul a stat cam sus. Atingeam constant 155+, îmi doream să stau cât mai aproape de 150, pe urcări, preferabil sub. Am încercat să nu forțez. Destul de mult noroi, multe treceri prin pârâuri. Am încercat să țîn pace-ul sub control, nu m-am panicat. Nutriție și hidratare conform plan. Cam cald. CP în and out destul de rapid.
2) Butoniga – Livade (17.4-32.1, 600D+, 600D-) - timp propus maxim 2:00 (Timp reușit 2:06). Pe la km 25 am început să mă simt mai bine, am simțit că întru în cursa. În continuare mult noroi și coborari mai tehnice decât mă așteptăm. Mi-a plăcut trecerea prin Motovun, mai ales că deja vizitasem orașul și mi-a părut bine să-l revăd. Era un loc familiar. La km 26 am simțit că mă trezesc pentru prima dată în cursa. Intră cam greu Drink Mix-ul de la 320, poate era mai bun un 160 și 2 geluri în loc.
3) Livade - Groznajan (32.1 – 47.4, 620D+, 350D-) – timp propus maxim 2:10 (Timp reușit 2:15). Am plecat din CP Livade cu un tonus bun, m-a ajutat mult să văd echipa de suport. Am luat și un shot cu ghimbir ce mi-a plăcut mult. Am atacat următoarea urcare, încă în zona de confort, am depășit mulți concurenți pe această porțiune. În apropiere de Groznajan am început să am îndoieli, că mai e prea mult. Destul de cald. Am fost prea precaut pe porțiunea de coborâre. A fost destul de lînă, cred că putea mai bine.
4) Groznajan - Buje (47.4 – 55.2, 90D+, 150D-) – timp propus maxim 1:00 (timp reușit 57 minute) deși am păstrat o hidratare bună, am și trecut punctul de 51km, cea mai lungă distanță parcursă. Cred că mental mi-a fost frică de ce o să apară după acest punct. Nu știam cum o să reacționez. Am decis să îmi pun căștile și să încep să ascult muzică. Cred că m-a ajutat.
5) Buje – Umag (55.2 – 69.2, 0D+, 200D-) – timp propus maxim 1:25 (timp reușit 1:45) multe momente de cumpăna. După km 60 au început să apară și ceva crampe. Am luat un shot de magne-b6-potasiu pe care îl aveam pregătit, dar de care nu credeam neapărat că voi avea totuși nevoie. Deși traseul pare plat și în coborâre, realitatea din teren a fost foarte diferită. Multe porțiuni pline cu noroi sau teren foarte accidentat. Au apărut și dureri în piept. Am fost nevoit să sap adânc.
Post cursa.
Cred nu am făcut prea multe greșeli. Câteva dintre ele sunt evidențiate în rândurile de mai sus, dar sunt mai mult lessons learned, decât greșeli. O să investigez puțîn mai bine să văd de unde am pierdut energia și ama părut crampele. Cel mai probabil deficiențe de fier și minerale în cursa. Mizez pe Potasiu.
Am învățat multe din cursa. A fost o oportunitate de cunoaștere de care mă bucur foarte mult.
Data cursei : 2022-12-01
Distanța și diferența de nivel : 50km 1600D+
Locul obținut: 57 Open / 36 M18-39
Timpul Realizat: 5:38:59
În general a fost o cursa bună, pacing bun, mers în general la puls și RPE.
Nutriția, hidratarea au mers foarte bine (2 geluri pe ora, cu aproximativ 5-600ml lichid/ora).
Musculatura a răspuns în general bine (se vede diferența de nivel strânsă în 2022 comparat cu anii trecuți) cam 50kD+ în 2022.
Am inceput sa forțez putin cam devreme (km 35) si in consecinta au aparut niste crampe pe la km 42-43, care m-au scos din ritm.
Aș zice să antrenăm mai mult rezistență la pace susținut (de cursa). Să învăț ușor-ușor ce înseamnă eforturile lungi, că să abordez mai bine în cursa.
Cu siguranță crampele de la km 43. Am luat un shot de magneziu, după care am slăbit și ritmul, că să previn reapariția.
Stau destul de bine. Inca 10km si incep sa imping. 😀
10
1
Cluj Ecotrail Ultramarathon este o cursa la care îmi doresc să particip încă din 2020, dar din diferite motive, am amânat înscrierea până anul acesta.
M-am bucurat foarte mult să ajung acum, mai ales că sunt probabil în cea mai bună formă a mea de alergare din "carieră" mea de alergător, mai ales pentru distanțe mai lungi de maraton.
Atmosfera a fost una festivă, că de 1 Decembrie, organizarea bună spre foarte bună și traseul în mare parte alergabil, chiar dacă se strâng totuși bine peste 1500m D+
Eu am pornit în cursa cu 2 obiective:
1) De a termină cursa preferabil în sub 6:15. (am reușit 5:39)
2) De a consumă minim 50g carbs / ora (ceea ce am și reușit cu 2 geluri/ora).
Deci, overall am putea spune că mi-am atins cu brio ambele obiective, deși pe parcursul cursei am simțit că se poate mai bine, sperând măcar la un sub 5:30, dacă nu chiar sub 5:15. Sunt destul de sigur că aș fi reușit să cobor măcar sub unul dintre cele 2 bareme de timp, dacă aș fi amânat km în care am început să "atac" locuri cu măcar încă 4-5km, astfel reușind, probabil, să previn aparatia crampelor și dacă m-ar fi ajutat puțîn mai mult terenul noroios din ultima parte a cursei.
Cu toate acestea, experiență de la Cluj e un pas intermediar important, în vederea următoarelor curse ce vor urmă în 2023 și cu ajutorul Trail Running Academy mi-aș dori să revin sănătos și poate și mai pregătit de 1 Decembrie anul viitor, cu un obiectiv și mai îndrăzneț. 🙂
Până atunci, s-a mai scris o filă în povestea mea de alergător.
Acest conținut este TOP SECRET!
Stabilim obiective și drumul pe care trebuie să-l urmezi ca să le atingi.
În 48 de ore, antrenamente personalizate la tine pe ceas
Suntem experți în a fi eficienți și a nu te accidenta.
Am pregătit + 100 atleți și am reușit să îndeplinim alte sute de obiective.
Nemulțumit de colaborare?
Îți returnăm banii.
La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.
We set goals and the path you need to follow to achieve them.
In 48 hours, personalised running workouts on your watch
We're experts at being efficient and not getting injured.
We trained 100+ athletes and managed to achieve their goals
Are you unhappy with the collaboration? We'll give you your money back.
At the end of each month, we send out a newsletter that keeps you up to date with important events in the running world, gives you training ideas, and motivates you for your next competition.
Please select a template first