“Trust Gives Power!” Povestea lui Cosmin Lambā de la Bucovina Ultra Rocks (Locul 1) cursa de 88 kilometri
Devino un atlet mai puternic, mai rapid, cu risc minim de accidentare. Stabilește un Video-Call Gratuit Cea mai așteptă cursă
Ar fi extraordinar să poți obține locul 1 la toate concursurile la care participi, însă succesul poate să fie definit și altfel decât a ocupa prima treaptă a podiumului. Succesul, în alergare, poate să fie definit ca încheierea unui sezon fără accidentări, motivat și energic pentru sezonul următor.
Pentru mine 2021 a fost un an foarte bogat în competiții. M-am antrenat mai puțin (aproape de finalul anului am alergat aproximativ 4000 kiometri), dar de competiții nu am dus lipsă. M-am bucurat să alerg cu pulsul în gât probe ce țin de la 10 minute până la ultramaratoane ce durează peste 20 de ore.
Drept concluzie, le voi prefera mereu pe cele mai lungi, pentru că sunt mai bun la asta și pentru că implică mai multă mâncare.
Și mereu mă bucur să alerg „de toți banii”.
Am început anul competițional foarte devreme, alegând să alerg proba de 3000m în sală. A fost pentru mine o noutate. Dacă ajungi la 30 de ani să iei startul la genul ăsta de competiție, ai șanse să fii cel mai bătrân atlet de la linia de start sau din valul tău.
Eu am avut noroc cu Damian că mi-a luat el locul de cel mai „bătrân” atlet din valul nostru.
Pentru mine a fost prima participare la 3000m pistă, deci oricum aș fi terminat, rezultatul final era un personal best.
Încă de la start m-am bazat pe experiența lui Bogdan Damian care a mai alergat această probă. Strategia a fost simplă: “nu pleca (prea) tare și stai cât de mult poți cu el, nu depăși în turnantă și încearcă să ai ultimul kilometru cel mai rapid”.
M-am așezat la start cu o pereche de Altra (XC Racer), pe când toți ceilalți atleți aveau cuie. Turele au trecut foarte repede, deși pe durata celor 9 minute am avut pulsul la nivel record.
Fără prea mult antrenament specific, înclinația turnantei mi-a dat bătăi de cap și o durere de gluteu, post concurs.
Timpii intermediari „zbierați” de către Sergiu, antrenorul de la CSM Cluj m-au ajutat să-mi dau seama că încetinesc pe ultimul kilometru, în loc să accelerez.
Am terminat în 09:25, un parametru real al formei în care mă aflam.
În Timișoara am avut o zi dificilă.
O buclă denivelată de 2,5 km și o durere din partea dreaptă m-au împiedicat să-mi fac PB pe distanța de 10 kilometri. Nu știu exact ce mi-a cauzat durerea care aproape m-a îngenuncheat. Poate că am lăsat prea puțin timp între mic dejun și alergare, poate că am băut cafea prea multă, poate că am început cam tare.
Am terminat cursa în 34:11 și cu o dorință să fac mai bine.
Ultramaratonul este tărâmul meu. Este proba la care mă simt cel mai bine și la care am cele mai bune rezultate. La ultra e nevoie să ai răbdare, să-ți cunoști părțile puternice, dar și pe cele slabe, e nevoie să-ți păstrezi rezervele de energie pentru final.
Nu trebuie să dai totul de la start. E necesar să ai un final în forță, ceva la care mă pricep foarte bine.
Pentru prima dată, la București s-a desfășurat un Campionat Național pe această distanță. Competiția a fost prilej de calificare pentru Campionat Mondial de 50 km din China -competiție anulată în cele din urmă, dar mă bucur că FRA a organizat această alergare.
S-au stabilit noi recorduri naționale la diferite probe, iar eu mi-am făcut PB pe distanța de maraton (2h:34min) pentru că am avut ocazia să mă alimentez constant și să fiu încurajat din 4 în 4 kilometri.
Am alergat aproape toată distanța cu colegul de la CSM Cluj, Andrei Crainic. A fost o zi bună și pentru echipa de la CSM Cluj cu care am ocupat locul 2.
Am rămas impresionat de Corneschi care a câștigat toate cele 3 probe la care am luat startul în ultimele luni 3000m, 10km, 50km.
Se pare că poți să fii bun la toate!
Am făcut o călătorie până în locul unde se agață harta-n cui să alerg primii 42 kilometri ai ViaTransilvanica, la Transilvania Legends.
A fost o zi plină de noroi, peisaje frumoase și voie bună. O zi în care un antrenament bun mi-a adus locul 1 la prime etapă din prima ediție a Transilvania Legends, o cursă multistage de peste 650 kilometri pe ViaTransilvanica.
După etapă am plecat către Tășuleasa Social unde am petrecut următoarea săptămână.
Când mă gândesc la Cluj, mă gândesc la prietenii ce mi i-am făcut în ultimii ani acolo: Peter, Paul, Bogdan, Florin, Răzvan, Mișu, și cât de încântat sunt când îi revăd și cum stăm la povești în jurul unei cine (prea) picante sau a unei sticle cu vin.
Mă întorc cu bucurie în acest oraș pentru ei, iar dacă e și o competiție, cu atât mai bine.
De la Feleacu Running Hills nu am avut foarte mari așteptări. Mai ales că era la 3 zile distanță de Transilvania Legends. E adevărat că nu am tras tare de mine la concursul de 42 de kilometri din Bucovina, dar nici nu voiam să mă omor la concursul cu două starturi din Cluj.
Îmi amintesc că la prima probă, de 9 kilometri, s-a plecat foarte tare, iar cei din față se rătăceau unul câte unul. Eu am stat la pândă, urmând traseul corect. Am fost ca o vulpe bătrână șireată.
Surprinzător chiar și pentru mine, am terminat cursa scurtă pe locul 2 și cea lungă tot pe locul 2, ajungând la general – ai ghicit – pe locul 2.
Câștigător a fost Andrei Ivănescu, care m-a întrecut cu 1 minut și ceva mărunțiș în clasamentul general.
După cursă, am decoperit cea mai bună pizza, care părea și interminabilă. Cred că pasta party ar trebui să se transforme în pizza party.
După aproape 10 zile de „acomodare” în locul în care speram să nu ajung prea curând (traume militare), am luat startul la concursul care a durat mai puțin decât aș fi vrut, dar care mi-a adus locul 1.
Acest concurs a fost ca o sărbătoare a alergării. Pădurile de un verde crud puternic, urcările alergabile, burgării delicioși de la finish și berea infinită au fost câteva dintre bonusurile oferite de organizatori.
Am avut ocazia în aceste 10 zile să mă rătăcesc pe ViaTransilvanica, să petrec câteva zile bune cu Tibi, să bem câteva sticle de vin, să facem ciubăr, saună și să ne planificăm anul care promitea multe.
A fost ca un miniconcediu „all inclusive” în care doamna Aurica a avut grijă de noi de la răsărit până la asfințit.
De la început de 2021, am făcut aproape fiecare alergare cu gândul la această competiție. Competiție care s-a amânat în primă fază și care mi-a dat planurile de a participa la Transgrancanaria și Lavaredo peste cap .
Motivul: o posibilă calificare la Campionatul Mondial de ultramaraton din Thailanda. Pentru asta am ales să particip la Campionatul Național și să dau tot ce pot.
Ne așteptam să fie o zi călduroasă și să suferim din cauza asta. În prima parte a concursului a fost destul de cald, dar apoi a venit o ploaie ce ne-a răcorit.
Cu puțin noroc, am ieșit pe locul 3 după Andrei Preda și Toma Valentin.
Am avut un check-point exemplar și o cazare pe cinste la cătunul lui Victor.
Au trecut doar 6 zile de la cursa de 80+ kilometri din Șuncuiuș. Totuși, am decis să alerg și Brașov Maraton. Pentru că e la 1 kilometru de casă, pentru că e pe potecile unde mă antrenez, pentru că mi-ar fi părut rău să nu o fac.
Nici aici nu a fost o zi ușoară. Poate pentru că nu sunt atât de antrenat pe cât cred, poate pentru că perioada alocată pentru viteză a fost neproductivă, poate pentru că sunt obosit, mi-a fost greu să alerg chiar și serpentinele până în vârful Tâmpei.
Ceea ce îmi e clar e că lucrurile se pot termina mai bine decât te aștepți.
Eram pe la kilometrul 16, înainte de Postăvaru, și mă gândeam să abandonez pentru că eram pe locul 5. În plus, știind toate potecile, știam cum să ajung direct acasă, pe Drumul Vechi. Totuși, mi-am spus că trebuie să duc alergarea la capăt, să o transform într-un long run, dacă nu pot să fiu ceva mai competitiv.
Însă curând, alergătorii din fața mea au început să aibă probleme: crampe, deshidratare, scăzând din ritm. Așa că în următorii kilometri, pe coborâre, am ajuns pe locul 3, fiind mai mult decât încântat că în 7 zile „am scos maximul din 2 competiții”.
Am fost indecis până în ultima clipă. Nu știam ce cursă ce să ale(r)g: 85, 110 sau 180.
Am ales să alerg o cursă mai scurtă – 80km – în care să adun maximul de elevație. Ah, și că start-ul era la o oră decentă.
A fost concursul la care am plecat cât de tare am putut încă de la start – ceva ce nu mă caracterizează. Voiam să văd cât rezist. Cred că am reușit să țin un ritm foarte bun până la kilometrul 60, când a venit căldura și când am aflat că am peste 30 de minute față de locul 2.
A fost concursul în care am rămas fără geluri și în care am luat o pauză mai lungă de odihnă, înainte să urc Runc-ul.
Am fost la UTMB a 5-a oară. De 4 ori am alergat cursa de 100 de mile. De data asta am suferit cel mai mult și am ales să continui. Anul acesta mi-au lipsit competițiile mai lungi de 15 ore și un cantonament la altitudine, astfel că atunci când ajungeam pe la 1800+ mă lăsau puterile.
Partea bună e că o să fie și la anul o ediție și cu siguranță voi fi și eu la linia de start cu dorința de a obține un rezultat excelent.
Am scris o poveste detaliată a UTMB-ului aici.
Într-o zi răcoroasă de toamnă, în centrul Sibiului,am luat startul la o cursă ce ne-a plimbat pe străzile orașului, prin Muzeul Satului, prin Parcul Subarini.
E greu să ai viteză după un concurs de 100 de mile. Chiar dacă simțeam că am motorul turat la maximum, abia puteam să alerg cu 3:50 / km.
Alergarea a trecut relativ repede și ne-a lăsat mult timp pentru pizza.
Ar fi fost oare o idee bună să alerg proba de Maraton? Poate la ediția din 2022.
După UTMB am simțit că mai am energie pentru două competiții de final de an. Am ales Penyagolosa și MIUT.
În Castelon am alergat cursa de 105 kilometri care începe în mijlocul orașului și are finish-ul sub vârful Penyagolosa. Acum 3 ani, când mă antrenam pentru Campionatul Mondial, mi-am promis că mă voi întoarce să alerg cursa cea mai lungă a evenimentului.
M-a surprins că eram al doilea favorit, după punctele ITRA, și mi-am spus că am șanse să fiu cel puțin în primii 3.
Am început temperat cursa și, spre surprinderea mea, după 50 de kilometri eram pe locul 4. La kilometrul 55 am ajuns pe locul 3 și așa am terminat cursa. Am tras ceva de mine pentru asta, dar a meritat.
Penyagolosa Trails este o cursă foarte alergabilă, însă foarte dificilă din cauza terenului tehnic, al pietrelor și stâncilor de pe traseu. Dacă pe hârtie pare o cursă rapidă, la timpul ce crezi că-l vei face va trebui să adaugi cel puțin 10%
A fost o încântare locul 3 la această competiție. Acum 3 ani am stat circa 30 de zile în Vistabella, un sat pe traseul concursulu, iar anul acesta am urcat pe podium.
Maria. MIUT. Madeira.
Acesta a fost planul pentru care m-am întors în acest loc pentru a 4-a oară.
Când am plecat din Porto do Sao Lorenco in primăvară, mi-am spus că voi reveni și că o voi cere pe Maria în căsătorie, fix acolo.
6 luni mai târziu mă găseam cu vocea tremurând adresându-i întrebarea.
Euforic, după ce Maria a spus „Da”, rezultatului cursei a ajuns să conteze foarte puțin. Mi-am propus să „sufăr” cât mai puțin, gândind că un top 10 ar însemna un rezultat bun, un top 5 – foarte bun, un top 3 – excepțional, iar locul 1 – extraordinar.
Am început cursa cu o problemă la unul din bețe, ajungând la primul CP pe locul 30ish. Aveam timp încă 110 kilometri să tot depășesc. Ceea ce am și făcut.
Am avut un avantaj enorm în faptul că știam traseul ca la carte și tot ce a trebuit să fac a fost să fiu răbdător și să mănânc și să alerg către finish.
Locul 5 a fost bonusul acestei călătorii.
Eu văd alergarea ca o călătorie, ca un mijloc plăcut de navigare în viața de zi cu zi. Este ceea ce-mi dă sens și-mi oferă impresia că m-am născut cu un scop. Am fost destul de norocos să transform acest hobby într-un stil de viață. Totuși, participarea mea la aceste competiții nu s-ar fi putut realiza fără ajutorul Altra, Uglow, Datacor, Gold Nutrition, InfinityRun.
Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole.
Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin propriile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.
Devino un atlet mai puternic, mai rapid, cu risc minim de accidentare. Stabilește un Video-Call Gratuit Cea mai așteptă cursă
Cum a reusit Bogdan Ibanescu o clasare pe podiumul Bucovina Ultra Rocks la cursa de 48 kilometri dupa 3 participari consecutive
Întreaga comunitate de alergare montană din lume își va îndrepta atenția către Austria la început de Iunie pentru Campionatele Mondiale de Alergare Montană. România participă și ea cu cei mai buni alergători de la noi.
Povestea lui Vlad Buda de la prima lui cursă de alergare montană internațională. Cum a rămas fără sursă de calorii pe ultimii 15 kilometri și cum a reușit să ajungă cu ultimele resurse la finish.
Stabilim obiective și drumul pe care trebuie să-l urmezi ca să le atingi.
În 48 de ore, antrenamente personalizate la tine pe ceas
Suntem experți în a fi eficienți și a nu te accidenta.
Am pregătit + 100 atleți și am reușit să îndeplinim alte sute de obiective.
Nemulțumit de colaborare?
Îți returnăm banii.
La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.
We set goals and the path you need to follow to achieve them.
In 48 hours, personalised running workouts on your watch
We're experts at being efficient and not getting injured.
We trained 100+ athletes and managed to achieve their goals
Are you unhappy with the collaboration? We'll give you your money back.
At the end of each month, we send out a newsletter that keeps you up to date with important events in the running world, gives you training ideas, and motivates you for your next competition.
6 comentarii la „13 competiții de alergare ale lui 2021”
Se pare ca ai avut un an sportiv grozav care mai pune cateva caramizi de experienta in directia unui sportiv din ce in ce mai complet, dar probabil ca la fel de important e ca ai o viata de care te bucuri pe deplin si inafara alergarilor. Felicitari Robert pt anu asta!
Multumesc frumos Iulian! 🙂 sa ne vedem cu bine pe la Tășu!
Felicitări, te urmăresc de mult timp și ți am citit toate experiențele. Mă inspiri. Eu am 34 de ani și alerg de 2 ani ca amator, nu voi ajunge la așa performante ca tine dar mă simt din ce în ce mai bun. An nou plin de bucurii
Salut Bogdan, cosecvența este cheia!
Felicitari Robert!Iti doresc un an 2022 la fel de bun!Pentru mine esti in continuare printre alergatorii care ma inspira cel mai mult!Intodeauna este o palcere sa te urmaresc concurand ,sa concurez cu tine si ocazional sa mai si urcam pe podium impreuna .Mult success si multe bucurii si in cealalta “cursa” care o incepi alaturi de Maria !!!
Ianco, mulțumesc frumos. Mulțumesc la fel!