Bogdan Ibănescu: Locul 1 la Cluj Eco Trail, poveste și Feedback Post-Cursă
Cifre CHEIE
| dată | 01 – Decembrie -2023 |
| distanță și dif+ | 50 kilometri cu 1600 + |
| timp realizat | 04 ore 15 minute |
| loc obținut | 1 |
Povestea Cursei Cluj Eco Trail
În cazul meu, majoritatea curselor au începutul undeva mai în trecut.
Cursa de la 1 decembrie a fost a două cursă la care am participat în 2019, dar atunci luăm startul la proba de 25km. În momentul startului mă uităm cu o mare admirație la cei care erau deja pe traseu la ultra și mă gândeam „cum e posibil să alergi atâția kilometri?!”
Printre ei erau și 2 prieteni, Vlad și Dani de la „Steam”. Ei au fost principalii vinovați pentru care eu m-am apucat de alergat. Trei ani mai târziu, în 2022, eram și eu la startul acestei curse, dar din păcate am reușit să mă rătăcesc și să scurtez vreo 5 km din traseu.
Ajunsesem primul la finish dar mi-am dat seama că ceva greșisem, era imposibil știind că un față mea erau niște alergători foarte buni. Nici nu am vrut să îmi iau medalia, sau să vreau să aud ceva despre cursa asta, a fost primul meu DNF.
Cu lecția învățată, mi-am propus că în 2023 să mă înscriu din nou și să termin, nu îmi place să las lucrurile așa, simțeam o obligație față de mine că și cum lăsasem un task neterminat.
În dimineață cursei bineînțeles că aveam emoții, dar asta nu era un lucru nou, așa fac mereu. Mă uităm la oamenii care sunt la start și unul dintre favoriți, Nicolae Bălan, nu era prezent. Printre cei care îi știam era Andrei Drăgan, cu el mă mai întâlnisem la Oslea Run și a reușit să mă întreacă. Am simțit că azi era rândul meu.
Se da startul cu o mică întârziere, numai cât să pot adună și mai multe emoții, mulțumesc Paul.
Reușesc să pornesc din al 3 lea rând dar după ieșirea din baza sportivă, ajung în față unde Andrei mi se alătură. De acolo până la kilometrul 17 am tot făcut schimb la conducere lucru care îmi dădea o anumită siguranță în unele momente.
La punctul de hidratare el se oprește împreună cu un băiat ce ne tot urmarea (avea să termine pe locul 3) iar eu îmi continui alergarea pentru că aveam suficientă apă și nu simțeam nevoia să opresc. De acolo m-am instalat în fruntea cursei, dar abia la jumătate am reușit să iau ceva avans față de cei doi. Până acolo se țineau scai în spatele meu.
La km25 mă opresc în CP și Cătă Șorecău mă ajută. Îmi iau apă, beau niște cola, stau maxim 1 min, Cătă mi-a atenționat că vin din spate și nu trebuie să pierd timp, zis și făcut.
Urmau vreo 3km de urcare pe care din cauza noroiului nu am reușit să îi alerg mai deloc și mă gândeam că o să pierd din avansul construit. Când am ajuns în vârf, am aruncat o privire și i-am văzut pe băieți, erau la vreo 3-4 min în spate. Am știut că nu e nimic sigur și că de la km40 trebuie să trag pentru a păstra avansul sau chiar să mai pun ceva diferența între noi. Coborârea a fost una lungă și destul de chinuitoare. Din cauza terenului instabil și a noroiului am început să am crampe la adductorii din care strângeam cât de tare am putut să îmi țîn echilibrul și să nu cad.
Reușesc să ajung cu bine în Borhanci, urmă ultima urcare… De acolo am știut că nu mai pot pierde, ajung cu bine în ultimul CP, fac cu mâna la camera și mă îndrept către finish, 3km de alergare la vale. Alerg cu greu unele coborâri pe unde trecuseră mai mult de 2000 de picioare, erau atât de alunecoase că doar printr-o minune am scăpat fără să cad.
Termin cu noroiul și dau de asfalt, ultimul km, acolo mă aștepta Theo, fratele meu, îi văd bucuria din ochi și mă iau toți fiorii, încă câteva minute și termin primul o cursa la care în urmă cu câțiva ani nici nu mă gândeam că este posibil să o alerg.
Închei anul cu o victorie, un an în care toate parcă mi s-au legat, am început parteneriatul cu TrailRunning Academy, Robert mi-a pus în ordine toate antrenamentele să fiu mult mai eficient și vreau să îi mulțumesc.
Am cunoscut oameni noi, mi-am făcut prieteni, am fost primit cu căldură de toți membrii TRA și mă bucură enorm când văd că sunt atâția oameni dedicați și pasionați de ceea ce multora li se pare o nebunie.
Mulțumesc încă o dată lui Robert și TRA că ne alimentați această nebunie și că faceți atâtea lucruri faine pentru această comunitate.
Ne vedem la anul cu distanțe mai lungi și cu obiective mult mai mari!
Urmau câțiva km de coborâre prin pădure apoi o mică urcare înapoi în satul Feleacu, urmat de o coborâre mai lungă până la km 35. Aici am știut că e momentul în are trebuie să trag să iau un avans mai consistent. Am alergat foarte bine și susținut până la următorul CP unde deja nu se mai vedea sau auzea că vine nimeni din spate.
Antrenor
Bogdan a pregătit cursa Cluj Eco Trai în cel mai mic detaliu și rezultatul a fost pe măsura pregătirii. Lucruri neașteptate se pot întâmpla în timpul unei competiții ca rătăcirea traseului sau ratarea unui check-point. De asta aș recomanda ca pentru o competiție importantă să se facă recunoașterea traseului înainte de cursă
Ce aș îmbunătăți la Cursa lui Bogdan:
- Bogdan poate ajunge cu ușurință la 100g de CHO / ora de alergare. Atunci se poate apropia de potențialul său maxim în alergare. Mă bucur că a separat apa de sursele de carbohidrați. „apă în flaskuri” + geluri în buzunar și nu a avut probleme digestive.
- Bogdan are nevoie de 500-600ml de apă / ora de alergare când condițiile au fost ca acum, însă cu cât o să crească temperatura, hidratarea trebuie să ajungă la 1.2-1.5l de apă pe ora de alergare. Un alt factor important este cantitatea de sodiu pe care o consumă / ora de alergare ca să se asigure că oboseala apare cât mai târziu în timpul efortului.
- La fiecare litru de lichid băut ai nevoie de cel puțin 6-700 mg de Sodiu. Verifică etichetele gelurilor înainte de următoarea cursă și adaugă în antrenamentele lungi și 250mg sodiu extra electroliți, din pastile.
- Cofeina este unul dintre putinele suplimente acceptate de pe urma căreia alergătorii pot obține beneficii reale în îmbunătățirea performanței. Îți recomand un gel cu 100mg cofeină înainte de start și încă unul cu 200mg la jumătatea cursei, astfel vei avea 4mg cofeină / kg corp pe durata celor 4 ore.
Începe o colaborare cu Robert:
Alimentația a mers mai bine decât m-am așteptat. Ar mai fi întrat niște geluri pe final dacă mai aveam.
Un alt lucru care a mers bine au fost alergările în pantă, exceptând unele zone unde din cauza noroiului nu puteam să împing în picioare și să înaintez.
RH: Ți-au prins bine antrenamentele de treshold, în pantă, în care ai alternat mersul cu alergarea.
Am întâmpinat probleme pe final unde au apărut crampe în special la mușchii adductori, dar asta se datorează în principal terenului foarte instabil și mai ales pe coborâri a trebuit să stau foarte încordat și focusat să nu alunec.
Hidratarea a fost deficitară dar având în vedere temperaturile, nu am resimțit vreo problemă.
Pentru următoarele curse deja am început un program de forță specifică alergării și sper să îmi îmbunătățesc condiția fizică și din acest punct de vedere.
Sincer, cel mai greu mi-a fost cam de la km17 unde m-am detașat de cei din pluton. Psihic mi-a fost greu să fiu eu primul și să trebuiască să duc eu ritmul cursei.
Mereu aveam un sentiment ciudat, nu știam cum să îmi canalizeze energia.
La jumătatea cursei totul era foarte bine, știam că urmează o coborâre destul de lungă și deja luasem ceva avans față de urmăritori iar asta nu a putut decât să mă ajute și psihic și fizic.
RH: Bravo că ai fost în recunoaștere și te-a ajutat foarte mult să știi traseul și să-ți menajezi forțele.
9
9
