Nagyosy Tímea la Rocky: Povestea mea despre revenirea în alergare de la zero
Articol scris și trăit de Nagyosy Tímea – atlet TrailRunning Academy, antrenată de Hajnal Robert
După ani marcați de accidentări, principalul obiectiv a fost să termin cursa în siguranță. Mi-am propus să alerg toate pantele și să închei sub 6 ore—reuşind doar ultimul obiectiv. Provocarea cea mai mare a fost mentală: nu aveam experiență peste 25 km, așa că fiecare kilometru în plus a fost o mică victorie. Deși înainte aveam multe temeri, în timpul cursei nu am mai avut energie pentru griji. Finalizarea ei mi-a confirmat vindecarea și mi-a redeschis drumurile spre curse mai lungi.
© foto > Getpica Web
📍 Bucovina Ultra Rocks 2025 – Rocky
⏱️ Timp: 5h32min37sec
📏 Distanță: 33km
🏅 Locul 10 open femenin / Locul 6 categorie
După accidentările din ultimii ani, cel mai important obiectiv al meu era să termin cursa fără să mă accidentez. Un alt obiectiv era să alerg pe toate pantele și pe toate porțiunile plate – ceea ce nu am reușit să fac – și să termin cursa sub 6 ore – ceea ce am reușit să fac.
Cel mai mare obstacol a fost probabil mentalitatea mea; nu aveam nicio dovadă din trecut că sunt capabilă să fac asta, nu alergasem niciodată mai mult de 25 km sau 4 ore. Așa că, după ce am trecut de 25 km, am sărbătorit fiecare kilometru nou ca pe un PB. â
Înainte de cursă, îmi făceam griji că o să am probleme cu stomacul, că nu voi rezista căldurii, că o să mă încurce bețele, că voi alerga prea repede în prima parte și nu voi mai avea energie pentru a doua jumătate.
În timpul cursei, nu am avut energia să-mi fac griji pentru nimic. Asta a fost perfect. Terminarea cursei mi-a dovedit că m-am vindecat de accidentare și că pot să visez din nou la curse mai lungi.
Antrenamentele cu urcări lungi
Terci de ovăz cu pudră proteică
6 x 2 scoop nduranz in 250 ml apa (45g/flask) + 5 geluri powerbar (25g/gel)
Să iau carbohidrați din Enduranz Nrgy Unit Drink, mai mult din geluri; așa am fost nevoită să beau carbohidrați, pentru că îmi era sete.
Nu am rezistat bine la căldură; după urcările lungi, picioarele mele „au uitat” cum se aleargă la vale și nu am reușit să adaptez viteza la coborâre, aveam aceeași viteză ca și pe plat.
Nu aș putea să aleg un moment anume. Poate coborârea de 2-3 km înainte de Runc, pentru că toată lumea vorbea de cât de grea o să fie și eu încă nu știam ce mă așteaptă, iar asta mi-a afectat un pic încrederea în sine. Dar am reușit să am un “shift” de mentalitate și să fiu curioasă în loc de speriată.
