Marius Mișan la Primavera: Urcări abrupte, coborâri periculoase și o evoluție peste așteptări
Articol scris și trăit de Marius Mișan – atlet TrailRunning Academy, antrenat de Robert Hajnal
Această cursă a fost o provocare deosebită, marcată de ploaie, noroi și un traseu extrem de dificil. În ciuda oboselii și a condițiilor grele, adaptarea la teren, gestionarea ritmului și strategia de alergare m-au ajutat să termin cu aproape o jumătate de oră mai repede decât în anul precedent. Experiența a subliniat importanța perseverenței, a planificării și a învățării din fiecare cursă.
© foto > Primavera Trail Race Web
📍 Eco Bihor Primavera Trail Race 2025
⏱️ Timp: 2h31min37sec (cu 30 minute mai rapid decât ediția anterioară)
📏 Distanță: 16km
🏅 Locul 64 open / Locul 22 categorie
Am așteptat cu mare interes această cursă, pentru că este un traseu foarte frumos, chiar dacă ceva mai puțin alergabil, și, în același timp, pentru că era primul traseu pe care urma să alerg pentru a doua oară și eram foarte nerăbdător să văd care este nivelul la care sunt, comparativ cu anul trecut.
Nu m-am odihnit foarte bine în noaptea dinaintea cursei și, ca de obicei, din nefericire, stresul de peste săptămână și-a spus cuvântul. Având în vedere că a plouat destul de mult inclusiv în noaptea dinainte și în ziua cursei și fiind un traseu extrem de dificil chiar și în condiții de vreme perfectă, cu atât mai mult în condiții de vreme proastă, așteptările mele cu privire la rezultat au scăzut puțin.
Contrar așteptărilor însă, deși nu m-am simțit deloc în formă, evoluția a fost satisfăcătoare. Am plecat puțin mai tare, cu ideea că după primii 2 km urma o urcare super abruptă, pe o cărare îngustă, unde era riscul să aștept după alți concurenți și să pierd timp dacă rămân în partea din spate a plutonului.
Urcarea a mers binișor, însă la prima coborâre au apărut problemele. Coborârea era destul de abruptă, cu noroi moale, părea că sunt ca pe gheață. Se aluneca destul de tare, am și căzut ușor, așa că am ales să merg mai la siguranță, fără să-mi asum riscuri inutile. Cred că eforturile de a-mi ține echilibrul au contribuit la accentuarea oboselii pentru că după primii 6 km, pe porțiunea de plat, mi-a fost destul de dificil să alerg.
Urma a doua urcare, super abruptă și dificilă, însă spre surprinderea mea, pe porțiunile cele mai dificile, organizatorii au legat niște sfori de copaci, ceea ce a ajutat extrem de mult. Pe ultimele 2 urcări am mers într-un ritm constant, alert, fără să alerg, încercând să merg cât se poate de repede, conservând însă energia pentru coborârea finală, cu intenția de a da acolo tot ce pot. Lucrurile au mers conform planului și am reușit să termin cu aproape o jumătate de oră mai repede decât în 2024, dar în condiții de cursă infinit mai grele.
Cred ca au ajutat foarte mult sesiunile de tip tempo.
1 gel Sis Beta Fuel (40g); 1 gel Maurten 160 (40g); 1 gel Sis cu cafeină (22g CHO + 150 mg cafeina)
Am greșit puțin nutriția; cred că trebuia să consum cu un gel în plus și la intervale mai scurte. Posibil că aș fi fost mai eficient pe ultima parte a cursei.
Pe prima coborâre a fost foarte abrupt, cu noroi și implicit foarte alunecos. Am căzut foarte ușor și am pierdut puțin din încredere, însă am decis să merg cât mai la sigur pe porțiunea respectivă, în ideea că voi recupera pe alte secțiuni.
Pulsul era foarte sus, puțin descurajant, și simțeam o oboseală destul de mare. Însă mi-am zis că mai e doar un pic și am încercat să merg într-un ritm suficient de confortabil încât să pot da maxim pe coborârea finală.
