Mihai Cristian Gogoșilă la 4 Summits: Greața, furtuna și instinctul de supraviețuire la Bucovina Ultra Rocks
cu sprijinul:
Articol scris și trăit de Mihai Cristian Gogoșilă – atlet TrailRunning Academy, antrenat de Hajnal Robert
Am plecat în cursa Bucovina Ultra Rocks 88k cu așteptări mari, deși intrasem în cursă cu o gleznă problematică. Căldura excesivă m-a lovit puternic pe urcarea pe Giumalău, provocându-mi o greață puternică ce mi-a compromis complet planul de nutriție. Apoi, furtuna din timpul nopții, alături de momentele de rătăcire, mi-a declanșat instinctul de supraviețuire. Am reușit să trec peste spaima provocată de vremea potrivnică, să mă regrupez și să termin cursa onorabil. BUR 88k m-a învățat că e important să apreciez ce am și să mă prezint la datorie, indiferent de cât de proastă ar fi ziua.
📍 Bucovina Ultra Rocks 2025 – 4 Summits
⏱️ Timp: 17h54min
📏 Distanță: 88km
🏅 Locul 12 open / Locul 10 categorie
Văzând că în ultima perioadă am avut rezultate din ce în ce mai bune, mi-am creat așteptări de la cursă. Și, ca de fiecare dată când te gândești prea mult la ceva, am reușit să calc strâmb la un antrenament de zonă 2 în săptămâna cursei. Am trăit până în dimineața cursei cu senzația că ori nu o încep, ori o să am un DNF undeva. Din fericire, glezna a ținut cum trebuie, neforțând pe coborâri.
Urcarea din Pietros a fost ceva crunt, însă a ajutat enorm tipul cu extra apă pe acea porțiune. La drop-bag eram destul de vioi, deși a fost probabil cea mai călduroasă cursă la care am participat vreodată. Asta urma să se vadă pe urcarea de după pe Giumalău, unde mi s-a făcut greață (ca niciodată) și după care s-a dus în crăci alimentația. Am scăzut puțin ritmul și implicit HR-ul ca să nu dau la boboci și am luat-o cătinel mai sus.
După a fost mai bine, cam până a venit noaptea, care a coincis și cu furtună. Acolo a fost al doilea moment de cotitură, întrucât nu prea am nimerit traseul de vreo două ori, dar am reușit să mă adăpostesc la o stână cât să pun ceva gros pe mine, să verific harta și radarul de vreme și să decid ce fac mai departe.
În tot acest timp s-a activat și instinctul de “fight or flight” și m-am trezit cu un gust amar în gură. Am decis că înghețam dacă stăteam acolo și i-am dat mai jos cât de bine am putut, așteptând și după colegul de suferință din când în când. A mai și fulgerat la câteva sute de metri, pe drumul spre Mesteacăn, unde am decis că, dacă tot am ajuns, să respect inscripția de pe șapcă și să termin cursa onorabil.
Aș spune că BUR 88k de anul ăsta m-a învățat că trebuie să apreciez ce am, că uneori în viață e mai bine să renunți la ceva pentru tine pentru a ajuta pe altcineva și că, deși poate ai o zi mai proastă, important e să te prezinți la datorie.
Hill repeats-urile mai lungi
As always terci de ovăz cu miere și banană
cam 80 g cu 1h30min înainte de start
6 Maurten 160 ( 240g), 14 Beta fuel+4 nootropics ( 720g), 2 Drink mix Sis ( 164g)
Hidratarea bună, pornirea cumpătată, coborârile, chiar dacă călcasem strâmb în săptămâna cursei.
M-a lovit greața pe urcarea pe Giumalău, de acolo s-a dus naibii alimentația… N-am mai putut să bag un gel la 30 de minute, am băgat geluri când simțeam că-mi trece greața, care a ținut destul, cam 2-3 ore.
Sincer, dacă nu ar fi fost furtuna, aș fi spus că a fost a doua parte din urcarea pe Giumalău. Totuși, intensitatea furtunii mi-a dat ceva spaimă.
Legat de cum am trecut peste, am alergat “cu sufletul” la vale cât mai repede să ajung într-o zonă mai sigură.
