Mălina Șerdean: Cum am alergat 2h58 la Maratonul Internațional București
cu sprijinul:
Articol scris și trăit de Mălina Serdean– atlet TrailRunning Academy, antrenată de Robert Hajnal.
Maratonul București a reprezentat o provocare acceptată în ciuda unei accidentări, cu obiectivul de a termina sub 3 ore. Emoțiile inițiale au dispărut în dimineața cursei, transformându-se în determinare. Curta a decurs bine până la kilometrul 36, când dificultățile au apărut, dar linia de sosire a adus o bucurie imensă. Experiența a subliniat importanța încrederii în proces, a găsirii de soluții și a luptei până la capăt, indiferent de rezultat, considerând pe oricine depune efort un câștigător.
© foto > RunInBuchareșt
📍 Maratonul Internațional București 2025
⏱️ Timp: 2h58min38sec
📏 Distanță: 42.2km
🏅 Locul 8 clasament general feminin / Locul 6 campionat național feminin
Mi-am propus să alerg maratonul din București sub 3 ore acum vreo cinci luni. Apoi a urmat o perioadă de mentenanță, din cauza unei accidentări. Asta mi-a adus destule emoții legate de obiectiv, dar am ales să merg mai departe și să urmez planul de la început.
În dimineața cursei m-am trezit cu o mie de gânduri și cu senzația că nu o să reușesc. Dar imediat ce m-am întâlnit cu colegii, totul s-a schimbat: mi-a revenit încrederea, m-am liniștit și mi-am spus că trebuie doar să dau tot ce am ca să ajung la finish în timpul stabilit. Abia așteptam să încep!
Primul semimaraton a mers foarte bine; aveam feelingul ăla de „wow, ce repede a trecut și cât de bine mă simt!”. Am continuat concentrată pe ritm și pe respirație, totul era sub control.
După kilometrul 36, lucrurile s-au schimbat puțin. Nu mai era atât de ușor și simțeam că trebuie să depun efort ca să pot menține același ritm. Aveam impresia că alerg mai încet, că picioarele sunt grele și că am pierdut din viteză.
Ultimii doi kilometri? Interminabili! :)) Jur că păreau mai mulți.
Și apoi — linia de sosire. Pfff… ce bucurie imensă! Am reușit! Chiar și acum, când mă gândesc la momentul acela, simt aceleași emoții. Maratonul ăsta chiar m-a schimbat: m-a învățat să am încredere în proces, să nu mă panichez când lucrurile nu merg perfect și să caut mereu soluții pentru a merge mai departe. Am înțeles că, dacă îți dorești cu adevărat, reușești. Și că simplul fapt că lupți până la capăt te face deja un câștigător. Cred că toți pornim la start cu gândul să dăm tot ce putem în ziua cursei — și asta, sincer, e cel mai frumos lucru din toată experiența.
Intervale + long runs
ovăz hidratat cu apă + 50 gr miere + 1/2 banană + 1/2 baton proteic + 2 cafele fără lapte
200 gr cu 3 ore și jumătate înainte
30 gr la fiecare 22 min = 243 gr (8 geluri) + 1 gel inainte sa incep = 273 gr total
Antrenamentele și alimentația au dat rezultate wow. De data aceasta m-am îmbrăcat potrivit pentru vreme — nu mi-a fost nici prea cald, nici prea frig. Cred că m-a ajutat mult și faptul că nu m-am uitat obsesiv la ceas; pur și simplu mi-am văzut de treabă și am alergat 😄 (Data viitoare o să am grijă să nu mai verific ceasul de o mie de ori).
Cred că ar fi trebuit să acord mai multă atenție gambelor înainte de cursă — le-am cam neglijat. În timpul maratonului am făcut o contractură la gamba stângă, cred că mai aveam vreo 15 km de alergat. Din fericire, s-a rezolvat ulterior cu masaj. Mi-ar prinde bine să mai lucrez și la gestionarea emoțiilor și să găsesc o metodă prin care să nu mă las copleșită, plus să am mai multă încredere în mine. 😀
Ultimii 4 km au fost grei și păreau că nu se mai termină. Eram obosită, simțeam greutatea în picioare și aveam impresia că trebuie să muncesc de două ori mai mult ca să mențin ritmul stabilit. Sprijinul antrenorului și al colegului care alerga pentru același obiectiv m-a ajutat enorm -> echipa a contat cu adevărat.
