5 curse de semimaraton montan de alergat în 2025

1. Urme pe Play – Sibiu, Rășinari  – 21.4km, 1030m+ (26-27 aprilie 2025)

Cursa se desfășoară pe o zonă de deal foarte frumoasă de la marginea Sibiului, iar peisajele sunt superbe. Pentru că de multe ori în minte îmi place să compar ceva cu altceva ca să-mi dau seama cum mă raportez la un lucru, Rășinari pentru Sibiu mi se pare ca Moieciu pentru Brașov.
Cursa pleacă chiar din centrul comunei și în mai puțin de 2km intri pe trail. În teorie arată ca o zonă de deal, în practică e clar că urci pe un munte știind că ai 1000m+ de urcare. Mi-a plăcut că am oscilat între zonele de poieniță și cele de pădure, ba te bătea soarele, ba te puteai răcori.

Ce mi-a plăcut la Urme Pe Play:

• Taxa de concurs nu este una foarte mare, iar în chit s-a primit un brâu care este folosit cu brio la antrenamente și în curse. Apreciez foarte mult cursele care nu mai dau tricoul standard (doar contra cost pentru cine își dorește) și încearcă să meargă către un brâu, șapcă, chiar și buff.
• Cursa de semimaraton cel puțin a fost transmisă și comentată live, iar oamenii au putut să o urmărească pe facebook, nu știu dacă și youtube. Știu că s-a mai întâmplat și la alte concursuri în România, parcă prima dată s-a introdus asta la montan în cadrul Azuga Trail Race 2023 dacă nu greșeșc, ulterior și pe la Bucovina. Dar eu percepeam Urme pe Play ca fiind o cursă mai mică, deci a fost o surpriză plăcută.
• Traseul foarte bine marcat, pitoresc, iar coborârea m-a surprins cu porțiuni abrupte. Mă așteptam la un plat fals până la finish, dar n-a fost așa. Unii am auzit că au descris-o chiar ca challenging, dar mie mi s-a părut o chestie faină.
• La final, masa a fost o „câmpenească” chiar în Centrul Cultural (cred) unde a fost start finish-ul, cu 20-30 de feluri de mâncare / snack-uri românești: de la salată de vinete, la șorici și gogoși. Pentru cineva haplea ca mine după curse (ok, și înaintea și în timpul lor) apreciez să am o diversitate la mâncare și nu doar clasicele paste-cu-sos-roșu. Fiecare are o anumită poftă de ceva, și când este genul ăsta de bufet, nu ai cum să nu găsești ceva pe placul tău.
• Mi s-a părut că s-a creat o atmosferă de comunitate, atât în sala unde s-a mâncat, cât și în zona de expo. Parcă puteai vorbi cu oricine, se zâmbea mult, lumea era chill și mândră de cursă. Ador genul acesta de curse: suficient de mici cât să simți parte de comunitate, dar suficient de mari cât să fie un eveniment de la care multe curse să poată învăța.
• Nu-mi aduc aminte exact premiile, dar știu că au fost destul de bune. Sigur că pentru mulți nu sunt relevante, dar pentru mine de multe ori da, cel puțin ca să merg prima dată la o cursă. În schimb, așa mult mi-a plăcut, că m-aș duce chiar și fără să fie unele substanțiale.

Ce nu mi-a plăcut la Urme pe Play:

• Parcarea. Toată lumea a parcat pe o stradă de lângă o biserică, era cel mai simplu și logic loc. Eu am ajuns destul de târziu, am văzut 100 de mașini parcate deja acolo, nici nu mi-am pus problema că nu ar fi ok. De fiecare dată când parchez într-o zonă necunoscută totuși, las numărul de telefon în parbriz. Și uite așa Poliția Locală s-a gândit să sune că dacă nu mutăm mașina (a mea și restul de 100 de mașini) o să fie ridicată. M-am uitat, am căutat alternativă, nicăieri practic nu se putea parca. Deci… ar trebui să las mașina în Sibiu, sau cum? E clar că zona nu e gândită să acomodeze parcarea pentru 500 mașini, cum nici la Moieciu nu e, dar e nevoie să se găsească o soluție.
• Asta e doar părerea personală, nu e chiar la negativ: semi-ul și maratonul mi se pare niște curse echilibrate, dar cross-ul parcă e prea lung și abrupt, iar ultra-ul prea scurt și întins. Aș face un cross de 10-12km cu maxim 500m+, iar ultra 65-70km cu 4000m+.

Anul acesta o să iau startul cred că tot la proba de semimaraton, unde am reușit anul trecut să câștig cu record de cursă pe acest traseu, 1:41h. Pe vechiul traseu, de 25k cu nu-știu-câtă-elevație, recordul din ce-mi amintesc este al lui Cristian Moșoiu, 2:01h.

2. Subcarpați Trail Run – Goruna, Prahova – 23.9km, 950m+ (10 mai 2025)

Numele localității vine de la faptul că startul are loc dintr-o poiană plină de goruni, gorunul fiind o specie de stejar. Chiar la 1km de startul cursei este și cel mai vechi copac din Prahova, care are peste 500 de ani ca vechime. Ca o mică-mare paranteză:

În 2020 când am auzit că ar avea loc prima ediție și neștiind nimic despre competiție, îmi aduc aminte confuzia din mintea mea între Gorun Trail (Mercheașa) și cursa desfășurată la Goruna. Gorun Trail a avut ultima ediție în 2022 și este chiar în județul Brașov, iar gorunul cel mai bătrân al lor este unul dintre cei mai bătrâni din România, undeva la 900 ani. Oricum, la un moment dat mi-am dat seama că e vorba de o competiție nouă, desfășurată chiar la 20-30 minute de orașul unde am crescut, Ploiești.

La Subcarpați Trail Run fost o primă ediție reușită, m-am împrietenit cu mai mulți alergători din organizare și astfel am fost prezent la toate cele 5 ediții.

Ce mi-a plăcut la Subcarpați Trail Run:

• • Traseul de semimaraton e format din mai multe urcări, iar panta variază de la 5% la 25%. Poți să prinzi 1km de urcare cu 70m+, sau cea mai grea porțiune din a doua urcare strânge 120m+ pe 500m. Coborârile în schimb mi se pare că seamănă mult între ele, sunt echilibrate, poți recuperare destul de bine ce “pierzi” la urcare;
  • Startul și finish-ul sunt plate, în zonă deschisă. Primii 2km ai timp să te încălzești până intri în prima urcare și fiecare să se așeze pe locul potrivit la intrarea pe single track, iar ultimii 2km fugiți în zonă deschisă lasă posibilitatea să-ți dai ușor seama unde te afli în clasament și dacă merită să mai tragi sau nu pentru a câștiga sau conserva poziția pe care te afli (pentru cei mai competitivi).
  • Este un semimaraton montan din categoria de dealuri / teren variat, foarte bun pentru alergătorii de plat care vor să vadă cum este să alergi cu elevație sau pentru montaniștii care își doresc o cursă foarte rapidă, cu elevație. Este practic un fel de Semimaraton Brașov (Intersport), ediția de Prahova.
  • Avem câțiva alergători montani foarte buni care merg pentru prima dată la o cursă iar de multe ori se întâmplă să nu mai calce la a doua ediție. În schimb, există o recurență foarte bună la Subcarpați, unde Bălan Nicolae, Leonard Mitrica, Bogdan Damian, Dani Hrișcu, Robert Hajnal, Brănescu Adrian sau Bogdan Valentina au luat startul deja la câteva ediții. Mai ales știind că luna Mai e una aglomerată din punct de vedere al calendarului competițional (Eco, Transylvania, Apuseni, Brasov Marathon), pentru mine, să văd atleți foarte buni alegând să introducă Subcarpați recurent în programul competițional, este un indicator bun că lucrurile se întâmplă bine aici. Poate nu excelează la un capitol anume, dar per total este o experiență pozitivă.

Ce nu mi-a plăcut la Subcarpați Trail Run:

• În cadrul mai multor ediții, locurile la masaj au fost foarte puține, iar pentru mâncare s-a așteptat în coadă mare în plin soare. NU mâncarea a stat în plin soare, ea a fost foarte ok, ci așteptarea, mai ales că au fost zile cu 25 grade+ senine.
• Au fost ediții când s-a întârziat cu startul sau premierea. Nimic grav, dar de menționat.
• O părere complet subiectivă: la prima ediție, traseul de semimaraton a fost compus din 3 urcări, practic urcările 1-2-4 din cadrul traseului actual. Mi s-a părut mult mai fain astfel, mult mai rapid, pentru că urcarea 3 este printr-un sat, o potecă semi-invizibilă și apoi o urcare în plin soare printr-o livadă (cred?) și ceva potecă de culme pe pământ. Aș prefera oricând un 20k cu 700m+ decât traseul actual.

În acest an o să particip cel mai probabil tot la proba de semimaraton, probă la care am reușit să dobor recordul cursei în 2024. Cei 23.9km 950m+ i-am finalizat în 1:45h. Cristian Moșoiu este cel care are recordul pe traseul “scurt”, cel din 2020, reușind să finalizeze 21.1km 720m+ în 1:29h.

3. Hațeg Royal Trail – Hațeg, Hunedoara – 20.8km, 870m+ (4 octombrie 2025)

Una dintre puținele curse din zona respectivă a țării, despre care auzisem lucruri bune încă de la prima ediție (2023). Nu era extrem de departe de Brașov (3h dimineața devreme), iar ca profil am văzut că mi se potrivește foarte bine. Când am mai auzit în jur recomandarea să merg pentru că la hanul din colț au cei mai buni papanași din lume, deja fără să-mi dau seama apăream pe lista de participanți.

Ce mi-a plăcut la Hațeg Royal Trail:

• Chiar dacă vremea nu a ținut deloc cu noi, atmosfera a fost una super faină. Știam toți că o să mergem în pădure, o să fie frig, noroi, poate și vânt, dar totul a fost luat ca atare. Mi-a plăcut comentariul unui atlet care fusese și la prima ediție: “Mai mult noroi ca anul trecut n-are cum să fie!”… Well… nu știu cât a fost în 2023, dar pentru mine a fost cea mai noroioasă cursă în 2024.
• Traseul a fost cel-mai-bine-marcat pe care l-am văzut vreodată. Când am văzut harta prima dată și mi-a povestit Leonard Mitrica despre cursa de semimaraton, mi-a spus că este extrem de încâlcit, dar foarte bine marcat. Așa a și fost. Nu aveai 10 secunde timp de respiro, trebuia să fii permanent atent la schimbările de direcție. Probabil că am alternat urcarea cu coborârea de cel puțin 20-30 ori. Foarte fain!
• Organizatorii au dat premii în bani pentru fiecare categorie de vârstă, chiar destul de consistente, nu doar 50 – 100 lei. Apreciez mult asta, deoarece atleții care prind categoriile de vârstă foarte rar ajung să prindă podium la open și se pot simți cumva excluși, ca și cum podiumul lor e doar onorific. Astfel toată lumea care a muncit pentru un loc pe podium a fost răsplătită pentru efortul depus.
• Punctul de alimentare de la start-finish bogat, chiar și degustare de vin, dulcețuri, brânzeturi locale.
• Papanași geniali și ciorbe foarte bune, la Popas Zimbrul, chiar la câteva minute de start cu mașina. După concurs nu știu dacă am avut masă mai bună! (poate doar la Urme pe Play)

Ce nu mi-a plăcut la Hațeg Royal Trail:

• Masajul a fost foarte bun, dar cu timp de așteptare chiar și de o oră. Cei care se ocupau își făceau foarte bine treaba, dar fiind o singură masă de masaj, nu știu dacă mai mult de 15-20 concurenți dintre toți participanții au avut posibilitatea să facă.
• E foarte ciudat să iei startul din oraș pe străzi complet neasfaltate, pline de gropi. Sigur că nu este vina organizatorului că nu el se ocupă de asfaltări, dar știind că un concurs este unul dintre cele mai bune moduri de a aduce oameni pentru prima dată în oraș, impresia lăsată nu este una wow.
• Toaletele prea apropiate și evidente față de zona de start-finish, kit-uri, zona de încălzire. Le-aș fi pus o idee mai retrase.

4. Vrancea Montană Run – Păulești, Vrancea – 20.7km, 600m+ (început de septembrie)

Trebuie să recunosc, am ajuns la această cursă pentru prima dată astfel: “Vezi că e o cursă gratis, fără taxă de concurs, la o oră de Brașov. N-ai nimic de pierdut, îți faci tempo-ul de sâmbăta în cursă și aia e.” Așteptările au fost foarte scăzute, dar realitatea diferită. Am întâlnit un concurs organizat de Salvamont & autoritățile locale pentru a promova zona cu taxă de concurs inexistentă pentru a atrage lumea și chiar le-a reușit.

Ce mi-a plăcut la Vrancea Montană Run:

• Taxa 0 a fost în 2023. În 2024, am plătit foarte puțin oricum, 100 lei sau sub. Dar nu mi-a lipsit absolut nimic, marcajul a fost foarte ok, punctele de alimentare / hidratare bine așezate, premii în bani (nu mari, și plătite exact cât au anunțat, nu la jumătate), kit foarte ok.
• Una dintre puținele posibilități de a ajunge în zona respectivă. Este foarte frumoasă și cred că 50% ca preț față de stațiunile mai populare (și 20% față de Poiana Brașov).
• Chiar dacă nu existau deloc locuri de parcare, au stați mulți polițiști locali foarte amiabili care ajutau cu parcarea într-o zonă de poieniță. “Fă rai din ce ai.”
• Nu sunt neapărat cel care apreciază astfel de momente la un concurs de alergare montană, dar mulți au fost încântați de spectacolul de muzică populară, balade,  folk și ansamblurile de dansuri. Bănuiesc că artiștii erau de-ai zonei și am impresia că concursul coincide și cu weekend-ul când se serbează zilele orașului Păulești, Vrancea, locul de desfășurare al competiției.
• În afară de primii 3km care au fost puțini mai tehnici, restul din concurs este preponderent pe forestier, deci pantofii pot să fie unii ce tind mai mult spre cei de plat (dar totuși în continuare de montan, ca să respectăm regulamentul). De exemplu se poate fugi cu un Hoka ATR Challenger și nu doar cu La Sportiva.
• Un bonus este că sunt foarte puține concursuri în Moldova sau în apropiere de Moldova, iar acesta este unul dintre ele.

Ce nu mi-a plăcut la Vrancea Montană Run:

• Se intră mult prea repede pe single trail, cam la 1 – 1.2km față de start. S-au format coloane chiar și pentru atleții din prima parte a cursei (primii 10 – 20), iar în spate nu mai zic. Poate o idee ar fi să existe start diferit pentru semi și pentru cros.
• În ediția 2023 nu am întâmpinat problema asta, dar în 2024 am văzut minim 6-7 urși pe drumul de mașină dus – întors dinspre Brașov, chiar în apropierea zonei de concurs. Clar că nu au nicio vină organizatorii, dar unul dintre motivele pentru care am fugit tare a fost să ajung cât mai repede la finish. Cred că ar fi fost ok o mică instrucție legat de ce ar trebui făcut la întâlnirea cu urșii, poate ceva de protecție adăugat în echipamentul obligatoriu.

În 2023 am alergat alături de Silviu Stoica tot concursul și am finalizat cursa împreună, timpul respectiv fiind recordul competiției: 1:31h / 20.7km 600m+.

5. Trascău Trail Run – Rimetea, Alba  – 23km, 1430m+

În ultimii ani, dacă am fost întrebat “Care este concursul tău favorit din România?”, am fost foarte constant în răspunsul Trascău Trail Run. Din păcate după edițiile din 2020 și 2021, au urmat 2 ani în care nu am putut fi prezent la start și abia așteptam 2024. Am tot așteptat, iar zvonurile s-au adeverit, concursul nu se mai ține. Era un concurs plăcut de multă lume, într-un sat superb (în genul Viscri), la baza Pietrei Secuiului. Genul de loc unde te poți caza la săteni, perfect pentru a te retrage câteva zile din aglomerația urbană. Am înțeles că este destul de populară zona printre clujeni și sibieni.

Ce mi-a plăcut la Trascău Trail Run:

• Satul este superb. Multe străzi cu piatră cubică, pietonale. O fântână în centrul satului, foarte multe pisici și o vedere superbă către Piatra Secuiului. Chiar te simțeai ca într-un sat desprins din povești.
• Cursa era un mixt între urcări de 30% printr-un horn pietros, foarte rece și umed (prima urcare), pasaje de plat fals în urcare imediat după coborâre abruptă, alergat pe lângă cetate, urcare pe o albie de râu, zone tehnice, zone alergabile. Aveai cam tot ce îți doreai.
• Un kit bogat, taxă de concurs decentă, puncte de alimentare dese, zona de start-finish mare, în jurul fântânii. Da, îi ajuta foarte mult și zona, dar și ei au gândit totul foarte bine.
• Plin de fotografi care au făcut poze absolut superbe.
• Cel mai calitativ tricou de concurs primit până acum. Dovadă că și Leonard Mitrica apare cu el în ultimele postări de la Semimaraton Brașov (Intersport). 😀
• Premii imense pentru un concurs din România, de la cross și până la maraton. Din ce îmi aduc aminte, undeva la 3000 lei locul 1 maraton, pe la 1500 – 2000 lei la semi, iar la cross poate pe la 800 – 1000 lei. Un fond de premiere foarte generos, cum doar pe la EcoRun Moieciu am mai văzut. Sigur că ajută să ai sponsor Porsche sau NTT Data. 
• Am fost surprins să descopăr o zonă complet necunoscută pentru mine. Zonă așa faină, la cursele unde am participat, am mai descoperit la Ciucaș, EcoRun Moieciu, Urme pe Play.

Ce nu mi-a plăcut la Trascău Trail Run:

• Faptul că nu se mai organizează. În afară de asta, sincer, nu mi-a sărit nimic negativ în evidență. Poate am auzit ceva discuții legat de cursele copiilor că nu au fost suficiente medalii, sau că au fost / n-au fost premiate primele locuri, dar chiar nu sunt sigur.

Este ianuarie 2025 și știu că Trascău Trail Run anunța înscrierile prin primăvară, chiar începutul verii. M-aș bucura ca 2024 să fi fost doar o pauză și să revină cu forțe proaspete (adică probabil să găsească sponsor principal, în general acesta e motivul pentru care foarte multe curse nu se mai țin) și să ne bucurăm în continuare în alergare de Piatra Secuiului. 

Cel mai bun timp al meu pe acest traseu este din 2020, 2:06h pe 23km 1430m+, venind la acea vreme la doar o secundă de Cristian Moșoiu care a setat și un nou record al traseului. La ediția din 2021 Leonard Mitrica a mai tăiat un minut, ajungând recordul actual la 2:05h.