Rus Andra la Istria 69km: Când finalul este mai puternic decât mijlocul
Articol scris și trăit de Andra Rus – atlet TrailRunning Academy, antrenat de Vlad Jegan
O analiză a debutului la distanța de 69 km în cadrul Istria 69km, marcat de contrastul brutal dintre antrenamentul pe ninsoare și căldura neașteptată a traseului. Deși segmentul central (km 20–35) a adus momente critice și gânduri de abandon, disciplina în nutriție și rezistența psihică au permis o revenire spectaculoasă. Cursa s-a încheiat cu un progres constant pe ultimii 15 km, confirmând eficiența antrenamentului prin capacitatea de a menține ritmul de alergare până la sosirea în Umag, înainte de apus.
© foto > Sportograf
📍 Istria 100 by UTMB 2026
⏱️ Timp: 9h42min28sec
📏 Distanță: 69km
🏅 Locul 43 open feminin / Locul 16 categorie
În teorie, cursa de 69k de la Istria părea alegerea perfectă pentru prima încercare la o distanță de peste 50k, cu o diferență de nivel abordabilă și poteci prietenoase. Am subestimat însă căldura; deși maxima zilei arăta 17°C, cu soare non-stop s-a simțit mult mai cald. Din Cluj plecasem pe ninsoare, având la activ doar puțin heat training la saună.
Am ajuns cu bine la start, am avut timp de încălzire și am plecat mai din spate. Până la primul punct de alimentare totul a fost ok, deși traseul a fost destul de aglomerat, cu mai multe zone unde s-au creat blocaje și timpi de odihnă forțată. După primul punct eram cu câteva minute în spatele “Planului A”, dar părea totul sub control.
Punctul critic: km 20 – km 35
Apoi a urmat cea mai grea porțiune a cursei: de pe la kilometrul 20 până la punctul de la Livade (km 32) și urcarea de după el. Căldura și lipsa de forță pe urcări m-au făcut să mă gândesc că nu o să mai fac niciodată o cursă atât de lungă și că poate ar fi mai bine să mă retrag în punctul de la km 32.
Nu am luat bețe, ceea ce cred că mi-a făcut viața puțin mai grea pe urcare, dar m-a ajutat faptul că am avut mâinile libere; astfel, m-am putut ține de planul de nutriție, chiar dacă nu a fost ușor de consumat alimente pe temperatura de afară.
Revenirea și finalul
Abia după km 35 mi-am mai revenit, știind că am trecut de jumătate, că mare parte din urcări erau gata și că urma să mai scadă temperatura. De aici am început să alerg și m-am simțit tot mai bine, mai ales că așteptam coborârea de pe ultimii 15 km. Aceea nu e, de fapt, chiar o coborâre — mai ales dacă ești obosit — ci un drum lung pe câmpurile de pe lângă Umag.
M-am bucurat că, după ce am trecut de km 50, încă mai puteam alerga în timp ce multă lume începuse să meargă; deci, antrenamentul a funcționat! Per total, mi-aș fi dorit să fie două jumătăți mai echilibrate, dar e o senzație excelentă să te simți mai strong la final decât la mijloc.
Scopul meu a fost să termin măcar înainte de apusul soarelui. Este ironic, având în vedere că soarele m-a chinuit atâta, dar am reușit! 😊
Long runuri
5 gels Maurten 100, 4 geluri beta fuel, 4 geluri Maurten 100 caf
Nutriția in prima parte.
Căldura care a făcut urcările sa se simtă foarte grele, am ales și să merg fără bețe
Pe la km 20 când m-am simțit rău și mi-am dat seama cât mai e, fiind deja pe planul c. Am mers mai departe.
