Paul Sălăgean la Lady’s Rocks: Povestea urcărilor câștigătoare și a coborârilor cu dureri de ficat
cu sprijinul:
Articol scris și trăit de Paul Sălăgean – atlet TrailRunning Academy, antrenat de Hajnal Robert
Lady’s Rocks 48K a fost pentru mine o cursă trăită intens, plină de emoții, provocări fizice și momente de recunoștință profundă. De la urcările susținute pe Rarău și Giumalău, până la coborârile care mi-au testat limitele și durerile apărute pe parcurs, fiecare kilometru a purtat o lecție. Susținut de prieteni, de alergători care mi-au fost alături și de gândul că la finish mă așteptau părinții, am continuat mereu înainte. Cursa mi-a învins fricile legate de urcările lungi și mi-a arătat că prin antrenament, răbdare și încredere în sine poți trece peste orice obstacol. La final, îmbrățișarea părinților și bucuria de a fi dus până la capăt această provocare au transformat Lady’s Rocks într-o experiență neprețuită, pe care o voi purta mult timp cu mine.
© foto > Getpica Web
📍 Bucovina Ultra Rocks 2025 – Lady’s Rocks
⏱️ Timp: 07h02min23sec
📏 Distanță: 48km
🏅 Locul 13 open / Locul 2 categorie
Lady’s Rocks 48k a fost pentru mine o cursă la care am strâns destul de multe emoții, dat fiind faptul că la finish aveau să mă aștepte și părinții, lucru pe care mi-l doresc să se întâmple la fiecare alergare sau să fie cineva drag acolo.
Cursa a început destul de bine. Urcările mergeau bine, coborârile la fel, iar undeva pe la pârtia Rarău deja începuse să se facă o delimitare între alergători. Am continuat cu pași mărunți, împins de bețe și tot lăsam în urmă alergători. Ajuns pe Rarău îmi era groază de coborâre, pentru că nu este preferata mea, dar alături de Vlad din Iași tot am povestit și a trecut și aceea.
Facem refill înainte de urcarea spre Giumalău și scoatem gelul minune la înaintare, pentru că ne așteaptă o urcare lungă. Împins de bețe tot reușesc să depășesc alergători, aproximativ 7 până la terminarea urcării, ceea ce mă face tare încrezător și mândru totodată. Începe coborârea de pe Giumalău care mă prinde cu ușoare dureri de splină. Respir și inspir adânc, mă hidratez și alimentez corespunzător până la următorul CP, când iau câteva minute de pauză să-mi revin.
A trecut o vreme, dar până la următoarea coborâre mai abruptă mă doare și ficatul, ca să fie combo-ul perfect. Cu niște coborâri mai înfrânate, aștept să vină Runc-ul pe care sincer nu l-am mai privit așa cu groază după ce am văzut ce poate și Giumalău. Încet, cu pași mici și împins de bețe reușesc să depășesc câțiva alergători, dar apoi pe coborâre unul dintre ei m-a luat.
Ficatul și splina nu m-au lăsat să am un finish în viteză. Nu am fost supărat, m-am bucurat foarte mult de cursă, m-am simțit bine, am fost recunoscător pentru ceea ce am reușit, iar mesajele prietenilor din timpul cursei și finish-ul când îți iei părinții în brațe sunt de neprețuit.
Înainte de cursă aveam mereu o frică de aceste curse cu urcări lungi și interminabile, dar prin antrenament mult și specific poți să treci peste aceste obstacole.
Antrenamentele de power hike si hill repeat deși power hike nu mi-a plăcut deloc 😅
2 felii de pâine cu unt și miere
8 geluri SIS beta fuel = 320g CHO si 2 geluri SIS nootropics = 80 g CHO
Hidratarea, echipamentul, alimentația precursă
Dureri de ficat și splină pe coborâri
La penultimul punct de hidratare și alimentare am ajuns destul de avariat, cu dureri tot mai mari de splină și ficat. Am pierdut și două poziții din câte țin minte. M-am așezat pe un scaun și am luat câteva minute pauză. M-am hidratat, m-am alimentat și am reușit să îmi revin.
Mi-a mers foarte bine urcarea de pe Giumalău, am întrecut foarte multe persoane, m-am simțit extrem de bine, dar când a venit coborârea, cu dureri de splină, nu a fost prea bine.
