Vlad Zelinschi la Transylvania 50km: Cum să supraviețuiești schimbărilor climatice la munte

📍 Transylvania 100 2026 – T50
⏱️ Timp:  9h50min
📏 Distanță: 50km
🏅 Locul 115 open / Locul 60 categorie

Emoțiile legate de cursă au început cu câteva zile înainte, în timp ce urmăream starea vremii și în mintea mea se acumulau diverse scenarii legate de cum voi putea manageria ore întregi pe ploaie pe un teren tehnic și dificil. În dimineața cursei emoțiile s-au risipit și am pornit încrezător în cursă, cu planul de a nu forța prima jumătate, să mai am resurse pe final. Mai uşor de zis decât de executat, primii kilometri fiind parcurși mai repede decât am planificat. Pe primele urcări am resimțit gambele arzând și nu credeam că voi putea menține ritmul, însă odată ajuns la altitudine considerabilă am fost împins de condițiile meteo să continui și am avut un pace respectabil, devansând mulți participanți fără să resimt un efort în plus. Sigur, am avut grijă și la nutriție și hidratare. Zăpada rece din vârf îmi ardea gleznele și acolo am încercat să parcurg cât mai repede porțiunea, să revin din nou la o altitudine joasă cu vreme mai prielnică. Zis și făcut, odată coborât și vremea a început să fie frumoasă și am avut parte de un moment de relaxare în care am considerat că ce a fost mai greu a trecut, și până la km 40 m-am bucurat cu adevărat de cursă și de peisaje.

Ultimii 10 km au fost un roller coaster deoarece nu mai reușeam să fiu la fel de eficient și nu îmi doream decât să mă văd trecut de finish. Am tot alternat momente în care depășeam și eram depășit de aceiași concurenți, și demoralizator a fost când un coleg alergător ce a stat în spatele meu toată cursa m-a depășit fluierând pe ultimii 5 km, iar eu nu am mai reușit să țin pasul. Apoi au început probleme digestive, eram balonat și nu reușeam să elimin gaze, și atunci nu am mai putut controla nici nutriția, însă la km 48 am reușit să înghit un gel și am reușit să mai avansez câteva poziții ca să termin cursa în sprint și să câștig 3 poziții. Cel mai mare obstacol pentru mine a fost propriul fir al gândirii, cu care m-am luptat toată cursa pentru a-mi putea menține optimismul, și la minute bune după ce am terminat cursa am realizat că am reușit acest lucru și nu am avut momente negre. Spre surprinderea mea, privind retrospectiv, cred că am gestionat cursa excelent, însă corpul nu a reușit să se ridice la același nivel: am suferit puțin la ultimele coborâri și nu mai puteam menține un ritm satisfăcător, atunci am pierdut minute bune și am fost depășit de câțiva alergători. Cursa mi-a schimbat perspectiva asupra propriilor limite și mi-a arătat punctele slabe și punctele forte și cred că sunt capabil de mai mult și asta vreau să îmi demonstrez la BUR la proba de 72 k.