De Ce Alerg. O mărturisire. Florin Alexandru

Alergarea este magică din toate punctele de vedere și spun asta pentru că inițial am început să alerg pentru a consuma emoția – Florin Alexandru

Eram frustrat, supărat, „învins”, dezamăgit de modul în care a decurs viața mea.

Dar prin decizia de a ieși din nou și din nou la alergat mi-am făcut un imens serviciu pentru că a început munca la ceea ce urma să devină o operă de artă, propriul meu comportament.

Era perioada când am înțeles că acest comportament al meu este o sumă de obiceiuri construite în timp de către un om fără prezență în propria viață.

Era ca și când trăiam viața altei persoane.
Eram total inconștient de efectele acțiunilor mele, nu îmi asumam comportamentul și eram imatur emoțional.

Un copil în corp de adult.

Așa că venise vremea să fac ceea ce trebuia.
Eram după o depresie cruntă în care apogeul a fost reprezentat de gândul simplu, dar puternic în care mi-am spus:
„Oare mai are sens să trăiesc?”

Și de acolo, de jos, a apărut de nicăieri speranța:
„Dacă emoțiile pot să mă doară în asemenea hal, oare în sens opus, ce ar putea să îmi ofere?”

Din acel moment a început totul și am conștientizat că luasem decizia de a-mi construi o operă de artă din propriul comportament.

Îmi doream ca fiul meu să fie mândru de mine.

M-am pus pe treabă numaidecât și printre primele informații găsite mi se spunea că ceea ce am de făcut este să muncesc, să tac și să mă joc cu ceea ce fac pentru că voi ajunge la succes într-o zi dacă fac „ceea ce trebuie”!

Un citat al lui Albert Eiinstein ce spunea ceva de genul:

Succes = Z + Y + X
Unde Z este muncă, Y este să tac ș X este joacă.

Ei, mi-am dat seama că tot ce am de făcut este să fac ceea ce trebuie.
Mi-am făcut pentru prima dată o practică zilnică ce includea activități pentru fiecare „corp” din ceea ce eram eu: fizic, rațional, emoțional și spiritual.

Pentru cel spiritual luasem decizia după lungi căutări să practic respirația conștientă și meditația, pentru cel emoțional să îmi dezvolt inteligența emoțională, pentru cel rațional să învăț ceva nou în fiecare zi, iar pentru cel fizic să fac sport, mai exact să alerg.

Așa a început cel mai durabil și important obicei al meu, alergarea.
La început alergam de circa 3 ori pe săptămâna, dar după ce începusem serios, alergam de 6 ori pe săptămână cu o singură zi în care nu alergam.

Am transformat alergatul în cel mai frumos mod de a-mi dezvolta reziliența, adică să îmi amân recompensa până la finalizarea sarcinii în care eram angrenat..

Iar a amâna recompensa presupune să fac ceea ce trebuie.

La început au fost 2 kilometri, apoi 3, apoi 4, apoi mai bine de un an am alergat 6 km.

Doar că de la un timp de 6 minute per kilometru, am început să alerg cu 4 minute și 20 de secunde.

Apoi am mărit distanța la 10 kilometri.
Și din vorbă în vorbă pe când mergeam pe Moldoveanu, un prieten mi-a spus că urmează un concurs la Bran în care se aleargă maratoane montane și că pot alerga distanțe lungi, de exemplu 50 de kilometri.

Imediat după ce am auzit de un asemenea concurs, m-am înscris., doar că au fost probleme pentru că nu aveam alte concursuri și a trebuit să mă rog de organizatori să mă lase să particip la un Ultramaraton de 50 de km.

Nici măcar nu știam că am ales de prima dată un Ultramaraton de 50 de kilometri, dar mi se părea o distanță bună de alergat.

L-am alergat pe tot și a fost ceva de vis, nu îmi venea să cred ce se întâmplase în timpul cursei.

Mintea mi-a spus de nu știu câte ori să renunț, corpul fizic suferea și mă îndemna să mă opresc, mă implora să nu îl mai chinui.

În schimb, emoțiile erau în echipă cu mine și mă ajutau clipă de clipă.
Poza este făcută într-un moment de extaz, un moment în care cu toate că totul era potrivnic, eu eram în inimă și mă bucuram de tot ceea ce se întâmpla acolo.

O atitudine ce o repet ori de câte ori alerg pentru că acesta este motivul pentru care reușesc să îmi cultiv reziliența și emoțiile sunt cele ce mă ajută de fiecare dată.

Între timp am învățat ce pot să îmi ofere emoțiile dacă sunt în cealaltă parte a depresiei.

Am învățat să trăiesc frumos și alergarea a fost tot timpul acolo să mă ajute.

Am ieșit la alergare indiferent de vreme, m-am bucurat de clipele de singurătate și am celebrat fiecare alergare ca pe o oportunitate să fac ceea ce trebuie.

Am lăsat corpul să îmi arate cum să alerg, am reușit astfel să îmi cunosc corpul fizic, să mă conectez cu el ori de câte ori terminam o alergare primeam un cadou sub forma unui cocktail de hormoni: serotonină, oxitocină, dopamină, șamd.

Alergarea este mult mai mult decât pare, este un instrument prin care eu îmi ofer mie însumi educație.

Este un instrument de așezare a emoților, este momentul în care stau cu mine în prezent fără niciun gând și pe deasupra, respir conștient, practică pentru corpul spiritual.

Mai știți vreo altă activitate ce să vă ofere atât de multe beneficii în același timp?

Ei, și dacă asta se întâmplă pe munte și lași muntele să fie în tine ș tu în munte reușind să te conectezi cu el, totul este minunat.

Simți cum te ia Dumnezeu în brațe.

Și când te gândeșt că totul a început cu doi kilometri într-un moment ce aveam nevoie să scot furia din mine.

Sunt recunoscător pentru tot ce am învățat datorită alergării.

Comportamentul meu astăzi?

O operă de artă prin care pot construi orice obicei îmi doresc pentru că știu cum să îmi amân recompensa datorită alergării.

Probabil cel mai bun mod de a-ți pune pofta în cui și a te îndestula la finalizarea oricărui proiect.

Iar viața se măsoară în proiecte realizate și finalizate.

Mai spun că primul Ultra a fost în anul 2018, iar în 2020 a fost prima calificare la UTMB, adică cel mai renumit Ultra din lume, un fel de Ligă a Campionilor la fotbal, acolo unde un român fain, Robert Hajnal a reuși să se claseze pe locul 2 în anul 2018, o performanță uluitoare pentru noi toți, alergătorii cu vise.

Hai la o alergare, trebuie doar să ieși și o să vezi cât de multe vei primi dacă observi cadoul stând în prezent.

Dă-mi un semn că poate ne vedem pe munte obosiți, dar fericiți că facem „ceea ce trebuie”.


Florin Alexandru

Analist comportamental, autor de bestseller și singurul român acreditat Paul Eckman International

Florin Alexandru - Transilvania 50km
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *