Silviu Stoica: ,,Sportul mă echilibrează fizic și psihic."

Nu puteam avea o serie de interviuri cu atleți români care fac performanță fără să vorbim și cu Silviu Stoica, câștigător Belgrade Marathon, vicecampion Național la proba de maraton și fost... fotbalist. Un interviu care îndeamnă la cunoașterea de sine, practicarea sportului în mod inteligent și o nutriție adecvată, mai presus de toate.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Începutul carierei

În urmă cu 2 ani, îmi aduc aminte că vedeam pe Strava că alergai iarna 70km la 4:10/km alături de Iulian Filipov. De atunci, ați apucat-o cumva pe drumuri diferite, tu ajungând să câștigi maraton după maraton, iar el ultra-uri. Ai descoperit că îți place să alergi mai mult 42km, sau e doar o etapă în drumul spre curse mai lungi?

Deși primul sport practicat a fost fotbalul și aveam pregătire atletică pentru distanțe scurte, după 10 ani de pauză sportivă am considerat la acel moment că sunt prea „bătrân” să mai pot dezvolta viteza. Astfel am ales ce am considerat eu că mă avantaja și am ajuns să alerg câte un long run la fiecare sfârșit de săptămână. Adăugând cam 5-10km de la o săptămână la alta nu mi-a luat mult până ce am ajuns să alerg 70km.

În același timp antrenamentele de intervale erau nelipsite și de fiecare dată le încheiam plin de adrenalină dar și cu sentimentul că aș fi putut să le fac mai rapid, lucru care ulterior s-a concretizat.

Așa am ajuns să îmi fac timid loc în proba regină a atletismului, proba în care nu visam să ajung vreodată să alerg sub 2:30h, însă iată-mă acum fixându-mi noi praguri de depășit de la o cursă la alta!

2021, pe podiumul Belgrade Marathon

Totuși, 2 maratoane de șosea în 8 zile: Bucharest International Marathon – 2:26h – loc 2 național (4 open), Wizz Air Marathon Cluj – 2:32h – loc 2. Care e secretul pentru a fugi ~3:30/km timp de 42km?

 

Ar fi fost mult mai ușor să fie un simplu secret, însă în ceea ce mă privește este un cumul de factori.

Antrenamente calibrate foarte bine de domnul Ioan Moisa (CSU Știinta București), realizate de mine cu maximă perseverență, dar și adoptarea unei nutriții sănătoase și mai ales a unui stil de viață sănătos cu rigoare și multe privațiuni.

Transformări

Ai avut parte de o transformare fizică foarte frumoasă cu ajutorul alergării. Ce alte beneficii a adus sportul de anduranță în viața ta?

 

După cum se vede și în imagini, sportul mă echilibrează și fizic și psihic.

În cei 10 ani de sedentarism în care am renunțat la fotbal și până să mă apuc de alergat m-am îngrășat foarte mult, ajunsesem să nu mă mai simt bine în propria piele fiind mult prea permisiv cu propria persoană, cel puțin dpdv alimentar. Direcția în care mă duceam era cu siguranță una greșită.

Mi-a luat destul de mult să realizez asta însă în cele din urmă am tras o linie, mi-am fixat niște principii pe care în ciuda opresiunii celor din jur am reușit să le respect cu maximă dârzenie și astfel în prezent sunt și sper eu să continui să fiu, rezultatul lor pe termen nedeterminat.

A fost o onoare și o confirmare atât pentru mine cât și pentru cei care nu au crezut în mine. Tricoul naționalei nu se refuză!

Prima reprezentare a României știu că a fost la Campionatul Balcanic de Maraton, în primăvara lui 2021, într-o cursă grea, cu diferență de nivel considerabilă (pentru o cursă de șosea) și vânt puternic. Acolo ai simțit că ai depășit cele mai multe limite, sau există o altă experiență de care ești mai mândru?

A fost o onoare și o confirmare atât pentru mine cât și pentru cei care nu au crezut în mine. Selecția în lotul național de maraton în ciuda faptului că a venit într-un moment când mulți nu și-au mai dorit să aplice la convocator.

Eu mi-am spus un simplu lucru la acel moment: ,, tricoul naționalei nu se refuză!”

Revenind la cursă, a fost o „linie” de ~5,3 km pe care am parcurs-o dus-întors de 4 ori. A fost într-adevăr greu, cu vânt puternic din față pe majoritatea urcărilor. M-am adaptat rapid la condiții și am reusit să-mi dozez efortul într-un mod aproape perfect renunțând complet să-mi urmăresc pace-ul de pe ceas.

Doar pe sprintul de final am realizat că voi fi sub 2:30h, timp pe care nu mi-l propusesem la acel moment însă de care m-am bucurat mai ales că era superior celui alergat de alți atleți români la edițiile anterioare ale balcaniadelor de maraton.

Nu aș numi-o neapărat o mândrie, însă un alt succes marcant pentru mine a fost faptul că deși am încheiat naționalele de maraton la ani lumină distanță de Alex Corneschi, însă cu avans suficient încât să-mi bat PB-ul cu 3’30”, am reușit să obțin titlul de vicecampion Național la Maraton.

Campionatul Balcanic de Maraton, 2021

Planuri de viitor

Care sunt pragurile sub care ți-ai propus anul acesta să cobori? Anul trecut știu că îți doreai maraton sub 2:30h, lucru care a fost realizat cu brio. Ce competiții / obiective sunt în plan?

Cum spuneam la început, când m-am apucat de alergare mă consideram bătrân.

Acum concluzionez altfel: realitatea este că mă simțeam bătrân din cauza sedentarismului.

În prezent poate nu mai sunt chiar ca la 18 ani, însă sunt convins că mai este loc de îmbunătățiri și cu pași mărunți voi încerca să mă bucur de fiecare dată când reușesc să realizez un nou PB.

Nu vizez o anume cursă, însă într-adevăr doresc să reușesc în primă fază un sub 2:25h, iar ulterior cu mult antrenament să ating un sub 2:20h după care mă pot retrage satisfăcut. (P.S. La cum mă cunosc totuși nu cred că o să mă țin de cuvânt.)

Spune-ne o lecție pe care ai învățat-o în ultima perioadă din sport și care nu se regăsește pe internet.

 

Aflându-ne în contextul în care totul este deja pe internet este posibil ca și ceea ce voi susține în continuare să fie deja pe undeva dar… mă risc…

Am învățat și continui să învăț să-mi ascult organismul și modul în care se adaptează noilor provocări strict prin ceea ce simt. Nu urmez niciodată planuri de alimentație sau de antrenament minune găsite pe internet și nu mă cramponez niciodată în cifre și detalii irelevante. Până la urmă suntem oameni, nu mașini, iar ca oameni trebuie să fim pregătiți și să ne găsim întotdeauna propria forță către progres și concomitent să acceptăm regresul atunci când survine, dar să luptăm în a-l limita.

Pe aceași temă
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

De pe blog.

Citește și: