Sevilla Maraton a fost prima cursă internațională. Nu întâmplător am ales Spania. E una dintre țările mele preferate, în special pentru gastronomie. Așa că maratonul a fost scuza ideală pentru a încerca toate felurile de tapas în zilele dinaintea cursei.

Abia după cursă mi-am dat seama cât de prost ar fi putut merge asta, dar noroc că am stomacul puternic, de cal. 

I am Secretariat! – vorba lui BoJack Horsman

Dar cum am petrecut foarte mult timp în restaurante, nu am avut timp să văd orașul. Am zis lasă că îl văd în timpul cursei. Da’ de unde. 

În timpul cursei nici măcar nu știam pe care parte a râului mă aflam. Vedeam doar linia verde. Sevilla e un oraș foarte fain, e în topul meu cu locurile din Spania pe care le-am văzut până acum. Așa că o să mă întorc cu siguranță. Poate nu la cursă, să apuc să și văd câte ceva. Dar maratonul Sevilla a fost o experiență reușită din toate punctele de vedere, o recomand cu drag oricui e interesat de Work (Run) & Travel!

1. Ce a funcționat la Sevilla Maraton?

Cursa a mers foarte bine datorită alimentării și hidratării aproape corespunzătoare. De obicei nu mă alimentam corect în a doua jumătate a cursei și simțeam că nu mai am energie.

De data asta am încercat să îmi bag gelurile pe gât și a meritat. Și strategia de cursă a funcționat foarte bine. Am încercat să mențin un ritm constant.

Ședința tehnică pe care am avut-o cu Robert înaintea cursei mi-a dat încrederea necesară că pot menține ritmul stabilit.

2. Ce nu a funcționat /

Ce probleme ai întâmpinat la Maraton?

Hidratarea a fost puțin dificilă. Le punctele de hidratare, apa era oferită în pahare și nu sunt obișnuit să beau din pahar.

Jumătate din apă ajungea pe mine sau pe jos.

Am încercat să iau câte un pahar măcar la fiecare punct. Și au fost foarte multe, la fiecare 2-3 kilometri. Dar totuși simt că dacă ar fi durat mai mult cursa, sau ar fi fost mai cald, hidratarea nu ar fi fost suficientă.

Începând cu kilometrul 10, am simțit o bășică în formare la piciorul stâng.

Șosetele pe care le-am luat au fost prea groase pentru temperatura de afară, și am transpirat mai tare, ceea ce a facilitat crearea ei. Totuși nu a fost atât de rău, până la kilometrul 36 când bășica s-a spart.

Ultimii 6 kilometri am încercat să calc ca pe coji de ouă.

3. Ce facem la următoarea cursă, sau până atunci, pentru a evita problemele avute? 

Ne antrenăm. Asta e evident. Dar pe lângă asta, aș testa mai bine echipamentul înainte de cursă. În special șosetele și pantofii. Poate chiar o să folosesc o pereche de pantofi speciali pentru cursă, nu aceiași cu care mă antrenez. Nu au fost prea multe aspecte care au mers prost, așa că pe lângă antrenamet și alimentare, nu am de lucrat la altceva. Poate doar să învăț să beau mai eficient apă din pahare, Dar asta nu am cum să o antrenez. Data viitoare o să îmi pun măcar un flask cu apă la mine.

4. Care a fost cel mai greu moment al cursei și cum ai trecut peste?

Probabil cel mai greu moment a fost kilometrul 36, când s-a spart beșica. Și ultimii 6 kilomtri au fost grei, deja începea să se simtă oboseala. Și startul a fost un moment dificil, pentru că era foarte aglomerat. Simțeam că merg prea încet, dar nu puteam depăși. Primii 3 kilometri am mers cu un ritm slab, dar am reușit să mă stabilizez după. Startul a fost un moment dificil mai ales din punct de vedere mental. După 3 kilometri slabi, există riscul să vrei să mergi prea repede pentru a recupera timpul pierdut. Dar am reușit să mă țin tare și nu am forțat.

5. Ce ți-ai spus când ai ajuns la jumătatea cursei, care era feeling-ul, starea ta generală?

Pe la jumătatea cursei mă simțeam foarte bine. Trecusem de primii kilometri mai lenți și reușisem să-mi stabilesc un ritm constant forte bun. Am trecut primul semi aproape în timpul planficiat, așa că și moralul era sus. Beșica de la picior era stabilă, așa că mă mai liniștisem. Muzica latino bubuia în căști, deci toate mergeau cât se poate de bine.

6. Ce piesă de echipament nu o vei mai lua la următorul concurs, ce piesă de echipament a fost foarte utilă la acest concurs?

Am plecat cu mâneci de compresie, dar după primul kilometru le-am dat jos. Data viitoare, la 15 grade nu le mai iau. Au fost utile doar cât am așteptat la coadă la toaletă înaintea startului. Un flask cu apă ar fi fost foarte util, la următoarea cursă o să-mi iau. A fost prima dată când am alergat o cursă cu căști în urechi și chiar mi-a plăcut. Poate nu am simțit atât de bine energia cursei, dar am ascultat reggaeton și am simțit energia Spaniei. Când vreau să-mi amintesc care era energia la kilometrul 28 de exemplu, e suficient să dau play la piesa pe care o ascultam atunci.

Cât de mulțumit ești de procesul de antrenament până la cursă? 10
Cât de mulțumit ești de rezultatul obținut?: 10