Publicat pe Lasă un comentariu

Istria 100 by UTMB® – Cine sunt Elitele

Devino membru activ TrailRunning Academy

Ai acces la toate articolele. Gratuit primele 15 zile. 

Istria 100 by UTMB® – Cine sunt Elitele

Capitolul 1:
LET THE SHOW BEGIN: The Istria 100 by UTMB® - Primul event din circuitul UTMB® World Series din 2022
Powered by:

datacor-green-energy-logo

Evoluând de la o cursă obișnuită, extrem de riguros organizată, la una dintre cursele de top ale anului 2022, cea de-a noua ediție a  Istria 100 by UTMB®️ este și primul eveniment din seria experienței UTMB®️ World Series din 2022 (25 de curse în 16 țări  de pe 4 continente).

Cursa, despre care se spune că reprezintă o poartă de acces în epoca medievală, v-a avea loc în perioada 8 Aprilie în Croația – peninsula Istria, cuplând ospitalitatea croată cu delicile mediteraneene și peisajul idilic ce concurează Dalmației.

Având finishul în localitatea Umag, la malul Mării Adriatice, Istria 100 by UTMB propune 5 curse

  • White 20k
  • Yellow 40k
  • Green 67k
  • Blue 128k
  • Red 168k-  dintre care cursa regină – RED 168k/ 100miles își v-a trimite ocupanții podiumului direct la cel mai așteptat event al anului, și anume finala UTMB®️ World Series – UTMB Mont-Blanc.

La startul ediției din acest an, se vor alinia o serie de atleți importanți, ce vor face din această cursă un adevărat festival al alergării montane și un deliciu pentru pasionații fenomenului, ce nu pot sta departe de fiorii competiției și de statisticile favoriților.

Evenimentul v-a putea fi urmărit în exclusivitate pe site-ul TRAILRUNNING ACADEMY, într-un format inedit, nemaiîntâlnit în România, cu informații live și poze de la fața locului pe întreaga durată a evenimentului.

Dintre favoriții cursei RED din acest an, la secțiunea MASCULIN, sunt în mod cert de urmărit cu atenție:

#1 – Robert Hajnal, 854 ITRA (Romania) 32 ani 

UTMB - Pround Altrarian

Rezultate Top: 

UTMB 2018 locul 2
TGC 2022 locul 5
MIUT 2021 locul 5
Penyagolosa 2021 locul 3
MIUT 2019 locul 4,  OMT 2020 – locul 1

datacor-green-energy-logo

Furnizăm soluții fotovoltaice integrate, la cheie, care le permit clienților noștri să genereze energie verde, accesibilă și cu mentenanță minimă, totul respectând exigențele proiectului și ale mediului înconjurător.

#2  Sange Sherpa, 835 ITRA (Nepal) 40 ani 

Rezultate top: 

Lavaredo Ultra 2017 – locul 11

UltraTrail du Cape Town 2018 – 6th,

Thailand by UTMB 2021 – 3rd

# 3  Roberto Mastrotto, 820 ITRA (Italia) 34 ani 

Rezultate TOP

Lavaredo Ultra 2021 – Locul 9 

UTMB 2018 – Locul 19

100miles Istria 2018 BLUE – Locul 1

 

#4  Boucheix Alexandre, 793 ITRA (Franta) 30 ani

Rezultate TOP: 

UTMB 2021 – 43rd, 

TGC 2019- 31st;

 

#9 Kruljac Pavle, 744 ITRA (Croatia) 35 ani 

Rezultate TOP:

100miles Istria 2018 GREEN locul 5

100miles Istria 2019 GREEN locul 6

Let the show begin!

Vlad Jegan - Author
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Top 5 curse din Aprilie 2022

Feleacu Running Hills - Hajnal si Ivanescu

Top 5 curse din Aprilie 2022

Chiar, ce tip de alergător ești? Ai calendarul competițional gata pe 1 ianuarie când toată lumea îți pregătește rezoluțiile sau îți place să alegi pe parcurs ce priveliviști admira în alergare?

Indiferent din ce categorie faci parte, noi am lăsat mai jos un top 5 curse din Aprilie 2022 (într-o ordine aleatorie) ale căror înscrieri nu s-au încheiat. Cine știe, poate ai poftă de o aventură! 

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

10.04 – Băneasa Forest Run

,,Băneasa Forest Run este un eveniment de alergare pentru amatori, cu două ediții anuale, de primăvară și de toamnă.  Fiecare ediție aduce în prim plan o organizație și o cauză socială pentru care alergătorii pot dona.”
 
Baneasa Forest Run
 

Probe

  • Family Run – 3km
  • Cros – 11km
  • Semimaraton – 21km

Bonus, o descriere marca Andrei Ivănescu

  • Spune-mi că ești din București dar ai totuși unde să alergi pe trail.
  • Singură cursă de plat unde te gândești dacă nu ar fi o idee bună să fugi cu pantofi de trail.
  • 2km de asfalt în total, sau “Doamne ajută că așa mai scad și eu pace-ul puțin!”
  • Cel mai încurcat traseu din țară dar unde se pierd totuși cei mai puțini oameni.

Singura alergare pe plat după care nu-ți faci griji de genunchi: it’s all about trail run!

 

16.04 – Feleacu Running Hills

Alergam in Feleacu (zona Livada) doua curse: Trovanti 9k si Trovanti 19k. Poti alerga ori una dintre ele, care se potriveste ambitiilor si pregatirii tale sau ambele curse in Trovanti Combo 9k+19k pentru care te vom rasplati pe masura: tricou tehnic + buff, 2 medalii si o zi de poveste !

O competitie ITRA (International Trail Running Association), UTMB – Ultra Trail de Mont Blanc. Prima cursa din calendarul Ultra Life-Trail Series® 2022.

 
Feleacu Running Hills
 
Bonus, o descriere marca Andrei Ivănescu
Hai la  Feleacu Running Hills! Aici:
– încălzirea face parte din cursă
– s-au mâncat cele mai bune fursecuri: Iris Delice, se știe
– “hills” se poate traduce în “urcarea finală seamănă a munte, nu deal”
– ai șansa să ai 2 poze de la finish dintr-o singură zi;

17.04 – Semimaraton Iași

Semimaraton Iaşi este un eveniment sportiv ce are ca scop promovarea mişcării (alergarea în aer liber) şi a unui stil de viaţă sănătos pentru un segment larg al populaţiei precum şi implicarea comunităţii locale într-o acțiune de strângere de fonduri pentru susţinerea copiilor de excepţie din mediul rural, fără posibilităţi materiale, și a copiilor pentru care supravieţuirea zilnică este adevărata competiţie.

Semimaraton Iasi

Probe

  • Semimaraton: 21,097km (2 ture de circuit)
  • Cros: 10,54km (1 tura ciurcuit)
  • Cros 5km (1/2 tura circuit)

17.04 Bucharest International 10k by Constantina Dita

“Creată la iniţiativa campioanei olimpice de maraton Constantina Diţă, Bucharest International Half Marathon and 10K este cursa care se desfășoară pe cele mai frumoase străzi din Capitală.”

Bucharest International 10k

Probe:

  • Semimaraton: 21k
  • Cros Individual: 10km
  • Cros Team 3 Challenge: 10km
  • Cursa populara: 3,5km
  • Cros Wheelchair: 10km

30.04 – Rarau Everesting

,,Ideea din spatele conceptului Everesting nu ar putea fi mai simplă de atat: alearga pe un deal până când obții 8.848 m de urcare – exact înălțimea Muntelui Everest.

Realitatea este o luptă de rezistență necruțătoare care te va împinge la limitele tale fizice și mentale. Reușeste și vei deveni membru al RARAU Everesting 8.848+ Elite Club.”

Rarau Everesting

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Antrenor Alergare TrailRunning Academy

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Să-l cunoaștem pe Hannes Namberger

Să-l cunoaștem pe Hannes Namberger

Un preview despre mindset-ul lui Hannes Namberger, filozofia de antrenament și cum a ajuns unul din cei mai valoroși ultramaratoniști montani din lume.

Interview de Robert Hajnal

Poți citi acest interview și în engleză

"

Numele meu este Hannes Namberger. Am 32 de ani și sunt din sudul Germaniei, aproape de granița cu Austria. Am început alergarea montană în 2015. 

Îmi place să alerg curse de peste 100 km. 2021 a fost un an foarte bun pentru mine. Am câștigat Lavaredo Ultra Trail din Italia, MIUT 115, și am participat la cursa UTMB de 100 de mile. 

A fost prima dată când am fost acolo. 

Am terminat pe locul șase. A fost o experiență spectaculoasă.

 

Ultrarunner // Athlete Dynafit

PRIMA INTERACȚIUNE

Hannes este unul dintre cei mai prietenoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Nu numai din comunitatea care alergă, ci dintre toți oamenii pe care i-am întâlnit vreodată. 

Cred că acesta este un atu foarte valoros pentru o persoană, îl invidiez pentru asta.

Prima dată când l-am întâlnit pe Hannes, a fost la kilometrul 25 la UTMB, unde l-am prins din urmă, era într-un moment dificil al cursei.

L-am felicitat pentru cursa Lavaredo, i-am urat o cursă reușită și i-am spus să o ia încet. A făcut-o până la kilometrul 90 când m-a depășit. Încet-încet  a ajuns în Chamonix pe locul 6.

Hannes Namberger - Post-MIUT

De la schi la pub-uri la alergare montană

Trebuie să-ți recunosc că am auzit de tine, ca alergător, pentru prima dată după ce ai câștigat Lavaredo Ultra Trail, în 2021 deși cariera ta de alergător a început cu ani în urmă. Înainte să povestim despre alergare, unde locuiești acum și care este cel mai frecventat loc de tine pentru a te bucura de o bere?

Am 32 de ani, sunt din Germania și locuiesc în Ruhpolding. Orașul este între Munich și Salzburg deci în inima Alpilor.

Lucrez ca polițist la granița cu Austria dar mă simt mai mult un alergător profesionist decât polițist. Începând cu August, anul trecut, sunt logodit cu Ida deci punctul culminant al sezonului va fi nunta în Iunie. Îmi cer scuze, dar trebuie să-ți mărturisesc că nu mă vei găsi în niciun local, consumând bere.

Nu-mi place să ies să beau și îmi e greu să-mi fac timp pentru asta. Îmi place mai mult în munți.

De asemenea îți mărturisesc că te-am urmărit după locul tău 1 la Lavaredo, după ce ai stabilit recordul de cursă, am dat scrol la tine pe Strava să văd cumm te antrenezi, interviewuri și altele. Știu că ai fost schior profesionist. Îmi poți spune mai multe despre tranziția ta de la schi la alergare și de ce ai rămas la ultramaraton?

În 2011 mi-am pus punct carierei de schior și am început cu alergarea în 2015. În anii dintre aceste două activități m-am bucurat de viață, petrecând, făcând freskiing și călătorind cu rucsacul în spate prin Asia. Am făcut toate acele lucruri pe care nu le puteam face ca schior însă când am început cu alergarea, a trebuit să slăbesc, eram foarte greoi.

Aveam cu 16 kilograme mai mult față de acum și picioarele mele de schior erau dublu față de picioarele mele de alergător. Nu am plănuit niciun moment să fac ultramaratoane, dar mi-a plăcut incredibil de mult timpul petrecut în munți.

Începutul tranziției a fost foarte reușit pentru că progresam foarte repede și apoi am auzit de o cursă de 52 de kilometri în Austria.

M-am înscris, m-am antrenat din greu și m-am bucurat de fiecare secundă. După această cursă mi-am spus „Haide încă o dată!”.

Din acel moment, alergarea a devenit noul meu sport.

HANNES și primul antrenor

Primele tale competiții cu punctaj ITRA au fost în 2015. Ai avut un antrenor încă de la începutul carierie tale?

Nu. Doar mi-am ascultat corpul și am făcut ce mă tăia capul. Să mă simt bine și să mă distrez era pe primul loc la începutul carierei mele de alergător.

Primii tăi 100 de kilometri într-o competiție au fost la CCC în 2019 și doar doi ani mai târziu ai avut cel mai bun al al tău în alergare (Lavaredo locul 1, MIUT locul 1, UTMB locul 6). Ce ai făcut diferit în 2021 și în ultimii doi ani?

În anii anteriori anului 2021 m-am antrenat fără un plan și fără o direcție anume. Ieșeam pe ușă și mă  „distram”, în natură, în munți. După 2019 mi-am dorit să fiu mai profesionist și l-am contactat pe Micha Arend, antrenorul meu din ultimii 2 ani.

"

My longest day in running shoes 👟 ➡️ 101k in 11h 48m. Yesss i did it!! I finished my first 1️⃣0️⃣0️⃣k race with many ups and downs…. but at the end i made the 12th place. Thanks to all who watched this race at the livestream.

Hannes după CCC in 2019

Care este numele antrenorului tău și cum ați ajuns să vă cunoașteți?

În 2020 și 2021 a fost Michael Arend. Acesta a avut o companie pentru atleții de anduranță. El era și alergător montan dar în decembrie 2021 a vândut compania către angajați care erau deasemenea alergători montani și el a renunțat la a face asta. Începând cu ianuarie, anul acesta, sunt antrenat de Lars Schweizer care a învățat tot ceea ce știe de la Micha Arend. Deci este o mică schimbare pentru mine, dar deocamdată sunt foarte mulțumit cu antrenorul meu

Antrenezi și tu la rândul tău alți alergători sau te focusezi doar pe alergare?

Mă focusez doar pe alergare. Nu antrenez alți atleți, dar dacă un  alergător tânăr îmi cere sfatul sunt mai mult decât bucuros să il ofer.

Care este antrenamentul tău anaerob preferat și care este antrenamentul tău preferat pentru îmbunătățirea pragului lactic?

Nu-mi plac antrenamentele anaerobe pentru că nu sunt deloc bun la asta, dar trebuie să le faci. Cel mai des fac 5×3 minute sau 4×8 minute.

Uneori fac 4×20 minute în urcare, ceea ce mi se pare foarte greu dar foarte necesar pentru ultramaratoane

Hannes Namberger, Training

Cu toții avem câte un punct în care ne lasă energia într-un ultramaraton. Ce îți spui ca să te motiveze? Ai o mantra pentru momentele grele?

Mă concentrez doar pe următorul pas, pe a înainta. Competiția este pentru mine o luptă cu propriile gânduri. Atâta tot.

Hannes Namberger pe ultimii kilometri de la MIUT, dorindu-și un singur obiectiv. Sub 14 ore, chiar dacă avea avans 40 minute față de locul 2.

Acum ești atlet Dynafit, îmi poți spune mai multe despre brand și de ce e nevoie pentru a deveni atlet în echipa voastră?

Sunt atlet Dynafit începând cu 2018 și este echipa și brand-ul perfect pentru mine. Dynafit crează produse pentru atleți de către atleți. Eu sunt în echipa PRO, ceea ce este perfect pentru mine pentru că pot să concurez unde îmi doresc. Nu e nevoie și nu trebuie să concurez într-un circuit sau o cursă anume. Ca atlet profesionist îți dorești să îți selectezi singur cursele pentru că îmi doresc să fiu la start cu cei mai buni atleți din lume. 

Dynafit îmi oferă echipamentul perfect, să concurez la cel mai înalt nivel. Un extra plus îl reprezintă „endurance studio-ul” amenajat anul acesta. Este ca o sală de fitness, dar specializată pentru atleții de anduranță. Acolo merg să-mi antrenez corpul pentru stabilitate.

Hannes Namberger - TrailRunning Academy Interview

Ce competiție te vizualizezi câștigând atunci când te antrenezi?

Toate cele patru curse. Să câștigi nu este cel mai important lucru pentru mine. Mai important decât asta este să fiu sigur că am dat tot ce am putut și că am realizat performanța maximă, în ziua respectivă.

Ce curse vei face în 2022 și pe ce te focusezi acum în antrenament?

Prima mea cursă din sezon va fi o cursă scurtă, în La Palma de 29 kilometri. 

 

Principalele mele obiective sunt: Penyagolosa, Mozart100, UTMB și Campionatul mondial din Thailanda. Acestea sunt cele 4 curse plus nunta. 

 

Focusul meu în antrenament este pe 3 părți. Urcare, plat și coborâre pentru că mă descurc binișor la toate, dar nu excelent. E nevoie să progresez continuu.

Hannes Namberger @Mariana Oliveira

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Call for comments! 

Publicat pe Lasă un comentariu

Leonard Mitrica: ,,Prima cursă internațională la care am participat a fost Campionatul Mondial de Alergare Montană”.

Leonard Mitrica - atlet Alergare Montană

Leonard Mitrica: ,,Prima cursă internațională la care am participat a fost Campionatul Mondial de Alergare Montană”.

Leonard Mitrică este unul dintre cei mai buni atleți de alergare montană din România, fapt dovedit încă la primele curse la care a participat.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Leonard Mitrica, unul dintre cei mai buni alergători montani din țară, a reușit un extraordinar loc 11 la Marathon du Mont Blanc, anul trecut, cursă la care a ținut o întreagă țară cu sufletul la gură.

Află din interviul acordat TrailRunningAcademy cum prima cursă internațională a fost Campionatul Mondial de Alergare Montană și lasă-te inspirat de imensa ambiție și disciplină de care dă dovadă!

Leonard Mitrica, atlet de alergare montana

O să începem cu o întrebare la care suntem siguri că ne poți oferi chiar 2 răspunsuri, dacă o gândești puțin filosofic: de cât timp alergi?

Oficial, de la sfârșitul anului 2015 când m-am apucat sa alerg ca și activitate recreativă, de câteva ori pe săptămână. Apoi, treptat s-a transformat într-o pasiune pe care mi-am dorit să o dezvolt cat mai mult.

Toată lumea te știe drept unul dintre cei mai disciplinați și conștiincioși atleți, dovadă fiind ascensiunea ta continuă. Anii petrecuți în cadrul sistemului de învățământ militar sunt cei care te-au ajutat să te organizezi așa bine, sau ai ales acest sistem tocmai pentru că aveai aceste calități încă de la început?

Consider că alergarea și dorința de a avea rezultate cât mai bune m-au disciplinat cel mai mult. Nu pot spune neapărat că anii petrecuți în învățământul militar m-au disciplinat deoarece când ți se impune un lucru e mai dificil decât atunci când îl faci din proprie inițiativă. Așadar, pe parcurs, am văzut că cei care au rezultate se antrenează constant și am realizat că același lucru ar trebui să îl fac și eu deoarece ieșeam destul de rar la alergat la început.

Ai apărut deodată la curse și ai început să căștigi mare parte din cursele de alergare montană din România la care ai participat. La primul mondial, top 15. Din exterior, pare că ai “ars” câteva etape. Ai avut vreodată un moment, sau poate o stare, din zona sindromului impostorului?

Nu am avut niciodată probleme legate de acest sindrom. Din contra, rezultatele foarte bune pe care le obțineam în școală și liceu la probele sportive și rezistența pe care o aveam datorită faptului că umblam mult cu bicicleta mi-au dat încrederea că am potențial și în această ramură sportivă.

În 2016 terminam pe locul 20 la Semimaraton Intersport și pe locul 9 la Ciucaș X3. Pe urmă am început să acord mai multă atenție antrenamentelor și alimentației și au început să apară și rezultatele care mi-au oferit o mare încredere că sunt pe drumul cel bun. Am participat pentru prima dată la un campionat mondial după trei ani și jumătate de antrenamente, fiind prima cursă internațională la care am participat.

Lotul de la Campionatul Mondial de Alergare Montantă

Cât este talent, dar cel mai important, cât din ceea ce vedem este muncă? Care este atuul de care te folosești în prezent cel mai bine, dar pe care l-ai cultivat fără să-ți dai seama pe parcursul copilăriei?

Munca pune în valoare talentul așadar una fără alta nu prea funcționează. Sunt o persoană muncitoare iar mare parte din rezultate se datorează acestui lucru, reușind să îmi pun în valoare potențialul. Bineînțeles, sunt sigur că m-a ajutat și gena pe care am moștenit-o dar toate abilitățile au fost dezvoltate prin muncă. Atuul pe care l-am cultivat de mic e să duc întotdeauna lucrurile până la capăt. Astfel mă pot mândri cu o rată scăzută de abandon în curse sau la antrenamente.

Voiam să întreb ce surprize pregătești pentru 2022, dar am realizat că ar fi superficial să le numesc așa. Deci la ce rezultate frumoase să ne așteptăm anul acesta?

Tot timpul îmi doresc să progresez de la un sezon la altul și mereu îmi doresc să obțin cel puțin rezultatele din anii anteriori. Îmi doresc să obțin rezultate mai bune la competițiile internaționale și să pot ajunge in top 10 la Campionatul European și Mondial de Alergare Montană.

Ai avut 2 curse vara trecută unde ai pierdut din păcate câteva poziții importante în ultima parte a cursei. Care este lecția cea mai importantă pe care ai desprins-o din aceste experiențe?

Pot spune că mi-am supraestimat forma fizica și prima parte am alergat cu cei mai valoroși alergători, plătind pe urmă aceasta greșeală. Însă în modul acesta am reușit să îmi cresc limitele sa alerg peste nivelul la care eram obișnuit să o fac.

Leonard Mitrica, atlet alergare montana

OCC-ul a fost doar un maraton mai lung, sau un primul pas important spre ultra?

Deocamdată prefer să mă concentrez pe curse până în 50-55km unde îmi pot pune în valoare majoritatea calităților motrice: forța, viteza și rezistența. Pe viitor voi încerca și câteva curse de ultra însă când voi lua această hotărâre, voi crește treptat distanțele parcurse în cadrul competițiilor.

Ultima întrebare, care e de fapt o rugăminte: top 3 cărți care te-au ajutat în cariera sportivă.

Atomic habits -James Clear
Eat&run – Scott Jurek
Alimentația sportivilor amatori și de performanță – Renee McGregor

Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

ANDREI IVĂNESCU

Sunt ghidat de o dorință arzătoare de a deveni mai bun cu fiecare zi. Atât în alergare, cât și în alte aspecte ale vieții. Cred în în succesul rutinelor. Sunt făurit cu un spirit competitiv aproape fără limite. Acestea sunt parte din „echipamentul” de alergare pentru fiecare antrenament, plus muesli.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Cornel Sava: ,,Alerg și pentru că îmi aduce aminte de mine când eram copil”

Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Cornel Sava: ,,Alerg și pentru că îmi aduce aminte de mine când eram copil”

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Cornel Sava este antreprenor și aleargă din 2018, după participarea la Școala de Mers pe Munte, proiectul Tășuleasa Social. 

Cu ocazia aniversării primului an de colaborare, i-am luat un interviu, pentru că povestea lui, mai mult decât inspirațională, merită cu adevărat împărtășită.

Se spune că viața în sine este un maraton. Și atunci de ce mai alergăm și la maratoane? De ce montan?

Sportul a fost întotdeauna o parte din viața mea. În clasele primare am practicat tenis timp de 4 ani, dar în clasa a 5-a m-au retras părinții din cauza notelor mici de la școală și de atunci am rămas cu un gol în mine, pe care am reușit să îl acopăr abia după ce am descoperit alergarea în 2018. Chiar dacă nu am practicat o bună perioadă de timp am urmărit îndeaproape mai multe sporturi, printre care: tenis, baschet, fotbal și Formula 1.

Ca să răspund la întrebare, alerg maratoane montane dintr-un motiv foarte simplu: pentru că îmi place, pentru că mă face fericit și pentru că îmi aduce aminte de mine când eram copil, când abia așteptam antrenamentele de tenis.

E un hobby pe care îl fac cu pasiune. Nu trebuie să trag de mine ca să ies la antrenamente, dimpotrivă. Mai mult de atât, am zile când mă pierd cu orele încercând să învăț cât mai multe despre asta: fie că mă uit la documentare, citesc cărți, ascult podcasturi sau caut echipamentul cel mai potrivit. 

Cu toții avem limite, iar de multe ori sportul de anduranță ne demonstrează că se mai poate puțin, când credeai că nu se mai poate. Ce limite ți-ai depășit o dată cu alergarea? 

Alergarea m-a făcut să realizez că dacă reușesc să controlez acea voce interioară care te face să te îndoiești de capacitățile tale, ești capabil de foarte multe lucruri. Cred că asta e cea mai importantă limită pe care am reușit să o depășesc datorită acestui sport. Iar la pachet cu acest echilibru mental a venit încrederea în sine și o mai bună capacitate de concentrare.

Se spune că e bine să investești în pasiuni, dar tu ai dus asta la un cu totul alt nivel. O să spun doar asta, și te las pe tine să completezi: o bornă are numele tău scris pe ea. Ne spui mai multe?

În august 2018 am fost selectat să particip la Școala de Mers pe Munte, un proiect Tășuleasa Social. Experiența celor 4 zile, două în campusul Tășu și două în munții Călimani, unde am urcat în premieră pe Vârful Pietrosu (2.100 m) și am dormit pentru prima oară la cort, a avut un impact foarte mare asupra mea. Deși multă lume nu știe asta, atunci am decis că drumețiile și alergările montane vor face parte din viața mea pentru totdeauna. Pur și simplu m-am îndrăgostit definitiv de munte datorită oamenilor faini pe care i-am cunoscut acolo. Tot atunci am decis că voi face tot ce îmi stă în putință să susțin, atunci când resursele îmi vor permite, cel puțin unul dintre proiectele Asociației Tășuleasa Social.  

Și acest moment a venit în martie 2021. Prin MC CLEAN, firma de curățenie pe care o administrez de mai bine de 14 ani, am reușit să achiziționez un kilometru, din cei 1.400, pe care îi va avea drumul care unește, Via Transilvanica. Borna se află în județul Harghita, la 2 km de satul Daia. Încă nu am reușit să ajung fizic acolo, dar face parte din lista de drumeții pe care mi le-am propus în acest an. 

Sunt foarte mândru de această realizare pe care o trec la una dintre marile reușite personale.

Când te uiți la trecut, ce simți că ți-a adus mai multă fericire? Consecvența, timpii din ce în ce mai buni, sau finish-ul curselor?

Cred că e o combinație de cele trei la un loc. Pentru că toate au jucat un rol important în formarea mea ca alergător. În primul an de alergare, terminarea curselor era scopul principal și atunci când reușeam să depășesc câte o bornă (7 km, 11 km, 21 km / diferență de nivel din ce în ce mai mare), asta mă făcea cel mai fericit. Dar cu trecerea timpului și cu acumularea experienței, consecvența a devenit focusul principal, iar la pachet cu asta, inevitabil, au venit și timpii din ce în ce mai buni. Asta spunea și James Clear în cartea Atomic Habits: dacă vrei să devii alergător trebuie să te identifici cu asta, nu doar să ai ca obiectiv alergarea unui maraton și gata. Iar consecvența mi-a adus fericire deoarece, în 3 ani, m-a transformat în alergător de maratoane montane.

Dar dacă totuși ar fi să fac un top, el ar arăta cam așa: consecvența, timpii din ce în ce mai buni și finish-ul curselor.

Las aici și două PR de care sunt mândru: 5 km în 23:10 min; 10 km în 49:18 min. 

Dacă viața este un maraton, atunci antreprenoriatul clar este un maraton montan: traseu variat, care arată diferit în funcție de vreme, trebuie să fi pregătit pentru orice condiție, să te adaptezi și cine știe, poate să mănânci și ceva dulce, pe drum, pentru energie, că nu e timp de stat. Cred că pot găsi multe legături între antreprenoriat și cursele lungi, dar mi-aș dori să ne împărtășești din experiența ta. Există o simbioză între cele 2?

Cu siguranță este o legătură între cele două. Eu aș merge chiar mai departe. Aș compara antreprenoriatul cu un ultramaraton, dar care nu are linie de finish, ci doar puncte de control (checkpoint-uri) pe care tot trebuie să le atingi, într-un timp limită, ca să rămâi în cursă. 

Nike și Salomon au avut două campanii, cu următoarele slogane, care mi se par foarte potrivite pentru comparația asta: “There is no finish line” – Nike și “The trail never ends” – Salomon. Iar traseul pe care concurezi, care ar reprezenta piața din România, este cu siguranță montan și diferența de nivel este eternul grafic cu încasări, din excel, în formă de W, care reprezintă etapele prin care, inevitabil, trece o companie, mai ales în vremurile nesigure din ultimii doi ani. 

În cei peste 14 ani, de când administrez firma de curățenie MC CLEAN (www.mcclean.ro), am trecut prin toate etapele și stările pe care ți le dă o cursă lungă. Primii doi ani au fost despre supraviețuire. Apoi, după câștigarea primului client important, a fost despre oportunitatea de a demonstra că poți gestiona șansa care ți s-a oferit. În anul opt a venit și un moment de cotitură, odată cu pierderea celui mai mare client a venit dizolvarea parteneriatului în care eram și am fost foarte aproape de a pierde tot ce s-a construit până atunci. Dar, atunci când crezi foarte mult în ceea ce faci, există o forță interioară care te ține în cursă și, deși am fost nevoit să o iau oarecum de la capăt, din anul 10 lucrurile s-au așezat pe un traseu clar și sigur – ba mai mult decât atât am reușit să reluăm parteneriatul cu clientul care ne-a părăsit în anul 8. 

În momentul de față avem o echipă formată din 54 de persoane. Clienții noștri sunt în proporție de 90% companii multinaționale. Iar, consecvența, despre care povesteam devreme, a fost singurul lucru pe care nu l-am schimbat în tot acest timp. Cred că aici se potrivește următoarea remarcă pe care nu mai țin minte exact unde am citit-o: “Atunci când îți este bine va trece. Atunci când este rău cu siguranță și asta va trece.“ You just have to keep pushing no matter what.

În decembrie 2020, DoR – Decât o Revistă a scris un articolul despre noi, care a apărut în Volumul VI al Ghidului 24/7 – dedicat rezilienței antreprenorilor în pandemie. Îl puteți citi online aici.

Când am avut call-ul inițial ți-am recomandat o carte numită Atomic Habits și am înțeles că ți-a plăcut. Știu că împreună cu soția ta, Irene, aveți o pasiune și pentru citit. Care ar fi cele mai faine cărți pe care le-ai recomanda, instrumente care să te ajute să te descoperi mai bine? Vedem cum extrapolăm noi asta după la alergare. 

Îmi place foarte mult să citesc biografii pentru că, personal, cred că viața depășește cu mult imaginația și ficțiunea. Iar cum poveștile ne fac să ne simțim mai puțini singuri recomand cu căldură următoarele cărți: 

  • What I Talk about When I Talk about Running: A Memoir, Haruki Murakami

Am descoperit cartea lui Murakami la recomandarea unei prietene, în primul meu an de alergare și m-am îndrăgostit de ea încă de la primele pagini, pentru că m-am identificat foarte mult cu povestea sa. Iată două coincidențe: m-am apucat de alergat din aceleași motiv (să fiu mai sănătos) și la aceeași vârstă, 33 de ani; înainte să devină scriitor a fost și el antreprenor – a avut un club de jazz în Tokyo. 

Este una dintre puținele cărți pe care le-am citit de două ori. O recomand pentru orice persoană care este la început de drum cu alergarea. Iar pasiunea lui Murakami pentru alergat este molipsitoare.  Și ca să vă stârnesc puțin curiozitatea iată câteva citate din carte, varianta în engleză, care au rămas cu mine:

“I’m no great runner, by any means. I’m at an ordinary—or perhaps more like mediocre—level. But that’s not the point. The point is whether or not I improved over yesterday. In long-distance running the only opponent you have to beat is yourself, the way you used to be.” 

“Pain is inevitable. Suffering is optional. Say you’re running and you think, ‘Man, this hurts, I can’t take it anymore. The ‘hurt’ part is an unavoidable reality, but whether or not you can stand anymore is up to the runner himself.”

“I’ll be happy if running and I can grow old together.”

  • Open, Andre Agassi 

Am citit cartea lui Agassi tot în 2018 și sunt de părere că este una dintre cele mai bune autobiografii scrise vreodată, datorită sincerității cu care a ales să își spună povestea. Totodată este una dintre cărțile mele preferate. Ca să vă stârnesc curiozitatea și aici, iată cum începe această carte: “My name is Andre Agassi […] I play tennis for a living, even though I hate tennis, hate it with a dark and secret passion, and always have.” 

  • Creative Confidence: Unleashing the Creative Potential Within Us All, de David Kelley și Timp Kelley 

O carte despre puterea creativității care se află în fiecare dintre noi, indiferent de domeniul de activitate. Iată un exemplu care mi s-a părut foarte creativ și practic în același timp: directorul unui spital a apelat la o echipă de Formula 1 pentru a reduce timpii de acțiune din momentul în care un pacient intră pe ușa spitalului și până îi este soluționată problema – câștigând astfel timp pentru alte cazuri. 

  • Recomandare Bonus: The incomplete book of running, Peter Sagal

Gazda podcastului „Wait Wait… Don’t Tell Me!”, Peter Sagal, scrie despre experiența ca alergător amator. 

Ce obiective ai anul acesta în alergare? Calendarul competițional cum arată?

În 2022 am în plan depășirea recordurilor personale pe 21 și 42 de km. De aceea îmi doresc foarte mult să alerg atât un semimaraton, cât și un maraton pe plat.

Jason Koop scria în cartea Training Essentials For Ultrarunning (mulțumesc că mi-ați recomandat-o atunci când am început colaborarea) că, atunci când alegi o competiție, ar fi ideal să te lege ceva de locul respectiv pentru o motivație suplimentară. Am avut asta în minte pentru calendarul competițional de anul acesta.

Deși încă lucrez la el, știu ce voi face în prima parte a anului: în mai 2022 se împlinesc 4 ani de când m-am apucat de alergat și vreau să marchez acest moment cu participarea la două evenimente: pe 17 aprilie 2022 – Semimaraton Iași – unde vreau să îmi depășesc recordul actual pe 21 de km și pe 14 mai 2022 – Maratonul Tășuleasa, organizat de Transylvania Legends într-una de etapele de ultramaraton – unde voi alerga cea mai lungă distanță de până acum, 44 km cu aproximativ 1.500 m diferență de nivel.

Iar pentru că Brașov este ca o a doua casă pentru mine și soția mea, voi participa la proba de maraton, pe 4 iunie 2022, din cadrul competiției Brașov Marathon.

Partea a doua a anului este încă în lucru, dar cu siguranță va mai cuprinde cel puțin un semimaraton maraton montan și un maraton pe plat în toamnă.

Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Plan Nutritional Ultramaraton: Penyagolosa Trails (CSP)

00000003pm PM3

105 kilometri, 5600+, probă de calificare-UTMB 100KM ITRA: 5 ITRA points

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Profil Penyagolosa Trails

Penyagolosa Trails® CSP este un ultramaraton cu o urcare cumulată de 5.600 de metri și o coborâre cumulată de 4.400 de metri. Cursa începe de la nivelul mării, și încheie la Sanctuarul Sant Joan de Penyagolosa.

Cursa trece prin Castelló, Borriol, Vilafamés, Les Useres, Atzeneta, Benafigos, Culla, Xodos, Villahermosa și Vistabella.

Penyagolosa Trails® CSP este o cursă de anduranță care necesită semi-autosuficiență cu un timp maxim admis de cursă de 26 de ore și 15 minute. Participanții care parcurg cu succes Penyagolosa Trails® CSP vor câștiga 5 puncte de calificare ITRA și UTMB 100K.

Check-point-uri

Este foarte important să cunoști la ce kilometru este fiecare check-point. Dacă nu ai luxul de a călători înainte de concurs, pentru o recunoaștere amănunțită atunci o planificare a distanțelor dintre check-point-uri, o vizualizare a timpului pe care-l vei petrece între două localități este o informație ce te ajută să-ți stabileștii timpii intermediari pe check-point-uri în funcție de obiectivul final.

Folosește toolul Ultrapacer pentru calculul timpilor. Tot ce ai nevoie este o aproximare a timpului tău final și kilometri unde se află check-point-ul. Această informație o găsești în tabelul de mai jos.

Strategie cursa

Planul înainte de cursă ar trebui să conțină câtă apă bei, câte calorii mănânci, cât sodiu consumi între oricare două puncte, și astfel, la final vei avea un plan general.

Fiecare din cele 3 categorii are o importanță deosebită pentru a te asigura că ritmul nu-ți are de suferit din cauza lipsei apei, caloriilor sau sodiului.

Planul nutritional ar trebui întocmit cu cel puțin 6-8 săptămâni înainte de concurs pentru a-l testa în alergările lungi, care să imite profilul cursei.

Eu am testat acest plan nutrițional la alergările cu durata între 3 și 6 ore.

Articol pentru membrii Elite

Ai cont si abonament activ? Login

Articol scris de:

Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.
Publicat pe Lasă un comentariu

Kilian Jornet și Emilie Forsberg s-au alăturat echipei COROS

Kilian Jornet și Emilie Forsberg s-au alăturat echipei COROS

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Echipa COROS  se mărește cu 2 noi sportivi de talie mondială: Kilian Jornet și Emelie Forsberg, campioni mondiali la sky-running în 2018.

Fostul atlet sponsorizat de Suunto a anunțat în mediul online, în urmă cu câteva zile noul parteneriat, declarându-și încrederea acordată brandului și intenția de a se implica în dezvoltarea și proiectarea viitoarelor modele Coros. În prezent, ambii atleți folosesc modelul Coros Apex Pro, lansat în 2021.

Coros Kilian Jornet & Emelie Forsberg

Cu aceste două semnări, Coros își întregește echipa “Avangers”, așa cum a fost denumită de believeintherun.com, echipă ce îi are în componență și pe Eliud Kipchoge (cel mai bun maratonist), alipinistul Tommy Caldwell, câștigătoarea bronzului olimpic la maraton Molly Seidel, Camille Herron (deținătoarea recordului mondial de 24 ore și 100 mile) și Des Linden (câștigătoarea maratonului Boston în 2018).

Kilian Jornet, de 8 ori câștigător al Sierre Zinal, declară că se consideră un atlet montan 360°, iubind versatilitatea oferită de munte. Focusul în 2022 va fi pe Ultra Trail du Mont-Blanc, Hardrock-100 și Sierre-Zinal.

Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Pe lângă toate acestea ai reduceri la competiții și produse sportive.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Noul record mondial pe 50km stabilit de Stephen Mokaka

Noul record mondial pe 50km stabilit de Stephen Mokaka

Stephen mokoka a stabilit un nou record mondial la 50km în 2:40:13.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Duminică, 6 martie 2022, atletul Stephen Mokoka a stabilit un nou record mondial 50 de km, cu un timp de 2:40:13 în cadrul Nedbank #Runified 50k run din Gqeberha, Africa de Sud. 

Recordul doborât a fost al etiopianului Ketema Negasa (2:42:07) stabilit în cadrul aceluiași eveniment, în 2021.

Primii 25 km au fost trecuți exact la pace-ul de record mondial (1:21:03) după 35km atletul mărind ritmul considerabil, reușind să facă cursa cu negativ split (a doua parte a cursei mai rapidă ca prima parte), astfel că ultimul semimaraton al cursei l-a terminat în 69:10, reușind să taie recordul mondial pe 50k cu aproape 2 minute. 

Pace-ul mediu din cursă a fost de 3:12/ km.

Pe aceași temă

Stephen Mokoka, în vârstă de 37 ani, deține și recordul național sud-african pe semimaraton (59:36) stabilit în Polonia, la campionatele mondiale în octombrie 2020.

Recordul mondial pe 50km la feminin este deținut de Desiree Linden (USA) – 2:59:54 și a fost obținut la Dorena Lake în aprilie 2021.

Recordul național al României la masculin este deținut de sportivul Alexandru Corneschi (02:52:27), obținut la Campionatul Național de Alergare de 50km de la București. 

Sportiva Nicoleta Ciortan este deținătoarea recordului la feminin, cu timpul de 03:32:30, în aceeași competiție.

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Antrenor Alergare TrailRunning Academy

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Un comentariu

Transgrancanaria 2020 – De la vis la DNF

Transgrancanaria 2020
Devino membru activ TrailRunning Academy

Ai acces la toate articolele. Gratuit primele 15 zile. 

Transgrancanaria 2020 – De la vis la DNF

Această poveste este pentru Transgrancanaria 2020. Visam la un top 10 si am ajuns cu 15 kilometri înainte de finish la DNF. În 3 zile mă voi alinia la start pentru a 3-a oară în speranța traversării insulei într-un timp cât mai rapid.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

La sfârșitul anilor ’90 nu exista Facebook, Snapchat sau Netflix.

A început să-mi placă să petrec timp în casă când familia mea a decis să punem cablu la televizorul Samsung proaspăt cumpărat.

Atunci am descoperit că există Cartoon Network și posibilitatea de a te uita la desene animate cât e ziua de lungă. A fost același sentimente când am descoperit, adult fiind, că poți să mănânci orez cu lapte la orice oră a zilei.

În copilărie mă uitam la toate desenele animate ce se difuzau pe CN, dar cumva mi-au rămas în minte doar clasicele: Bugs Bunny, Tom și Jerry, Road Runner, Twetty și Sylvester.

Conștientizez acum că toate aceste desene animate sunt despre urmărire. Despre un personaj care-și dorește să-l prindă pe celălalt, adesea fiind și blestemul lui.

Tom își dorește cu orice preț pielea lui Jerry, coiotul dorește să-l mănânce pe Road Runner și Elmer să-l vâneze pe iepurașul neastâmpărat.

Acum sunt într-un punct în care alerg după un vis: câștigarea unui ultramaraton internațional din cadrul Ultra Trail du World Tour. Și știu că asta se va îndeplini la un moment dat.

Într-un fel, urmărirea unui vis este ca metafora oferită de desenele animate. O singură persoană pe urmele unui lucru aproape imposibil.

Din exterior, de către persoanele care nu mă cunosc, poate părea ceva admirabil, însă de familie sau prieteni poate părea ceva nebunesc.

Sunt de acord că este mult mai comod să stai acasă și să intri într-o rutină de familie. Nu e nimic greșit în asta, însă nu e ceea ce mă caracterizează în punctul acesta al vieții.

În câteva ore mă pregătesc să iau startul la primul ultramaraton de anul acesta. 

125 kilometri prin munți, pe lângă vârfurile stâncoase din Gran Canaria.

Plănuiesc să fac puțin mai bine față de data trecută, pentru că m-am antrenat, pentru că am ajutorul celor dragi de partea mea și pentru că asta am ales să fac „pentru pâinea mea cea de toate zilele” pentru următorii 3 ani.

La ora 01:00 ora României, 23:00 ora locală, voi lua startul și am să alerg toată noaptea.

Am numărul 24 și sunt al 15-lea pe lista favoriților la băieți.

TrailRunning Academy - logo

Alătură-te!

Planurilor de antrenament,

sfaturilor de cursă,

comunității!

Post-TransGranCanaria 2020: „The Art of DNF”

Vechii romani erau obișnuiți să fie învinși. Asemenea conducătorilor majorității marilor imperii din istorie, puteau să piardă bătălie după bătălie, dar să câștige totuși războiul. Un imperiu care nu poate să primească o lovitură și să rămână în picioare nu este cu adevărat un imperiu.

Sapiens: Scurtă istorie a omenirii – Yuval Noah Harari Tweet

Au trecut mai bine de 7 luni de la UTMB-ul la care am renunțat la km 135. Aproape că uitasem cât de greu este să alergi un ultramaraton.

Atât pentru corp, cât și pentru minte.

Sâmbătă, 7 martie, am abandonat la TransGranCanaria, la km 110, cu doar 15 kilometri înainte de finish.

Alergasem mai bine de 85% din traseu până ce m-a lovit căldura.

Nu, nu o fac dinadins, dar nu am mai putut îndeplini niciun obiectiv de pe lista de obiective:

  • A. Termină fără damage prea mare pe termen lung;
  • B. Termină cei 125km în 13h15minute;
  • C. Termină în top 5;
  • D. Termină în top 10;

Am conștientizat la kilometrul 109 că nu pot bifa niciun obiectiv de mai sus, când m-am așezat pe scaun, la capătul deshidratării.

Simțeam că dacă mai continui să alerg câteva sute de metri, urmează să leșin și să fiu luat de salvare.

Concursul a fost o ocazie bună să aprofundez cât de importantă e hidratarea și să îmbunătățesc acest aspect, atât la antrenamentele viitoare, cât și la următoarele competiții.

Cum a decurs Transgrancanaria 2020

După 20 de zile petrecute pe insulă, m-am pus la start încrezător că pot să ajung în top 5 la finalul celor 125 kilometri.

Alergările au mers brici, la fel și plimbările cu bicicleta.

Am fost încântat că alergam ziua, iar seara mă prindea pe biclă. Singurul dezavantaj a fost că în vârful muntelui, unde locuiam, se făcea frig tare-tare seara și uneori acesta intra în oase. Doar supa de pește putea să-l scoată cu ușurință.

În două seri consecutive, cu vreo 10-11 zile înainte de concurs, am făcut o tură de 50 km în care am fost prea gros îmbrăcat, am transpirat și m-am deschis la piept. Mă simțeam un Andrii Popa al Gran Canariei.

Asta a avut un efect negativ, pentru că am prins o tuse productivă și seacă în același timp. În săptămâna dinaintea concursului, mă trezeam dimineața și seara tușindu-mi plămânii. I-am dat cu ACC și sirop în speranța că voi scăpa de ea.

La start, cu două shot-uri de espresso prin vene, eram gata de luptă. Pregătit să stau cu primul pluton.

Start Transgrancanaria – Arucas (Km 16)

După 4 kilometri enervanți, de alergare pe plajă și faleză, traseul face stânga pe urcare – un forestier foarte lat și arid. În fața mea sunt 6 alergători, în spate 640. Nici nu-mi întorc privirea, ci mă gândesc doar la cei din față.

Fiecare în lupta lui cu el și cu ceilalți.

Cursa începe și se termină printr-alt canion unde fiecare pas poate să fie unul greșit. Pietre peste care trebuie să sari și să-ți pui încrederea. Noaptea nu face să fie mai ușoră această porțiune. Poate doar temperatura de 18 grade. La antrenament, când am alergat pe porțiunea asta, erau 30.

Pentru un ultramaraton, ritmul este foarte tare. Eu alergam cu 04:30 și nu am putut să țin pasul cu cei din față. Poate că nici nu era o idee bună.

Înainte de CP, dau cu umărul și mă feresc în ultimul minut de o frunză de cactus care mi-a făcut fața să sângereze. Speram doar ca arbitrii să nu mă oprească pentru că sângeram, pentru că așa e în box”.

Mă șterg cu umărul, îmi umplu flascurile cu apă și continui.

Arucas – Teror (km 30)

Pentru următorii 8 kilometri avem o urcare serioasă. Până acum am învățat să am încredere în mine și în ritmul meu. Că e mult mai important să mergi constant, relaxat, decât să ai ruperi de ritm.

Îți poți da seama de un alt alergător care aleargă ultra de ceva timp sau de unul la început de drum în funcție de efortul ce-l depune în a alerga.

Cei mai experimentați sunt lejeri și dau impresia că nu depun niciun efort. Știu că urmează să facă asta ore întregi și vor să-și conserve efortul.

Alergam în paralel cu un alt atlet pe care nu-l cunoșteam, care părea că se grăbește deja la linia de finish. Fiecare urcare era o rupere de ritm.

Am fost mândru de mine că nu am intrat în jocul lui și că am preferat să merg porțiunile abrupte și să alerg porțiunile mai plate. Să mă hidratez și să consum calorii care să-mi susțină efortul. Să am un ritm lin, dar rapid.

Ajung la CP cu 20 de minute mai bine decât mi-am propus. Asta nu e neapărat un semn bun, însă picioarele nu-mi erau obosite.

Doar respirația părea că nu funcționează cum aș fi vrut. Pe urcări mă mai opream să tușesc ca o mașină de muzeu ce n-a mai fost pornită ceva timp.

Teror – Fontanales (km 40)

Cu fiecare kilometru alergat ne îndreptam din ce în ce mai mult către inima insulei. Temperatura scădea și ora devenea din ce în ce mai târzie.

Sunt obișnuit ca în orele de alergare să ai puncte în care te simți in iad sau puncte în care simți că zbori. A devenit o acceptare. În ambele situații sunt precaut.

Ajuns în CP, Maria mă ia de mână și-i spun că nu mă simt tocmai bine. Mă plâng că tușesc și că mă simt slăbit. Încep să gust din multele alimente din CP și simt că fructele intră cel mai bine. Am încercat și un cartof fiert dar am simțit că-l vomit.

Ergo are o idee spontană, genială – îmi pune fructe „la pachet”.

Aveam cel mai bogat extra check-point dintre toți alergătorii. Aveam multe variante de back-up în caz că ceva nu intră. Acum au fost câștigătoare fructele. Parcă mereu sunt ele.

Fontanales – Artenara (km 64)

Părăsesc CP-ul și traseul urcă. Cu o mână dau din bețe și cu cealaltă bag fructe pe gât. Respir foarte greu și temperatura devine din ce în ce mai scăzută. Vântul și ceața ne fac viața și mai grea. În fața mea – alt alergător care parcă trage prea tare de el, deși încă nu suntem nici la jumătatea cursei.

Se oprește în pădure ptr #2 și vine porțiunea unde mi-am propus să accelerez.

Iau un gel și alerg cu 04:45 / km, pe coborâre, pe șosea. La antrenament ușor alergam cu 04:00 / km. Chiar dacă alergam de 40 km, nu am vrut să pun pe spatele oboselii lipsa mea de vlagă.

Pentru că nu era asta.

Sistemul meu respirator nu putea să facă față efortului. Aportul meu ineficient de O2 mă limita la un ritm nu foarte satisfăcător.

În schimb, coborârile tehnice mergeau bine, pentru că le duceam mai mult muscular decât cardiovascular.

Mi-am propus să fac urcările în mers, în forță, constant.

Știam că la km 50 urmează o urcare ce mi-am propus-o în antrenament să o alerg. Pentru extra energie am luat un gel. Gustul și faptul că am avut isotonic cu cofeină și gel cu cofeină m-au făcut să-l vomit, iar odată cu el și bucăți din paella de la prânz și parcă și o bucată de esofag.

Mă depășește un alergător francez, Ferarri, ce m-a recunoscut și-mi zice să merg cu el. Dar nu puteam ține ritmul. Pare că primul gând de abandon se instalează.

Însă pancarta care ilustra că mai sunt 70 kilometri până la finish mă trezește la realitate. Îmi spun că am tot timpul din lume să-mi revin și să intru în top 10. 

Eram undeva pe 13 atunci.

Îmi amintesc că citisem într-un articol că ghimbirul te ajută în caz că ai probleme gastro-intestinale. Eu aveam un shot cu ghimbir, lămâie și mentă pe care l-am cumpărat doar să mai tai dulcele din curse. L-am luat și parcă de atunci am început să alerg.

Artenara – Tejeda (km 75)

Ajung la kilometrul 64. Prima victimă – renunțase la luptă un chinez care a alergat prea tare 40 km și s-a tăiat. Eu eram pe 12. Deci era nevoie fie să alerg mai bine decât alți 2, fie ca ei să abandoneze.

Mă hidratez, iau fructe la purtător și încep urcarea. Eu eram motivat, picioarele fresh, dar n-aveam respirație.

Între timp, un răsărit grandios e alături de noi.

Trag tare pe urcare, trag tare pe coborâre. Recuperez cel puțin 7 minute față de cei din față. Lucrurile devin optimiste, iar eu încep să zâmbesc odată cu gândurile pozitive.

Tejeda – Garañon (km 86)

În ultima parte a cursei mă bazasem doar pe fructe / smothie-uri și începuse să mă doară ficatul de la atâta fructoză. Așa că, pe porțiunea asta, mi-am propus să iau cu mine și niște cola.

Un flask cu apă și un flask cu cola. Am crezut că sunt suficiente lichide.

De circa 5 ore nu mai consumasem electroliți din lichide (Na, Mg, Cl, Ca) Aceștia au rolul de a reține apa în organism. Atunci, nu m-am gândit la asta. Isotonicul nu mai intra, îl vomitasem cu vreo 30km înainte.

Eram de 9 ore în cursă și simțeam cum se încălzește vremea. Ajung la Roque Nublo și îl văd pe Jared Hazen, unul dintre favoriți, că abandonează lupta.

Mă așteptam la asta. În fiecare an, TGC pune capac unui american.

Pentru că nu trebuia să respir foarte tare, accelerez pe coborâre. Sunt la maxim 3 minute de alți 2 alergători pe care eram convins că îi voi prinde până la următorul CP.

Însă nu i-am prins, așa că am început să fiu dezamăgit, obosit, irascibil și cvadricepșii să mă doară. Toate semne clare ale unui om răsfățat sau deshidratat.

Garañon – Ayaguares (km 110)

Urmează 40 de kilometri de coborâre. Pe urcarea anterioară, am tot făcut calcule în minte în cât timp voi alerga ultimul maraton.

Cel mai probabil 3h30-3h45. Am fost optimist.

Ajuns în checkpoint, ca să fiu cât mai ușor, iau un singur flask cu apă. Greșeală fatală.

Ies din CP abia alergând, lovit deja de căldură. Mă chinui pe urcări, mă chinui pe coborâri. Totuși încerc să prind alergătorii din față.

Dar până a reuși asta, sunt prins de alergătorii de la maraton și depășit de primii 100. Se formează un trenuleț alimentat parcă de praf, iar eu intru printre ei ca unul din vagoane.

O țin într-un ritm lejer, dar după 4 kilometri rămân fără apă. Căldura mă lovește din plin, iar eu nu am nicio măsură de protecție împotriva ei.

Abia mă țin pe picioare pe coborâre, mă simt din ce în ce mai amețit.

Sunt întrecut de prima fată, de alți 2 băieți de la proba mea. Înainte cu 200m de CP, văd un scaun și simt nevoia să mă așez.

Pentru 10 minute mă uit în gol la alergătorii de la maraton care suferă la fel de mult ca mine de la căldură, dar care parcă refuză să se oprească.

Mă ridic și mă îndrept către CP. Acolo mă așteptă Ergo și Maria. Când mă văd, sar în ajutorul meu cu apă, gheață și alte fructe.

Le spun că am să mă opresc și că vreau să mă întind.

Va urma...

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti