Publicat pe Lasă un comentariu

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

ISTRIA 100mile echipa RobertHajnal
Devino un atlet mai puternic, mai rapid, cu risc minim de accidentare.

Am întrebat atleții TrailRunning Academy ce lecții au învățat de la concursul și din pregătirea pentru Istria 100.

Weekend-ul 14-16 Aprilie a adus prima cursă din circuitul UTMB World Series 2023 și anume Istria 100 by UTMBEvenimentul a oferit multiple distanțe pentru toate gusturile alergătorilor, fiind destinate atât celor mai începători în alergarea pe poteci, cât și celor mai experimentați și adunând la start atleți de pe tot globul, chiar și dintre cei mai bun, astfel:

  1. Cursa Red (168k / 6600D+) a fost câștigată de Jim Walmsley (SUA) cu nou CR de 17:40, după un duel intens cu Arthur Joyeux Bouillon (Franța). La cursa feminină s-a impus Kimino Miyazaki (Japonia) în 23:11. La această cursă Ștefania Buzincu din România a ocupat locul 3 la general.
  2. Cursa Blue de (110k / 3860D+) unde s-a impus Theo Le Boudec (Franța) cu 9:55 / Sarah Vieuille la feminin cu 11:13;
  3. Cursa Green de 69k / 2200D+ câștigată de Stian Angermund (Norvegia) după 5:19 / Blandine L’hirondel (Franța) cu 5:56
  4. Cursa Yellow 42.1k / 950D+ cu Andreas Reiterer (Italia) câștigător în 2:45:59, respectiv Eleanor Davis (Marea Britanie) la feminin cu 3:18:31
  5. Cursa White 21.4k / 130D+ unde s-a impus Johan Freimann (Franța) după 1:22:46 și Rebecca Kone Kone la feminine cu 1:31:52.

Toate cursele au avut același punct de sosire în orășelul de pe coasta Marii Adriatice, Umag, având însă puncte de plecare diferite (Labin pentru cursa Red, Buzet pentru Blue și Green, Motovun pentru Yello, respectiv Buje pentru White).

Traseele au purtat concurenții prin diferite forme de relief, de la dealuri domoale, la campii verzi, până la munți (i.e. Učka 1369m altitudine) și pe suprafețe multiple (poteci line, tehnice, asfalt teren accidentat, piatră cubică etc.), având atât porțiuni alergarile, cât și unele zone destul de tehnice, oferind peisaje pitorești specifice zonei de peninsulă din Croația.

Atleții Trail Running Academy au fost prezenți la majoritatea probelor din cadrul evenimentului și am folosit acest prilej pentru a îi întreba cum a fost această experiență pentru ei, cum au depășit momentele cheie din timpul cursei, dar și alte lucruri interesante cu care se confruntă alergătorii în procesul lor de îmbunătățire continuă.

 

 

Cornel Sava - Cursa yellow
Cornel este parte din comunitatea #TrailRunning Academy de 2 ani. Este ghidat în antrenamente și competiții de Andrei Ivănescu. Vezi toate cursele lui Cornel aici
Ce te-a inspirat să participi la Istria, proba de 42 kilometri?
Înscrierea la Istria a venit în mod natural, după ce am analizat primele curse din an care fac parte din circuitul UTMB World Series. 
 

Am vrut o provocare similară cu cea de anul trecut, de la Transylvania Legends (42 km pe Via Transilvanica, între Poiana Negri și Tășuleasa Social, cu 1.000 m diferență de nivel), ca să văd cu cât mi-am îmbunătățit forma într-un an de zile pe această distantă (am reușit să scad o oră din timpul de anul trecut la această cursă). 

În spatele înscrierii au stat și cele două running stones pe care le-am colectat odată cu finalizarea cursei – care mă duc mai aproape de visul meu – participarea la OCC anul viitor dacă am noroc la tragerea la sorți.

Care crezi că a fost cea mai bună parte a planului de antrenament pentru această cursă?

Sunt de părere că antrenamentele de intensitate de tip fartlek și cele de intervale simple sau combinate m-au ajutat foarte mult în cele 3 luni de pregătire pentru această cursă. Zic asta pentru că datorită lor am reușit de mai multe ori să îmi îmbunătățesc timpii pe 15k, 10k și 5k. Iar asta mi-a dat mai multă încredere în mine pentru ziua cursei. 

Care a fost cea mai mare / grea provocare cu care te-ai confruntat în această cursă?

Totul a funcționat conform strategiei propuse până înainte de Buje, la aproximativ 2-3 km distanță de ultimul checkpoint, pe o porțiune tehnică de single track, atunci când au apărut niște crampe musculare dureroase la piciorul stâng (partea superioară – cvadriceps femural – sper că zic corect).

Am fost nevoit să mă opresc din alergat timp de un minut și să lovesc cu pumnul zona cu crampe pentru a reduce din durere, dar odată ce reluam alergarea revenea și disconfortul. Am decis să merg puțin ca să nu stau locului în speranța în care crampele musculare vor ceda. Ele s-au mai redus din intensitate, dar la Buje au apărut și la piciorul drept în aceeași zonă. În acel moment am realizat că timpul propus, de 4h 30 de minute, nu mai este realizabil, dar mi-am adus aminte de o experiență similară povestită de Rich Roll în cartea lui și am decis să alerg 500m și să merg 500m astfel încât să termin cursa în maxim 5h. Planul meu a dat roade – ba chiar ultimii 2 km i-am alergat complet deși ambele picioare nu înțelegeau de ce fac asta. 😅

Mă bucur că am reușit să trec psihic peste acest moment și dă duc cursa la bun sfârșit.

Marius Sanciuc este antrenat de Andrei Ivănescu din Februarie 2023
Marius Sanciuc este antrenat de Andrei Ivănescu. din noiembrie 2022, vezi toate cursele lui Marius aici

Care a fost strategia ta de cursă pentru a-ți menține un ritm constant de la start pana la finish?

Nu am avut o strategie anume, am mers mult după cum m-am simțit. Nu am tras foarte tare în prima parte a cursei, până la Livade (unde am avut și suport), fiind porțiune de urcări cu noroi și destul de înghesuită (mulți participanți, +500 la cursa Green).

A doua parte am împărțit-o în două, urcarea despre care am vorbit inițial – unde mă așteptam să rămân fără apă, așa s-a și întâmplat și porțiunea de coborâre până la finish.

Plăcere și chin au fost ultimii 5 km, unde am rămas fără apă și fără chef; după ce am verificat ce ritm aveam, 5:00-5:20/km, m-am gândit să alerg un pic mai încet, să fiu sigur că ajung la finish.

PS – Între Livade și Groznjan este un izvor amenajat, de unde am băut și eu, și alți concurenți;

PPS – Nu am avut probleme digestive după 🤩

Ce ți-ai spus pentru a rămâne motivat pe tot parcursul cursei? 

Fiind ‘my new longest run’ am fost destul de ambiționat să o și termin. Nu aveam așteptări foarte mari, îmi doream să mă plasez între locurile 50-100 pe global, cu un timp de aprox. 7h30m-7h45m.

Cum te-ai alimentat și hidratat în timpul cursei? Care a fost strategia de acasă și cât de bine ai executat-o?

M-am alimentat doar cu geluri, fără batoane sau alte alimente din punctele de hidratare. Primisem recomandarea de a consuma 1 gel la fiecare 20’, dar amintindu-mi de experiența de la ultima mea competiție (Primavera Trail Run), unde m-am simțit ‘plin’ și am sărit de 2 ori peste câte un gel, am ales să consum câte un gel la fiecare 25‘ (al 3-lea, 6-lea … gel cu carbs+cofeină). Analizând acum, cred că mai bună era recomandarea antrenorului (un gel la fiecare 20’).

Nu am avut, nici nu m-am gândit în prealabil la un plan de hidratare (deși ar trebui?). Am băut când mi-a fost sete/mi-am amintit că ar trebui să beau. În total am băut aprox. 3500-3700ml apă.

Vlad Jegan este antrenat
Vlad Jegan este antrenat și direcționat de Andrei Ivănescu. Vlad face parte din comunitatea #TRA de 2 ani.

Ai avut tehnici mentale specifice care te-au ajutat să treci peste momentele dificile ale cursei? 

De regulă, atunci când nu am o experiență asemănătoare trăită de mine la care să mă raportez, încerc să-mi imaginez ce ar face alți atleți în situația mea. În cazul acestei curse, după accidentarea de dinainte Groznjan, am căutat soluții să mă mențin în mișcare până la final, având în minte curse în care alți atleți au avut moment dificile și nu au renunțat deși știau că pentru ei cursa e compromisă la nivel de rezultat/obiectiv.

Cum ai reușit să te menții motivat pentru această cursă?

Cu sprijinul inspirației oferite de comunitatea #TRA și pe fondul ambiției puternice de a ajunge la UTMB (obținerea de running stones).

Ce te-a inspirat să participiu la Istria, fiind și primul tău ultramaraton? 

Am început alergarea cu dorința de a alerga UTMB (inspirat de succesul lui Robert). Știam că e mult de construit si o să-mi ia ani. Acum că primii ani au trecut și încep tranziția spre ultramaraton sper că în următorii ani sa mi ating obiectivul inițial.

Marius Enescu - IstriaGreen
Marius Enescu face parte din comunitatea TRA din Ianuarie 2023 și este antrenat de Robert Hajnal

În ce fel ți-a adus beneficii mentale și fizice participarea la un ultra?

După 10 ani de alergare în care am trecut prin toate distanțele, antrenându-mă specific pentru probe de la o milă până la maraton, cu precădere asfalt / pistă, în ultimii ani începusem să mă orientez si către trail. Am trecut prin semimaratoane și maratoane, destule și locuind de câteva luni la munte a făcut trecerea la ultra oarecum organică. Din punct de vedere al fitness-ului simt că am ajuns la un nivel de anduranță, mai ales musculară, la care nu am mai fost până acum, văzând asta și pe partea de recuperare, fiind capabil să alerg un long de aproape 4 ore prin zăpadă, la doar 2 zile după un efort lung de tempo susținut. Mă simt mult mai focused în ultima perioadă și chiar simt că mi-a crescut capacitatea de organizare și de a îmi eficientiza mai multe capitole din viața, iar asta vine de la o persoane care oricum se considera (si e considerată) super organizată.


Cum ai sărbătorit după ce ai terminat cursa?

Funny story. Am ieșit la masa și la bere. După ce m-am așezat la masă am început să am crampe groaznice și îmi era destul de greu sa mă mai ridic. Așa că am decis să beau o bere. 🙂 Poor judgement, really, am fost la un pas de leșin. 😂 Am fost literalmente cărat pe umăr până acasă după un ultra și juma’ de halba de bere.

Cum ai echilibrat antrenamentul cu alte angajamente din viața ta?

Asta e o intrebare foarte dificilă.

Cred că încă încerc sa găsesc un echilibru. Viața mea oricum e împărțită între mai multe locuri și orașe, la care se adaugă antrenamentul de ultra, evident job-ul și toate celelalte. Mă ajuta mult faptul că pot sa lucrez remote (în cea mai mare parte), altfel sincer nu știu cum m-aș descurca. Încerc să imi fac alergarile în pauzele dintre call-uri (Atunci cand există). Oricum, partea asta e dificilă pentru toți. Organizarea care e necesară pentru un ultra, se transpune desigur și în toate celelalte aspecte ale vieții. Uneori mă simt ca un circar care jonglează cu 100 de mingi în același timp. Noroc ca am invățat să le țin în aer.

Valentin Bălănescu -
Valentin Bălănescu – face parte din comunitatea #TRA de 2 ani de zile. Este antrenat de Robert Hajnal

Cum te-ai simțit când ai văzut pe ceas că mai ai „doar” 50 de kilometri până la finish? Când alergi 100 de mile la borna de 70 kilometri ceasul îți arată 100km.

M-am simțit forte bine din 2 motive: eram in pace de sub 17:30, ceea ce imi sugerase Live Run ca si timp estimativ bazat pe Indexul UTMB. Mă simțeam fresh și mai erau „doar” 50 km, adică doar 2 bucle de semimaraton Subcarpati cu și mai puțină elevație. 😀 In concursuri ma focusez întotdeauna pe aspectele pozitive, iar faptul ca trecusem de jumătatea cursei erau un alt punct pozitiv. Plecând dintre ultimii 15-20 concurenți la start, eram în creștere de ritm si depaseam constant concurenți ceea ce îmi dădea un boost suplimentar.

Dacă te-ai întoarce la începutul planului de antrenament pentru această cursă, ce sfat ti-ai da si ce ai adăuga planului?

În primul rand sa încerc cumva sa gasesc mai mult timp pentru antrenamente (cred ca am reusit sa respect planul cam in proportie de vreo 80% din lipsa timpului) si sa adun cat mai multe antrenamente cu elevație unde sa antrenez cvadricepsii si stomacul. Sunt cele 2 aspecte care m-au trădat in ultimii 30 km.

Paul Pamfil

Care a fost unul dintre antrenamentele cheie înainte de această cursă? 

Cred ca alergarea de 36 k urmata a doua zi de 22k.

În ce fel ți-a adus beneficii mentale și fizice participarea la un ultra?

Fiind primul ultra încă nu mă pronunț. Cu siguranță beneficii există. Mental stiu că dacă-mi propun și planific bine ceva, o să se finalizeze cu succes. Fizic tot drumul până la startul unui ultra te face mai puternic, cu siguranță. 

Dacă ar fi să dai un singur sfat unui viitor alergător la proba BLUE, ce i-ai spune înainte de start?

! Don’t look back 😊

Alexandru Țimpău - Istria Blue
Alexandru Țimpău este parte din comunitatea #TRA de mai bine de 2 ani de zile. Este ghidat în antrenamente și în competiții de Robert Hajnal.

Cum ai reușit să te menții motivat pentru această cursă?

Nu pot spune ca am făcut ceva special, imi place alergarea, o fac din pasiune și nu am nevoie de o motivație suplimentară pentru a face un antrenament sau pentru a concura la o cursa. Istria 100, fiind o cursa internațională din cadrul UTMB World Series , motivatia vine de la sine și automat îți dorești sa te antrenezi si sa dai totul pentru a face o cursa reușita și la final sa te bucuri de ce ai realizat.

Ce te-a inspirat să participiu la Istria, fiind și primul tău ultramaraton de peste 100 kilometri?

Cu certitudine pot spune că unul din argumentele principale de a participa la Istria100 a venit după victoria lui Robert de anul trecut, un alt aspect este cel al locului fiind o destinatie făină de petrecut cateva zile, este o cursă la început de an perfectă pentru a începe sezonul și fiind și primul meu ultramaraton am considerat că este o cursă potrivită privind profilul pentru a concura la primul ultramaraton.

Irina Stoica face parte din comunitatea #TRA de aproximativ 2 ani.  Este ghidat în antrenamente și în competiții de Robert Hajnal.

Ai avut tehnici mentale specifice care te-au ajutat să treci peste momentele dificile ale cursei

Momente dificile nu am avut în această cursă, momente dificile am avut înainte de a începe cursa, m-am simțit pregătită fizic, dar nu știam dacă voi reuși să gestionez problemele ce ar putea să apară.

Dacă în viitor vei primi un telefon de la un alergător ce aleargă la Istria 100 de mile și ar vrea să abandoneze, ce i-ai spune ca să-l faci să continue?

Adu-ți aminte de ce ai venit, adu-ți aminte toate sacrificiile pe care le-ai făcut ca să ajungi până aici. Adu-ți aminte cât de puternic ești după sutele de ore de antrenament, adu-ți aminte de oamenii care sunt alături de tine. Nu abandona într-un punct de control, la căldură, adună-ți forțele să mergi mai departe, chiar dacă o faci doar pentru 2km. Nu te gândi la toată cursa, gândește-te să ajungi la următorul punct de control, s-ar putea să fi surprins câte lucruri se pot schimba până acolo.

Dacă ar fi să alergi cu 10s/km mai tare sau să poți mânca 10g carbs /oră mai mult ce ai alege? 

10g carbs/oră, fără discuții.

Care crezi că este cea mai importantă lecție ce te-a învățat distanța de 100 de mile?

Oricât de pregătit aș crede că sunt și oricât de multe lucruri aș lua în considerare, mereu va fi ceva de pus la punct și de învățat. Nihil sine nutriție sau Care nu mănânci, coapsele te vede… Lecție învățată în 100km în loc de 170.

Ce amintire fizică ai luat cu tine de la Istria pentru a te face să te întorci la această probă? 

Degetul mic de la piciorul drept zdrobit. Dar nu la fel de zdrobit ca încrederea în mine  :))

Care este lecția luată din alergare și te ajută în viața de zi cu zi? 

Oricât de greu ar fi eșecul nu ai de ales, trebuie să te ridici, să te scuturi și să o iei de la capăt ținând cont de lecțiile învățate.

Peter Schuller – Istria Red

Care a fost cel mai greu moment al cursei și cum ai trecut peste acesta? 

Greu de spus care a fost cel mai greu moment al cursei fiindcă au fost mai multe. Dar cel mai greu a fost când am trecut de jumătatea cursei și am conștientizat că suntem peste plan cu 2h.

Am analizat situația și având în vedere avariile musculare cauzate de coborârile tehnice pe sol foarte alunecos cu vestă supraîncărcată (lipsă suport) știam că nu ne lasă să recuperăm nici măcar jumătate din acest timp, ba din contră, să mai avem întârziere. (Fiecare pas pe coborâri mă suprasolicita)

La TDS nu am avut aceste probleme și m-a pus pe gânduri, dar am ajuns la un pact cu mine, dacă ajung  în Buzet înainte de 8:30 și când mă schimb de pantofi/șosete ude nu am beșici sau alte avarii care poate să se înrăuțească, merg mai departe cu tot cu întârziere. Am calculat că avem șanse să terminăm între 19:00-19:30.

Greu să accepți și să asumi că te-a doborât ceva în cursă la care nu te-ai gândit și ești mai slab decât ai simțit, cred ca de aici provine gândul de abandon la o cursă.

Pe mine mă ajută mult experiența de la TDS plus susținerea celor dragi, inclusiv mesajele soției mele pe care îmi trimite în timpul cursei. Gândul la familia pe care am lăsat acasă, la multe multe ore de antrenamente grele, litrii de transpirație și suferință din pregătire, merită să termin cursa (bineînțeles dacă nu fac ceva damage mare cu corpul meu)

Care au fost alergările cheie din planul de antrenament ce te-au ajutat cel mai mult la această probă?

Sincer să fiu au fost 2 tipuri care m-au ajutat în două direcții:

  • Antrenamentele pe urcări (înclusiv banda) – am depășit pe urcări tot timpul
  • Long run – am reușit să liveantrenez ritmul constant și nutriția (am mâncat și am băut tot ce am propus)

 

Antrenor de alergare?

Intră în comunitatea noastră și primește direcționare potrivită pentru următorul tău obiectiv de la alergători cu experiență

Hajnal Robert - Antrenor Alergare

S-ar putea să te intereseze:

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Povestea Semimaraton Intersport 2023. Alergător Cosmin Lambă

Devino un atlet mai puternic, mai rapid, cu risc minim de accidentare.

Povestea Semimaraton Intersport 2023. Alergător Cosmin Lambă

Photo: Semimaraton Intersport

Cursa asta a fost pentru mine ca o reîntoarcere în timp într-o variantă a mea mai bună și mult mai pregătită.

În urmă cu 4 ani m-am înscris la Intersport la proba de Cros și avea să fie prima competiție la care am participat vreodată și prima alergare montană care să depășească 5km (dacă îmi aduc bine aminte, pentru că atât alergam când mă pregăteam pentru cursă câteva săptămâni înainte). Am avut atunci niște trăiri în cei 10 km cum n-am avut vreodată. 

Ăla a fost momentul în care am decis că îmi place trail running. Deci cursa de anul asta a fost în primul rând o celebrare pentru mine.

Când m-am înscris m-a întrebat Robert ce target am? Sincer…nu știam. Nu știam încă nivelul la care ajunsesem după vreo 6 săptămâni de antrenament cu TRA. Studiasem eu timpii din anii trecuți, comparăm cu ce știam că pot eu și am zis: vreau în primii 10 la categorie.

Sub 1h 40m, e realizabil? Nu mi-a răspuns…probabil deja i se învârteau rotițele cum să mă pregătească pentru rezultatul asta :). În mare, a fost o perioadă de câteva luni destul de intensă. Greu cu asfalt, Daneze (vai câte Daneze!), bandă, frig, ploaie, ger, ninsoare…greu, da’ mi-a plăcut fiecare minut!

Programul de antrenament pe trail s-a desfășurat destul de mult pe traseul de Intersport, așa că pot să zic că ajunsesem să știu orice bucățică. Am avut câteva antrenamente în care am scos un timp care avea să bată 1h 40m fără probleme, și deja mă gândeam cum o să scot eu un timp record de neașteptat (PB evident, nu recordul cursei). În fine, zăpada mi-a stricat tot feng shui-ul. Și eu sunt ăla care se bucură când ninge că imediat scot placă,

M-am pus la start în ziua cursei cu gândul că dau tot ce pot indiferent de starea traseului.
Am pornit destul de tare împreuna cu primii 50 de concurenți poate. 

În față erau elitele, printre care și Robert, și chiar îmi doream să-l ajung să bat pumnul cu el înainte de a începe urcarea de la Solomon. N-am forțat însă, cum am făcut la cursa din Februarie de la Cluj unde m-am tăiat destul de repede la început, așa că am rămas în ritmul meu și mi-am văzut de treabă.

Înainte de Pietrele lui Solomon eram pe la 4:00 pe km și mă simțeam excelent. După ce am trecut barieră am simțit deja apă la papuci și mi-am dat seama că o să fie distracție.

Urcarea a mers bine, am ținut un ritm constant, am ajustat la elevații mai mari, am atacat unde era mai ușor, totul a mers conform a ce stabilisem cu mine la antrenamente că voi face.

La antrenamente am avut multe procese și discuții cu mine, uneori chiar și în contradictoriu: “nu poți să ții tu ritmul asta de cursă până sus”…”Ba pot…și am s-o fac în ziua cursei”. Nu mai zic de zilele grele în care trăgeam de mine și asta mă demotiva; în momentele alea părea departe timpul de 1h 40m.
Ce m-a motivat în cursă foarte tare însă, mai ales pe urcare, a fost faptul că nu m-am chinuit, am respirat Ok, n-am tras de mine și totul a mers excelent. Parcă se împăcase Cosmin optimistu’ cu ăla pesimistu’ și dispăruseră toate divergențele.

Totul a decurs bine până la Carieră, deja consumasem mai mult de jumătate din flascul cu Maurten 320 și nu mă simțeam obosit sau deshidratat. Potecă de intrare în pădure arăta pitoresc, eu alergam deja singur și faptul că ninsese nici nu mă mai deranja așa tare.

După prima coborâre mai abruptă pe un canal scurt, unde chiar am coborât fără probleme, am început să dau drumul la picioare la maxim și călcam în bălți, zăpadă și noroi fără nici un stres.
Lucrurile au început să se schimbe totuși după prima semi-căzătură pe prima porțiune mai tehnică, unde am simțit cât de rece e zăpada și că n-am aderență așa bună pe cât am crezut. Atunci mi-am zis că trebuie să fiu atent și că nu merită să fac vreo prostie, așa că am lăsat-o un pic mai moale. Nu pentru multă vreme însă…eram foarte hyped după prima porțiune de viteză și nu voiam să pierd energia aia.
Am fost atent totuși, și deși derapam pe ici colo, n-am mai luat nici o trântă până în Poiana Stechil. Până acolo am accelerat pe unde am putut, intrăm în zăpadă mare pe porțiunile mai late la vale să pot să-i dau tare fără să mă încurce zăpada amestecată cu noroi de pe potecă formată. O altă provocare a început la Băncuțe unde ne intersectăm cu traseul de cros și trebuia să depășesc o mulțime de oameni care aveau un ritm mult mai scăzut…”challenge accepted” mi-am spus.

După Stechil am avut un derapaj mai serios unde am simțit cum s-a întins gamba dreaptă și preț de câteva minute am simțit că piciorul nu mai e așa de stabil. Dar n-am avut timp să bag în seamă, eram concentrat pe ritm și echilibru, și cumva asta mi-a distras atenția de la durere.

Mai târziu înainte de Șaua Tâmpei am mai luat o căzătura unde am fost ridicat de un tip din spatele meu care părea să se țînă de ritmul meu, că n-a vrut să treacă în față după ce m-a ‘săltat’ de jos.
Am ieșit în șa, iar coborârea spre Răcădău părea să fie o provocare dificilă având în vedere că era mai mult noroi și apă decât zăpadă. Asta nu m-a împiedicat să dau drumul iar la picioare, ba chiar pe unele porțiuni parcă alunecările ajutau la coborâre. Viteză nu era că pe o coborâre pe uscat, dar era destul de mare.

La barieră mă aștepta soția mea Laura cu un flasc cu Maurten 160 care trebuia să-mi fie de folos după ce ocoleam Tâmpa. Mă apropiam de ea cu viteză destul de mare, așa că am agățat flascul din alergare pentru că mi-a fost destul de greu să încetinesc luând în calcul starea terenului.

Am ‘oprit’ însă 20 de metrii mai jos unde m-am prăvălit efectiv pentru că n-am reușit să mă redresez înapoi pe potecă după ce am luat flascul. Am reușit totuși să nu mă accidentez nici aici, dar vreo 200m mai încolo simțeam cum îmi joacă un șiret și că stângul mi-e mai larg. Evident, șiretul se desfăcuse, iar eu deja pierdusem câteva poziții cu căzătura dinainte, nu voiam să mai pierd și cu șiretul. Dar nu am avut de ales, a trebuit să-l închei, moment în care cred că am mai pierdut o poziție pe care am recâștigat-o mai târziu plus încă una.


Urcarea pe pietre după scările lui Gaboni a fost destul de grea pentru că am pierdut multă energie înainte cu căzătura, șiret, recuperat poziții…
Când a început iar coborârea am început să-i dau tare până am ajuns la urcarea după grădini și cea înainte de troiță, care a fost dificilă, dar mai ușoară decât mă așteptam. 

Am văzut totuși cum crește pace-ul mediu de la 5:03 la 5:12 și deja mă gândeam că pierd timp prețios pe final, doar că voiam să închei în forță, așa că am urcat fără să mă epuizez. Unde mai pui că șiretul încheiat se desfăcuse din nou. N-am mai stat să-l închei.

Am coborât cu mare grijă după troiță pe cea mai periculoasă pârtie de pe traseu, am ieșit la asfalt de unde am dat maxim 10+ și am trecut linia de sosire al 19-lea la open și al 8-lea la categorie.

Că și rezultat m-am încadrat în ce i-am zis lui Robert că vreau să obțîn, chiar și cu terenul dat, însă eu cred că dacă era uscat ar fi fost poate cel puțîn la fel de greu pentru că aș fi tras mult mai tare să scot un rezultat mai bun pentru că îmi doream să depășesc targetul pe care mi-l propusesem.

Antrenor de alergare?

Cosmin L. Este antrenat cu mândrie de Robert Hajnal din Octombrie 2022.

Află cum poți alerga mai rapid la următorul tău concurs!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe 3 comentarii

Moment istoric: Eliud Kipchoge la Boston Maraton – Cel mai bun maratonist al tuturor timpurilor la cea mai veche cursa de maraton din lume, 17.04.’23

Kenya's Eliud Kipchoge, the marathon world record holder, celebrates as he successfully completes his attempt to run a marathon in under two hours in Vienna, Austria, October 12, 2019. REUTERS/Lisi Niesner
Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Moment istoric: Eliud Kipchoge la Boston Maraton – Cel mai bun maratonist al tuturor timpurilor la cea mai veche cursa de maraton din lume, 17.04.’23

Articol scris de:

Marius Enescu
Marius Enescu
Kenya's Eliud Kipchoge, the marathon world record holder, celebrates as he successfully completes his attempt to run a marathon in under two hours in Vienna, Austria, October 12, 2019. REUTERS/Lisi Niesner
© Lisi Niesner | REUTERS

„Doar cei disciplinați în viață sunt liberi”

“Nu vreau doar să particip la toate cele 6 curse din cadrul Abbott World Marathon Majors (i.e. Berlin, Boston, Chicago, London, New York, Tokyo), vreau să particip și să le caștig pe toate cele 6. Sunt 2 lucruri distincte și mai ales să reușesc și recorduri de cursă. Deja le-am obținut pe cele de la Berlin, Londra si Tokyo“.  

Acestea sunt cuvintele pe care a ales să le folosească Eliud Kipchoge, într-un interviu acordat recent pe canalul de Youtube NNRunningTeam, echipă din care face parte.

Despre Eliud s-a scris foarte mult de-a lungul timpului. 

Este, incontenstabil, cel mai bun maratonist al tuturor timpurilor după ce a reușit, în ultimii 10 ani să caștige 17 dintre cele 19 maratoane la care a participat, incluzând : 

  • Maratonul Berlin de 4 ori (2015, 2017, 2018, 2022). În 2022 a reușit să alerge maratonul în 2:01:09 (WR);
  • Maratonul Londra de 4 ori (2015, 2016, 2018, 2019 – 2:02:37 CR) ;
  • Maratonul Tokyo în 2021 – 2:02:40 CR ;
  • 2 titluri Olimpice pe distanta de maraton (Rio de Janeiro 2016, Tokyo 2020) ;
  • 2017 Breaking2 (cursă experimentală având ca scop coborârea sub pragul de 2h, timp reușit 2:00:25);
  • 2019 INEOS 1:59 Challenge (cursă experimentală având ca scop coborârea sub pragul de 2h, timp reușit 1:59:40).

Singurele sale înfrângeri, au fost locul 2 la Berlin în 2013, al 2-lea maraton alergat și pierdut în fața lui Wilson Kipsang (Kenya) ce a stabilit un record mondial la acea cursă, cu 2:03:23 și la Londra în 2020, loc 8, acuzând probleme de sănătate resimțite în timpul cursei. Deci se poate întâmpla tuturora asta. 

Mai mult decât atât, Kipchoge a avut parte de una dintre cele mai longevive cariere în alergarea de lungă distanță, reușind să câștige prima medalie la un eveniment mondial important la Campionatul Mondial de la Paris, in 2003 (proba 5000m), învingându-l pe legendarul Hicham El Guerrouj. 

Având în vedere că cea mai recentă reușită de la Berlin datează din 2022, atletul a ajuns astfel la 19 ani de carieră la cel mai înalt nivelul al sportului și pare că, în absența unui eveniment nefericit major, iși va extinde dominația chiar la 20+ ani. Toate aceastea, dar și multe altele i-au convins pe mulți să il numească pe Eliud The G.O.A.T. (Greatest Of All Time), nu doar pe disțanta de maraton, unde nu are egal, dar chiar și pe alergarea de lungă distanță, în general. 

„Doar cei disciplinați în viață sunt liberi” , „Niciun om nu este limitat” sunt doar câteva dintre motto-urile după care iși traiește atletul viața, el petrecându-și zilele departe de ochii media, având comportamentul unui om simplu, cu rutine bine definite, petrecându-și timpul liber, având grijă de gospodăria, ferma și familia sa, iar perioadele de pregătire pentru competiție (în general, minim 3-4 luni înainte de o cursă majoră, însemnând, 8-9 luni pe an). Eliud petrece tot acest timp în tabăra de pregătire cu altleți din Kaptagat, Kenya.

 Aici, sub îndrumarea antrenorului său, Patrick Sang, Eliud urmează un plan de antrenament cu o dedicare desăvârșită. Nutriția sa este una simplă, specific atleților din Kenya, bazată pe multe lichide (pana la 3L/zi), pâine facută în casă, fructe locale, legume, carne și mai ales ugali, un tip de mâncare din porumb, specifică țărilor din Africa de Est. 

Toate aceastea coroborate cu o rutina de recuperare temeinică, cu multă atenție acordată odihnei de după antrenamente reprezintă rețeta succesului. Simplitate, rutină, dedicare.

Repetiția, consecventa și mai ales disciplina, alături de obiceiurile simple, par să fie secretele ce l-au ajutat pe Eliud să devină atât de longeviv într-un sport în care majoritatea nu rezistă mai mult de 5-10 ani. În multe cazuri chiar mai puțin. Adăugând la aceste ingrediente curiozitatea sa nativă și dorința de cunoaștere. 

Kipchoge este un cititor cunoscut a multor cărți din aria dezvoltare personală, self-help ori diverse scrieri inspiraționale ale marilor personalități, ajutându-l astfel să iși dezvolte tehnicile de rezistentă mentală, atât de necesare în cursele de anduranță la cel mai înalt nivel).

Sunt puțini atleți în istorie ce au reușit în sportul lor ce a izbutit kenyanul pe distanța de maraton și aici îl putem compara cam cu ce a realizat Michael Jordan în baschet, Roger Federer în tenis, Lewis Hamilton în Formula 1 sau Tiger Woods în golf. 

Personalități pe care însuși Eliud recunoaște că le admiră și de la care consideră că a învătat foarte multe lucruri ce l-au ajutat în cariera sa. Prin toate realizările sale, Kipchoge a reușit să transceandă dincolo de alergarea de lungă distanță și să devină cunoscut, chiar și pentru publicul larg si să devină o inspirație pentru toți cei care doresc să își urmeze visul, indiferent care ar fi acesta.

Având aceste premise, Eliud capătă un soi de misticism, o aură de invincibilitate ce il recomandă să continue acest trend de victorii, în ciuda vârstei sale de 38 de ani, în contextul în care, chiar si din punct de vedere biologic pare că timpul nu mai are răbdare și ar fi de așteptat să înceapă o regresie naturală a performanței, chiar dacă una doar marginală.

În orice caz, în urmă cu puțin peste 6 luni, atletul reușea să stabilească la Berlin recordul mondial la maraton, cu un timp de 2:01:09, coborând a-2-a oară pe un traseu eligibil sub 2:02 (după 2:01:39, tot la Berlin, în 2018) ceea ce pană la el, părea o barieră de neatins, cel puțin în timpul generației noastre. 

În prezent avem 2 atleți, ce au mai reușit să coboare sub 2:02 

  • Kenenisa Bekele ETH, 2:01:41, Berlin 2019
  • Kelvin Kiptum KEN, 2:01:53, Valencia 2022.

Cu ce este diferit Boston Marathon față de celelalte maratoane?

Boston Marathon este totuși o cursă diferită fată de toate celelalte din circuitul Abbott World Marathon Majors, din mai multe privințe, incluzând, dar nefiind limitat la : 

  • Este o cursă între 2 puncte si nu o buclă, ceea ce îl face un traseu neeligibil pentru record mondial ;
  • Diferența de nivel netă este ușor negativă, cu toate că sunt destule dealuri (aproximativ 250m+), culminând cu celebrul Heartbreak Hill de la km 32-33) ;
  • Istoric, au fost multe ediții cu vreme capricioasă (vânt, ploaie, dar și temperaturi foarte ridicate pentru o cursă de maraton) ceea ce face un timp rapid mai putin probabil ;
  • Boston Marathon este o cursă de tip campionat, ce nu permite paceri (i.e. iepuri care sa păstreze un anumit ritm constant).

Toate aceastea sunt premisele unei curse cum Kipchoge nu a mai întâlnit până acum, însă atletul pare pregătit chiar și pentru aceste provocări, după ce, alături de echipa sa a conceput un traseu special în Kenya, pe care l-au numit caracteristic „Boston”, traseu pe care Eliud își face majoritatea alergărilor lungi de până la (și chiar peste) 40km, cu teren variat, pe drumul forestier roșu specific zonei. În unele cazuri aceste antrenamente ce, culminează cu alergări uptembo, în partea de final ajungând la  aproape de ritmul de maraton, în condițiile în care alergarea este facută la aproximativ 2500m altitudine, fapt ce îngreunează simțitor efortul fată de o cursă  la nivelul marii.

Adăugând sesiunile de forță, stabilitate si echilibru, dar și alte antrenamente specifice (fartlek, bucăți de viteză la ritm de maraton cu legătură rapidă, dar și beneficile alergări ușoare și aerobice) însumând până la sau peste 200km în unele săptămâni, par să fie ingrediente ce îl recomandă pe Eliud să iși păstreze invincibilitatea pe această distantă, chiar și după data de 17 Aprilie 2023.

Boston Marathon este una dintre cele mai vechi curse de maraton din lume, cu prima ediție datând din 19 Aprilie 1897, având un record de cursă de 2:03:02, timp stabilit de Geoffrey Mutai in 2011, un timp care la momentul respectiv a fost cel mai rapid alergat în istorie, chiar și în condițiile în care, după cum am menționat, nu este un traseul eligibil pentru record mondial.

Pare că avem toate premisele necesare unei curse rapide și presupunând că vom avea parte de condiții meteo decente, vom putea asista la un adevărat festival al alergării de lungă distantă. Mai ales că la start pe langă Eliud sunt confirmați deja 6 alți atleți cu PB sub 2:05, dintre care 3 chiar sub 2:04

  • Evans Chebet, Kenya, 2:03:00 PB ;
  • Gabriel Geay, Tanzania, 2:03:00 ;
  • Herpasa Negasa, Ethiopia, 2:03:40 

Va reuși Eliud să iși treacă în palmares a 18-a cursă caștigată de maraton ? Va reuși el să stabilească un nou record de cursă ? Va inregistra oare a 3a înfrangere din carieră ?

Toate aceastea sunt întrebări care iși așteaptă răspunsul. Pentru noi, cei pasionați de acest sport va fi poate una dintre ultimele șanse să vedem un artist desăvârșit în timpul actului creativ și indiferent de rezultat să ne bucurăm ca am fost contemporani cu unul dintre cei mai mari sportivi ai tuturor timpurilor.

Surse:

https://www.baa.org/races/boston-marathon/pro-athletes/2023-boston-marathon-professional-team 

https://en.wikipedia.org/wiki/Eliud_Kipchoge 

https://www.youtube.com/@NNRunningTeam 

Marius Enescu

Marius Enescu

Din 2013 alergarea este pentru un mine un stil de viață. Mă consider un om talentat în a fi informat si organizat, înainte de orice altceva.
Torn pasiune in toate activitățile pe care le întreprind si consider că sunt dator față de mine să îmi maximizez potențialul.
Am descoperit alergarea pe asfalt, m-am apropiat mult de pista, dar m-am indragostit iremediabil de trail.

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti