Publicat pe 7 comentarii

Recorduri Naționale Alergare de la Maraton la 24 de ore

Recorduri Naționale Alergare

Recorduri Naționale Alergare de la Maraton la 24 de ore

Evidența de Recorduri Naționale de Alergare la competițiile mai lungi de 42.2 kilometri pe șosea, pistă de atletism sau bandă de alergare.
Recorduri Naționale Alergare

Alergam astăzi pe bandă și m-am gândit care sunt rezulatele, recordurile naționale la alergare pe distanțe mai lungi de 50 de kilometri pe pistă, șosea sau banda de alergare. Nu doar că mă interesează pentru cultura mea generală. În plus, mă gândesc care ar fi cel mai accesibil și care ar fi cel mai greu de doborât record de alergare.

Pentru distanțe mai scurte nici nu mă gândesc că aș putea să fac asta pentru că e foarte greu să alergi tare, pe distanțe scurte. Pentru distanțe mai lungi intervin și alți factori și poate compensez din strategie.

Recorduri Naționale Alergare Masculin

mARATON

Cătălin Andreica - 2h:12min:30

50 kilometri

Corneschi Alexandru - 2h:52min:27

6 ore

Iulian Filipov - 87,2- 4:08/km

100 kilometri

Iulian Filipov - 6h59:04- 4:11/km

12 ore

Florin Ioniță - 146,7- 4:55/km

24 ore

Florin Ioniță - 244,496- 5:53/km

48 ore

Daniel Trușcă - 370,121- 7:47/km

Cauți un plan de antrenament personalizat??

Las-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție

Află toate detaliile…

Cred că la recordurile naționale la masculin cel mai accesibil record de doborât este cel al lui Florin Ioniță la 12 ore. Nu doar că pace-ul mediu este destul de ridicat dar recordul la 12 ore l-a alergat în cursa când a stabilit și recordul național la 24 de ore. 

Cred că recordul național la 12 ore poate să fie apropiat de 150 kilometri și că acesta nu v-a rezista mai mult de doi ani. 

Mai cred că recordul la 6 ore poate să fie îmbunătățit, dacă se aleargă exclusiv această distanță. Iulian Filipov a reușit dubla în cursa din Germania, stabilind recordul și de 6 ore și de 100 de kilometri. Cred că în 6 ore se poate alerga 88,5 – 90 kilometri. 

L̶a̶ ̶p̶o̶l̶u̶l̶ ̶o̶p̶u̶s̶ ̶c̶r̶e̶d̶ ̶c̶ă̶ ̶r̶e̶z̶u̶l̶t̶a̶t̶u̶l̶ ̶l̶u̶i̶ ̶C̶r̶i̶s̶t̶i̶a̶n̶ ̶M̶o̶ș̶o̶i̶u̶ ̶o̶ ̶s̶ă̶ ̶d̶ă̶i̶n̶u̶i̶e̶ ̶c̶e̶v̶a̶ ̶t̶i̶m̶p̶.̶ ̶M̶a̶i̶ ̶a̶l̶e̶s̶ ̶c̶ă̶ ̶a̶c̶e̶s̶t̶a̶ ̶e̶s̶t̶e̶ ̶u̶n̶ ̶r̶e̶z̶u̶l̶t̶a̶t̶ ̶f̶o̶a̶r̶t̶e̶ ̶b̶u̶n̶,̶ ̶a̶ ̶f̶o̶s̶t̶ ̶r̶e̶a̶l̶i̶z̶a̶t̶ ̶î̶n̶ ̶B̶r̶a̶ș̶o̶v̶ ̶ș̶i̶ ̶s̶u̶n̶t̶ ̶f̶o̶a̶r̶t̶e̶ ̶r̶a̶r̶ ̶c̶o̶m̶p̶e̶t̶i̶ț̶i̶i̶ ̶d̶e̶ ̶5̶0̶ ̶d̶e̶ ̶k̶i̶l̶o̶m̶e̶t̶r̶i̶.̶ ̶E̶u̶ ̶c̶u̶n̶o̶s̶c̶ ̶o̶ ̶m̶â̶n̶ă̶ ̶d̶e̶ ̶o̶a̶m̶e̶n̶i̶ ̶c̶a̶r̶e̶ ̶a̶r̶ ̶p̶u̶t̶e̶a̶ ̶s̶ă̶ ̶b̶a̶t̶ă̶ ̶a̶c̶e̶s̶t̶ ̶r̶e̶c̶o̶r̶d̶ ̶ș̶i̶ ̶e̶i̶ ̶p̶r̶e̶f̶e̶r̶ă̶ ̶s̶ă̶ ̶s̶e̶ ̶f̶o̶c̶u̶s̶e̶z̶e̶ ̶p̶e̶ ̶m̶a̶r̶a̶t̶o̶n̶ ̶s̶a̶u̶ ̶d̶i̶s̶t̶a̶n̶ț̶e̶ ̶m̶a̶i̶ ̶s̶c̶u̶r̶t̶e̶.̶ ̶

Recordul la 50km a fost stabilit de Alexandru Corneschi la Campionatul național de 50km. 

Recorduri Naționale Alergare Feminin

Maraton

Constantina Diță-Tomescu - 2h:21:30

50 kilometri

Paula Todoran - 3h:28:08 - 4:10/km

6 ore

Mariana Nenu - 72, 65- 4:57/km

100 kilometri

-

12 ore

Mara Guler - 119,383- 6:02/km

24 ore

Mara Guler - 229,233- 6:17/km

48 ore

Gabriela Ianciu - 315- 9:09/km

Cred că și la feminin se pot îmbunătăți anumite recorduri. Te las pe tine să-mi spui care crezi că o să fie primul record doborât și pe ce distanță?

Ți-a plăcut? Distribuie!

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Banana Bread din Cartea Run Fast. Eat Slow

Banana Bread - Run Fast Eat Slow

Banana Bread din Cartea Run Fast. Eat Slow

Pentru o tavă ; Timp pregătire: 30 minute;

Cea mai bună Banana Bread am mâncat-o la LET’S COFFEE în Cluj-Napoca. Mai târziu am aflată că e pregătită de Peter.

Apoi am văzut o droaie de fotografii instagramabile, în carantină cu tot felul de rețete. Era ceva ce trebuia să bifezi în momentul când stai în casă. Ce altceva să și faci? Mi-am spus că e timpul perfect să-mi fac propria banana bread. Dacă nu atunci, niciodată.

INGREDIENTE:

1½ CANĂ FĂINĂ

1 linguriță scorțișoară

1 linguriță praf de copt

½ linguriță sare de mare

100 g de unt nesărat la temperatura camerei

¼ cană de zahăr de cocos

2 ouă

1½ căni de banane pisate  (cam 3-4 foarte coapte)

1 linguriță esență de vanilie

½ cană de alune / nuci tocate la cuțit (opțional)

½ cană de curmale sau stafide aurii (opțional)

 

METODĂ:

Această Banana Bread ar trebui să fie umedă și nu foarte dulce. Se combină perfect la cafea, dimineața sau înainte de o alergare mai lungă și solicitantă.


Am mai gătit și:  Minestrone

Cauți un plan de antrenament?

Antrenează-te după un plan special conceput pentru tine
Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.
Publicat pe Lasă un comentariu

Campionat Balcanic de Alergare Montană 2020-Rezultate

Campionatul Balcanic de alergare montană - Băieți Finish

Campionat Balcanic de Alergare Montană 2020-Rezultate

Stațiunea Poiana Brașov a găzduit în 24 octombrie 2020, ediția a 12-a a Campionatului Balcanic de alergare montană de seniori și juniori 1 (U20).
România a cucerit 9 medalii.
Campionatul Balcanic de alergare montană - Băieți Finish
Lotul României de alergare montană pentru Campionatul Balcanic, la senioria fost alcătit din
  • (f) Cristina Simion (1), Florea Monica Mădălina(2), Piscu Andreea Alina (3) și Mutter Ingrid (5);
  • (m) Zincă Ionuț Alin (2), Mitrică Leonard-Albert (3), Palici Viorel-Andrei (4), Preda Andrei Gabriel (6).

Lotul a fost stabilit în urma participării atleților la campionatul național de alergare montană din Câmpulung Moldovenesc de la începutul lunii.

Rezultate Campaionatul Balcanic:

La juniori feminin Laura Marina Corhana a fost cea mai bine plasată alergătoare a Romaniei. A terminat pe locul 5 in 37.18.10. Aici a caștigat Yasna Petrova din Bulgaria in 33.36.44.

La juniori masculin cel mai bine plasat român a fost Daniel Gheorghe Rus cu timpul 31.01.88 s-a clasat pe 4 la 48 de secunde în spatele câștigătorului Mehmet Vefa Aydemir . Turcul  a câșgat competiția în 30.13.52.

La seniori feminin s-a alergat incredibil de tare. A câștigat Cristina Simion în 1.06.45 iar un minut și 17 secunde după ea a sosit tot o atletă a României: Florea Mădălina. Pe locul 3 în 1.08.46 a venit Andreea Piscu care a recuperat o poziție pe ultimul kilometru jumătate.

La seniori masculin s-a dat o luptă strânsă între alergătorii româniei și cei ai turciei. În primii patru kilometri aceștia au alergat cot la cot. Pe prima coborâre turcul Cakir Abdullah s-a distanțat la un minut și a rămas cu aceast avans până la final, câștigând cursa în 59:06. Pe locul 2 a sosit Ionuț Zincă cu timpul de 1:00:33 secunde. Locul 3 a fost ocupat de Leonard Mitrică cu timpul de 1:00:43 secunde iar pe 4 a sosit Viorel Pălici în 1:01:54. Preda Andrei a sosit pe locul 6 în 1:02:18 la o secundă de locul 5.

Rezultate complete (click).

P.S.

Mă bucură atitudinea FRA-ului de a sprijini din ce în ce mai mult acestă ramură a alergării. Poate în viitor vor organiza și un Campionat balcanic de ultramaraton montan. Cine știe?!

Ți-a plăcut? Distribuie!

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on linkedin
LinkedIn

Cauți un plan de antrenament personalizat??

Las-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție

Află toate detaliile…

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Apuseni Ultra Race – al 3-lea ultramaraton

Apuseni Ultra Race – al 3-lea ultramaraton

Apuseni Ultra Race este o competiție care se organizează în munții Apuseni. În cadrul evenimentului sunt 3 curse. Prima este și cea mai lungă are 180 km cu aprox 6800 m+ diferență de nivel,  a  2-a 100km cu 3300m+ și a 3-a 40 km lungime și  1550m+ diferență de nivel.

Poveste scrisă și trăită de: 

Fotografii: Dan Tăuțan

Având în vedere că s-a anulat cursa de la Transylvania 100, care trebuia să fie organizată  în weekend-ul 18-20 septembrie m-am hotărât să mă înscriu la cursa de 100 km din Apuseni. Mai mult decât atât mai mulți dintre colegii mei de la TrailRunning Academy au participat la cursele AUR.

Fiind traseul aproape de Cluj-Napoca, am zis că e oportun să facem o recunoaștere și să scoatem un timp bun la cursă. Așa cum îmi place mie, am pus în tabel caracteristicile cursei și am  împărțit-o în 3 etape:

  1. Start- Vlădeasa-Răchițele-Dealul Boti – Beliș: 42km cu 1200m+;
  2. Beliș – Mărișel – Măguri Racătău – 22km cu 435m+;
  3. Maguri Răcătău – Dobrin – Muntele Mare – Finish – 38km cu 1500m+;

După ce am discutat cu Alin și Gicu ne-am hotarat sa facem recunoaștera etapelor 1 și 3.

Recunoașterea

Apuseni Ultra Race-100km

Apuseni Ultra Race - Peter Schuller

Înainte cu 2 săptămani de cursă am facut recunoașterea cu Alin și Gicu la ultima parte din traseu.

Măguri Răcătău – Finish.

Traseul  începe cu o urcare susținută pe un drum forestier până la casele Dobrin: 11km cu 935m+ care ne-a luat, la ritm de cursă circa 2 ore. De aici începe o porțiune mai alergabilă cu urcări și coborâri, aproximativ 6km cu 120 m+ după care urma urcarea pe  Muntele Mare, care e o urcare alergabilă de 13km cu 410m+ care te consumă în cursă dacă nu știi să-ți dozezi energia. A urmat la Muntele Mare sa alergăm pe curbă de nivel, pe un fals plat, după care a fost o coborare și iar o urcare ușoară la Buscat, de acolo a urmat o coborare de 3km asfalt până la finish.

În total am facut 4h 40minute în ritm ușor și relaxant. Mi-am propus ca în cursă să scot 4h 30 minute pe acest segment.

TrailRunning Academy - logo

Elite membership

Articole, Vo2max Calculator,

Bursa TrailRunning Academy

Start Cabana Vlădeasa – Beliș 

Cu o saptamana înainte de cursă am parcurs cu Alin Voicu  prima partea a cursei, 42km cu o diferență de nivel de 1200m+ în mare parte pe dealul Boti. 

Traseul a început cu o urcare susținută dar nu foarte lungă pe vârful Vlădeasa, după care a urmat o coborare alergabilă care, după câțiva km s-a transformat în una puțin tehnică printr-o padure superbă, mi-a adus aminte de prima coborare de pe Rarău în Bucovina. 

După ce am ieșit din pădure a urmat o porțiune alergabilă până la cascada Valul Miresei, de acolo a început asfaltul până la ieșirea din Răchițele. 

A fost o portiune rapidă, dar care te consuma având în vedere porțiunea de asfalt destul de lungă.

La iesire din Răchițele, traseul a continuat cu o urcare susținuta pe un drum forestier, care ne ducea pe dealul Boti, de aici a început asfaltul până în Beliț. 

Am parcurs acest segment în 4h20min și am propus sa scot în 4h și 15 minute în cursă.

Pentru segmentul 2 din cursa, Belis-Mărisel-Maguri Răcătău – 22km – 435m+ am propus 2h 20minute

În total mi-a iesit un 11h și 26 minute.

După recunoașterea celor 2 etape din cursă și o discuție cu Robert, două lucruri mi-au fost foarte clare:

  1. Trebuie sa alerg în pantofi de asfalt pana în Măguri Racătau dacă nu vreau să am picioarele praf;
  2. Trebuie să-mi dozez foarte bine energia în cursă ca să reușesc să scot ultima parte în 4h30m și să am un finish bun.

 

Ziua cursei

Apuseni Ultra Race-100km

Startul a fost la ora 8:00. Ca să ajungem din Cluj la cabana Vlădeasa și să nu trebuiască să ne întoarcem după mașină,  am închiriat un microbuz care ne-a dus până acolo. 

Am pornit la 4:50 din Cluj și am ajuns la 7:00 la cabană, am prins un răsărit superb.

În cabană ne-au verificat echipamentele și cine a avut dropbag l-a predat organizatorilor. Dropbag-ul meu l-am lasat la Cristian, care nu a reusit sa participe la proba de 40km dar a venit sa ne susțină, el urma să ma aștepte și să mă ajute în CP – Măguri Răcătău.

Cum trecea timpul, cum am început să ne adunăm lângă cabana de unde se dădea startul. Fiecare alergător cu rutina lui de dinainte de cursă, eu încercam să recapitulez și să vizualizez ce am de făcut în fiecare porțiune în timp ce făceam câteva exerciții de încălzire.

Timpul a trecut atât de repede încât m-am trezit urcând către Vlădeasa, după cateva sute de metri am fost pe locul 4 după Cătălin, Andrei Sovereșan și Papp Csaba. În fiecare minut m-am uitat la puls să nu cumva sa fie ritmul prea ridicat, să nu cumva să mă consum prea tare de la începutul cursei, dar nu a fost, înainte de vârf m-au depasit 2 alergatori, dar nu m-a deranjat, mi-am văzut de treaba mea și de ritmul meu.

Prima partea a traseului am știut-o bine avand în vedere că am făcut recunoașterea cu o saptămână înainte, totul mi s-a părut că e în „fast forward” coborârea a mers excelent, la început mi-a fost puțin teamă de pantofii de asfalt, dar nu trebuia. La cascada Valul Miresei am prins viteză și am ajuns rapid la punctul de control, unde am spus numărul și am plecat mai departe, am știut că este un izvor pe urcare și am programat că iau apa de acolo. 

Am învațat de la Robert că cel mai bine este să nu mă bazez pe checkpointuri în afară de apă, maxim cola, toată nutriția necesară pentru cursă o aveam la mine și în dropbag.

Pe urcare am făcut power hike, nu avea sens să mă consum, numai bine am reușit să mănânc ceva solid și am luat apa de la izvor, după ce am ajuns sus am dat drumul la alergare și totul a mers conform planului.

Am ajuns la CP Dealul Boti cu un avantaj de timp de 15 minute față de cel propus, aici am luat apă și am băut puțină cola că știam că urmează o porțiune lungă de asfalt care o să mă consume.

Asa a și fost.

Înainte de Beliș alergam în spatele lui Csaba, și el și eu am fost sătui de urcări și coborâri de toate felurile. De pe Dealul Boti, abia am așteptat amândoi să ajungem la punctul de control.

CP Beliș

Am ajuns în 4 ore la Beliș față de 4h și 15 minute propuse.

„A trecut un maraton, mai avem încă unul și jumătate”, a răsunat în capul meu, când am conștientizat pe ce drum încearcă creierul meu sa ma ducă, l-am ignorat rapid și m-am gandit doar la ce am de făcut, „urmează o coborâre tot pe asfalt până la baraj și urcarea lângă partia de schi în Marișel, pe coborâre mănânc un gel și pe urcare un baton cu un piure de fructe”. I-am dat de lucru creierului ca să nu mai aibă timp de gânduri negative care să mă demoralizeze.

Urcarea a fost pe stilul meu, puțin tehnică și destul de abruptă. Nu am luat bețe. Aici simțeam puțin nevoia, dar stiam că nu e lungă și trece repede.

Am ajuns sus în Marișel, traseul a parcurs tot satul care se afla pe o curbă de nivel, bineînțeles că tot pe asfalt, cu 2km înainte de ieșirea din sat am ajuns la CP Mărișel. O doamnă mi-a oferit șnițele de pui și salată de cartofi, dar nu puteam să-mi imaginez cum să alerg mai departe după ce mănânc așa ceva 🙂 am luat apa și puțină cola și m-am dus mai departe. 

A urmat o coborare pe un drum de țară către Măguri Racătău, coborârea a fost alergabilă și spectaculoasă ca priveliște, se vedea valea unde trebuie să coborâm, mă dureau picioarele și fesierii de la cei 32 km de asfalt de pe Dealul Boti și Mărișel și mai aveam 4km în Măguri și inca 3,5km la finish, dar m-am bucurat că nu mai alergăm pe asfalt măcar până în Măguri. 

Am ajuns impreuna cu Csaba în CP Maguri Răcătău  unde m-a așteptat Cristian și soția lui. 

Schimbat pantofi, șosete, refill geluri, piureuri și batoane, apa și plecat mai departe, mai puțin de 3 minute și am ieșit din CP. Am avut un avantaj de 35 minute față de timpul propus.

Am știut că acum urmează greul. Urcarea de 10km pe drumul forestier până la casele Dobrin. Mi-am propus să fac 2h până sus, în ritm mai încet ca să mă odihnesc și sa mănânc. Trebuia să-mi ajungă 2 flaskuri de apă, unul aveam apă+ Iso și unul gol, am știut că este un izvor pe la jumătatea urcarii și mi-am propus să iau apă de acolo. 

Urcarea a mers în ritmul propus, problema a apărut că am ratat izvorul și nu am reușit să mănânc fără apă, am avut doar isotonic ca și „carburant” care parcă nu avea niciun efect, am început sa pierd din energie și abia am așteptat să ajung la casele Dobrin, parcă nu se mai termina urcarea, față de recunoaștere am simțit ca durează o eternitate.

CP casele Dobrin 

Am ajuns la CP în fix în 2 ore, cum mi-am propus. Am fost cam epuizat fără apă și fără să mănânc cât trebuie, am băut apă, cola și după ieșirea din CP am mancat un baton dar parcă tot nu aveam energie. Peste 20 minute am mâncat un gel, un piure de cartof dar nimic. Aici a fost greșeala…. într-o oră am reușit sa mananc prea multi carbohidrati și mi s-a făcut o bula de apa cu mancare în stomac, care înseamnă ca digestia s-a oprit și incet rămân fără energie.

Aveam doua opțiuni, ori scap de conținutul stomacului ori reduc pulsul și viteza și aștept să-mi revină digestia ca să am iar energia necesară pentru alergare.

Prima opțiune nu a mers, a ramas a doua, am redus viteza, (practic nici nu aveam energie sa alerg pe urcari) și am așteptat. Am avut un deja vu, am facut aceeași greșeală ca în Grecia, dar totuși bine ca am sesizat din timp ce s-a intamplat.

Au fost 2 ore destul de frustrante, am început să socotesc cât timp pierd, am început să citesc mesajele de susținere ale colegilor, dar degeaba, moralul meu a fost la pământ împreună cu digestia mea, ca cireașa de pe tort, intre timp m-a depășit un alergător. 

Prima oară de cand alerg.  M-a trecut gandul să mă opresc, că nu are rost, că nu o să reușesc să mă încadrez în timpul propus…. 

Creierul meu cu gandurile lui, a început să pună stăpânire pe mine, noroc ca mi-am dat seama ce se întamplă și rapid „i-am dat de lucru” înainte sa se concretizeze ceva din gândul de abandon.

Am început să calculez câți km mai am până la finish, cât timp îmi ia, când și ce o să mănânc până la capăt și am schițat planul B care mi-a arătat că am șanse mari să mă încadrez în 11h și 26 minute, ce mi-am propus înainte de start. 

Acest rezultat mi-a dat putere să alung gândurile negative, creierul meu avea iar de lucru și într-un final am simțit că digestia reîncepe să funcționeze. 

Am ajuns aproape de Muntele Mare, am început să alerg, picioarele mele au început să mă asculte și totul a reînceput să funcționeze! 

Mi-a rasunat în cap vorba lui Robert, „Te simti bine? Iti trece! Te simti rau? Iti trece!” Asa a și  fost 🙂

Am alergat cu zâmbetul pe buze, coborarea de pe Muntele Mare a mers perfect, am ajuns pe platoul de la Buscat de unde mai aveam aproximativ 3,5km coborâre pe asfalt până la finish. 

Pe coborarea pe asfalt m-a durut fiecare pas, parcă cineva infigea câte un cuțit în fesierele mele. Ca să mă încadrez în timpul propus, mai aveam 25 de minute la dispoziție, am mâncat ultimul gel, am băut ultima gură de apă din flask, am strâns din dinți și am alergat ignorand durerile provocate de combinatia dintre asfalt și pantofi de trail.

La Finish m-a așteptat Cristian, Adi Țap și colegii de la TrailRunning Academy: Lorin și Cosmina. Ca la fiecare cursa, pe  ultimul km  parcă cineva / ceva șterge toată durerea și oboseala adunată în cursă și alerg de parcă atunci am început ziua.

 

Finish

După ce am trecut finishul și am oprit ceasul am vazut timpul: 11h și 26 minute!

Cauți un plan de antrenament?

Peter Schuller este elevul TrailRunning Academy din Octombrie 2019. Printre cele mai bune rezultate se numără un semimaraton, în antrenament, în 87 de minute și un loc 7 la Bucovina Ultra Rocks4Summit.

Poți ocupa și tu unul din locurile dedicate antrenamentelor personalizate.
Peter Schuller

Peter Schuller

Om simplu și calm. Tot ceea ce fac, fac din plăcere. Alergarea este o pasiune dar o tratez cu seriozitatea unui job full time fiindca mă împinge să-mi depășesc limitele.
Publicat pe Lasă un comentariu

Apuseni Ultra Race – concursul cu mama la finish

Apuseni Ultra Race – concursul cu mama la finish

38km, 1500 m D+ , 19 septembrie 2020

Poveste trăită și scrisă de:

Cosmina Jelea Alexandra

Cosmina Jelea Alexandra

Fotografii: Dan Tăuțan, Iulia Zaharie, Inesa Cebanu;

Cu 3 zile înainte de cursă am bușit antrenamentele. Mai exact, miercuri și joi nu am reușit sa imi conectez mintea cu trupul, așa că am renunțat la alergări după doar 2-3km, iar vineri nu am alergat deloc. 

Sâmbătă avea să vină cursa, iar eu nu eram deloc în formă, nu eram nici prea odihnită.

Colac peste pupăză, mi s-a făcut foarte rău pe drumul spre zona de start (am rău de mașină) – am ajuns acolo cam „pleoștită”. Până să pornim pe traseu, mi-am mai revenit un pic, după care începe cursa și eu încep să mă conectez la ea. Spre deosebire de Făgăraș Rocks, pentru care m-am super focusat, am avut super mari emoții, aici nu m-a mai interesat ce și câte fete participă, eram oarecum relaxată că era cursa mai ușoară și resemnată că nu am avut o săptămână prea bună. 

Singurul lucru care m-a făcut să rămân în joc a fost faptul că a venit mama cu mine – era pentru prima dată când m-ar fi văzut la o cursă și m-ar fi așteptat la finish. După calculele mele ar fi trebuit să fac sub 6 ore. 

Contactul de dinainte de concurs cu munții apuseni

Voiam să simt emoțiile liniei de sosire alături de mama <3.

Cosmina Jelea.

Știam că primii 11 km aveau cea mai mare diferență de nivel, așa că am făcut tot posibilul să-mi dozez efortul. Evident că iar mi-au venit gândurile alea rele în minte…nu știam cum să fac să ajung mai repede la finish, de unde atâta energie și putere mentală? 

Cursa aceasta care trebuia să fie mai ușoară a devenit grea. 

Nu puteam concepe să renunț pentru că mama mă aștepta la finish, i-am spus că ar trebui să scot sub 6 ore sau pe acolo. Voiam să simt emoțiile liniei de sosire alături de mama <3.

Am luptat să rămân în horă și să dau tot ce am mai bun. 

Prea cunoscuta mea panică de a nu rămâne singură nu m-a abandonat :D. Eram mereu cu ochii pe alți alergători, din față, din spate…de unde se putea :)) Cred că până în primul checkpoint am reușit să mă „agăț” de un alt alergător alături de care aveam să termin cursa. 

Se instalase confortul ăla că nu sunt singură și am mai prins ceva putere.

Surpriza plăcută a fost că trecea timpul mai repede, în timp ce noi vorbeam și ne încurajam reciproc. Și uite așa am dus toată cursa, cu povești și sudoare. Ba chiar am reușit să facem poze, să admirăm priveliștea de vis, să simțim că nu am ajuns degeaba acolo.

Cred ca am consumat 4 litri de apă în total, un baton și vreo 2 geluri (nu mai știu exact, pentru că scriu la 12 zile distanță de cursă și deja am uitat din detalii). Știu doar că am consumat mai puțin decât am avut la mine și decât era plănuit, cam așa fac mereu.

A venit și momentul ăla în care ne-am trezit pe asfalt și simțeam cum ne apropiam de finish. 

Începeam parcă să prindem aripi, eram așa nerăbdători încât nu mai contau crampele musculare sau alte dureri și gânduri negative. Nimeni și nimic nu mai avea cum să ne strice cursa, eram prea aproape de momentul mult așteptat. 

 

Am sunat-o pe mama înainte cu cativa km și i-am aproximat în cât timp ajung. Abia așteptam! Și am ajuns la finish, mama era acolo, mă aștepta cu flori, mă filma și striga cu vocea tremurândă “Bravooo! Bravoooo!” Îmi dau lacrimile acum când scriu și retrăiesc…ce emoții! A fost așa frumos că prima persoană la care m-am dus după finish a fost mama! Am strâns-o în brațe și ne-am bucurat amândouă de încărcătura emoțională a cursei, a liniei de sosire! A fost o zi deosebita! M-am bucurat și de faptul că am întâlnit persoane faine (noi sau știute deja) + că mi-am cunoscut o bună parte din colegii de la Trail Running Academy 🙂 

Am prins și aici podiumul la categoria de vârstă 🙂 Inițial eram pe locul 2 (după calculele lor de la momentul ala), mai apoi să văd că de fapt eram pe 3 (asta la câteva zile diferență deja). Oricum ar fi, un rezultat foarte bun pentru mine! Iarăși top 10 la open – locul 7 din 21 de fete.

Cauți un plan de antrenament?

Cosmina este eleva TrailRunning Academy din Martie 2020. Printre cele mai bune rezultate se numără: 5km în 20:03, 10km în 43 minute 54 secunde și un loc 7 la Apuseni Ultra Race și 8 la Făgăraș Rocks.

Poți ocupa și tu unul din locurile dedicate antrenamentelor personalizate.
Cosmina Jelea Alexandra

Cosmina Jelea Alexandra

Până să mă apuc serios de alergare eram o persoană destul de complicată. Acum tind să devin un om echilibrat, fericit și disciplinat datorită alergării.  
Publicat pe Lasă un comentariu

Minestrone Ca la Carte pentru Alergătorii Mâncăcioși

Minestrone - Run Fast, Eat Slow

Minestrone Ca la Carte pentru Alergătorii Mâncăcioși

Numă de porții: 6; 

Timp preparare: 30 minute

Este ora 16 și încă nu mi-am făcut alergarea. Pur și simplu nu s-au aliniat planetele”. Și când spun asta mă refer la faptul că trebuie să treacă suficient timp după micul dejun, să se digere, dar nu prea mult, încât să mi se facă iar foame. Astăzi mi-a fost foame (iar) toată ziua. Poate din cauza geneticii, poate din cauza celor 24 de kilometri alergați ieri.

Aproape că aș fi considerat-o o zi pierdută dacă nu aș fi gătit. Mi-a sunat ceasul la 07:45, dar m-am ridicat din pat la 08:30 și, având stock-ul deja pregătit, am gătit un minestrone la care am folosit stock-ul de legume dintr-o rețetă anterioară.

Am rețeta din cartea Run Fast. Eat Slow” de Shalane Flanagan & Elyse Kopecky. Dacă vrei să gătești pentru a-ți susține efortul, cu relativ puțină carne, sunt câteva rețete ce merită încercate. Eu mi-am propus să gătesc cam o dată pe săptămână, atât din cartea asta, cât și de prin alte părți.

INGREDIENTE:

1 CEAPĂ GALBENĂ, TĂIATĂ ÎN SFERTURI;

5 CĂȚEI DE USTUROI, MĂRUNȚIȚI;

3 MORCOVI TĂIAȚI RONDELE;

3 RAMURI DE APIO;

1 LINGURĂ DE OREGANO PROASPĂT, MĂRUNȚIT;

1 LINGURIȚĂ DE SARE DE MARE;

1L STOCK DE LEGUME;

3 ZUCCHINI TĂIAȚI CUBULEȚE;

1 CONSERVĂ DE ROȘII TĂIATE;

1 CONSERVĂ DE FASOLE ALBĂ;

100G DE PENE;

50g PARMEZAN;

50g UNT;

METODĂ:

E tare plăcut să te întorci după o alergare lungă în brațele cuiva, dar ce te faci când ești singur acasă? Eu zic că ajută să știi că ai pe aragaz o oală de minestrone și măcar să ai burta plină, dacă nu și sufletul. 

Cauți un plan de antrenament?

Antrenează-te după un plan special conceput pentru tine
Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.
Publicat pe Lasă un comentariu

Stock din Legume din cartea Run Fast. Eat Slow.

Stock din Legume din cartea Run Fast. Eat Slow.

Un maratonist bun se cunoaște după timpul pe care-l are pe maraton. Un bucătar bun se cunoaște după cât de bine știe să facă o supă. Nu mai multe feluri de mâncare pentru un ospăț, nu un sufleu, ci o simplă supă. Succesul stă în folosirea celor mai bune ingrediente și în combinarea lor potrivită, în asezonarea lor corectă și în gătirea lor atât cât trebuie pentru a le pune în valoare aromele de bază.

Numă de porții: 10; Timp preparare: 2 ore, Ușor

Este ora 16 și încă nu mi-am făcut alergarea. Pur și simplu nu s-au aliniat planetele”. Și când spun asta mă refer la faptul că trebuie să treacă suficient timp după micul dejun, să se digere, dar nu prea mult încât să mi se facă iar foame. Astăzi mi-a fost foame (iar) toată ziua. Poate din cauza geneticii, poate din cauza celor 24 de kilometri alergați ieri.

Aproape că aș fi considerat-o o zi pierdută dacă nu aș fi gătit. A sunat ceasul la 07:45, dar m-am ridicat din pat la 08:30 și, având stock-ul deja pregătit, am gătit un minestrone la care am folosit stock-ul de legume din rețeta de mai jos.

Am rețeta din cartea Run Fast. Eat Slow” de Shalane Flanagan & Elyse Kopecky. Dacă vrei să gătești pentru a-ți susține efortul, cu relativ puțină carne, sunt câteva rețete ce merită încercate. Eu mi-am propus să gătesc cam  1x/săptămână, atât din cartea asta, cât și de prin alte părți.

Shalane mi-a spus că, dacă ar fi să aleg o singură rețetă din cartea ei, să fac stock-ul acesta, pentru că este bogat în magneziu, potasiu, calciu – cam tot ce ai nevoie pentru o recuperare accelerată. Încă ceva: legumele sunt lăsate cu tot cu coajă, dar spălate bine pentru a obține cât mai mulți nutrienți din ele. 

INGREDIENTE:

1 CEAPĂ GALBENĂ, TĂIATĂ ÎN SFERTURI;

1 SFECLĂ ROȘIE, DECOJITĂ, TĂIATĂ ÎN SFERTURI;

3 MORCOVI TĂIAȚI ÎN TREI;

3 RAMURI DE APIO;

2 CARTOFI DULCI TĂIAȚI CUBURI;

1 LEGĂTURĂ DE PĂTRUNJEL VERDE;

1 BUCATĂ CÂT UNGHIA MARE DE GHIMBIR, TĂIAT FELII;

5 CĂȚEI DE USTUROI, ZDROBIȚI, NEDECOJIȚI;

6 BOABE DE PIPER NEGRU;

2 FOI DE ALGĂ KOMBU;

5 LITRI DE APĂ

METODĂ:

E tare plăcut să te întorci după o alergare lungă în brațele cuiva, dar ce te faci când ești singur acasă? Eu zic că ajută să știi că ai pe aragaz o oală de minestrone și măcar să ai burta plină, dacă nu și sufletul. 

Tu ce mănânci după o alergare lungă?

Cauți un plan de antrenament?

Antrenează-te după un plan special conceput pentru tine
Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.
Publicat pe Lasă un comentariu

De Ce Alerg. O mărturisire. Florin Alexandru

Florin Alexandru - De ce Alerg

De Ce Alerg. O mărturisire. Florin Alexandru

Alergarea este magică din toate punctele de vedere și spun asta pentru că inițial am început să alerg pentru a consuma emoția – Florin Alexandru

Eram frustrat, supărat, „învins”, dezamăgit de modul în care a decurs viața mea.

Dar prin decizia de a ieși din nou și din nou la alergat mi-am făcut un imens serviciu pentru că a început munca la ceea ce urma să devină o operă de artă, propriul meu comportament.

Era perioada când am înțeles că acest comportament al meu este o sumă de obiceiuri construite în timp de către un om fără prezență în propria viață.

Era ca și când trăiam viața altei persoane.
Eram total inconștient de efectele acțiunilor mele, nu îmi asumam comportamentul și eram imatur emoțional.

Un copil în corp de adult.

Așa că venise vremea să fac ceea ce trebuia.
Eram după o depresie cruntă în care apogeul a fost reprezentat de gândul simplu, dar puternic în care mi-am spus:
„Oare mai are sens să trăiesc?”

Și de acolo, de jos, a apărut de nicăieri speranța:
„Dacă emoțiile pot să mă doară în asemenea hal, oare în sens opus, ce ar putea să îmi ofere?”

Din acel moment a început totul și am conștientizat că luasem decizia de a-mi construi o operă de artă din propriul comportament.

Îmi doream ca fiul meu să fie mândru de mine.

M-am pus pe treabă numaidecât și printre primele informații găsite mi se spunea că ceea ce am de făcut este să muncesc, să tac și să mă joc cu ceea ce fac pentru că voi ajunge la succes într-o zi dacă fac „ceea ce trebuie”!

Un citat al lui Albert Eiinstein ce spunea ceva de genul:

Succes = Z + Y + X
Unde Z este muncă, Y este să tac ș X este joacă.

Ei, mi-am dat seama că tot ce am de făcut este să fac ceea ce trebuie.
Mi-am făcut pentru prima dată o practică zilnică ce includea activități pentru fiecare „corp” din ceea ce eram eu: fizic, rațional, emoțional și spiritual.

Pentru cel spiritual luasem decizia după lungi căutări să practic respirația conștientă și meditația, pentru cel emoțional să îmi dezvolt inteligența emoțională, pentru cel rațional să învăț ceva nou în fiecare zi, iar pentru cel fizic să fac sport, mai exact să alerg.

Așa a început cel mai durabil și important obicei al meu, alergarea.
La început alergam de circa 3 ori pe săptămâna, dar după ce începusem serios, alergam de 6 ori pe săptămână cu o singură zi în care nu alergam.

Am transformat alergatul în cel mai frumos mod de a-mi dezvolta reziliența, adică să îmi amân recompensa până la finalizarea sarcinii în care eram angrenat..

Iar a amâna recompensa presupune să fac ceea ce trebuie.

La început au fost 2 kilometri, apoi 3, apoi 4, apoi mai bine de un an am alergat 6 km.

Doar că de la un timp de 6 minute per kilometru, am început să alerg cu 4 minute și 20 de secunde.

Apoi am mărit distanța la 10 kilometri.
Și din vorbă în vorbă pe când mergeam pe Moldoveanu, un prieten mi-a spus că urmează un concurs la Bran în care se aleargă maratoane montane și că pot alerga distanțe lungi, de exemplu 50 de kilometri.

Imediat după ce am auzit de un asemenea concurs, m-am înscris., doar că au fost probleme pentru că nu aveam alte concursuri și a trebuit să mă rog de organizatori să mă lase să particip la un Ultramaraton de 50 de km.

Nici măcar nu știam că am ales de prima dată un Ultramaraton de 50 de kilometri, dar mi se părea o distanță bună de alergat.

L-am alergat pe tot și a fost ceva de vis, nu îmi venea să cred ce se întâmplase în timpul cursei.

Mintea mi-a spus de nu știu câte ori să renunț, corpul fizic suferea și mă îndemna să mă opresc, mă implora să nu îl mai chinui.

În schimb, emoțiile erau în echipă cu mine și mă ajutau clipă de clipă.
Poza este făcută într-un moment de extaz, un moment în care cu toate că totul era potrivnic, eu eram în inimă și mă bucuram de tot ceea ce se întâmpla acolo.

O atitudine ce o repet ori de câte ori alerg pentru că acesta este motivul pentru care reușesc să îmi cultiv reziliența și emoțiile sunt cele ce mă ajută de fiecare dată.

Între timp am învățat ce pot să îmi ofere emoțiile dacă sunt în cealaltă parte a depresiei.

Am învățat să trăiesc frumos și alergarea a fost tot timpul acolo să mă ajute.

Am ieșit la alergare indiferent de vreme, m-am bucurat de clipele de singurătate și am celebrat fiecare alergare ca pe o oportunitate să fac ceea ce trebuie.

Am lăsat corpul să îmi arate cum să alerg, am reușit astfel să îmi cunosc corpul fizic, să mă conectez cu el ori de câte ori terminam o alergare primeam un cadou sub forma unui cocktail de hormoni: serotonină, oxitocină, dopamină, șamd.

Alergarea este mult mai mult decât pare, este un instrument prin care eu îmi ofer mie însumi educație.

Este un instrument de așezare a emoților, este momentul în care stau cu mine în prezent fără niciun gând și pe deasupra, respir conștient, practică pentru corpul spiritual.

Mai știți vreo altă activitate ce să vă ofere atât de multe beneficii în același timp?

Ei, și dacă asta se întâmplă pe munte și lași muntele să fie în tine ș tu în munte reușind să te conectezi cu el, totul este minunat.

Simți cum te ia Dumnezeu în brațe.

Și când te gândeșt că totul a început cu doi kilometri într-un moment ce aveam nevoie să scot furia din mine.

Sunt recunoscător pentru tot ce am învățat datorită alergării.

Comportamentul meu astăzi?

O operă de artă prin care pot construi orice obicei îmi doresc pentru că știu cum să îmi amân recompensa datorită alergării.

Probabil cel mai bun mod de a-ți pune pofta în cui și a te îndestula la finalizarea oricărui proiect.

Iar viața se măsoară în proiecte realizate și finalizate.

Mai spun că primul Ultra a fost în anul 2018, iar în 2020 a fost prima calificare la UTMB, adică cel mai renumit Ultra din lume, un fel de Ligă a Campionilor la fotbal, acolo unde un român fain, Robert Hajnal a reuși să se claseze pe locul 2 în anul 2018, o performanță uluitoare pentru noi toți, alergătorii cu vise.

Hai la o alergare, trebuie doar să ieși și o să vezi cât de multe vei primi dacă observi cadoul stând în prezent.

Dă-mi un semn că poate ne vedem pe munte obosiți, dar fericiți că facem „ceea ce trebuie”.


Florin Alexandru

Analist comportamental, autor de bestseller și singurul român acreditat Paul Eckman International

Florin Alexandru - Transilvania 50km
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti