Publicat pe Lasă un comentariu

Zegama es Zegama! O cronică a unui concurs-ritual.

Cronica Zegama 2022

Zegama es Zegama! O cronică a unui concurs-ritual.

Ieri, 29.06.2022, pe o vreme demnă de stabilit noi recorduri – peste 500 de alergători din 23 de țări s-au aliniat la startul evenimentului central – cursa de 42km cu peste 2550m+ diferență de nivel.

În acest an, Zegama – Aizkorri Maratoia face parte din ediția 2022 a circuitului internațional Golden Trail World Series – GTWS alături de alte curse consacrate precum: Maraton du Mont Blanc (26.06) sau Sierre Zinal (13.08).

Vlad Jegan

Vlad Jegan

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Dintr-un context social dominat de prezența unor multiple forme de virus, ”Febra” Zegama pur și simplu nu putea lipsi. Dar să nu ne îngrijorăm, ceea ce a trecut în limbajul conștient al alergătorilor sub denumirea de ”febra” Zegama sau ”febra bască” este nimic altceva decât un adevărat ritual al alergării montane, un concurs ce are loc în nordul Spaniei, în orașelul cu doar 1500 de locuitori – Zegama.

Cronica Zegama 2022

Un start imprevizibil

La startul cursei, atleți precum Kilian Jornet, Remi Bonnet, Francesco Puppi, Thibaut Baronian sau Davide Magnini lăsau impresia unui deznodământ absolut imprevizibil. 

Cursa a început în ritm de fanfară, încă din primii kilometri atleții kenyeni Robert Pkemboi și Ben Kimtai instalându-se la cârma plutonului fruntaș până la prima urcare spre Ultzama; acolo unde Kilian Jornet, urmat îndeaproape de japonezul Ruy Ueda – preiau presiunea liderului de cursă.

După primii 10km, un grup omogen de 10-12 alergători își testează suflul după parcurgerea primului sfert din traseu. La conducere rămâne Kilian Jornet, urmat de această dată de Davide Magnini, italianul ”lipsit de plămâni” arătând o formă de zile mari în ciuda declarațiilor de dinantea concursului când și-a motivat absența de la cursa tradițională VK (vertical kilometer – ce presupune o ascensiune de 1000m+ pe o distanță de doar 3km, considerată o specialitate pentru alergătorul echipei Salomon) prin simplul motiv al lipsei de formă și antrenamente specifice de alergare montană (acesta concurând în mare parte la evenimente de ski-mountaineering).

Nume mari și la cursa feminină

Cursa feminină a stârnit cel puțin la fel de mult interes în acest an precum cea masculină, aliniind la start nume mari precum Sara Alonso, Maude Mathys, Nienke Brinkman sau numărul 1 mondial în sfera ultraalergării montane – americanca Courtney Dauwalter.

Nienke a preluat poziția de lider de la bun început, fiind urmată de Maude și Sara cu rigurozitate și perseverență. 

Astfel, la borna de 20km (19.6km) – TOP 3 Feminin le avea pe Nienke (1:59h) Maude (2:02h) și Sara (2:04h).

Noi recorduri?

După coborârea dificilă de pe Aratz și trecerea de punctul de control – Sancti Spiritua (~20km), Davide, Kilian și marocanul Elhousine Elazzaoui încep urcarea spre Aizkorri ce semnifică totodată și atingerea pragului de 2000m+ diferență de nivel.

În vârful Aizkorri (km 22), considerat în mod popular jumătatea cursei, timpii indicau posibilitatea stabilirii unor noi recorduri – clasamentul provizoriu indicând ocupanții primelor poziții cu splituri în apropiere de recordul en-titre, Kilian fiind urmat de Davide și Elhousine între cei trei existând o diferență de doar câteva secunde.

De la km 30 Kilian a început să accelereze efectuând de unul singur urcarea către Andraitz, distanțându-se la mai bine de un minut de urmăritorii săi. Din acest punct urmăritorii lui Kilian nu au mai putut ține pasul cu sportivul spaniol. 

Același lucru îl putem spune și despre Nienke Brinkman care s-a detașat de Maude și Sara, ajungând la final cu un nou record de cursă 4:16h. Cu 10 minute mai rapid decât urmăritoarele ei, Maude Mathys (II) și Sara Alonso (III), cele două sportive fiind despărțite pe podium de doar câteva secunde la un timp total de 4:26h.

Deznodământul final de la Zegama 

Cursa masculină a fost câștigată de Kilian Jornet cu record de cursă (la o diferență de aprope 10 minute de vechiul record deținut de Stian Angermund) – ceasul oprindu-se la 3:36h (oficial 03:36:40) cu aproape 3 minute mai rapid de cât locul doi Davide Magnini (3:39h) și 9 minute de ocupantul poziției 3 – Manuel Merillas (3:45h).

Zegama 2022 winners
TOP 5 masculin
Zegama 2022 winners
TOP 5 feminin

Demn de menționat 

S-a impus din nou Kilian. Dar cum spunea și Robert Hajnal – era și NNormal.

Din cursă au lipsit câteva nume mari precum: Bartlomiej Przedwojewski (câștigător GTWS 2020) sau Stian Angermund (posesorul recordului de cursă anterior ce data încă din 2017 și câștigătorul GTWS 2021). Bine zis au lipsit. Judecând după performanțele lor recente, cu ei în ceafa lui Kilian, ”poate că sigur” ar fi stat altfel lucrurile.

Francesco Puppi încă se reface după accidentare. Remi Bonnet încă nu și-a găsit soluția potrivită pentru a evita crampele musculare, nici alergarea cu vesta de hidratare nefiind punctul lui forte. Nadir Maguet a ajuns la cursă după ce a condus toată noaptea pentru că a pierdut două zboruri (nu întrebați cum a reușit).

Unde e Courtney? Probabil la o bere acum. Glumesc, nu se aștepta nimeni să vină mai aproape de 15-20 minute de câștigător. Nici măcar ea nu se aștepta.

Link-uri utile

Pentru cine e curios pe ce loc a terminat cursa, ea sau alt alergător favorit, sau în virtutea hrănirii pasiunii pentru statistici – rezultatele oficiale pot fi accesate aici.

De asemenea găsiți aici, pe pagina principală a evenimentului date privind profilul cursei și alte informații conexe.

Evenimentul poate fi revăzut în integralitate pe youtube accesând acest link.

 

Gânduri finale

Nu știu voi, dar eu unul abia aștept următoarea cursă din circuit – Marathon du Mont Blanc. Să fie pentru că Leo Mitrica a făcut o cursă super acolo anul trecut, sau doar pentru atmosfera extraordinară și peisajele minunate din live feed – nu mă pot decide. Dar mai am timp până luna viitoare când are loc cea de-a doua etapă din GTWS, în minunatul și boemul – Chamonix.

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu - Antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Odette si Radu Ghinescu: ,,Amândoi înțelegem sacrificiile și compromisurile pe care trebuie să le facă celălalt.”

Odette si Radu Ghinescu: ,,Amândoi înțelegem sacrificiile și compromisurile pe care trebuie să le facă celălalt.”

Odette și Radu împărtășesc pasiunea pentru alergare. Cum se traduce asta? Antrenamente împreună, concursuri pe placul fiecăruia și multă multă înțelegere pentru tot ceea ce înseamnă viața de alergător. Andrei Ivănescu, antrenorul lor, i-a prins liberi pentru un interviu care surprinde câteva dintre particularitățile unei vieți pline de alergare.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Sunt sigur că fiecare dintre voi are o istorie comună cu sportul, dar mai ales una separată, așa că o să îmi doresc să aflu de la fiecare povestea. Când a început povestea fiecăruia cu sportul? Dar cu alergarea?

Radu: Nu am practicat niciodată sport de performanță însă întotdeauna am fost atras de mișcare. Jucam foarte mult fotbal, însă cochetam și cu baschetul, tenisul sau skiul alpin.

După facultate însă, sportul a încetat să mai fie o prioritate, iar asta a inceput sa se vadă pe cântar, astfel că, prin 2016, ajunsesem să cântăresc 105kg. Acela a fost momentul în care am zis că trebuie să mă apuc să fac ceva, iar alergatul, cumva, părea cel mai la îndemână. Spre marea mea mirare, a început sa îmi placă, și astfel pot spune că am devenit un ,,alergător”.

Odette: Încă de mic copil am fost foarte activă și mi-a plăcut. Știam să patinez bine, băteam băieții la ping pong, am făcut parte 3 ani din echipa de baschet, înot, îmi plăcea să mă plimb cu bicicleta și să-mi ”găuresc” genunchii. Tot ce am enumerat mai sus a făcut parte din copilăria mea.

A urmat o pauză de la sport, pauză care purta numele de pubertate. Am reluat sportul mai serios pe la vârsta de 31 de ani, după ce am născut, ca să scap de kilogramele în plus. Am început cu TRX, functional training, body pump și fitness.

Nu am fost niciodată tentată doar să alerg, mi se părea mult prea boring. Asta până când m-am dus cu Radu într-o drumeție pe Vârful Pietrosul din Munții Călimani și am văzut pe acolo niște oameni care alergau pe munte, la un concurs. Era VMT (Via Maria Theresia) și mi se părea wow, adică cum să alergi în acele zone?! Era o super atmosferă și veneau tot mai mulți și îi aplaudam și susțineam de pe marginea cărării, fiind foarte entuziasmată. Ce să zic, atât mi-a trebuit!

După 3 săptămâni de la această drumeție am participat la primul meu concurs de alergare, Ciucaș X3, și asta după ce am alergat o dată 5km pe asfalt, și a 2-a oară 10km pe asfalt. A fost o ambiție prostească, știu, but I did it! Bineînțeles că la finish, după 3:52h m-am întins pe jos și m-am mai ridicat după alte 2h, în care se învârtea pământul cu mine. Acesta a fost începutul.

Plat sau montan? Antrenamente scurte și intense, sau lungi și ușoare?

Radu: Alergarea montană, clar! Aleg oricând un antrenament mai lung și mai ușor în detrimentul unuia scurt și intens. Probabil ăsta a fost și motivul principal pentru care am decis să trec la distanțe mai lungi (maraton și ultra). Problema este că una fără alta nu prea merge, așa că trebuie să mă chinui, săptămânal, și cu antrenamentele intense.

Radu Bucovina Ultra Rocks

Odette: Am făcut și triatlon, am participat la un Half Ironman în cadrul X-Man Oradea și la proba olimpică la Mamaia unde am câștigat categoria de vârstă. În ceea ce privește alergarea, îmi place să mă antrenez mai mult pe asfalt la un ritm ușor moderat, chiar dacă antrenamentele scurte și intense îmi oferă o satisfacție considerabil mai mare.

Odette Ghinescu concurs

Care sunt avantajele când ambele persoane din cuplu aleargă? Dar dezavantajele?

Radu: Pe lângă faptul că putem petrece timp împreună făcând ceea ce ne place, un mare avantaj îl constituie faptul că amândoi înțelegem sacrificiile și compromisurile pe care trebuie să le facă cealaltă persoană, atât ca alergător, dar mai ales ca soț/soție de alergător. Singurul dezavantaj apare în zilele in care avem antrenamente diferite și o fereastră de timp liber de maxim 2 ore în care trebuie să ne încadrăm amândoi.

Prin 2017-2019, înainte ca Odette să se apuce de triatlon, am participat la mai multe concursuri împreună. În general, eu mergeam la cursă mai lungă, au fost însă și vreo 3-4 curse la care am ales să alerg mai ușor, de antrenament, și să mergem împreună, cot la cot.

Odette: Faptul că alergăm amândoi mi se pare un lucru bun deoarece ne susținem reciproc și avem această pasiune în comun, ceea ce contează destul de mult. Poate singurul dezavantaj e că uneori ne dorim să ieșim la aceeași oră la alergare, și n-ar mai avea cine să stea cu Emma (fetița noastră). Noroc cu bunicii în asemenea situații!

Oricum, Radu e foarte înțelegător și nu încurcă cu nimic, eu fiind cea care mai trage chiulul de la antrenamente.

Am auzit că mergeți și la concursuri împreună, dar uneori la probe diferite. Urmează (parcă! :D) Maraton Scaunul Domnului, și ați fost și anul trecut acolo, fiind bănuiesc cel mai apropiat de casă. Are ceva special acest concurs?

Radu: Anul trecut, fiindcă eram în refacere după COVID-19, m-am transferat de la maraton și am participat la cursa de cros (apropo de scurt și intens – mi-am promis că a fost primul și ultimul cros la care particip). Anul ăsta m-am înscris la cursa de 50k, e o cursă care ajunge printr-o zonă foarte faină și sălbatică, zonă în care noi nu prea reușim să ajungem când mergem la antrenamente pe-acolo. Da, e cursa noastră de casă, să zic așa. E zona în care ne facem majoritatea alergărilor lungi din weekend. E și aproape de Reghin, e ușor accesibilă, iar priveliștea de pe platou îți taie răsuflarea!

Odette: Ne place să mergem la concursuri împreună, chiar dacă participăm la probe diferite sau dacă aleargă fiecare în ritmul său. Ideea e că suntem împreună și alergăm. Pe data de 12 iunie participăm împreună la Maraton Scaunul Domnului, un concurs la noi acasă, organizat de prietenii noștri, deci cu atât mai mare dragul să fim prezenți. Radu o să participe la 50k, iar eu la 15k.

Am fost prezenți și-n urmă cu 1 an, eu ca voluntar și Radu la proba de cros, unde a ieșit pe locul 2 la categoria de vârstă. E un concurs fain, bine organizat, cu oameni frumoși, primitori și o zonă superbă.

Maraton Scaunul Domnului echipa organizare
P.S. Avem și cod de reducere pentru MSD, TRA10!

Ce curse mai pregătiți în perioada următoare și care dintre voi 2 are o mai mare influență în alegerea curselor?

Radu: În general, ne sfătuim și alegem împreună cursele. Probabil că Odette are o influență mai mare asupra curselor de plat iar eu asupra celor de trail. După MSD 50K, urmează Bucovina Ultra Rocks  și 2×2 Race.

Odette: Pe lângă MSD, mai particip la msg Maraton Apuseni, la proba de cros. În iulie vreau să particip și la BUR 33k, în 4 septembrie la semimaraton la Cluj și poate la Ciucaș X3. La toate concursurile mergem împreună, chiar dacă se nimerește să nu participe unul dintre noi, celălalt este prezent pe post de susținător.

Ne bucurăm că putem lua startul la aceste curse, deoarece pandemia din păcate ne-a împiedicat să facem acest lucru în ultimii 2 ani, când aveam planuri legate de multe deplasări.

Radu Ghinescu concurs

Sunt oare momentele grele cele care ne învață să apreciem vremurile bune? Care crezi că e cea mai valoroasă lecție învățată în ultimul an?

Radu: În 2021 am avut 2 momente mai grele care m-au marcat atât fizic, cât și psihic. În primăvară am fost infectat cu Covid iar în toamnă am căzut de pe o scară, căzătură ce s-a soldat cu pierderea conștiinței și 2 coaste fracturate.

De fiecare dată a trebuit să stau departe de alergat 5-6 săptămâni, însă de fiecare dată am revenit mai puternic. Astfel, am realizat că răbdarea și munca te vor face să treci peste orice obstacol.

Odette: Trebuie să ne bucurăm de libertate, să ne menținem sănătoși și să continuăm cu antrenamentele, să nu ne dăm bătuți niciodată! Recomand tuturor să încerce alergarea, ajută fizic, psihic, iar un antrenament reușit te poate face uneori să plângi de fericire. Odette știe! :))

Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Antrenor Alergare TrailRunning Academy

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Cristian Man: ,,Maraton Scaunul Domnului este un vis implinit.”

Maraton Scaunul Domnului competitie

Cristian Man: ,,Maraton Scaunul Domnului este un vis implinit.”

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Umblă vorba prin lume cum că o singură sămânță poate înverzi toată Planeta. Maraton Scaunul Domnului e acea sămânță pură pe care am primit-o cândva, demult, demult. Mi-a fost ”dăruită” de mama natură acum aproape 5 ani. Era la foarte scurt timp după ce m-am apucat de alergat, prin 2017. Cred că fix după ce am alergat pentru prima oară, cu Marius Luca, pe Scaunul Domnului. 

Priveliste Scaunul Domnului

Cam de-atunci așteptam să găsesc momentul potrivit s-o plantez. Este foarte posibil ca și ații să fi primit sămânța asta înaintea mea sau chiar după mine. Nu știu. Ce știu, precis, e că eu am iubit-o cel mai mult dintre toți cei vrednici să o sădească. De cum mi-a pătruns în minte, și în inimă, m-am îngrijit de ea mai ceva ca de ochii din cap. M-am străduit să o mențin pură și vie ani de zile. I-am creat toate condițiile ca astăzi, cu ajutorul a încă câțiva ”grădinari” pricepuți, să ajungă să încolțească și să înflorească. Abia aștept să văd ce flori o să mai facă, ce miros vor avea și cât de mari o să crească. 

Transformarea mea personală, în ultimii ani, e strâns legată de alergat și mișcare în natură. Știu pe propria-mi piele care sunt beneficiile ce vin la pachet cu asta. Mișcându-ți corpul îți miști mintea. Îți miști mintea, devii liber. Ești liber, miști lumea. Miști lumea, lumea se schimbă.

Astea sunt motivele principale pentru care a luat naștere acest concurs de alergare montană și de asta munca mea din ultimii ani e despre a atrage oamenii să se miște, prin natură. Cred că e doar primul pas către o viață mai conștientă pe toate planurile. În fiecare zi văd cum această comunitate a oamenilor care aleargă crește și asta îmi umple inima de bucurie.

Scaunul Domnului este cel mai popular munte din județul Mureș. Toată lumea îl cunoaște și este un simbol al nostru, al celor din zonă. Se vede de la 20-30 km în zilele senine și cum te apropii de el e tot mai impunător, deși are altitudinea numai de 1381 m. Forma de scaun, a platoului, a născut și o legendă locală:

Munte Scaunul Domnului

”Se zice că în timpurile vechi, după ce a fost isprăvită facerea lumii, Ziditorul a căutat un loc unde să se așeze pentru a se bucura de lucrul Său. Trebuia să fie înalt, ca vânturile să ducă gândurile bune cât mai departe în lume. Să fie păduri și pământuri frumoase în jur, ca să-i fie fiarele pădurii și oamenii truditori aproape, iar apele țiitoare de viață să-și aibă aici izvoare. La marginea Călimanilor și-a ales locul de tihnă din care să-și bucure privirea cu minunățiile lumii și de unde să trimită făpturilor binecuvântările sale. Aici, de vei ședea în liniște, vei auzi gândurile cele bune rostite de străbuni și de vei bea din apa izvoarelor te vei umple de viață. Chiar și astăzi, atunci când e obosit de-atâtea binefaceri ce le răspândește prin lumea largă El vine numai pe-aici, prin Ardeal, ca să-și tragă sufletul. Se așează pe scaunul Lui, iși infige toiagul milenar în iarba moale a platoului și-și întinde mâinile făcute căuş până la cascada Cofu, de unde soarbe apa limpede, cu nesăț, refăcându-și puterile.”

Necunoscut

Autorul acestei povești (reale) este Cristian Man, unul dintre organizatorii Maraton Scaunul Domnului. Dacă nu ești convins că merită să alergi pe 12 iunie în Mureș, citește și Cele 5 motive pentru care ar trebui să te înscrii la MSD. De la noi, echipa TRA!

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu - Antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe 4 comentarii

5 motive să vii la Maraton Scaunul Domnului

5 motive să vii la Maraton Scaunul Domnului

13 iunie este zi liberă națională, așa că musai pe 12 merge o alergare serioasă, fie ea lungă, fie scurtă. Ești de acord? Atunci hai să descoperi unde îți recomandăm noi să alergi în acea zi.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Înainte de toate...

Maraton Scaunul Domnului este concursul la care îți propunem să ne întâlnim și pentru care avem și un cod de reducere de 10% (TRA10). 

Zona de Start/ Finish este la doar 3 km (mers cu mașina) de intersecția drumului DN15 Reghin-Toplița cu drumul către Izvorul Dunca. 

Pică într-o duminică (12 iunie), dar nu trebuie să-ți faci probleme. Luni e liber pentru toată lumea, deci zi de refacere după o cursă intensă.

5 motive să vii la Maraton Scaunul Domnului

1. 4 dintre probe sunt curse de calificare pentru UTMB!

cursa calificare UTMB

2. Sustenabili și prieteni ai naturii

Alergătorii montani sunt printre cei mai mari susținători ai protejării naturii și în special a munților.

Și organizatorii Maraton Scaunul Domnului au la fel în plan, așa că ,,traista” în care vine kit-ul de participare e gândită încât să-ți fie partener mult după finalul competiției.

3. Primesti un voucher de 100 lei la allmountain.ro și reduceri la MobilaDalin

Voucher-ul allmountain.ro este valabil la toate colecțiile The North Face, Altra, Scott, Patagonia și Smartwool și este disponibil exclusiv online.

Valoarea reducerii la MobilaDalin diferă în funcție de proba la care alergi: 10% la 15 și 25km, 15% la 50 și 100km.

Voucher allmountain.ro

4. Tricourile sunt sigur în Top 5 cele mai colorate și interesante tricouri văzute la un concurs de alergare din România!

Daca vrei și tu unul, trebuie doar să te înscrii. Nu uita nici de codul TRA10!

5. Povestea din spatele concursului

Atunci când simți energia pozitivă dintr-o persoană sau un loc, încerci să descoperi mai multe. De aceea noi am vorbit cu Cristian, unul dintre organizatorii cursei, iar el ne-a spus povestea din spatele Maraton Scaunul Domnului. O găsești aici. E magică!

Ce curse poți alerga?

Noi ți-am povestit despre fiecare în parte, dar îți recomandăm să intri pe site, dând click pe proba care îți face cu ochiul. Astfel ești mai aproape de pagina unde te poți înscrie!

Ne-am convins până și noi pe noi, dar nu ne putem înscrie de două ori (deși două tricouri nu am refuza).

Până ne vedem la MSD, spor la antrenamente. Dacă ai nevoie de un antrenor, noi suntem aici. 

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Rezultate Campionat Balcanic Alergare Montană 2022

Campionat Balcanic Alergare Montana 2022

Rezultate Campionat Balcanic Alergare Montană 2022

Sâmbătă, la Câmpulung Moldovenesc, s-a desfășurat Campionatul Balcanic de Alergare Montană. Ne bucură prezența atleților români pe podiumul competiției și felicităm rezultatele obținute! 

Powered by:

datacor-green-energy-logo

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

31 atleți din 6 țări (România, Slovenia, Turcia, Macedonia de Nord, Grecia și Bulgaria) au alergat 2 ture de 5.25km/475m+, parcurgând în total 10.5km cu 950m+, sâmbătă, la Campionatul Balcanic de Alergare Montană. Echipa României a obținut medaliile de aur la echipe atât la feminin, cât și la masculin!

Masculin

  1. Timotej Becan (SVN):  58:14:52
  2. Ionuț Alin Zincă:  58:38:56
  3. Bogdan Damian:  59:43:16
  4. Abdullah Cakir (TUR): 1:02:07
  5. Andrei Preda:  1:02:15
  6. Angeloski Dejan (MKD):  1:04:05
  7. Nejc Ursic (SVN): 1:07:07
  8. Dimitrios Theodorakakos (GRC): 1:07:46
  9. Aleksandar Vasilev (BGR): 1:08:81
  10. Athanasios Pagounadis (GRC): 1:09:08
Ionuț Alin Zincă, Timotej Becan, Bogdan Damian, Foto: World Mountain Running Association

Feminin

  1. Denisa Dragomir:  1:10:25
  2. Martina Potrc (SVN): 1:11:58
  3. Ingrid Mutter: 1:12:43
  4. Valant Zupancic (SVN): 1:13:52
  5. Pîșcu Andreea: 1:15:12
  6. Viorica Dobrița: 1:17:04
  7. Urkus Isik (TUR): 1:21:20 
  8. Selma Cakmak (TUR): 1:23:20 
  9. Bilserin Suleiman (BGR): 1:23:34
  10. Elena Dimitrova (BGR): 1:23:49 
Martina Potrc, Denisa Dragomir, Ingrid Mutter Foto: Pagină Facebook Steaua Bucuresti

Rezultate complete aici.

Pe aceași temă

datacor-green-energy-logo

Furnizăm soluții fotovoltaice integrate, la cheie, care le permit clienților noștri să genereze energie verde, accesibilă și cu mentenanță minimă, totul respectând exigențele proiectului și ale mediului înconjurător.

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu - Antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Billat 30-30 : cel mai bun antrenament de alergare pe care nu l-ai făcut. Deocamdată.

Billat 30-30 : cel mai bun antrenament de alergare pe care nu l-ai făcut. Deocamdată.

Billat 30-30.Această creație a cercetătorului francez Veronique Billat poate fi cel mai bun antrenament pe care nu l-ați făcut niciodată.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Articol pentru membrii Elite

Ai cont si abonament activ? Login

Articol scris de:

Robert Hajnal

Robert Hajnal

Sunt om de munte și am o viziune clară despre ce vreau să fac în viața mea. Îmi imaginez o lume în care fiecare om face sport și își pune pe primul loc sănătatea. Locul 2 UTMB in 2018, 862 ITRA points.
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Rezultate Campionat Național de Semimaraton

Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Rezultate Campionat Național de Semimaraton

Astăzi, la București, în cadrul OMV Petrom Bucharest Half-Marathon, s-a desfășurat Campionatul Național de Semimaraton.

Powered by:

datacor-green-energy-logo

Campionatul Național de Semimaraton

Masculin

  1. Soare Nicolae Alexandru:  1:03:27
  2. Răileanu Maxim:  1:05:41
  3. Corneschi Alexandru:  1:06:28
  4. Șurlea Ghoerghe Constantin: 1:08:07
  5. Bușcă Marius:  1:08:10
  6. Mikloș Rareș:  1:08:23
  7. Șevciuc Tudor: 1:09:56
  8. Sprîncean Mihail: 1:11:11
  9. Popa Marius Valentin: 1:11:31
  10. Hrișcu Dan Alexandru: 1:11:48

Feminin

  1. Lădaru Bobocel Ancuța:  1:13:39
  2. Florea Mădălina: 1:14:35
  3. Bălțoi Adela: 1:16:59
  4. Ciortan Nicoleta: 1:22:49
  5. Tamasila Yasmina Claudia: 1:23:10
  6. Drăgoi Iulia: 1:23:20
  7. Zaro Anita Claudia: 1:23:31

Bucharest Half-marathon - 10k

Masculin

  1. Rusu Andrei:  29:44
  2. Gheorghiță Vitalie:  31:13
  3. Stefana Andrei Cristian: 32:00

Feminin

  1. Rotaru Roxana Elisabeta:  34:41
  2. Ioniță Alexandra:  38:07
  3. Alexandrescu Elena: 38:51

Rezultate complete aici.

Pe aceași temă

datacor-green-energy-logo

Furnizăm soluții fotovoltaice integrate, la cheie, care le permit clienților noștri să genereze energie verde, accesibilă și cu mentenanță minimă, totul respectând exigențele proiectului și ale mediului înconjurător.

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu - Antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Austria va organiza Campionatul Mondial de Alergare Montană și Trail Running în 2023

Austria va organiza Campionatul Mondial de Alergare Montană și Trail Running în 2023

În 2023 Campionatului Mondial de Alergare Montană va fi organizat în orașului Tirol, Austria. Alergătorii vor concura de pe străzile din Innsbruck până pe crestele alpine.
Florentin Haunold, Roast Media

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

În acest an, partenerii de eveniment din cadrul Campionatului Mondial de Alergare Montană și Trail Running (WMTRC) s-au confruntat cu o decizie “dificilă”. După ce partenerii au analizat mai multe oferte internaționale din partea unor regiuni care au concurat pentru a găzdui WMTRC 2023, zona Tirol, Austria, a ieșit pe primul loc.

Asociația austriacă Innsbruck Tourism și Asociația de Turism Stubai au depus cererea comună care a câștigat pentru țara lor de origine dreptul de a găzdui evenimentul din iunie 2023. Asociația Internațională a Ultralergătorilor, Asociația Internațională de Trail RunningAsociația Mondială de Alergare Montană și World Athletics au decis.

Pe aceași temă

“Suntem încântați de faptul că ediția din 2023 a Campionatului Mondial de Alergare Montană și Trail va avea loc în regiunea austriacă Innsbruck-Stubai.

Acest festival global de alergare va reuni alergători de elită de trail și de munte din întreaga lume, care vor alerga prin unele dintre cele mai spectaculoase peisaje pe care le poate oferi Austria”, a declarat președintele World Athletics, Sebastian Coe.

“[Partenerii] împărtășesc ambiția de a promova alergarea la toate nivelurile și în toate formele – iar aceasta este o oportunitate interesantă de a prezenta un alt tip de provocare de cursă pentru alergătorii de fond și de a-i reuni pentru a sărbători pasiunea lor comună pentru sportul nostru.”

 

Detalii despre WMTRC și de ce Austria?

Nu am mai văzut un WMTRC (World Mountain Trail Running Championship) din 2019.

Anulat în 2020 și amânat în 2021 din cauza pandemiei COVID-19, acesta se va reorganiza între 3 și 6 noiembrie anul acesta în Chiang Mai, Thailanda.

Cum va arăta evenimentul din 2023 din Austria?

În total, organizatorii cursei se așteaptă ca 1.400 de sportivi din peste 60 de națiuni să concureze în inima Alpilor. Pe parcursul a patru zile de competiție, sportivii bărbați și femei vor concura în patru probe diferite:

  • alergare montană în urcare,
  • alergare montană clasică în urcare și coborâre, traseu scurt și traseu lung. La proba clasică de urcare și coborâre vor participa și atleți juniori la categoriile masculin și feminin.

Guvernul federal al Austriei, ținutul Tirol și ambele asociații de turism sunt optimiste că vor asigura majoritatea bugetului estimat pentru eveniment, de 4,7 milioane de euro.

Frumusețea pitorească și zimțată a Alpilor tirolezi promite să fie o arenă perfectă pentru competiție.

Vechi și pitoresc, Innsbruck se ghemuiește la poalele lanțului muntos Nordkette, care taie orizontul până la 2.651 de metri. Industria hotelieră și turistică existentă a orașului și apropierea sa de munți îl fac ideal pentru cursele montane de mare amploare, cum ar fi WMTRC.

Valea Stubaital oferă o atmosferă mai îndepărtată, cu un pedigree de vacanță european și un ghețar omonim. Se află la doar 26 kilometri sud de Innsbruck, de-a lungul unor autostrăzi întreținute.

Trasee tiroleze: La ce să ne așteptăm?

Organizatorii cursei nu au anunțat traseele exacte pentru WMTRC. Dar concurenții și vizitatorii se pot aștepta la orice, de la trasee provocatoare în munții abrupți Kalkkögel la tururi prin orașul vechi din Innsbruck.

Legendarul “Höll” – un traseu  de peste 200 kilometri care urcă o distanță amețitoare de 5 kilometri de-a lungul traseului său – se află, de asemenea, pe listă.

Comitetul mixt care a luat decizia nu a precizat de unde au sosit celelalte cereri. Dar a vorbit despre calitatea acestor cereri, care a stat la baza deciziei sale atente.

“Calitatea candidaturilor confirmă creșterea globală și interesul pentru disciplinele de alergare în aer liber. Examinarea atentă a diferiților parametri a făcut ca sarcina să fie mai dificilă din cauza standardelor ridicate, dar suntem încrezători că atribuirea WMTRC … la Innsbruck-Stubai va duce la campionate foarte reușite în 2023”, a declarat grupul.

Datele exacte pentru primul WMTRC austriac din iunie 2023 nu au fost precizate. Pentru mai multe informații despre evenimentul din acest an din Thailanda, consultați site-ul WMTRC.

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Antrenor Alergare - Hajnnal Robert
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Silviu Stoica: ,,Sportul mă echilibrează și fizic și psihic.”

Silviu Stoica: ,,Sportul mă echilibrează fizic și psihic."

Nu puteam avea o serie de interviuri cu atleți români care fac performanță fără să vorbim și cu Silviu Stoica, câștigător Belgrade Marathon, vicecampion Național la proba de maraton și fost... fotbalist. Un interviu care îndeamnă la cunoașterea de sine, practicarea sportului în mod inteligent și o nutriție adecvată, mai presus de toate.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Începutul carierei

În urmă cu 2 ani, îmi aduc aminte că vedeam pe Strava că alergai iarna 70km la 4:10/km alături de Iulian Filipov. De atunci, ați apucat-o cumva pe drumuri diferite, tu ajungând să câștigi maraton după maraton, iar el ultra-uri. Ai descoperit că îți place să alergi mai mult 42km, sau e doar o etapă în drumul spre curse mai lungi?

Deși primul sport practicat a fost fotbalul și aveam pregătire atletică pentru distanțe scurte, după 10 ani de pauză sportivă am considerat la acel moment că sunt prea „bătrân” să mai pot dezvolta viteza. Astfel am ales ce am considerat eu că mă avantaja și am ajuns să alerg câte un long run la fiecare sfârșit de săptămână. Adăugând cam 5-10km de la o săptămână la alta nu mi-a luat mult până ce am ajuns să alerg 70km.

În același timp antrenamentele de intervale erau nelipsite și de fiecare dată le încheiam plin de adrenalină dar și cu sentimentul că aș fi putut să le fac mai rapid, lucru care ulterior s-a concretizat.

Așa am ajuns să îmi fac timid loc în proba regină a atletismului, proba în care nu visam să ajung vreodată să alerg sub 2:30h, însă iată-mă acum fixându-mi noi praguri de depășit de la o cursă la alta!

2021, pe podiumul Belgrade Marathon

Totuși, 2 maratoane de șosea în 8 zile: Bucharest International Marathon – 2:26h – loc 2 național (4 open), Wizz Air Marathon Cluj – 2:32h – loc 2. Care e secretul pentru a fugi ~3:30/km timp de 42km?

 

Ar fi fost mult mai ușor să fie un simplu secret, însă în ceea ce mă privește este un cumul de factori.

Antrenamente calibrate foarte bine de domnul Ioan Moisa (CSU Știinta București), realizate de mine cu maximă perseverență, dar și adoptarea unei nutriții sănătoase și mai ales a unui stil de viață sănătos cu rigoare și multe privațiuni.

Transformări

Ai avut parte de o transformare fizică foarte frumoasă cu ajutorul alergării. Ce alte beneficii a adus sportul de anduranță în viața ta?

 

După cum se vede și în imagini, sportul mă echilibrează și fizic și psihic.

În cei 10 ani de sedentarism în care am renunțat la fotbal și până să mă apuc de alergat m-am îngrășat foarte mult, ajunsesem să nu mă mai simt bine în propria piele fiind mult prea permisiv cu propria persoană, cel puțin dpdv alimentar. Direcția în care mă duceam era cu siguranță una greșită.

Mi-a luat destul de mult să realizez asta însă în cele din urmă am tras o linie, mi-am fixat niște principii pe care în ciuda opresiunii celor din jur am reușit să le respect cu maximă dârzenie și astfel în prezent sunt și sper eu să continui să fiu, rezultatul lor pe termen nedeterminat.

A fost o onoare și o confirmare atât pentru mine cât și pentru cei care nu au crezut în mine. Tricoul naționalei nu se refuză!

Prima reprezentare a României știu că a fost la Campionatul Balcanic de Maraton, în primăvara lui 2021, într-o cursă grea, cu diferență de nivel considerabilă (pentru o cursă de șosea) și vânt puternic. Acolo ai simțit că ai depășit cele mai multe limite, sau există o altă experiență de care ești mai mândru?

A fost o onoare și o confirmare atât pentru mine cât și pentru cei care nu au crezut în mine. Selecția în lotul național de maraton în ciuda faptului că a venit într-un moment când mulți nu și-au mai dorit să aplice la convocator.

Eu mi-am spus un simplu lucru la acel moment: ,, tricoul naționalei nu se refuză!”

Revenind la cursă, a fost o „linie” de ~5,3 km pe care am parcurs-o dus-întors de 4 ori. A fost într-adevăr greu, cu vânt puternic din față pe majoritatea urcărilor. M-am adaptat rapid la condiții și am reusit să-mi dozez efortul într-un mod aproape perfect renunțând complet să-mi urmăresc pace-ul de pe ceas.

Doar pe sprintul de final am realizat că voi fi sub 2:30h, timp pe care nu mi-l propusesem la acel moment însă de care m-am bucurat mai ales că era superior celui alergat de alți atleți români la edițiile anterioare ale balcaniadelor de maraton.

Nu aș numi-o neapărat o mândrie, însă un alt succes marcant pentru mine a fost faptul că deși am încheiat naționalele de maraton la ani lumină distanță de Alex Corneschi, însă cu avans suficient încât să-mi bat PB-ul cu 3’30”, am reușit să obțin titlul de vicecampion Național la Maraton.

Campionatul Balcanic de Maraton, 2021

Planuri de viitor

Care sunt pragurile sub care ți-ai propus anul acesta să cobori? Anul trecut știu că îți doreai maraton sub 2:30h, lucru care a fost realizat cu brio. Ce competiții / obiective sunt în plan?

Cum spuneam la început, când m-am apucat de alergare mă consideram bătrân.

Acum concluzionez altfel: realitatea este că mă simțeam bătrân din cauza sedentarismului.

În prezent poate nu mai sunt chiar ca la 18 ani, însă sunt convins că mai este loc de îmbunătățiri și cu pași mărunți voi încerca să mă bucur de fiecare dată când reușesc să realizez un nou PB.

Nu vizez o anume cursă, însă într-adevăr doresc să reușesc în primă fază un sub 2:25h, iar ulterior cu mult antrenament să ating un sub 2:20h după care mă pot retrage satisfăcut. (P.S. La cum mă cunosc totuși nu cred că o să mă țin de cuvânt.)

Spune-ne o lecție pe care ai învățat-o în ultima perioadă din sport și care nu se regăsește pe internet.

 

Aflându-ne în contextul în care totul este deja pe internet este posibil ca și ceea ce voi susține în continuare să fie deja pe undeva dar… mă risc…

Am învățat și continui să învăț să-mi ascult organismul și modul în care se adaptează noilor provocări strict prin ceea ce simt. Nu urmez niciodată planuri de alimentație sau de antrenament minune găsite pe internet și nu mă cramponez niciodată în cifre și detalii irelevante. Până la urmă suntem oameni, nu mașini, iar ca oameni trebuie să fim pregătiți și să ne găsim întotdeauna propria forță către progres și concomitent să acceptăm regresul atunci când survine, dar să luptăm în a-l limita.

Pe aceași temă
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Animo campeon!* Transgrancanaria 2022

Animo campeon!* Transgrancanaria 2022

Povestea lui Gicu Petrovay de la Transgrancanaria 2022

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Mă antrenez aproape întotdeauna cu căști în urechi și ascult podcasturi. În toți anii de alergare am adunat și învățat multe, dar sunt câteva care rămân scrise cu litere mari și pe care le ții minte pentru totdeauna. 

Cineva zicea la un moment dat că:

 Într-un ultra ai un moment în care știi sigur că vei termina. 

A fost primul ultra la care am avut acel moment.

“Am făcut jumătate din urcările din cursă. Mai avem încă pe atât!” le-am spus băieților. Imediat după ce am spus asta am știut că voi termina. Am știut că creierul, cel mai important organ într-un ultra, mă va duce până la final. Nu reușesc nici acum să îmi explic de ce și cum, dar am știut atunci și acolo că va fi bine. Urcam printr-o pădure de pini cu Paul și cu Gabi și verificam datele de pe ceas.

Era dimineață, încheiasem probabil cea mai cruntă noapte din viața mea. 

Ploaia făcea o pauză și, fiind în pădure, ceața nu mai era atât de vizibilă. Rămăsese doar frigul, pătrunzător și persistent, frig de care nu mă mai apărau nici hainele, nici alergarea.

Dar să începem cu începutul.

Transgrancanaria este una din cursele mari de trail din lume, făcând în fiecare an parte dintr-un circuit, ca Ultra-Trail World Tour sau Spartan Trail Race.

Traversează insula de la nord la sud, din Las Palmas, una din cele două capitale ale Insulelor Canare, până în sud, în Maspalomas, stațiune scăldată de soare tot anul.

Fiind de origine vulcanică, centrul insulei este un masiv muntos, cu multe ramificații. Ce este specific pentru Gran Canaria este faptul că pe o suprafață foarte mică găsești extraordinar de multe tipuri de climă și vegetație. În 30 de minute cu mașina ajungi de la păduri tropicale la dune de nisip, de la climatul umed și ploios din jumătatea nordică la deșertul din sud. Cursa are aproape 130 km lungime și aproape 7000 m diferență de nivel pozitivă.

 

Am ajuns pe insulă cu două zile înainte de concurs și din clipa când am aterizat am avut un sentiment de “acasă”. M-am conectat de la început cu locul și sunt sigur că mă voi întoarce de mai multe ori. În puține locuri am mai simțit asta. Programul celor două zile a fost încărcat, cu multe drumuri organizatorice legate de echipament, planuri de nutriție și întâlniri cu colegii de cursă. Am reușit să dorm bine, unul din cele mai importante lucruri înainte de un asemenea efort.

 

Startul este un moment festiv, un spectacol organizat pentru alergători și miile de spectatori care stau aliniați pe cei 2 km din Playa de las Canteras unde începe totul. Sunt trupe de percuție, un cor ce cântă imnul insulei și jocuri de lasere și lumini. Ne întâlnim cu Robert și schimbăm ultimele informații și ne ducem spre locurile noastre de start. Robert e setat pe modul cursă, întotdeauna mi-a plăcut asta la el, că poate fi în același timp relaxat și pregătit să funcționeze ca o mașină de alergat timp de 14 ore. Înainte de start, un selfie cu Paul și Bogdan. Ultima poză în care arătăm decent…

TrailRunning Academy - logo

Alătură-te!

Planurilor de antrenament,

sfaturilor de cursă,

comunității!

 

3, 2, 1 și am plecat! 

Începem cu Paul într-un ritm prea rapid, dar încercăm să ieșim din pluton, pentru că știm că urmează zone unde nu vom mai putea depăși. E 11 noaptea și plaja și faleza sunt pline, e o atmosferă de carnaval. Tricourile noastre tricolore cu ROMÂNIA scris mare pe spate produc efecte, aud diverse remarci simpatice de la cei cu care alergăm. Ne întâlnim și cu o alergătoare din Republica Moldova și ne urăm succes reciproc. Ieșim din oraș și începe urcarea. Las Palmas ramâne scăldat în lumină, îl lăsăm să adoarmă.

Începe liniștea.

 

E un fel de liniște la un ultra pe care rar o poți găsi în viața reală. E ceva ce vine din interior, când reușești să izolezi zgomotele de afară și rămâi singur cu gândurile tale. E meditație, e introspecție, e renunțarea la stimulii exteriori permanenți ce ne țin zilnic creierul în priză. Liniștea asta creează dependență, e unul din lucrurile care mă fac să revin la curse lungi, în ciuda suferinței care e inevitabilă.

 

Am plecat în pantaloni scurți și tricou dar, pe măsură ce înaintăm în noapte, începe să se lase frigul. Suntem pe o insulă tropicală, ceva nu pare la locul lui. Ba câte o pală de vânt rece venită de niciunde, ba câte o vale din care aerul rece de la bază nu iese și îți intră pe sub haine. Începe încet încet și ploaia, care va fi cu noi toată noaptea. Pe măsură ce urcăm spre munți e tot mai rău, parcă natura încearcă să ne oprească.

Deși după ce termin un ultra, în următoarele săptămâni țin minte foarte clar toate urcările, toate coborârile și discuțiile cu colegii, noaptea din Gran Canaria a fost cu totul altfel. Nu mai are un fir cronologic, e doar o colecție de imagini, unele mai puternice, altele mai șterse, o beție din care revin senzații și trăiri. Văd păduri de Aloe Vera și cactuși, sate adormite, unele cochete, altele dărăpănate, păduri de pini, văi pline de bolovani, o urcare de peste 25% cu noroi atât de mult încât mă trăgeam de copaci ca să pot înainta, o creastă pe care vântul bătea atât de tare încât nu puteam merge în linie dreaptă, multe căzături și incredibil de multă apă și NOROI. Peste toate un frig pătrunzător și o ploaie rece care îți intră pe sub haine și îți îngheață sângele.

 

Un lucru a funcționat însă în timpul nopții: nutriția. Au fost 3 puncte de alimentare și hidratare, Arucas, Teror și Fontanales. Mi le amintesc vag, la Fontanales am încercat o supă caldă nereușită din care am gustat și am aruncat-o. În rest, geluri și batoane la 30 de minute, apă și electroliți, iar pe măsură ce se golea flask-ul cu electroliți îl umpleam cu Pepsi.

 

Dimineața ne-a prins pe o coborâre abruptă pe stânci ude și apoi o urcare la fel spre punctul de hidratare El Hornillo, un punct mic unde am stat sub 5 minute. Încă eram prin ceață și ploaie dar lumina zilei mi-a dat un boost de energie și încet încet lăsam noaptea în urmă. După El Hornillo, în timp ce urcam printr-o pădure de pini, am avut momentul descris la început. De atunci încolo am știut că voi termina, abandonul era exclus!

 

Artenara este punctul de alimentare situat aproximativ la jumătatea cursei, la km 65, amenajat într-o sală, ferit de ploaie și frig, dotat cu mâncare, pături, scaune, medici și, cel mai important, posibilitatea de transport spre start sau spre sosire. Din cauza asta a fost un prag greu de trecut de foarte mulți concurenți căci din cele 262 de abandonuri din cursă, 85 au fost în acest punct. După o noapte de frig, ploaie și chin, l-am înțeles perfect pe fiecare alergător care a ales să se oprească aici.

 

Pentru mine, Artenara a fost un moment bun. Am satisfacția conceperii unui plan și a execuției perfecte a acestuia. Chiar dacă planul în sine nu a fost cel mai bun, așa cum urma să aflu pe propria-mi piele, m-a ajutat să merg mai departe și să las chinul de peste noapte în urmă. Știam că în partea de sud a insulei este zonă aridă, deșertică și plouă foarte rar. Rămas singur, mi-am propus ca singurul lucru pe care îl fac să fie trecerea munților, să ajung pe versantul sudic. Nu mai conta nimic după, aveam un singur obiectiv. Așa că ambiționat de acest nou plan, am luat toate hainele pe mine, deși erau ude și am început să îmi pun în aplicare planul. Am găsit un ritm constant și, ajutat de faptul că ploaia era tot mai rară, am crescut ritmul și am început să depășesc concurenți. Am urcat și apoi am coborât spre Tejeda, unul dintre cele mai frumoase sate ce le-am văzut până acum, iar după punctul din piața centrală din Tejeda am început urcarea spre campingul El Garañon, unde aveam drop bag-ul. A fost prima urcare din cursă unde am simțit că nu mai merge. Creierul voia să merg într-un ritm, dar picioarele nu reușeau. Am avut câteva pauze fără ploaie și chiar cu soare, dar, o dată ajuns pe creastă, a reînceput vântul puternic, ploaia și ceața.

 

 

Drop bag-ul ajută la ultra atât logistic, cu echipament și mâncare, cât și psihologic. Am ieșit din camping El Garañon cu pantofi noi, uscați, iar o parte din oboseală și uzură au rămas la drop bag cu echipamentul vechi. Am dat un reset și am început ultimul maraton. Vremea era deja mult mai bună, era de-a dreptul cald, iar noroiul a fost înlocuit de praf și bolovani uscați. Rămăsese doar vântul puternic. Urma cel mai emblematic punct al traseului, Roque Nublo.

Roque Nublo Transgrancnaria - Jordi Saragosa

Roque Nublo este o stâncă de origine vulcanică înaltă de 67 m, amplasată pe un vârf de munte, fiind al treilea vârf ca înălțime din insulă. Este un magnet pentru turiști și este vizibilă din mai multe puncte de pe insulă, în special din partea sudică. Am văzut-o de departe și am început bucla care o ocolea cu o coborâre care a mers bine, după care o urcare chinuitoare pe vânt puternic.

Trecerea de Roque Nublo a fost un nou prag psihologic. Aici se termina planul meu, până aici îmi propusesem să ajung. Dacă până acum aveam ca unic scop să trec munții, o dată ce am reușit asta, am rămas ușor debusolat. Oboseala acumulată a făcut ca toată determinarea și motivația să se topească imediat ce am ajuns la punctul de hidratare de la Roque Nublo. O altă problemă a fost faptul că de aici nu mai știam foarte bine profilul traseului. Știam că urmează în mare doar coborâre, dar îmi scăpase faptul că mai erau 3 urcări care, deși nu foarte mari, la stadiul de oboseală acumulată până atunci au devenit cele mai grele urcări din cursă.

Un alt lucru ce s-a deteriorat constant pe parcursul zilei a fost nutriția. Gelurile și batoanele intrau tot mai forțat și am început să mănânc din puncte pâine cu chorizo și cu brânză.

 A fost o greșeală pentru că, deși bune la gust, nu s-au digerat aproape deloc, cum aveam să aflu mai spre seară.

După Roque Nublo am urcat în cel mai înalt punct al traseului, apoi a început o coborâre lungă și pietroasă, parcă anume pusă acolo ca să toace mărunt ce mai rămăsese întreg din mușchi și ligamente. Cum după 100 km de cursă judecata nu e cea mai clară, eram sigur că mai este un singur punct intermediar, la Ayagaures, iar apoi finish-ul. Știam că ultimul punct e pe barajul unul lac de acumulare, lac care se vedea în depărtare la baza muntelui. Drumul însă o lua în cu totul altă direcție și nu îmi explicam de ce. 

Mi-am dat seama doar când am ajuns jos în sat că uitasem de punctul de alimentare de la Tunte. Am ajuns acolo atât de obosit și demoralizat, încât nu am putut mânca nimic. 

Am stat foarte puțin și am luat-o mai departe.

A urmat urcarea ce m-a consumat cel mai mult psihologic, traversarea unei creste între Tunte și Ayagaures. Pe lângă oboseala extremă se lăsa deja noaptea, nu vedeam pe unde drumul trece creasta, iar corpul mă asculta din ce în ce mai puțin. Am încercat să gândesc cât de puțin, să strâng din dinți și să storc ce energie mai aveam. Ajuns în vârf mi-am pus frontala și am avut prima problemă de echipament din cursă. Deși bateria ține în mod normal 16 ore, datorită frigului extrem din noaptea precedentă acum era aproape descărcată și funcționa pe un mod de avarie. Deci, pe lângă că eram obosit, eram și chior!

 

După câteva înjurături și câțiva “Doamne ajută!” am început coborârea. M-am poziționat strategic în spatele unei fete care alerga constant și avea o frontală mai bună și mi-am propus să mă țin de ea cât de mult pot. Din cauză că alergam pe o cărare foarte pietroasă și nu vedeam mai nimic, mi-am lovit picioarele în toate modurile în care se puteau lovi. A făcut cunoștință fata respectivă cu cele mai întunecate cotloane ale limbii române.

 

În final a fost o coborâre bună, de 7-8 km, alergată încet dar constant. Am ajuns pe baraj la Ayagaures amețit, de parcă pluteam. Nu mai țin minte ce am făcut în punctul respectiv, știu doar că am vrut să plec cu bețele unui neamț, uitând că le aveam pe ale mele pliate în spate în vestă. Mai aveam cam 15 km până la finish și nu eram bine deloc. Picioarele mergeau în ritmul lor, fără să le pot controla prea mult, creierul era în mod de panică, iar stomacul era complet blocat, nu mai puteam nici măcar să beau apă. A urmat o urcare teoretic ușoară, dar care pentru mine a fost cea mai grea din concurs.

 

Am avut norocul să îmi golesc stomacul pe marginea drumului la începutul urcării. Mi-am notat mental că la ultra nu se mai mănâncă chorizo și brânză și am plecat mai departe un pic mai bine. De acolo până la final măcar am reușit să beau apă din nou. Am trecut de ultimul vârf și am început coborârea spre finish. Ceea ce trebuia să fie o alergare de plăcere a devenit un ultim chin, pentru că traseul nu ducea pe vreun drum sau pe cărare, ci prin albia secată a unui râu, plină de bolovani. Nu ajuta nici faptul că nu mai aveam lumină aproape deloc.

 

Am uitat de toate la intrarea în Maspalomas, în luminile din Parque del Sur și în aplauzele spectatorilor de la finish. În uralele mulțimii am fost înconjurat de o grămadă de localnici, am fost felicitat de directorul de cursă și de primar, iar presa locală se înghesuia să scoată câteva cuvinte de la mine. Câteva fete, probabil fotomodele locale, se înghesuiau să facem poze pentru Instagram și câțiva copii îmi cereau autografe!

 

Sau poate nu țin eu minte bine… După linia de sosire, după reflectoarele de pe ultimii 50 de metri e întuneric. Se mai aude announcer-ul de cursă, dar e mai liniște. Am găsit două scaune pe care m-am așezat împreună cu Lutz, neamțul cu bețele de la Ayagaures cu care alergasem împreună ultimii 10 km. Ne-am luat medaliile și vestele de finisheri, ne-am luat apă tot în flaskuri și, pentru prima dată după 24 de ore am stat fără vreun scop anume. Doar am stat.

Partea tehnică pentru alergători, cu întrebări de la Robert:

Creierul m-a ajutat cel mai mult în cursa asta. Am terminat-o din voință, nervi și determinare.

Două lucruri au nevoie de îmbunătățire, nutriția și core strength. Trebuie mai multă forță în trunchi și trebuie să învăț să mănânc la ultra.

Exersare nutriție în timpul long run-urilor, testare mai multe tipuri de geluri. Maurten, oricât de bune ar fi, sunt doar 2 tipuri de geluri.

Probabil noaptea alergată printr-o vreme total anti alergare. Am trecut pentru că aveam un orizont de timp în față, știam că e doar o etapă, trebuie să trec de asta și să ajung într-o zonă unde nu mai e frig și nu plouă.

Am terminat cursa doar pentru că la jumătatea ei am avut revelația din primul paragraf. A fost un moment bun. Eram încă odihnit, oboseala reală a început pe la km 70-80.

Nu am folosit deloc bateria externă, dar ar fi trebuit să îmi încarc frontala. Am luat prea multe geluri și batoane, nu știu dacă trebuia să iau mai puține sau să mănânc mai mult. Hainele au fost cele mai utile, bluza de frig cumpărată anul trecut din Chamonix a devenit haina mea favorită.

Echipament Transgrancanaria 2022

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti