Urmau vreo 3km de urcare pe care din cauza noroiului nu am reușit să îi alerg mai deloc și mă gândeam că o să pierd din avansul construit. Când am ajuns în vârf, am aruncat o privire și i-am văzut pe băieți, erau la vreo 3-4 min în spate. Am știut că nu e nimic sigur și că de la km40 trebuie să trag pentru a păstra avansul sau chiar să mai pun ceva diferența între noi. Coborârea a fost una lungă și destul de chinuitoare. Din cauza terenului instabil și a noroiului am început să am crampe la adductorii din care strângeam cât de tare am putut să îmi țîn echilibrul și să nu cad. 

Reușesc să ajung cu bine în Borhanci, urmă ultima urcare… De acolo am știut că nu mai pot pierde, ajung cu bine în ultimul CP, fac cu mâna la camera și mă îndrept către finish, 3km de alergare la vale. Alerg cu greu unele coborâri pe unde trecuseră mai mult de 2000 de picioare, erau atât de alunecoase că doar printr-o minune am scăpat fără să cad. 

Termin cu noroiul și dau de asfalt, ultimul km, acolo mă aștepta Theo, fratele meu, îi văd bucuria din ochi și mă iau toți fiorii, încă câteva minute și termin primul o cursa la care în urmă cu câțiva ani nici nu mă gândeam că este posibil să o alerg.

Închei anul cu o victorie, un an în care toate parcă mi s-au legat, am început parteneriatul cu TrailRunning Academy, Robert mi-a pus în ordine toate antrenamentele să fiu mult mai eficient și vreau să îi mulțumesc.

Am cunoscut oameni noi, mi-am făcut prieteni, am fost primit cu căldură de toți membrii TRA și mă bucură enorm când văd că sunt atâția oameni dedicați și pasionați de ceea ce multora li se pare o nebunie.

Mulțumesc încă o dată lui Robert și TRA că ne alimentați această nebunie și că faceți atâtea lucruri faine pentru această comunitate.

Ne vedem la anul cu distanțe mai lungi și cu obiective mult mai mari!