Publicat pe Lasă un comentariu

Silviu Stoica: ,,Sportul mă echilibrează și fizic și psihic.”

Silviu Stoica: ,,Sportul mă echilibrează fizic și psihic."

Nu puteam avea o serie de interviuri cu atleți români care fac performanță fără să vorbim și cu Silviu Stoica, câștigător Belgrade Marathon, vicecampion Național la proba de maraton și fost... fotbalist. Un interviu care îndeamnă la cunoașterea de sine, practicarea sportului în mod inteligent și o nutriție adecvată, mai presus de toate.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Începutul carierei

În urmă cu 2 ani, îmi aduc aminte că vedeam pe Strava că alergai iarna 70km la 4:10/km alături de Iulian Filipov. De atunci, ați apucat-o cumva pe drumuri diferite, tu ajungând să câștigi maraton după maraton, iar el ultra-uri. Ai descoperit că îți place să alergi mai mult 42km, sau e doar o etapă în drumul spre curse mai lungi?

Deși primul sport practicat a fost fotbalul și aveam pregătire atletică pentru distanțe scurte, după 10 ani de pauză sportivă am considerat la acel moment că sunt prea „bătrân” să mai pot dezvolta viteza. Astfel am ales ce am considerat eu că mă avantaja și am ajuns să alerg câte un long run la fiecare sfârșit de săptămână. Adăugând cam 5-10km de la o săptămână la alta nu mi-a luat mult până ce am ajuns să alerg 70km.

În același timp antrenamentele de intervale erau nelipsite și de fiecare dată le încheiam plin de adrenalină dar și cu sentimentul că aș fi putut să le fac mai rapid, lucru care ulterior s-a concretizat.

Așa am ajuns să îmi fac timid loc în proba regină a atletismului, proba în care nu visam să ajung vreodată să alerg sub 2:30h, însă iată-mă acum fixându-mi noi praguri de depășit de la o cursă la alta!

2021, pe podiumul Belgrade Marathon

Totuși, 2 maratoane de șosea în 8 zile: Bucharest International Marathon – 2:26h – loc 2 național (4 open), Wizz Air Marathon Cluj – 2:32h – loc 2. Care e secretul pentru a fugi ~3:30/km timp de 42km?

 

Ar fi fost mult mai ușor să fie un simplu secret, însă în ceea ce mă privește este un cumul de factori.

Antrenamente calibrate foarte bine de domnul Ioan Moisa (CSU Știinta București), realizate de mine cu maximă perseverență, dar și adoptarea unei nutriții sănătoase și mai ales a unui stil de viață sănătos cu rigoare și multe privațiuni.

Transformări

Ai avut parte de o transformare fizică foarte frumoasă cu ajutorul alergării. Ce alte beneficii a adus sportul de anduranță în viața ta?

 

După cum se vede și în imagini, sportul mă echilibrează și fizic și psihic.

În cei 10 ani de sedentarism în care am renunțat la fotbal și până să mă apuc de alergat m-am îngrășat foarte mult, ajunsesem să nu mă mai simt bine în propria piele fiind mult prea permisiv cu propria persoană, cel puțin dpdv alimentar. Direcția în care mă duceam era cu siguranță una greșită.

Mi-a luat destul de mult să realizez asta însă în cele din urmă am tras o linie, mi-am fixat niște principii pe care în ciuda opresiunii celor din jur am reușit să le respect cu maximă dârzenie și astfel în prezent sunt și sper eu să continui să fiu, rezultatul lor pe termen nedeterminat.

A fost o onoare și o confirmare atât pentru mine cât și pentru cei care nu au crezut în mine. Tricoul naționalei nu se refuză!

Prima reprezentare a României știu că a fost la Campionatul Balcanic de Maraton, în primăvara lui 2021, într-o cursă grea, cu diferență de nivel considerabilă (pentru o cursă de șosea) și vânt puternic. Acolo ai simțit că ai depășit cele mai multe limite, sau există o altă experiență de care ești mai mândru?

A fost o onoare și o confirmare atât pentru mine cât și pentru cei care nu au crezut în mine. Selecția în lotul național de maraton în ciuda faptului că a venit într-un moment când mulți nu și-au mai dorit să aplice la convocator.

Eu mi-am spus un simplu lucru la acel moment: ,, tricoul naționalei nu se refuză!”

Revenind la cursă, a fost o „linie” de ~5,3 km pe care am parcurs-o dus-întors de 4 ori. A fost într-adevăr greu, cu vânt puternic din față pe majoritatea urcărilor. M-am adaptat rapid la condiții și am reusit să-mi dozez efortul într-un mod aproape perfect renunțând complet să-mi urmăresc pace-ul de pe ceas.

Doar pe sprintul de final am realizat că voi fi sub 2:30h, timp pe care nu mi-l propusesem la acel moment însă de care m-am bucurat mai ales că era superior celui alergat de alți atleți români la edițiile anterioare ale balcaniadelor de maraton.

Nu aș numi-o neapărat o mândrie, însă un alt succes marcant pentru mine a fost faptul că deși am încheiat naționalele de maraton la ani lumină distanță de Alex Corneschi, însă cu avans suficient încât să-mi bat PB-ul cu 3’30”, am reușit să obțin titlul de vicecampion Național la Maraton.

Campionatul Balcanic de Maraton, 2021

Planuri de viitor

Care sunt pragurile sub care ți-ai propus anul acesta să cobori? Anul trecut știu că îți doreai maraton sub 2:30h, lucru care a fost realizat cu brio. Ce competiții / obiective sunt în plan?

Cum spuneam la început, când m-am apucat de alergare mă consideram bătrân.

Acum concluzionez altfel: realitatea este că mă simțeam bătrân din cauza sedentarismului.

În prezent poate nu mai sunt chiar ca la 18 ani, însă sunt convins că mai este loc de îmbunătățiri și cu pași mărunți voi încerca să mă bucur de fiecare dată când reușesc să realizez un nou PB.

Nu vizez o anume cursă, însă într-adevăr doresc să reușesc în primă fază un sub 2:25h, iar ulterior cu mult antrenament să ating un sub 2:20h după care mă pot retrage satisfăcut. (P.S. La cum mă cunosc totuși nu cred că o să mă țin de cuvânt.)

Spune-ne o lecție pe care ai învățat-o în ultima perioadă din sport și care nu se regăsește pe internet.

 

Aflându-ne în contextul în care totul este deja pe internet este posibil ca și ceea ce voi susține în continuare să fie deja pe undeva dar… mă risc…

Am învățat și continui să învăț să-mi ascult organismul și modul în care se adaptează noilor provocări strict prin ceea ce simt. Nu urmez niciodată planuri de alimentație sau de antrenament minune găsite pe internet și nu mă cramponez niciodată în cifre și detalii irelevante. Până la urmă suntem oameni, nu mașini, iar ca oameni trebuie să fim pregătiți și să ne găsim întotdeauna propria forță către progres și concomitent să acceptăm regresul atunci când survine, dar să luptăm în a-l limita.

Pe aceași temă
De pe blog.

Citește și:

Publicat pe Lasă un comentariu

Patrik Petz: ,,Pasiunea pentru sport a fost prezentă constant de-a lungul vieții mele”

Patrik Petz: ,,Pasiunea pentru sport a fost prezentă constant de-a lungul vieții mele”

În fiecare cursă, de când am făcut cunoștință, ne-am trezit cu Patrik pe podium. Nu cunoaștem multe persoane care să aibe o asemenea pasiune pentru alergarea pe distanțe lungi la 23 de ani, dar ne bucurăm că a ales să facă parte din comunitatea TRA în drumul său spre cât mai multe medalii câștigate.

Patrik Petz, alergator montan

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Cum te-ai simțit la Feleacu Running Hills 2022? Acele 30s față de locul 2 au fost puține sau… multe?

M-au trecut niște trăiri nostalgice având în vedere că m-am mai aflat la această competiție însă doar din postura de spectator. A avea șansa să concurez pe acest traseu, a fost incă de pe atunci o mare dorință.

Concursul a fost unul interesant, dat fiind faptul că a fost compus din două curse. Din acest motiv am incercat să îmi menajez puterile intrucât știam că la doilea traseu voi avea șanse mari să depășesc concurenții din față, mai ales pe partea de urcare finală.

Cred totuși ca cele 30 de secunde puteau fi reduse sau chiar depășite.

Patrik Petz Feleacu Running Hills

Cum ți-au evoluat performanțele de când te-ai apucat de alergare? Dar de când am început să lucrăm împreună în TRA?

Având în vedere că totul a inceput dintr-o pură plăcere față de sport, consider că în acești 3 ani de alergat am reușit să mă autodepășesc constant și să am nenumărate performanțe.

Aceste evoluții m-au ajutat la încrederea de sine, care într-un final m-a împins să fac pasul de a face parte din cadrul TRA. Consider că de atunci rata evoluției mele a crescut și mai mult, reușind să obțin rezultate bune la competiții și PB-uri chiar și în cadrul antrenamentelor.

 

De ce alege o persoană la 20 de ani să înceapă să alerge? Ce schimbări a adus în viața ta și ce ți-ai propus în viitor? După ultimele rezultate, pare că ești pus pe fapte mari.

Pasiunea pentru sport a fost prezentă constant de-a lungul vieții mele, această alegere venind cumva firesc. În privința schimbărilor, mi-a accentuat și mai tare disciplina și motivația pe care o aveam.

Pe viitor mi-am propus să dau tot ce este mai bun din mine, ca și până acum de altfel. Primordial e să nu pierd motivul principal pentru care m-am apucat de alergat in primul rând, acesta fiind pasiunea. Cred că fiind condus în principal de pasiune, rezultatele nu au cum să întârzie să apară. Îmi doresc să fac parte din elita alergătorilor României.

Cât de mare este susținerea pe care o ai din partea fratelui tău? Se știe că alergarea e mai ușoară când ai un partener, dar pare că voi 2 ați dus asta la un cu totul alt nivel.

Un mare factor pe lângă susținerea firească care există între doi frați este și pasiunea lui personală pentru tot ce ține de sport. Ne susținem reciproc atât în momentele bune cât și în cele mai puțin bune. Suportul moral constant pe care mi-l oferă și competitivitatea dintre noi, cred că este un combo excelent pentru evoluția noastră ca sportivi.

Patrik Petz Feleacu Running Hills finish

Care au fost atuurile tale în trecut, care sunt în prezent, și care crezi că o să devină pe viitor?

Disciplina și perseverența cred că au fost mereu și vor rămâne punctele mele forte. Cred că cu fiecare rezultat bun obținut, încrederea în forțele proprii va crește din ce în ce mai mult.

Când urmează primul maraton? Dar ultra?

Competițiile pe acest an încă nu au fost fixate, însă mi-aș dori ca pe anul viitor să concurez în cadrul unui maraton și de ce nu chiar și un ultra.

Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)
De pe blog.

Citește și:

Publicat pe Lasă un comentariu

Iulian Filipov: ,, Activitatea sportivă este simbiotică vieții de familie.”

Iulian Filipov record 100km

Iulian Filipov: ,, Activitatea sportivă este simbiotică vieții de familie.”

Andrei Ivănescu

Andrei Ivănescu

Iulian Filipov demonstrează că de multe ori singura limită este cea pe care ne-o punem noi înșine: poți să ai o familie, carieră frumoasă, să nu fi fost sportiv de performanță și să alergi a 7-a performanță a lumii la 24h.

Powered by:

datacor-green-energy-logo

 

 

 

Iulian Filipov este medic specialist în chirurgie orală și maxilo-facială. Și-a dorit inițial să ajungă polițist, iar în ultimul an de liceu s-a decis să urmeze calea medicinei. Acum, printre participările la conferințe naționale și internaționale din domeniul în care excelează, a intrat și sub lumina reflectoarelor în lumea sportului, după ce a doboât recordul național la 100km pe șosea.

Află din interviul acordat TRA despre cum a ajuns să practice acest sport la nivel de performanță și mai ales, cum a reușit să doboare un record, făcând istorie pentru România.

Iulian Filipov Record National 24h

FROM HOBBY TO PERFORMANCE

Aș vrea să începem direct cu un clickbait: Iulian, de cât timp alergi și care sunt cele mai bune performanțe ale tale? Ca să știm din prima despre ce vorbim.

 


Am început să alerg în februarie 2018, însă era vorba despre alergări de relaxare, scurte, de până la 8-10 km, fără a urmări vreun obiectiv de performanță.

Dintre rezultate obținute până în prezent, PB-urile mele sunt următoarele:   maraton – 2:37:35, 100 km – 6:41:07, 24h – 277.475 km. 

datacor-green-energy-logo

Furnizăm soluții fotovoltaice integrate, la cheie, care le permit clienților noștri să genereze energie verde, accesibilă și cu mentenanță minimă, totul respectând exigențele proiectului și ale mediului înconjurător.

Iulian Filipov, record national 24h

La începutul toamnei 2020 cred că ți-ai făcut oficial debutul în sportul de performanță, mai exact pe nișa de ultramaraton, plat. Cum te simțeai în timpul cursei, când ai realizat că urmează să dobori recordurile României pe 100km, respectiv 6h?

Într-adevăr, am realizat că am timpi considerabil mai buni în alergarea de plat decât în cea de trail și mi-am stabilit ca obiectiv să alerg 100 km în mai puțin de 7h, iar prima competiție a fost în Morfleden (Germania), unde am alergat 100 km în 6:59:04, în cadrul unui concurs care s-a desfășurat pe o pistă de 400 m. Bazându-mă pe timpii obținuți în antrenamente, am știut că pot alerga sub 7:37h (care era cel mai bun timp pe 100 km în România), însă obiectivul meu era să alerg sub 7 h, iar despre asta nu eram convins că pot. 

După 6h am conștientizat că pot obține timpul dorit. Din păcate nu au existat timpi de split la 6h, nici în Germania (unde alergasem 88.4 km), nici în Olanda (unde la 6h aveam 90.74 km).

record național 100km

 

Pare că ai un apetit înnăscut pentru anduranță. Mai întâi cariera de medic, care știm că cere o capacitate de efort, muncă și focus de excepție, iar acum alergarea pe distanțe (foarte) lungi. De unde provine tot ce acest drive interior, și ce îl alimentează în continuare?

 

Într-adevăr, determinarea și puterea de concentrare sunt atribute comune atât anduranței din alergare cât și celei din sala de operație. Asta nu înseamnă că sunt vreun model în acest sens. Adevărul este că de cele mai multe ori sunt chiar leneș. Însă, dacă am o motivație puternică, în general reușesc să obțin ce-mi propun și sper să confirm acest lucru și în viitor.

 


Al 7-lea timp din istorie pe 24h. Primul român din istorie care finalizează 100km sub 7h, iar în septembrie a venit următorul rezultat fantastic: 100km în 6:41h. Din surse sigure, am auzit că și răcit chiar. Ce recorduri îți mai dorești să dobori?

Cel mai bun timp la 100 km se pare că l-am obținut atunci când mă așteptam mai puțin din cauza unei viroze. Am tușit destul de mult în primii 60 km, după care m-am simțit chiar foarte bine și, cum atmosfera de pe traseul din Winschoten era una grozavă iar circuitul unul foarte rapid, a rezultat un timp foarte bun. Îmi doresc să alerg peste 160 km intr-o competiție de 12h, peste 290 km într-una de 24h ți sub 2:30h pe maraton. Cunoscându-mă, ultimul obiectiv mi se pare cel mai greu de atins.

"

Iulian Filipov a fost numărul 1 la Ultramaratonul de 100 de kilometri desfășurat în Morfelden-Walldorf , Germania. Brașoveanul a câștigat competiția în 6 ore, 59 de minute și 4 secunde. Filipov a reușit să doboare recordul național la 6 ore de alergare și este și deținătorul recordului național de 100 de kilometri. Performanța de excepție este cu atât mai valoroasă cu cât brașoveanul s-a apucat de alergare de doar doi ani de zile.

Iulian Filipov record 100km

După atâtea cifre incredibile, mai bine să nu vorbim și de cele din antrenamente. Aș vrea totuși să te-ntreb, ca între sportivi… cu refacerea cum stai? Ceva tips and tricks, pentru cei care au puțin timp la dispoziție, dar nu neglijează totuși acest aspect?

În antrenamente încerc să am una sau două alergări lungi de 40-60 de km pe săptămână și minim un antrenament de intervale, iar volumul încerc să-l țin cât mai aproape de 180 km pe săptămână. Somnul și nutriția sunt cele mai importante variabile controlabile care influențează recuperarea, în special atunci când timpul limitat nu îți permite să introduci și alte proceduri care facilitează refacerea.

În privința nutriției pot spune sincer și deschis că în lupta cu dulciurile sunt un gurmand și un pierzător absolut, oricât efort aș fi depus în dorința de a mai înclina balanța către un BMI (Indice de masă corporală) mai bun. În ceea ce privește somnul, încerc ca în a doua parte a zile, după activitatea de la spital, să-mi strecor 15-20 de minute de power nap printre două programări.

E clar că singur nu ai cum să le faci pe toate. Zicala “E nevoie de un sat întreg să crești un copil.” cred că se poate transpune și în rândul sportivilor: e nevoie să ai persoane apropiate care să te susțină, înțeleagă și mai ales, aprecieze. Cât de important a fost și este suportul celor apropiați în drumul spre performanță?

Realitatea este că atunci când beneficiezi de înțelegere din partea celor apropiați (sau, de ce nu, de toleranță alteori) activitatea sportivă este simbiotică vieții de familie și celei profesionale. Asta nu înseamnă că e ușor să îndeși în 24 de ore spațiu temporal pentru cei dragi, profesie, sport și refacere. Este un exercițiu perfectibil al cărui drive se regăsește în dorința fiecăruia de a se plasa la un anumit nivel, fie el social, profesional sau sportiv. Iar dacă energia depusă își găsește un cadru contextual favorabil, cred că se poate.

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Call for comments! 

Publicat pe Lasă un comentariu

Adrian Țap: ,,Nimic nu mă face să fiu la fel de concentrat ca acel km, repetat, și repetat până când dispare orice stres din viață”

Adrian Țap: ,,Nimic nu mă face să fiu la fel de concentrat ca acel km, repetat, și repetat până când dispare orice stres din viață”

Tradiția deja există. În fiecare săptămână vă împărtășim un interviu cu un alergător, a cărui poveste să ne inspire și să ne motiveze să ne apucăm de alergare sau să nu ne oprim. Adrian Țap aleargă de când se știe, iar acum este unul dintre alergătorii montani pe care să îi urmărești în cursă.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Salut Adrian. Facebook-ul ne spune că alergi de 8 ani, și că e posibil să te fi apucat direct de alergare montană, pentru că iubeai muntele. Tu ce ne spui?Facebook-ul minte 😀 

Facebook-ul minte :D. Alerg de când țin eu minte, îmi plăcea de mic, de când alergam pe pietrele lucioase din curtea pietruită a bunicii, de pe lângă Cluj. Și acum mai țin minte cum mai “dădeam un călcâi” și ce durea… 🙂 Acolo mi-am petrecut o mare parte a zilelor de vară. Cum până în 2011 trăgeam de fiare, consumam alcool și țigări, am înlocuit un viciu, cu altul… Am vrut să fac un semi la Cluj, să văd dacă pot… În aceeași perioadă am întâlnit-o pe viitoare soție, Andreea, care avea avea aceași planuri și… așa a început “nebunia”.

Adrian Tap - Alergare montana - Interview

În Cluj totuși ai oportunitatea să alergi prin zone faine și pe plat. Alteori, dai alergarea montană pe skyrunning. Ce teren îți place cel mai mult?

Trail-ul din spatele blocului (la propriu), zona Hoia-Baciu, pe care am un traseu clasic, de 15km, alergat de circa 180-200 ori în decursul anilor și nu, nu am văzut fantome în “Pădurea bântuită”. Prefer asfaltul din zona Măguri-Răcătău, acolo am facut primul si singurul meu maraton pe asfalt. Si când mă satur de tot o tai sus pe Pape câte o tură de 24km cu circa 1400m+ nivel, în care ai de toate: urcări grele, plat în creastă, vănt din față, coborâri abrupte pe pietriș care iți alunecă de sub picioare și cu oprire la râu & back. Fiecare e cu farmecul lor.

Din ce ne-am cunoscut în ultimele 10 luni, știm că îți plac distanțele scurte, dar și ultra-urile. Au ceva în particular fiecare, sau îți place orice ține de alergare?

Ne-am cunoscut în 2021, atunci avusesem circa 2-3 săptămâni cu peste 140-170km… alergam uneori cu Peter S. Și avea antrenanamente interesante – multă viteză. Țin minte că a avut 1 test de 5km după care unul de 10km, zicea el pentru TRA, pe pistă, atunci le-am făcut și eu cu el. Am zis să încerc și eu, să văd dacă pot îmbunătății ceva cu 1%… restul e istorie. Îmi plac “brutalitățile” alergate rapid și cu diferență și geluri multe.

 Ca și dificultate, iubesc pista, bucățle de 1000m muuuulte și grele, între 12-16 ca număr, la un 3:30km (la antrenamentele TRA sunt mai puține). Nimic nu mă face să fiu la fel de concentrat că acel km, repetat, și repetat până când dispare orice stres din viață, și orice gând și ești redus la impulsurile primare. Sunt maxim de focusat și în sincron cu tot corpul. Tot universul se reduce la acele 2.5 ture de pistă. Îmi dau un ,,reset” în oraș și melodiile pe care le ascult, de la Flying Steps scad timpul cam 5sec/mie. Când merge… când nu, sunt praf ca o țestoasă pe pistă. Cursele de skyrunning sunt grele și spectaculoase, dar implică și riscuri mai mari de accidentare comparat cu un ultra. Distanța dintr-un ultra îmi acordă timp să mai și contemplez asupra lucrurilor, să mai decuplezi mintea de la cotidian. La mine contează mult și perioada din viață în care sunt și cum mă simt.

Care este lucrul cel mai important pe care l-ai învățat din alergare? Sau ca să fim direcți… de ce alergi?

Alerg pentru locuri și peisaje, oameni, atmosferă, o bere la final, și mai ales pentru gustul de Cola din checkpoint-uri… ăăă… Și pentru jeleuri. E precum o pizza cu de toate… 

Adrian Tap, alergare montana

De ce te-ai apucat de antrenamente alături de TRA? Și cel mai important, de ce ai ales să continui alături de noi? 

Timpul… defapt lipsa lui. Cu 2 copii mici… cam dispare. În 2017, Ecomaraton, scoteam 4h:10m la maraton, cu 120-130km/ săptămână. In 2019, Ecomaraton, am experimentat cum e să scoți 4h:10m tot la maraton cu 80km/săptămână, dar cu antrenamente cu multă viteză în program. Și după câteva locuri bunicele la Maraton Apuseni în 2017 și 2019 și Ciucaș X3 cursa 108K, mi-am zis că se poate mai mult cu mai puțin. Am ales TRA pentru a mă ajuta să îmi optimizez timpul petrecut la antrenamente, să îmi organizez săptămâna mai bine din punct de vedere al alergării, și să îmi rămână mai mult pentru familie și refacere.

În 2021 cu echipa C.S.M. Cluj am reușit să ieșim pe loc 2 la Campionatul Național de Ultramaraton Montan (CNUM) de la Șuncuius, cu toate că Peter a reușit să termine cursa, la care a abandonat de 3 ori… și cu Bogdan M. care avuse pregătire de 3 săptămâni… Și amândoi dormisem 3 ore în noaptea cursei.  
La Făgăraș Rocks, cursa Dara16, am reușit un loc 3 open, după un somn “bun” de 1h înainte de start. 
Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fii mers cursele dacă făceam chiar toate antrenamentele TRA

Dacă în 2020 nu s-au prea organizat curse, iar 2021 a avut și el parte de incertitudinea sa, 2022 pare un an care a putut fi planificat încă de la început. Cum arată calendarul tău pe 2022? De ce ai ales aceste curse?

Anul 2022, va fi interesant. Feleacu Running Hills e prima cursă a sezonului, pentru că e aproape, după care urmează Salomon EcoRun Moieciu, de care mi-e dor.
Urmează MSG Apuseni, probabil Ultra că e pregatire pentru Campionatul Național de UltraMaraton de la BUR, cursa de 88k. Și…. dacă mă mai țin “balamalele” după Runc-ul de la BUR, Ciucas X3 ultra, că, e Ciucaș. 🙂 Aștept să văd ce mai e cu Maraton 7500, dacă se ține, să mai dăm o tură și prin Bucegi. Cam atât.

Puțin, dar bine pregătit.

Citește și

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)
Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

ANDREI IVĂNESCU

Sunt ghidat de o dorință arzătoare de a deveni mai bun cu fiecare zi. Atât în alergare, cât și în alte aspecte ale vieții. Cred în în succesul rutinelor. Sunt făurit cu un spirit competitiv aproape fără limite. Acestea sunt parte din „echipamentul” de alergare pentru fiecare antrenament, plus muesli.

Sunt curios tu ai avut până acum un antrenament la altitudine? Ce schimbări ale organismului ai observat? 

Lasă-mi un comentariu să ajutăm pe toți cei care vor să facă un cantonanemt la altitudine să nu ne repete greșelile.

De pe blog.

Citește și:

Publicat pe Lasă un comentariu

Să-l cunoaștem pe Hannes Namberger

Să-l cunoaștem pe Hannes Namberger

Un preview despre mindset-ul lui Hannes Namberger, filozofia de antrenament și cum a ajuns unul din cei mai valoroși ultramaratoniști montani din lume.

Interview de Robert Hajnal

Poți citi acest interview și în engleză

"

Numele meu este Hannes Namberger. Am 32 de ani și sunt din sudul Germaniei, aproape de granița cu Austria. Am început alergarea montană în 2015. 

Îmi place să alerg curse de peste 100 km. 2021 a fost un an foarte bun pentru mine. Am câștigat Lavaredo Ultra Trail din Italia, MIUT 115, și am participat la cursa UTMB de 100 de mile. 

A fost prima dată când am fost acolo. 

Am terminat pe locul șase. A fost o experiență spectaculoasă.

 

Ultrarunner // Athlete Dynafit

PRIMA INTERACȚIUNE

Hannes este unul dintre cei mai prietenoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Nu numai din comunitatea care alergă, ci dintre toți oamenii pe care i-am întâlnit vreodată. 

Cred că acesta este un atu foarte valoros pentru o persoană, îl invidiez pentru asta.

Prima dată când l-am întâlnit pe Hannes, a fost la kilometrul 25 la UTMB, unde l-am prins din urmă, era într-un moment dificil al cursei.

L-am felicitat pentru cursa Lavaredo, i-am urat o cursă reușită și i-am spus să o ia încet. A făcut-o până la kilometrul 90 când m-a depășit. Încet-încet  a ajuns în Chamonix pe locul 6.

Hannes Namberger - Post-MIUT

De la schi la pub-uri la alergare montană

Trebuie să-ți recunosc că am auzit de tine, ca alergător, pentru prima dată după ce ai câștigat Lavaredo Ultra Trail, în 2021 deși cariera ta de alergător a început cu ani în urmă. Înainte să povestim despre alergare, unde locuiești acum și care este cel mai frecventat loc de tine pentru a te bucura de o bere?

Am 32 de ani, sunt din Germania și locuiesc în Ruhpolding. Orașul este între Munich și Salzburg deci în inima Alpilor.

Lucrez ca polițist la granița cu Austria dar mă simt mai mult un alergător profesionist decât polițist. Începând cu August, anul trecut, sunt logodit cu Ida deci punctul culminant al sezonului va fi nunta în Iunie. Îmi cer scuze, dar trebuie să-ți mărturisesc că nu mă vei găsi în niciun local, consumând bere.

Nu-mi place să ies să beau și îmi e greu să-mi fac timp pentru asta. Îmi place mai mult în munți.

De asemenea îți mărturisesc că te-am urmărit după locul tău 1 la Lavaredo, după ce ai stabilit recordul de cursă, am dat scrol la tine pe Strava să văd cumm te antrenezi, interviewuri și altele. Știu că ai fost schior profesionist. Îmi poți spune mai multe despre tranziția ta de la schi la alergare și de ce ai rămas la ultramaraton?

În 2011 mi-am pus punct carierei de schior și am început cu alergarea în 2015. În anii dintre aceste două activități m-am bucurat de viață, petrecând, făcând freskiing și călătorind cu rucsacul în spate prin Asia. Am făcut toate acele lucruri pe care nu le puteam face ca schior însă când am început cu alergarea, a trebuit să slăbesc, eram foarte greoi.

Aveam cu 16 kilograme mai mult față de acum și picioarele mele de schior erau dublu față de picioarele mele de alergător. Nu am plănuit niciun moment să fac ultramaratoane, dar mi-a plăcut incredibil de mult timpul petrecut în munți.

Începutul tranziției a fost foarte reușit pentru că progresam foarte repede și apoi am auzit de o cursă de 52 de kilometri în Austria.

M-am înscris, m-am antrenat din greu și m-am bucurat de fiecare secundă. După această cursă mi-am spus „Haide încă o dată!”.

Din acel moment, alergarea a devenit noul meu sport.

HANNES și primul antrenor

Primele tale competiții cu punctaj ITRA au fost în 2015. Ai avut un antrenor încă de la începutul carierie tale?

Nu. Doar mi-am ascultat corpul și am făcut ce mă tăia capul. Să mă simt bine și să mă distrez era pe primul loc la începutul carierei mele de alergător.

Primii tăi 100 de kilometri într-o competiție au fost la CCC în 2019 și doar doi ani mai târziu ai avut cel mai bun al al tău în alergare (Lavaredo locul 1, MIUT locul 1, UTMB locul 6). Ce ai făcut diferit în 2021 și în ultimii doi ani?

În anii anteriori anului 2021 m-am antrenat fără un plan și fără o direcție anume. Ieșeam pe ușă și mă  „distram”, în natură, în munți. După 2019 mi-am dorit să fiu mai profesionist și l-am contactat pe Micha Arend, antrenorul meu din ultimii 2 ani.

"

My longest day in running shoes 👟 ➡️ 101k in 11h 48m. Yesss i did it!! I finished my first 1️⃣0️⃣0️⃣k race with many ups and downs…. but at the end i made the 12th place. Thanks to all who watched this race at the livestream.

Hannes după CCC in 2019

Care este numele antrenorului tău și cum ați ajuns să vă cunoașteți?

În 2020 și 2021 a fost Michael Arend. Acesta a avut o companie pentru atleții de anduranță. El era și alergător montan dar în decembrie 2021 a vândut compania către angajați care erau deasemenea alergători montani și el a renunțat la a face asta. Începând cu ianuarie, anul acesta, sunt antrenat de Lars Schweizer care a învățat tot ceea ce știe de la Micha Arend. Deci este o mică schimbare pentru mine, dar deocamdată sunt foarte mulțumit cu antrenorul meu

Antrenezi și tu la rândul tău alți alergători sau te focusezi doar pe alergare?

Mă focusez doar pe alergare. Nu antrenez alți atleți, dar dacă un  alergător tânăr îmi cere sfatul sunt mai mult decât bucuros să il ofer.

Care este antrenamentul tău anaerob preferat și care este antrenamentul tău preferat pentru îmbunătățirea pragului lactic?

Nu-mi plac antrenamentele anaerobe pentru că nu sunt deloc bun la asta, dar trebuie să le faci. Cel mai des fac 5×3 minute sau 4×8 minute.

Uneori fac 4×20 minute în urcare, ceea ce mi se pare foarte greu dar foarte necesar pentru ultramaratoane

Hannes Namberger, Training

Cu toții avem câte un punct în care ne lasă energia într-un ultramaraton. Ce îți spui ca să te motiveze? Ai o mantra pentru momentele grele?

Mă concentrez doar pe următorul pas, pe a înainta. Competiția este pentru mine o luptă cu propriile gânduri. Atâta tot.

Hannes Namberger pe ultimii kilometri de la MIUT, dorindu-și un singur obiectiv. Sub 14 ore, chiar dacă avea avans 40 minute față de locul 2.

Acum ești atlet Dynafit, îmi poți spune mai multe despre brand și de ce e nevoie pentru a deveni atlet în echipa voastră?

Sunt atlet Dynafit începând cu 2018 și este echipa și brand-ul perfect pentru mine. Dynafit crează produse pentru atleți de către atleți. Eu sunt în echipa PRO, ceea ce este perfect pentru mine pentru că pot să concurez unde îmi doresc. Nu e nevoie și nu trebuie să concurez într-un circuit sau o cursă anume. Ca atlet profesionist îți dorești să îți selectezi singur cursele pentru că îmi doresc să fiu la start cu cei mai buni atleți din lume. 

Dynafit îmi oferă echipamentul perfect, să concurez la cel mai înalt nivel. Un extra plus îl reprezintă „endurance studio-ul” amenajat anul acesta. Este ca o sală de fitness, dar specializată pentru atleții de anduranță. Acolo merg să-mi antrenez corpul pentru stabilitate.

Hannes Namberger - TrailRunning Academy Interview

Ce competiție te vizualizezi câștigând atunci când te antrenezi?

Toate cele patru curse. Să câștigi nu este cel mai important lucru pentru mine. Mai important decât asta este să fiu sigur că am dat tot ce am putut și că am realizat performanța maximă, în ziua respectivă.

Ce curse vei face în 2022 și pe ce te focusezi acum în antrenament?

Prima mea cursă din sezon va fi o cursă scurtă, în La Palma de 29 kilometri. 

 

Principalele mele obiective sunt: Penyagolosa, Mozart100, UTMB și Campionatul mondial din Thailanda. Acestea sunt cele 4 curse plus nunta. 

 

Focusul meu în antrenament este pe 3 părți. Urcare, plat și coborâre pentru că mă descurc binișor la toate, dar nu excelent. E nevoie să progresez continuu.

Hannes Namberger @Mariana Oliveira

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Call for comments! 

Publicat pe Lasă un comentariu

Leonard Mitrica: ,,Prima cursă internațională la care am participat a fost Campionatul Mondial de Alergare Montană”.

Leonard Mitrica - atlet Alergare Montană

Leonard Mitrica: ,,Prima cursă internațională la care am participat a fost Campionatul Mondial de Alergare Montană”.

Leonard Mitrică este unul dintre cei mai buni atleți de alergare montană din România, fapt dovedit încă la primele curse la care a participat.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Leonard Mitrica, unul dintre cei mai buni alergători montani din țară, a reușit un extraordinar loc 11 la Marathon du Mont Blanc, anul trecut, cursă la care a ținut o întreagă țară cu sufletul la gură.

Află din interviul acordat TrailRunningAcademy cum prima cursă internațională a fost Campionatul Mondial de Alergare Montană și lasă-te inspirat de imensa ambiție și disciplină de care dă dovadă!

Leonard Mitrica, atlet de alergare montana

O să începem cu o întrebare la care suntem siguri că ne poți oferi chiar 2 răspunsuri, dacă o gândești puțin filosofic: de cât timp alergi?

Oficial, de la sfârșitul anului 2015 când m-am apucat sa alerg ca și activitate recreativă, de câteva ori pe săptămână. Apoi, treptat s-a transformat într-o pasiune pe care mi-am dorit să o dezvolt cat mai mult.

Toată lumea te știe drept unul dintre cei mai disciplinați și conștiincioși atleți, dovadă fiind ascensiunea ta continuă. Anii petrecuți în cadrul sistemului de învățământ militar sunt cei care te-au ajutat să te organizezi așa bine, sau ai ales acest sistem tocmai pentru că aveai aceste calități încă de la început?

Consider că alergarea și dorința de a avea rezultate cât mai bune m-au disciplinat cel mai mult. Nu pot spune neapărat că anii petrecuți în învățământul militar m-au disciplinat deoarece când ți se impune un lucru e mai dificil decât atunci când îl faci din proprie inițiativă. Așadar, pe parcurs, am văzut că cei care au rezultate se antrenează constant și am realizat că același lucru ar trebui să îl fac și eu deoarece ieșeam destul de rar la alergat la început.

Ai apărut deodată la curse și ai început să căștigi mare parte din cursele de alergare montană din România la care ai participat. La primul mondial, top 15. Din exterior, pare că ai “ars” câteva etape. Ai avut vreodată un moment, sau poate o stare, din zona sindromului impostorului?

Nu am avut niciodată probleme legate de acest sindrom. Din contra, rezultatele foarte bune pe care le obțineam în școală și liceu la probele sportive și rezistența pe care o aveam datorită faptului că umblam mult cu bicicleta mi-au dat încrederea că am potențial și în această ramură sportivă.

În 2016 terminam pe locul 20 la Semimaraton Intersport și pe locul 9 la Ciucaș X3. Pe urmă am început să acord mai multă atenție antrenamentelor și alimentației și au început să apară și rezultatele care mi-au oferit o mare încredere că sunt pe drumul cel bun. Am participat pentru prima dată la un campionat mondial după trei ani și jumătate de antrenamente, fiind prima cursă internațională la care am participat.

Lotul de la Campionatul Mondial de Alergare Montantă

Cât este talent, dar cel mai important, cât din ceea ce vedem este muncă? Care este atuul de care te folosești în prezent cel mai bine, dar pe care l-ai cultivat fără să-ți dai seama pe parcursul copilăriei?

Munca pune în valoare talentul așadar una fără alta nu prea funcționează. Sunt o persoană muncitoare iar mare parte din rezultate se datorează acestui lucru, reușind să îmi pun în valoare potențialul. Bineînțeles, sunt sigur că m-a ajutat și gena pe care am moștenit-o dar toate abilitățile au fost dezvoltate prin muncă. Atuul pe care l-am cultivat de mic e să duc întotdeauna lucrurile până la capăt. Astfel mă pot mândri cu o rată scăzută de abandon în curse sau la antrenamente.

Voiam să întreb ce surprize pregătești pentru 2022, dar am realizat că ar fi superficial să le numesc așa. Deci la ce rezultate frumoase să ne așteptăm anul acesta?

Tot timpul îmi doresc să progresez de la un sezon la altul și mereu îmi doresc să obțin cel puțin rezultatele din anii anteriori. Îmi doresc să obțin rezultate mai bune la competițiile internaționale și să pot ajunge in top 10 la Campionatul European și Mondial de Alergare Montană.

Ai avut 2 curse vara trecută unde ai pierdut din păcate câteva poziții importante în ultima parte a cursei. Care este lecția cea mai importantă pe care ai desprins-o din aceste experiențe?

Pot spune că mi-am supraestimat forma fizica și prima parte am alergat cu cei mai valoroși alergători, plătind pe urmă aceasta greșeală. Însă în modul acesta am reușit să îmi cresc limitele sa alerg peste nivelul la care eram obișnuit să o fac.

Leonard Mitrica, atlet alergare montana

OCC-ul a fost doar un maraton mai lung, sau un primul pas important spre ultra?

Deocamdată prefer să mă concentrez pe curse până în 50-55km unde îmi pot pune în valoare majoritatea calităților motrice: forța, viteza și rezistența. Pe viitor voi încerca și câteva curse de ultra însă când voi lua această hotărâre, voi crește treptat distanțele parcurse în cadrul competițiilor.

Ultima întrebare, care e de fapt o rugăminte: top 3 cărți care te-au ajutat în cariera sportivă.

Atomic habits -James Clear
Eat&run – Scott Jurek
Alimentația sportivilor amatori și de performanță – Renee McGregor

Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

ANDREI IVĂNESCU

Sunt ghidat de o dorință arzătoare de a deveni mai bun cu fiecare zi. Atât în alergare, cât și în alte aspecte ale vieții. Cred în în succesul rutinelor. Sunt făurit cu un spirit competitiv aproape fără limite. Acestea sunt parte din „echipamentul” de alergare pentru fiecare antrenament, plus muesli.

De pe blog.

Citește și:

Publicat pe Lasă un comentariu

Cornel Sava: ,,Alerg și pentru că îmi aduce aminte de mine când eram copil”

Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Cornel Sava: ,,Alerg și pentru că îmi aduce aminte de mine când eram copil”

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Cornel Sava este antreprenor și aleargă din 2018, după participarea la Școala de Mers pe Munte, proiectul Tășuleasa Social. 

Cu ocazia aniversării primului an de colaborare, i-am luat un interviu, pentru că povestea lui, mai mult decât inspirațională, merită cu adevărat împărtășită.

Se spune că viața în sine este un maraton. Și atunci de ce mai alergăm și la maratoane? De ce montan?

Sportul a fost întotdeauna o parte din viața mea. În clasele primare am practicat tenis timp de 4 ani, dar în clasa a 5-a m-au retras părinții din cauza notelor mici de la școală și de atunci am rămas cu un gol în mine, pe care am reușit să îl acopăr abia după ce am descoperit alergarea în 2018. Chiar dacă nu am practicat o bună perioadă de timp am urmărit îndeaproape mai multe sporturi, printre care: tenis, baschet, fotbal și Formula 1.

Ca să răspund la întrebare, alerg maratoane montane dintr-un motiv foarte simplu: pentru că îmi place, pentru că mă face fericit și pentru că îmi aduce aminte de mine când eram copil, când abia așteptam antrenamentele de tenis.

E un hobby pe care îl fac cu pasiune. Nu trebuie să trag de mine ca să ies la antrenamente, dimpotrivă. Mai mult de atât, am zile când mă pierd cu orele încercând să învăț cât mai multe despre asta: fie că mă uit la documentare, citesc cărți, ascult podcasturi sau caut echipamentul cel mai potrivit. 

Cu toții avem limite, iar de multe ori sportul de anduranță ne demonstrează că se mai poate puțin, când credeai că nu se mai poate. Ce limite ți-ai depășit o dată cu alergarea? 

Alergarea m-a făcut să realizez că dacă reușesc să controlez acea voce interioară care te face să te îndoiești de capacitățile tale, ești capabil de foarte multe lucruri. Cred că asta e cea mai importantă limită pe care am reușit să o depășesc datorită acestui sport. Iar la pachet cu acest echilibru mental a venit încrederea în sine și o mai bună capacitate de concentrare.

Se spune că e bine să investești în pasiuni, dar tu ai dus asta la un cu totul alt nivel. O să spun doar asta, și te las pe tine să completezi: o bornă are numele tău scris pe ea. Ne spui mai multe?

În august 2018 am fost selectat să particip la Școala de Mers pe Munte, un proiect Tășuleasa Social. Experiența celor 4 zile, două în campusul Tășu și două în munții Călimani, unde am urcat în premieră pe Vârful Pietrosu (2.100 m) și am dormit pentru prima oară la cort, a avut un impact foarte mare asupra mea. Deși multă lume nu știe asta, atunci am decis că drumețiile și alergările montane vor face parte din viața mea pentru totdeauna. Pur și simplu m-am îndrăgostit definitiv de munte datorită oamenilor faini pe care i-am cunoscut acolo. Tot atunci am decis că voi face tot ce îmi stă în putință să susțin, atunci când resursele îmi vor permite, cel puțin unul dintre proiectele Asociației Tășuleasa Social.  

Și acest moment a venit în martie 2021. Prin MC CLEAN, firma de curățenie pe care o administrez de mai bine de 14 ani, am reușit să achiziționez un kilometru, din cei 1.400, pe care îi va avea drumul care unește, Via Transilvanica. Borna se află în județul Harghita, la 2 km de satul Daia. Încă nu am reușit să ajung fizic acolo, dar face parte din lista de drumeții pe care mi le-am propus în acest an. 

Sunt foarte mândru de această realizare pe care o trec la una dintre marile reușite personale.

Când te uiți la trecut, ce simți că ți-a adus mai multă fericire? Consecvența, timpii din ce în ce mai buni, sau finish-ul curselor?

Cred că e o combinație de cele trei la un loc. Pentru că toate au jucat un rol important în formarea mea ca alergător. În primul an de alergare, terminarea curselor era scopul principal și atunci când reușeam să depășesc câte o bornă (7 km, 11 km, 21 km / diferență de nivel din ce în ce mai mare), asta mă făcea cel mai fericit. Dar cu trecerea timpului și cu acumularea experienței, consecvența a devenit focusul principal, iar la pachet cu asta, inevitabil, au venit și timpii din ce în ce mai buni. Asta spunea și James Clear în cartea Atomic Habits: dacă vrei să devii alergător trebuie să te identifici cu asta, nu doar să ai ca obiectiv alergarea unui maraton și gata. Iar consecvența mi-a adus fericire deoarece, în 3 ani, m-a transformat în alergător de maratoane montane.

Dar dacă totuși ar fi să fac un top, el ar arăta cam așa: consecvența, timpii din ce în ce mai buni și finish-ul curselor.

Las aici și două PR de care sunt mândru: 5 km în 23:10 min; 10 km în 49:18 min. 

Dacă viața este un maraton, atunci antreprenoriatul clar este un maraton montan: traseu variat, care arată diferit în funcție de vreme, trebuie să fi pregătit pentru orice condiție, să te adaptezi și cine știe, poate să mănânci și ceva dulce, pe drum, pentru energie, că nu e timp de stat. Cred că pot găsi multe legături între antreprenoriat și cursele lungi, dar mi-aș dori să ne împărtășești din experiența ta. Există o simbioză între cele 2?

Cu siguranță este o legătură între cele două. Eu aș merge chiar mai departe. Aș compara antreprenoriatul cu un ultramaraton, dar care nu are linie de finish, ci doar puncte de control (checkpoint-uri) pe care tot trebuie să le atingi, într-un timp limită, ca să rămâi în cursă. 

Nike și Salomon au avut două campanii, cu următoarele slogane, care mi se par foarte potrivite pentru comparația asta: “There is no finish line” – Nike și “The trail never ends” – Salomon. Iar traseul pe care concurezi, care ar reprezenta piața din România, este cu siguranță montan și diferența de nivel este eternul grafic cu încasări, din excel, în formă de W, care reprezintă etapele prin care, inevitabil, trece o companie, mai ales în vremurile nesigure din ultimii doi ani. 

În cei peste 14 ani, de când administrez firma de curățenie MC CLEAN (www.mcclean.ro), am trecut prin toate etapele și stările pe care ți le dă o cursă lungă. Primii doi ani au fost despre supraviețuire. Apoi, după câștigarea primului client important, a fost despre oportunitatea de a demonstra că poți gestiona șansa care ți s-a oferit. În anul opt a venit și un moment de cotitură, odată cu pierderea celui mai mare client a venit dizolvarea parteneriatului în care eram și am fost foarte aproape de a pierde tot ce s-a construit până atunci. Dar, atunci când crezi foarte mult în ceea ce faci, există o forță interioară care te ține în cursă și, deși am fost nevoit să o iau oarecum de la capăt, din anul 10 lucrurile s-au așezat pe un traseu clar și sigur – ba mai mult decât atât am reușit să reluăm parteneriatul cu clientul care ne-a părăsit în anul 8. 

În momentul de față avem o echipă formată din 54 de persoane. Clienții noștri sunt în proporție de 90% companii multinaționale. Iar, consecvența, despre care povesteam devreme, a fost singurul lucru pe care nu l-am schimbat în tot acest timp. Cred că aici se potrivește următoarea remarcă pe care nu mai țin minte exact unde am citit-o: “Atunci când îți este bine va trece. Atunci când este rău cu siguranță și asta va trece.“ You just have to keep pushing no matter what.

În decembrie 2020, DoR – Decât o Revistă a scris un articolul despre noi, care a apărut în Volumul VI al Ghidului 24/7 – dedicat rezilienței antreprenorilor în pandemie. Îl puteți citi online aici.

Când am avut call-ul inițial ți-am recomandat o carte numită Atomic Habits și am înțeles că ți-a plăcut. Știu că împreună cu soția ta, Irene, aveți o pasiune și pentru citit. Care ar fi cele mai faine cărți pe care le-ai recomanda, instrumente care să te ajute să te descoperi mai bine? Vedem cum extrapolăm noi asta după la alergare. 

Îmi place foarte mult să citesc biografii pentru că, personal, cred că viața depășește cu mult imaginația și ficțiunea. Iar cum poveștile ne fac să ne simțim mai puțini singuri recomand cu căldură următoarele cărți: 

  • What I Talk about When I Talk about Running: A Memoir, Haruki Murakami

Am descoperit cartea lui Murakami la recomandarea unei prietene, în primul meu an de alergare și m-am îndrăgostit de ea încă de la primele pagini, pentru că m-am identificat foarte mult cu povestea sa. Iată două coincidențe: m-am apucat de alergat din aceleași motiv (să fiu mai sănătos) și la aceeași vârstă, 33 de ani; înainte să devină scriitor a fost și el antreprenor – a avut un club de jazz în Tokyo. 

Este una dintre puținele cărți pe care le-am citit de două ori. O recomand pentru orice persoană care este la început de drum cu alergarea. Iar pasiunea lui Murakami pentru alergat este molipsitoare.  Și ca să vă stârnesc puțin curiozitatea iată câteva citate din carte, varianta în engleză, care au rămas cu mine:

“I’m no great runner, by any means. I’m at an ordinary—or perhaps more like mediocre—level. But that’s not the point. The point is whether or not I improved over yesterday. In long-distance running the only opponent you have to beat is yourself, the way you used to be.” 

“Pain is inevitable. Suffering is optional. Say you’re running and you think, ‘Man, this hurts, I can’t take it anymore. The ‘hurt’ part is an unavoidable reality, but whether or not you can stand anymore is up to the runner himself.”

“I’ll be happy if running and I can grow old together.”

  • Open, Andre Agassi 

Am citit cartea lui Agassi tot în 2018 și sunt de părere că este una dintre cele mai bune autobiografii scrise vreodată, datorită sincerității cu care a ales să își spună povestea. Totodată este una dintre cărțile mele preferate. Ca să vă stârnesc curiozitatea și aici, iată cum începe această carte: “My name is Andre Agassi […] I play tennis for a living, even though I hate tennis, hate it with a dark and secret passion, and always have.” 

  • Creative Confidence: Unleashing the Creative Potential Within Us All, de David Kelley și Timp Kelley 

O carte despre puterea creativității care se află în fiecare dintre noi, indiferent de domeniul de activitate. Iată un exemplu care mi s-a părut foarte creativ și practic în același timp: directorul unui spital a apelat la o echipă de Formula 1 pentru a reduce timpii de acțiune din momentul în care un pacient intră pe ușa spitalului și până îi este soluționată problema – câștigând astfel timp pentru alte cazuri. 

  • Recomandare Bonus: The incomplete book of running, Peter Sagal

Gazda podcastului „Wait Wait… Don’t Tell Me!”, Peter Sagal, scrie despre experiența ca alergător amator. 

Ce obiective ai anul acesta în alergare? Calendarul competițional cum arată?

În 2022 am în plan depășirea recordurilor personale pe 21 și 42 de km. De aceea îmi doresc foarte mult să alerg atât un semimaraton, cât și un maraton pe plat.

Jason Koop scria în cartea Training Essentials For Ultrarunning (mulțumesc că mi-ați recomandat-o atunci când am început colaborarea) că, atunci când alegi o competiție, ar fi ideal să te lege ceva de locul respectiv pentru o motivație suplimentară. Am avut asta în minte pentru calendarul competițional de anul acesta.

Deși încă lucrez la el, știu ce voi face în prima parte a anului: în mai 2022 se împlinesc 4 ani de când m-am apucat de alergat și vreau să marchez acest moment cu participarea la două evenimente: pe 17 aprilie 2022 – Semimaraton Iași – unde vreau să îmi depășesc recordul actual pe 21 de km și pe 14 mai 2022 – Maratonul Tășuleasa, organizat de Transylvania Legends într-una de etapele de ultramaraton – unde voi alerga cea mai lungă distanță de până acum, 44 km cu aproximativ 1.500 m diferență de nivel.

Iar pentru că Brașov este ca o a doua casă pentru mine și soția mea, voi participa la proba de maraton, pe 4 iunie 2022, din cadrul competiției Brașov Marathon.

Partea a doua a anului este încă în lucru, dar cu siguranță va mai cuprinde cel puțin un semimaraton maraton montan și un maraton pe plat în toamnă.

Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Publicat pe Lasă un comentariu

Mirela Resteman: “Primul obiectiv a fost să alerg minim 25 minute”

Mirela Resteman: “Primul obiectiv a fost să alerg minim 25 minute”

Consecvența, disciplina și nevoia de a-ți depăși limitele au dus-o pe Mirela în 10 ani, de la a alerga 25 minute fără oprire, la a câștiga 7 concursuri de alergare în 2021.

Alătură-te Tribului!

Te ținem la curent cu evenimentele importante din lumea alergări, te facem un alergător mai rapid, mai eficient cu informații la finalul fiecărei luni.

De unde a pornit toată această pasiune pentru alergare?

La mine sportul a venit târziu, după 35 de ani. Chiar dacă întotdeauna am fost harnică, activă, pasionată de ceea ce făceam, mi-am folosit aceste atuuri în alte direcții: de exemplu, am fost o elevă iar mai apoi studentă foarte bună.

Întotdeauna mi-au plăcut provocările, mai ales cu mine însămi… să fac mai bine, mai mult, să reușesc să-mi ating obiective impuse de mine pentru mine. Într-adevăr, lupta aceasta cu tine de multe ori te duce în vârful clasamentelor când ajungi să te compari cu alții, chiar dacă nu e un scop în sine. Cam așa a fost și cu alergarea la mine.

Primul km în alergare l-am făcut în anul 2011 pe malul Mureșului la Arad. În acea perioadă, datorită unor schimbări la muncă, era nevoie să rămân cazată foarte des în alte orașe, iar timpul liber câștigat astfel după-amiaza să fie o apăsare datorită problemelor personale din acea perioadă.

Singurul obiectiv la început era să alerg fără oprire minim 25 minute, nu conta deloc viteza, pulsul sau orice altceva. În acele minute, datorită efortului nu puteam gândi nimic, singura preocupare era să nu cedez, să nu mă opresc. A fost mai ieftin și mai sănătos decât la psiholog pentru că după alergare mă simțeam extraordinar.

Nu am evoluat spectaculos, cu 2-3 alergări pe săptămână, însă nici nu am dat nici un pas înapoi. Ajunsesem după ceva vreme să tot cresc distanța, timpul și îmi era tare frică să nu pierd ce am câștigat cu așa mare greutate.

Care a fost prima ta cursă? Cum a fost tranziția către distanțele mai lungi?

Prima dată când am depășit 10km a fost prin 2014-2015, iar primul concurs Semimaratonul Wizz Air în 10 aprilie 2016, unde mi-am dorit foarte mult să duc medalia de finisher fiului meu pentru că era ziua lui.

Când îmi amintesc întrebarea ce mi-a stat în cap tot concursul acela „Cine m-a pus să mă chinui în halul ăsta?” realizez că deși fac la fel și azi, chiar merită chinul. Nu mi-am imaginat niciodată că voi putea ajunge să fac sport, de podium nici nu mi-ar fi putut trece prin cap în urmă cu 10 ani.

Anul 2020 a fost un an nesperat pentru că deși am participat la 8 competiții fizice, la toate am fost pe podium la open sau categorie cu 3000km alergați până la finalul anului. Credeam că acela a fost apogeul și îmi propusesem ca în 2021 să alerg mai puțin ca volum (nu mai aveam luxul de a sta acasă ca în pandemie), dar să fac antrenamentele mai calitative.

Până la urmă și în 2021, dacă nu făceam pauză, ajungeam tot la 3000km, dar categoric am schimbat mult la felul în care mă antrenez și asta a contribuit mult la performanța mea. Pe lângă cele 7 victorii, cel mai mult m-au bucurat timpii obținuți pe 10km (44min) și 21km (1h:38min), în cadrul competițiilor virtuale.  

          Rezolutia mea de anul nou a fost „nici o săptămână fără intervale” . Însă la această rezoluție s-a mai adăugat după intrarea în liga SYR pe grupul „Share your run” în primele luni și „nici o săptămână fără o alergare de care să mă mândresc – viteză sau distanță”.

Aici, în acest grup, a apărut șansa de a fi norocoasa care să aibă parte de 3 luni gratuite cu Trail Running Academy. Așa că toate rezolutiile mele s-au transformat intr-una singură: să fac 100% antrenamentele indiferent de vreme, oboseală, timp limitat.

Cum reușești să îmbini viața sportivă cu cea profesională, personală?

Anul 2021 categoric a însemnat revenirea la normal cu programul de lucru și deplasările obișnuite dinainte de pandemie, așa că în zile trezită de la 6 dimineața cu 5-6 ore la volan pe lângă cele de vizite la medici în diverse orașe nu prea îmi venea să alerg seara când ajungeam acasă.

În alte zile pur și simplu aveam programul atât de încărcat încât nici nu știam cum să le împac pe toate.

Având antrenamentul de alergare pe lista de priorități din fiecare zi, de cele mai multe ori îmi stabilesc ora la care aș putea rupe timpul necesar și așa, nu am nici o șansă să ezit. Dacă nu îl fac la ora stabilită știu că nu mai am când să îl fac.

Astfel am ajuns să am zile când mă trezesc foarte devreme pentru antrenament și zile în care mă antrenez după-amiaza după muncă, iar având în vedere importanța intervalului fix de antrenament, vremea devine un factor mult mai puțin luat în calcul.

Totul in urma rezoluției „100% antrenamente conform planului”. Am foarte mare încredere în antrenorul meu Andrei și planul făcut pe măsura mea.

În urmă cu mai bine de un an povesteam cu un prieten Peter Schuller ce se antrena cu Robert și era atât de încântat încât m-a făcut să visez și eu să mă antrenez cu TRA.

Mi-aș fi dorit și eu așa mult să am planul meu de antrenament, adaptat pentru plusurile și minusurile mele, însă nu mă vedeam putând urma un plan de antrenament având în vedere problema mea cu anemia de la alergare și programul încărcat. Nici nu mi-aț fi putut imagina atunci că Andrei poate rezolva aceste probleme, găsind soluția atât pentru a evita anemia cât și un plan adaptat după programul meu.

Însă cel mai mare câștig îl am în motivația de a urma un plan bine gândit și faptul că am absolut tot timpul răspuns la orice intrebare, la orice preocupare, simt că am pe cineva alături căruia îi pasă de mine și își dorește la fel de mult ca și mine să evoluez.

„Atentie ce îți dorești că s-ar putea să ți se întâmple!” la mine a funcționat, am primit cele 3 luni de antrenament gratuit, însă știam deja după primele săptămâni că voi continua. Dacă la început speram doar la un plan de antrenament, pe parcurs am realizat că primesc mult mai mult.

Tot Andrei m-a făcut să am încredere că nu pierd nimic ci câștig dacă fac o pauză, așa că în decembrie fac cea mai mare pauză de la alergare din ultimii 10 ani.

Ce schimbări aduce noul an pentru tine? Cu ce ți-ai dori să vină în plus?

Nu trag o linie între ani deoarece voi alerga și la anul. Alerg în primul rând pentru că mă face să mă simt bine (după 😊), de dragul comunității de alergători și a prietenilor pe care mi i-am făcut alergând. Pentru mine Strava e mai tare decât Facebook.

Nu vreau să mă opresc din alergat de frică să nu pierd ceea ce am câștigat ca și nivel de performanță, de frică să nu mă las. Deja după prima săptămână de pauză aveam impresia că dacă aș încerca să alerg nu aș mai ști să o fac… pare hilar, știu, dar atât de mare îmi este frică.

Mi-aș dori să am parte de mai multe antrenamente în care să nu fiu singură, să am pe cineva să mă „tragă” și în realitate, nu doar vocea lui Andrei din mintea mea. Aș vrea să îmi bat recordul la maraton și să scot timpul corect nivelului meu de antrenament și pentru asta m-am gandit la Maratonul de la Praga.

Însă cel mai mult îmi doresc să mă bucur de alergare în orice context, antrenament sau concurs. Sunt conștientă că în condițiile în care nu întineresc și am trecut la partea descendentă a vieții obiectivele trebuie să fie cât mai realiste. Podiumul nu este un obiectiv, însă mă voi bucura de câte ori ajung și acolo.

Pentru final, știm că ai avut o experiență interesantă în cadrul Primavera Trail Race 🙂

Am început anul 2021 cu primul obiectiv, cursa “Primavera Trail Race” ce urma să aibă loc în 30 martie. S-a anunțat doar cu puțin timp înainte că se amână pentru 10 iulie, așa că am apucat să mă antrenez specific pentru acest concurs aproape 3 luni la începutul anului și apoi încă o dată pentru varianta din iulie.

Aș putea spune că am muncit cel mai mult pentru acest concurs ce deși măsoara doar 16-17 km, este foarte tehnic și provocator, adunând și 1000m+ elevație. În mod normal în zona Vadu Crișului, unde s-a ținut concursul, primăvara e superb, plin de flori și o temperatură numai bună pentru alergat, în schimb vara poate fi foarte cald.

Am prins o vreme sufocantă, înnorată, părea că va veni furtuna, așa că toți alergătorii am transpirat cumplit de tare, fiind într-o stare de disconfort destul de mare (transpirația îmi picura de pe marginile fustei de alergare și mie și unei fete ce a alergat o vreme în fața mea).

Am pornit poate puțin cam tare, entuziasmul cu reîntâlnirea traseului fiind destul de mare, iar din cauza căldurii, nopții nedormite dinainte, pulsul mi-a rămas cam mult timp peste 160, așa că pe la km 8 am avut senzația că mi s-au terminat bateriile.

Am fost și depășită de mulți, inclusiv o fată, iar dacă la fete fusesem prima până atunci, mă obișnuiam deja cu ideea că voi fi pe locul 2. Nu aveam un obiectiv clar nici ca loc pe podium și nici ca timp total deoarece traseul era schimbat de la ediția anterioară, voiam însă o cursă în care să merg pe anumite segmente mai bine.

A venit ultima urcare grea și lungă pe care am dus-o mai greu decât mi-aș fi dorit, însă acceptam că astea erau condițiile și mă gândeam cu bucurie că vine o coborâre lungă de 4 km ce îmi plăcea maxim. După doar câteva sute de metri în jos mi-am revenit complet și am prins aripi, am depășit cel puțin 10 persoane, inclusiv fata.

Când am ajuns la finish cu papucii rupți dar euforică nici nu îmi mai aminteam că am avut cel putin 30 de minute în care m-am prăbușit atât fizic cât și emoțional.

 

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)
Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

ANDREI IVĂNESCU

Sunt ghidat de o dorință arzătoare de a deveni mai bun cu fiecare zi. Atât în alergare, cât și în alte aspecte ale vieții. Cred în în succesul rutinelor. Sunt făurit cu un spirit competitiv aproape fără limite. Acestea sunt parte din „echipamentul” de alergare pentru fiecare antrenament, plus muesli.

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Pe lângă toate acestea ai reduceri la competiții și produse sportive.

De pe blog.

Citește și:

Publicat pe Lasă un comentariu

Vlad Jegan: „Văd alergarea ca fiind o aventură.”

Vlad Jegan: „Văd alergarea ca fiind o aventură.”

Vlad Jegan este unul dintre cei mai ambițioși elevi din cadrul TrailRunning Academy, progresul în cele 7 luni de când face parte în academie fiind unul organic, treptat. Începutul lunii decembrie a fost unul frumos pentru el, obținând recorduri personale pe distanțele de 5km (24:11) și 10km (48:46) în cadrul primului concurs de șosea la care a participat.

De unde și când a plecat toată această pasiune pentru alergare?

Îmi place să cred că am descoperit alergarea odată cu primul cros la care am participat prin gimnaziu. Erau câteva ture in exteriorul curții școlii și mi se părea o provocare de nedescris întrecerea cu ceilalți colegi alături de care, în general, băteam mingea de dimineață până seara.
De aproape doi ani am redescoperit alergarea, pe care astăzi o percep ca fiind o aventură, pe parcursul și prin intermediul căreia am ocazia să-mi hrănesc ego-ul și să petrec mai mult timp cu propriile gânduri. 
 
Din dorința de a-mi duce mai departe pasiunea pentru alergare și cu mintea la ambiția de a progresa și a mă autodepăși constant, am decis să mă antrenez inteligent sub îndrumarea unor atleți performanți, ce pot servi drept model pentru un alergător aflat încă la linia de start. Așa am ajuns să-i cunosc pe Robert și Andrei, profitând de toate beneficiile unor antrenamente personalizate în cadrul TRA, dar și de sprijinul și încurajarea unei îndrumări experimentate.
Încă de la primele antrenamente efectuate în cadrul TRA am știut că am făcut alegerea potrivită. Simțind propria evoluție și descoperind tot mai multe lucruri despre universul alergării montane am ajuns să caut răspunsuri cu privire la destinație, sau mai bine zis, linia de finish. Cum deocamdată nu le-am găsit, nu rămâne decât să-mi continui aventura.
 

De unde vine motivația de a face în fiecare zi antrenamente?

Pentru mine motivația este simplă: vreau să fiu un alergător, după care să încerc să devin unul mai bun de la an la an.

Dorința de a fi mâine mai bine pregătit decât ieri mă motivează ca azi să iau măsuri în privința asta.

Bineînțeles, romanțând puțin, mă motivez și amăgesc în fiecare zi că într-o bună zi voi trece din middle în front pack, cot la cot cu elitele. Hope high, dream higher, sau cum era asta?!

Toată fascinația pentru fenomenul alergării montane se datorează într-o bună măsură și spiritului competițional, ai cărui fiori mă copleșesc ori de câte ori mă aliniez la startul unui concurs (cât de mic) – ori eu, ori un alt alergător pe care îl apreciez.

Îmi place să urmăresc cursele live, să-mi încurajez favoriții, și să cred cu ardoare că mai devreme, sau mai cu seamă – mai târziu, voi avea și eu ocazia să-mi testez limitele la cel mai înalt nivel, concurând în sensul propriu al cuvântului.

De când te-am cunoscut, ai avut parte de o evoluție foarte faină. Ai reușit PB-uri peste PB-uri și să ai o formă fizică din ce în ce mai bună. Unde îți dorești să ajungi cu toată treaba asta? Există o linie de finish?

Cu toții ne dorim să fim mai buni și ar fi nedemn și lipsit de onestitate să susțin “dom’le, pe mine performanța nu mă interesează”.

Cu toate acestea, în ciuda evoluției pozitive din ultima perioadă sunt conștient că e mult de muncă pentru a putea sta în curse lângă umărul unui alergător de elită.

Sunt încă la început de drum raportat la ambițiile mele în ceea ce privește alergarea, dar de un lucru sunt sigur, sunt înconjurat de oameni ce mă motivează zilnic să-mi ating obiectivele de etapă, oricare ar fi ele și oricât ar fi acestea de curajoase.

Pentru mine, cum ziceam, linia de finish e un subiect aflat încă în dezbatere interioară. Sunt de părere că progresul/succesul nu este ceva ce poți urmări chiar dacă se spune că viața este precum o cursă. El vine mai degrabă ca o consecință a eforturilor depuse. 

Alergarea e o aventură, nu știi unde poți ajunge dacă ești consecvent și faci lucrurile din plăcere, cu tact și seriozitate. Desigur, pe cât posibil, nici prea multă seriozitate nu e bună. Călătoria trebuie în definitiv savurată.

Știm că uneori ieși la alergare în 3, iar al 4-lea te așteaptă acasă. Cât de important este să ai parte de susținerea celor din jur?

Pe lângă sprijinul echipei TRA, mă bucur întotdeauna de susținerea prietenei mele, Flavia, alături de care împart plăcerea alergării ori de câte ori avem ocazia, însoțiți fiind bineînțeles de Aria, cățeaua noastră de cursă scurtă, dar și de Blu, singurul motan pe care-l cunosc că se bucură în mod activ de activitățile de stretching post-alergare.

Am speranța că în 2022 voi reuși să înregistrez un progres asemănător celui înregistrat anul acesta, cu o creștere semnificativă în formă și șansa de a-mi duce pregătirea la un alt nivel, unul potrivit pentru a ataca cu ambiții curajoase anul 2023. Mai e mult până departe, dar cu fiecare pas în direcția potrivită… distanța se micșorează, asta e cert.

Cred că putem spune că în momentul în care te-ai apucat de alergat, ai început de la 0. Ce sfat le-ai da celor care abia acum descoperă alergarea?

Pentru a alerga în parc în fiecare duminică o jumătate de oră, nu e nevoie de mare lucru: avizul medicului, minimul de echipament adecvat și buna dispoziție ar trebui să fie suficiente. 

Desigur, pentru a progresa și dacă îți dorești mai mult de la alergare, recomand ajutorul unor specialiști în ale alergării și foarte multă răbdare cuplată la consecvență și identificarea motivației intrinseci. 

Indiferent că îți dorești doar să slăbești, să alergi 5k săptămânal pentru tot restul vieții, sau vrei numaidecât să alergi UTMB – cursa regină, fii convins că alegerea unui antrenor te poate ajuta să te racordezi la realitățile acestui sport, să-ți înlesnești progresul dar și să ții departe accidentările nedorite. 

La urma urmei, când vrei dinți mai frumoși nu te lași doar în baza spălatului pe dinți de două ori pe zi și a altor proceduri individuale ci apelezi la servicii specializate pentru cele mai bune soluții și o dantură ce îți va permite să devorezi pizza de după alergarea lungă de duminică. 😀

Spor și distracție la antrenamente!

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)
Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

ANDREI IVĂNESCU

Sunt ghidat de o dorință arzătoare de a deveni mai bun cu fiecare zi. Atât în alergare, cât și în alte aspecte ale vieții. Cred în în succesul rutinelor. Sunt făurit cu un spirit competitiv aproape fără limite. Acestea sunt parte din „echipamentul” de alergare pentru fiecare antrenament, plus muesli.

Ultimele articole scrie de mine:

Aici găsești toate articolele mele

De pe blog.

Citește și: