Publicat pe Lasă un comentariu

Cele mai frecvente întrebări ale unui alergător începător

Cele mai frecvente întrebări ale unui alergător începător

Te-ai apucat recent de alergare? Citește în acest articol răspunsul celor mai frecvente întrebări la inceputul carierei de alergator.

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

În primii ani de alergare, cu toții aveam mai multe întrebări decât răspunsuri. Alergarea este un sport aparent simplu la suprafață, dar pentru o evoluție cât mai bună, cu multe aspecte de care să ții. Mai jos m-am gândit la cele mai frecvente întrebări care pot apărea la începutul carierei de alergător a fiecărei persoane. Evident, întrebările vin la pachet cu răspunsuri.

Antrenament

1. Cât de mult să mă antrenez în săptămâna cursei?

Săptămâna cursei este în general de relaxare, celebra „descărcare” sau „taper-ul” de  înainte de concurs. Antrenamente ușoare, scurte, pentru menținerea tonusului muscular. Se poate adăuga și o sesiune de intervale scurte, dar antrenamentul nu ar trebui resimțit ca fiind foarte solicitant.

2. Ce warm up (încălzire) să fac înainte de concurs?

Depinde. Cu cât cursa e mai lungă, cu atât încălzirea e mai scurtă. Exemple:

  1.  Concurs peste 2h: stretching ușor dinamic, 10min alergare ușoară;
  2. Concurs sub 2h: stretching ușor dinamic, 15min alergare ușoară, 1 serie de 4 Exerciții din Școala Alergării, 4 lansate.

Încălzirea diferă de nivelul la care se află fiecare alergător, astfel că ea poate să fie mai lungă sau scurtă față de exemplele de mai sus.

3. Are sens să mai fac cool down (încheiere) după ce am alergat deja 3h?

Și da și nu. Dacă ai avut un finish în forță, ultimii 500m fiind aproape ca într-un sprint, atunci are sens să faci 10min de alergare ușoară și stretching static. Dacă ai avut un finish relaxat, atunci poate fi suficient să acorzi 20min stretching-ului. 

stretching

Alimentație

1. Ar trebui să mănânc ceva diferit în săptămâna cursei?

În principiu nu, mănânci alimentele cu care ești obișnuit. Dacă știi că faci diverse excese: alcool, dulciuri, prea multă carne, ar fi bine să fie reduse până la 0. Astfel te odihnești mai bine și ai un stomac bine funcțional în timpul cursei. Unele persoane scot glutenul de exemplu, dar fiecare știe cu ce îi merge bine. 🙂

2. Ce să mănânc cu o seară înainte și cu cât timp înainte de culcare?

Probabil că te gândești puțin și la carbo loading. Cel mai ok este să mănânci ușor mai mulți carbohidrați începând cu câteva zile înainte de concurs, nu să pui accentul pe seara de dinaintea cursei. În acea seară poți mânca ușor, pentru o digestie cât mai… ușoară. Cartofi / orez cu pește, paste cu sos de roșii parmesan și busuioc, mămăligă cu brânză. Just keep it simple și cu grăsimi și fibre reduse. Porția de mâncare medie, iar cina luată cu 2-3h înainte de culcare. Nu trebuie să te culci flămând, dar nici sătul.

3. Cu cât timp înainte să mă trezesc și ce să mănânc în dimineața cursei?

În general, cu 2-3h, iar cantitatea de mâncare variază în funcție de fiecare persoană în parte. Unii se pot simți bine cu jumătate de banană și un biscuite, alții cu 2 sandwish-uri cu Nutella și unt de arahide, o banană si un latte. Mâncarea în dimineața cursei este extrem de particularizată și ea trebuie testată înainte de concurs, înainte de antrenamentele de weekend, precum cele de tempo sau long run. Evident, dacă un concurs, în general ultra, are startul la 04:00 dimineața, atunci și trezirea poate este mai aproape de ora cursei, iar mâncarea este mai puțină.

În dimineața cursei, alimentația ar trebui gândită astfel: low protein, low fat, high carbs, medium fibre.

micdejunsportiv

Echipament

1. Să port pantofi noi la concurs astfel încât să fie în starea cea mai bună?

Regula de aur a zilei de concurs: ”Nimic nou în ziua cursei!”. Chiar dacă pantofii noi se simt extraordinar, este nevoie să ai câteva ture de purtare înainte de concurs, iar subiectul cred că e de interes, poate o să fie tema unui articol viitor. Protocol de inaugurare pantofi noi de cursă:

  1. Stat prin casă cu ei.
  2. Ieșit până la Lidl (Lidl sponsor us!!!), plimbare de maxim 1:30h.
  3. Un antrenament de alergare ușoară, maxim 1h.
  4. Un antrenament intens, maxim 1:30h.

Eu unul cel puțin, abia după acest proces mă simt safe să port o pereche nouă de pantofi în concurs. Aici găsești o mulțime de variante de pantofi de alergare și echipamente de cea mai înaltă calitate.

2. Îmi iau brâu sau vestă?

Dacă tot echipamentul îți încape în brâu, cel mai probabil e alegerea corectă.

3. Cum îmi aranjez echipamentul cât mai ok?

Jacheta trebuie împachetată cât mai bine, și ca să nu prindă iar volum, se poate ține sub tensiune cu ajutorul elasticelor. Gelurile / batoanele pot fi puse în punguțe pe care să scrii ora la care le iei. Cu cât devine cursa mai lungă, cu atât sunt mai multe aspecte de care să ții cont.

4. Cum să mă îmbrac?

În general, regula din antrenamente spune astfel:

– dacă ai antrenament ușor, te îmbraci ca și cum ar fi cu 10-15 grade mai mult;

– dacă ai antrenament tare, 15-20 grade.

Deci la nivel de curse, la 10 grade, te poți îmbrăca ca și cum ar fi 25 afară și ai ieși la plimbare, de exemplu pantaloni scurți si o bluză subțire cu mânecă lungă. Dar trebuie luată în calcul și umiditatea, vântul și dacă ajungi la altitudini înalte, unde cel mai probabil e bine să ai jacheta la tine, deoarece vremea poate fi schimbătoare.

5. În echipamentul obligatoriu scrie de jacheta de ploaie, dar m-am uitat pe prognoza meteo și e vreme bună. Are sens să o mai iau?

Echipamentul obligatoriu se ia și cam asta e toată discuția. Nu contează că uneori pare că nu-și are sensul, frumos este să ne supunem cu toții regulilor, astfel încât ”bătălia” să fie de la egal la egal. Sunt curse de ultra unde cântă păsărelele de la start la finish (mai puțin noaptea, majoritatea dorm), și semi-uri unde parcă se dezlănțuie iadul, în 30min treci de la puțin înnorat, cer negru, grindină și real feel cu 20 grade mai mic. Știu că pare greu de crezut, dar pe munte conduita preventivă primează.

6. Cu ce încălțăminte să alerg?

Cursele de șosea cu pantofi de alergare de curse de șosea: există pantofi potriviți până la 42km, și alții de la maraton în sus. Race shoes se numesc ei și e bine să fie folosiți mai ales în concurs și antrenamentele cheie pre-race.

La montan se complică treaba: pantofii nu sunt diferiți doar prin distanța recomandată de utilizare: curse scurte/lungi, ci și pentru tipul de teren: tehnic și netehnic (alergabil?). Astfel că dacă am merge ca la carte, am avea 4 tipuri de categorii: alergabil scurt / lung, tehnic scurt / lung. Adevărul e că în general e mai comod să ai 2 perechi, ambele pentru distanțe lungi, una pentru tehnic, cealaltă pentru easy trail.

Pentru început, dacă te afli în fața dilemei ”Ce pereche să-mi cumpăr prima dată?”, află că există și categoria de pantofi all rounder, adică cumva buni la tot. Nu au ei cele mai bune crampoane pentru tehnic, și nici lejeritatea unui pantof de montan gândit pentru easy trail, dar te descurci în principiu cu ei în orice condiții.

pantofi alergare Altra

Nutriția în timpul cursei

1. Câte geluri să iau în timpul concursului?

Este una dintre întrebările recurente, dar cu unul dintre cele mai dificile răspunsuri, pentru că este un lucru particularizat de la persoană la persoană. Așa cum antrenezi picioarele și inima pentru a susține efortul ridicat, așa se antrenează și tot procesul de consumare a carbohidraților, sub orice formă ar fi ei (lichid, gel, solid) în timpul efortului. Este unul dintre lucrurile pe care pun foarte mult accent în procesul de antrenament, și dacă vrei să pună cineva presiune constant pe tine să consumi geluri în timpul long run-urilor, poți să alegi să îți iei unul dintre antrenorii TrailRunning Academy.

Lăsând gluma și reclama semi-ascunsă la o parte, cea mai generală recomandare pe care o pot face este: încearcă să consumi un gel o dată la 30-40min, alături de 300-400ml de lichide în sezonul rece și până la 700-800ml în sezonul cald, în cursele mai lungi de 75 minute.

2. Să iau și batoane, sau doar geluri? Să mă folosesc de puncte?

Dacă cursa are peste 3h, poți alterna 1 baton cu 1 gel în fiecare oră. Ideea e relativ simplă: cu cât e cursa mai lungă, cu atât alergi la pulsații mai scăzute, astfel că poți digera mâncare din ce în ce mai solidă.

Poți să te folosești de puncte pentru a face refill-ul la apă, pentru a scăpa de ambalajele de la geluri și ca să te alimentezi cu ceea ce ai specificat în planul cursei. Dacă cursa e de 2h, am făcut un plan de geluri, și deodată apare slănină în puncte, desigur, îți poți satisface pofta, dar probabil nu o să te ajute să alergi mai repede. 😀

nutritie ultramaraton

Abordarea tactică a cursei

1. M-am uitat pe site dar încă nu îmi dau seama cum e traseul. Ce sfaturi ai pentru a menține un pace bun?

La început pot să fie destul de multe informații, dar e bine să le iei pe rând: vezi care este distanța exactă  a traseului, câte urcări există, unde sunt punctele de alimentare șamd. Dacă ai mai fost și la alte concursuri și ai observat că te afli undeva pe la jumătatea clasamentului, e probabil să ajungi cam tot pe acolo la finish și la această cursă, poate puțin mai în față, dacă te-ai antrenat mai bine în ultima perioadă. Te poți deci uita cam care este timpul celor de la jumătatea clasamentului și astfel să-ți faci o idee pe unde o să te situezi ca timp.

2. Cu ce pace ar trebui să încep?

Dacă vorbim de curse mai lungi de 10km, în caz că începi să gâfâi și simți oboseală încă din primul km, probabil că alergi prea tare. Ritmul trebuie să fie unul ușor-moderat la începutul cursei, și mai ales dacă există mai mult de o urcare, trebuie să-ți conservi resurse până la urcarea finală.

Dacă faci încălzirea specificată la începutul articolului o să-ți fie mai ușor să treci peste criza de adaptare la efort, și să poți pleca la un ritm destul de susținut, fără să devină în scurt timp epuizant.

3. Ce sfaturi ai pentru a putea scoate din mine ce e mai bun la concurs?

Toate sfaturile le poți afla pe parcursul colaborării noastre. Află mai multe detalii de aici.

 

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivanescu - Antrenor alergare

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Cât de importantă este diversificarea pantofilor de alergare?

Devino un atlet mai puternic, mai în formă, în mai puțin timp, cu risc minim de accidentare.

Cât de importantă este diversificarea pantofilor de alergare?

Plecând de la o postare făcută de Robert și un comentariu adăugat de mine, am observat că subiectul este unul de interes, astfel încât de ce să nu-i dedicăm un articol întreg.
Diversificarea pantofilor de alergare

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Adevărul e că tips and trick-urile astea le-am învățat o dată ce am devenit sponsorizat de un brand de încălțăminte sportivă, n-o să dau nume (Hoka) și din discuții în discuții, am înțeles motivele pentru care diversificarea pantofilor este importantă. Astfel poți face diferența între:
– un antrenament reușit / nereușit;
– picioare mai odihnite / obosite;
– risc mai redus / crescut de accidentare;
– durabilitate mai mare / mică a pantofilor;
– utilizarea lor într-un raport calitate / preț cât mai ok.

1. Tipul antrenamentului

Pantofii rapizi sunt construiți pentru viteză, iar cei de alergare ușoară tocmai pentru alergare ușoară: nu diferă doar greutatea, ci și poziția în interiorul pantofului; putem face astfel o paralelă cu industria auto: o mașină cu motor de 4.4l nu e gândită pentru a se merge cu 30km/h cu ea.în oraș, bară la bară, cum una cu motor de 0.9l nu e gândită pentru a merge la 4000 turații în regim de autostradă. Pantofii pentru curse scurte se deosebesc ușor de cei de recovery run: în general, nu cât sunt mai ușori, cu atât sunt gândiți mai mult pentru viteză, cel puțin în cazul aceluiași brand de pantofi.

2. Uzura pantofilor

Pantofii rapizi se uzează mult mai rapid față de cei de easy run; cei de curse au parte de un retur bun de energie poate maxim 150-250km, iar cei de easy sunt gândiți tocmai în sensul amortizării, confortului și nu a returului de energie. Citisem undeva că după 500-600km talpa daily trainerilor își pierde 80% din capacitatea de amortizare, astfel că șocurile cu solul, nemaifiind absorbite de pantof, se duc către articulații (dureri de genunchi), musculatură (încărcare mai rapidă, refacere mai lungă) sau chiar nervi (inflamația sciaticului). Deci ideal este ca pantofii de alergare ușoară să fie ținuț maxim acest nr de km, după care să fie trași pe dreapta către plimbare prin oraș, sală, drumeții, unde impactul cu solul nu este la fel de mare. “Las că merge și așa” funcționează doar pe termen scurt-mediu.

3. Percepția psihică

Creierul învață prin repetiție și asociere… Astfel că o pereche de pantofi folosită doar pentru viteze de la 3:30/mie în jos (cum bănuiesc că e cazul lui Robert), în momentul în care este încălțată doar în regim de viteză, face ca creierul să asocieze acei pantofi cu viteza, astfel că la viitoarele utilizări îți pot induce o stare pre-cursă/intervale, mai specifică. E foarte clar că sportul de anduranță se susține și prin anduranță psihică, astfel că rolul creierului este important, mai ales când vorbim de percepția sa asupra efortului / durerii.

4. Factorul financiar

Pantofii rapizi se uzează mult mai repede și sunt de multe ori mai scumpi, astfel că merită să îi utilizezi numai unde dau randamentul cel mai bun. Exemplu simplu: pantofi de 500 lei, gândiți de curse de șosea. Ei au un retur de energie bun doar în primii 200km. Dacă într-un sezon fugim 2 maratoane cu ei, 4 semi-uri și 3 curse de 10km, putem să ne declarăm mulțumiți că au fost de ajutor un sezon întreg. Dacă îi folosim și la antrenamente, e foarte posibil ca ultimele 3 curse din sezon să nu mai simțim mari beneficii din urma lor. Dar după un sezon plin de curse, ei își pierd doar din returul de energie, nu și amortizarea complet. Construcția lor este una de viteză, astfel că următorul sezon pot fi folosiți ca pantofii de intervale. Astfel că primul sezon au ajutat în curse, al doilea sezon ca pantofi de antrenamente tari, astfel că deja au fost utili timp de 2 ani.

5. Evitarea accidentărilor

Pantofii rapizi nu oferă amortizare foarte bună (să nu confundăm returul de energie cu amortizarea), deci corpul este ușor mai expus accidentărilor alergând mulți km astfel. În același timp, riscul de accidentare crește la o utilizare necorespunzătoare deoarece pantofii rapizi te îndeamnă prin a lor construcție să alergi mai mult pe pingea. Tendonul lui ahile este mai solicitat, cât și ischiogambierii automat, lucru care nu e de dorit la încălzire, ci abia după ce corpul este pregătit pentru efort intens.

Pe aceași temă

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Publicat pe Lasă un comentariu

Mirela Resteman: “Primul obiectiv a fost să alerg minim 25 minute”

Mirela Resteman: “Primul obiectiv a fost să alerg minim 25 minute”

Consecvența, disciplina și nevoia de a-ți depăși limitele au dus-o pe Mirela în 10 ani, de la a alerga 25 minute fără oprire, la a câștiga 7 concursuri de alergare în 2021.

Alătură-te Tribului!

Te ținem la curent cu evenimentele importante din lumea alergări, te facem un alergător mai rapid, mai eficient cu informații la finalul fiecărei luni.

De unde a pornit toată această pasiune pentru alergare?

La mine sportul a venit târziu, după 35 de ani. Chiar dacă întotdeauna am fost harnică, activă, pasionată de ceea ce făceam, mi-am folosit aceste atuuri în alte direcții: de exemplu, am fost o elevă iar mai apoi studentă foarte bună.

Întotdeauna mi-au plăcut provocările, mai ales cu mine însămi… să fac mai bine, mai mult, să reușesc să-mi ating obiective impuse de mine pentru mine. Într-adevăr, lupta aceasta cu tine de multe ori te duce în vârful clasamentelor când ajungi să te compari cu alții, chiar dacă nu e un scop în sine. Cam așa a fost și cu alergarea la mine.

Primul km în alergare l-am făcut în anul 2011 pe malul Mureșului la Arad. În acea perioadă, datorită unor schimbări la muncă, era nevoie să rămân cazată foarte des în alte orașe, iar timpul liber câștigat astfel după-amiaza să fie o apăsare datorită problemelor personale din acea perioadă.

Singurul obiectiv la început era să alerg fără oprire minim 25 minute, nu conta deloc viteza, pulsul sau orice altceva. În acele minute, datorită efortului nu puteam gândi nimic, singura preocupare era să nu cedez, să nu mă opresc. A fost mai ieftin și mai sănătos decât la psiholog pentru că după alergare mă simțeam extraordinar.

Nu am evoluat spectaculos, cu 2-3 alergări pe săptămână, însă nici nu am dat nici un pas înapoi. Ajunsesem după ceva vreme să tot cresc distanța, timpul și îmi era tare frică să nu pierd ce am câștigat cu așa mare greutate.

Care a fost prima ta cursă? Cum a fost tranziția către distanțele mai lungi?

Prima dată când am depășit 10km a fost prin 2014-2015, iar primul concurs Semimaratonul Wizz Air în 10 aprilie 2016, unde mi-am dorit foarte mult să duc medalia de finisher fiului meu pentru că era ziua lui.

Când îmi amintesc întrebarea ce mi-a stat în cap tot concursul acela „Cine m-a pus să mă chinui în halul ăsta?” realizez că deși fac la fel și azi, chiar merită chinul. Nu mi-am imaginat niciodată că voi putea ajunge să fac sport, de podium nici nu mi-ar fi putut trece prin cap în urmă cu 10 ani.

Anul 2020 a fost un an nesperat pentru că deși am participat la 8 competiții fizice, la toate am fost pe podium la open sau categorie cu 3000km alergați până la finalul anului. Credeam că acela a fost apogeul și îmi propusesem ca în 2021 să alerg mai puțin ca volum (nu mai aveam luxul de a sta acasă ca în pandemie), dar să fac antrenamentele mai calitative.

Până la urmă și în 2021, dacă nu făceam pauză, ajungeam tot la 3000km, dar categoric am schimbat mult la felul în care mă antrenez și asta a contribuit mult la performanța mea. Pe lângă cele 7 victorii, cel mai mult m-au bucurat timpii obținuți pe 10km (44min) și 21km (1h:38min), în cadrul competițiilor virtuale.  

          Rezolutia mea de anul nou a fost „nici o săptămână fără intervale” . Însă la această rezoluție s-a mai adăugat după intrarea în liga SYR pe grupul „Share your run” în primele luni și „nici o săptămână fără o alergare de care să mă mândresc – viteză sau distanță”.

Aici, în acest grup, a apărut șansa de a fi norocoasa care să aibă parte de 3 luni gratuite cu Trail Running Academy. Așa că toate rezolutiile mele s-au transformat intr-una singură: să fac 100% antrenamentele indiferent de vreme, oboseală, timp limitat.

Cum reușești să îmbini viața sportivă cu cea profesională, personală?

Anul 2021 categoric a însemnat revenirea la normal cu programul de lucru și deplasările obișnuite dinainte de pandemie, așa că în zile trezită de la 6 dimineața cu 5-6 ore la volan pe lângă cele de vizite la medici în diverse orașe nu prea îmi venea să alerg seara când ajungeam acasă.

În alte zile pur și simplu aveam programul atât de încărcat încât nici nu știam cum să le împac pe toate.

Având antrenamentul de alergare pe lista de priorități din fiecare zi, de cele mai multe ori îmi stabilesc ora la care aș putea rupe timpul necesar și așa, nu am nici o șansă să ezit. Dacă nu îl fac la ora stabilită știu că nu mai am când să îl fac.

Astfel am ajuns să am zile când mă trezesc foarte devreme pentru antrenament și zile în care mă antrenez după-amiaza după muncă, iar având în vedere importanța intervalului fix de antrenament, vremea devine un factor mult mai puțin luat în calcul.

Totul in urma rezoluției „100% antrenamente conform planului”. Am foarte mare încredere în antrenorul meu Andrei și planul făcut pe măsura mea.

În urmă cu mai bine de un an povesteam cu un prieten Peter Schuller ce se antrena cu Robert și era atât de încântat încât m-a făcut să visez și eu să mă antrenez cu TRA.

Mi-aș fi dorit și eu așa mult să am planul meu de antrenament, adaptat pentru plusurile și minusurile mele, însă nu mă vedeam putând urma un plan de antrenament având în vedere problema mea cu anemia de la alergare și programul încărcat. Nici nu mi-aț fi putut imagina atunci că Andrei poate rezolva aceste probleme, găsind soluția atât pentru a evita anemia cât și un plan adaptat după programul meu.

Însă cel mai mare câștig îl am în motivația de a urma un plan bine gândit și faptul că am absolut tot timpul răspuns la orice intrebare, la orice preocupare, simt că am pe cineva alături căruia îi pasă de mine și își dorește la fel de mult ca și mine să evoluez.

„Atentie ce îți dorești că s-ar putea să ți se întâmple!” la mine a funcționat, am primit cele 3 luni de antrenament gratuit, însă știam deja după primele săptămâni că voi continua. Dacă la început speram doar la un plan de antrenament, pe parcurs am realizat că primesc mult mai mult.

Tot Andrei m-a făcut să am încredere că nu pierd nimic ci câștig dacă fac o pauză, așa că în decembrie fac cea mai mare pauză de la alergare din ultimii 10 ani.

Ce schimbări aduce noul an pentru tine? Cu ce ți-ai dori să vină în plus?

Nu trag o linie între ani deoarece voi alerga și la anul. Alerg în primul rând pentru că mă face să mă simt bine (după 😊), de dragul comunității de alergători și a prietenilor pe care mi i-am făcut alergând. Pentru mine Strava e mai tare decât Facebook.

Nu vreau să mă opresc din alergat de frică să nu pierd ceea ce am câștigat ca și nivel de performanță, de frică să nu mă las. Deja după prima săptămână de pauză aveam impresia că dacă aș încerca să alerg nu aș mai ști să o fac… pare hilar, știu, dar atât de mare îmi este frică.

Mi-aș dori să am parte de mai multe antrenamente în care să nu fiu singură, să am pe cineva să mă „tragă” și în realitate, nu doar vocea lui Andrei din mintea mea. Aș vrea să îmi bat recordul la maraton și să scot timpul corect nivelului meu de antrenament și pentru asta m-am gandit la Maratonul de la Praga.

Însă cel mai mult îmi doresc să mă bucur de alergare în orice context, antrenament sau concurs. Sunt conștientă că în condițiile în care nu întineresc și am trecut la partea descendentă a vieții obiectivele trebuie să fie cât mai realiste. Podiumul nu este un obiectiv, însă mă voi bucura de câte ori ajung și acolo.

Pentru final, știm că ai avut o experiență interesantă în cadrul Primavera Trail Race 🙂

Am început anul 2021 cu primul obiectiv, cursa “Primavera Trail Race” ce urma să aibă loc în 30 martie. S-a anunțat doar cu puțin timp înainte că se amână pentru 10 iulie, așa că am apucat să mă antrenez specific pentru acest concurs aproape 3 luni la începutul anului și apoi încă o dată pentru varianta din iulie.

Aș putea spune că am muncit cel mai mult pentru acest concurs ce deși măsoara doar 16-17 km, este foarte tehnic și provocator, adunând și 1000m+ elevație. În mod normal în zona Vadu Crișului, unde s-a ținut concursul, primăvara e superb, plin de flori și o temperatură numai bună pentru alergat, în schimb vara poate fi foarte cald.

Am prins o vreme sufocantă, înnorată, părea că va veni furtuna, așa că toți alergătorii am transpirat cumplit de tare, fiind într-o stare de disconfort destul de mare (transpirația îmi picura de pe marginile fustei de alergare și mie și unei fete ce a alergat o vreme în fața mea).

Am pornit poate puțin cam tare, entuziasmul cu reîntâlnirea traseului fiind destul de mare, iar din cauza căldurii, nopții nedormite dinainte, pulsul mi-a rămas cam mult timp peste 160, așa că pe la km 8 am avut senzația că mi s-au terminat bateriile.

Am fost și depășită de mulți, inclusiv o fată, iar dacă la fete fusesem prima până atunci, mă obișnuiam deja cu ideea că voi fi pe locul 2. Nu aveam un obiectiv clar nici ca loc pe podium și nici ca timp total deoarece traseul era schimbat de la ediția anterioară, voiam însă o cursă în care să merg pe anumite segmente mai bine.

A venit ultima urcare grea și lungă pe care am dus-o mai greu decât mi-aș fi dorit, însă acceptam că astea erau condițiile și mă gândeam cu bucurie că vine o coborâre lungă de 4 km ce îmi plăcea maxim. După doar câteva sute de metri în jos mi-am revenit complet și am prins aripi, am depășit cel puțin 10 persoane, inclusiv fata.

Când am ajuns la finish cu papucii rupți dar euforică nici nu îmi mai aminteam că am avut cel putin 30 de minute în care m-am prăbușit atât fizic cât și emoțional.

 

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)
Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

ANDREI IVĂNESCU

Sunt ghidat de o dorință arzătoare de a deveni mai bun cu fiecare zi. Atât în alergare, cât și în alte aspecte ale vieții. Cred în în succesul rutinelor. Sunt făurit cu un spirit competitiv aproape fără limite. Acestea sunt parte din „echipamentul” de alergare pentru fiecare antrenament, plus muesli.

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Pe lângă toate acestea ai reduceri la competiții și produse sportive.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Vlad Jegan: „Văd alergarea ca fiind o aventură.”

Vlad Jegan: „Văd alergarea ca fiind o aventură.”

Vlad Jegan este unul dintre cei mai ambițioși elevi din cadrul TrailRunning Academy, progresul în cele 7 luni de când face parte în academie fiind unul organic, treptat. Începutul lunii decembrie a fost unul frumos pentru el, obținând recorduri personale pe distanțele de 5km (24:11) și 10km (48:46) în cadrul primului concurs de șosea la care a participat.

De unde și când a plecat toată această pasiune pentru alergare?

Îmi place să cred că am descoperit alergarea odată cu primul cros la care am participat prin gimnaziu. Erau câteva ture in exteriorul curții școlii și mi se părea o provocare de nedescris întrecerea cu ceilalți colegi alături de care, în general, băteam mingea de dimineață până seara.
De aproape doi ani am redescoperit alergarea, pe care astăzi o percep ca fiind o aventură, pe parcursul și prin intermediul căreia am ocazia să-mi hrănesc ego-ul și să petrec mai mult timp cu propriile gânduri. 
 
Din dorința de a-mi duce mai departe pasiunea pentru alergare și cu mintea la ambiția de a progresa și a mă autodepăși constant, am decis să mă antrenez inteligent sub îndrumarea unor atleți performanți, ce pot servi drept model pentru un alergător aflat încă la linia de start. Așa am ajuns să-i cunosc pe Robert și Andrei, profitând de toate beneficiile unor antrenamente personalizate în cadrul TRA, dar și de sprijinul și încurajarea unei îndrumări experimentate.
Încă de la primele antrenamente efectuate în cadrul TRA am știut că am făcut alegerea potrivită. Simțind propria evoluție și descoperind tot mai multe lucruri despre universul alergării montane am ajuns să caut răspunsuri cu privire la destinație, sau mai bine zis, linia de finish. Cum deocamdată nu le-am găsit, nu rămâne decât să-mi continui aventura.
 

De unde vine motivația de a face în fiecare zi antrenamente?

Pentru mine motivația este simplă: vreau să fiu un alergător, după care să încerc să devin unul mai bun de la an la an.

Dorința de a fi mâine mai bine pregătit decât ieri mă motivează ca azi să iau măsuri în privința asta.

Bineînțeles, romanțând puțin, mă motivez și amăgesc în fiecare zi că într-o bună zi voi trece din middle în front pack, cot la cot cu elitele. Hope high, dream higher, sau cum era asta?!

Toată fascinația pentru fenomenul alergării montane se datorează într-o bună măsură și spiritului competițional, ai cărui fiori mă copleșesc ori de câte ori mă aliniez la startul unui concurs (cât de mic) – ori eu, ori un alt alergător pe care îl apreciez.

Îmi place să urmăresc cursele live, să-mi încurajez favoriții, și să cred cu ardoare că mai devreme, sau mai cu seamă – mai târziu, voi avea și eu ocazia să-mi testez limitele la cel mai înalt nivel, concurând în sensul propriu al cuvântului.

De când te-am cunoscut, ai avut parte de o evoluție foarte faină. Ai reușit PB-uri peste PB-uri și să ai o formă fizică din ce în ce mai bună. Unde îți dorești să ajungi cu toată treaba asta? Există o linie de finish?

Cu toții ne dorim să fim mai buni și ar fi nedemn și lipsit de onestitate să susțin “dom’le, pe mine performanța nu mă interesează”.

Cu toate acestea, în ciuda evoluției pozitive din ultima perioadă sunt conștient că e mult de muncă pentru a putea sta în curse lângă umărul unui alergător de elită.

Sunt încă la început de drum raportat la ambițiile mele în ceea ce privește alergarea, dar de un lucru sunt sigur, sunt înconjurat de oameni ce mă motivează zilnic să-mi ating obiectivele de etapă, oricare ar fi ele și oricât ar fi acestea de curajoase.

Pentru mine, cum ziceam, linia de finish e un subiect aflat încă în dezbatere interioară. Sunt de părere că progresul/succesul nu este ceva ce poți urmări chiar dacă se spune că viața este precum o cursă. El vine mai degrabă ca o consecință a eforturilor depuse. 

Alergarea e o aventură, nu știi unde poți ajunge dacă ești consecvent și faci lucrurile din plăcere, cu tact și seriozitate. Desigur, pe cât posibil, nici prea multă seriozitate nu e bună. Călătoria trebuie în definitiv savurată.

Știm că uneori ieși la alergare în 3, iar al 4-lea te așteaptă acasă. Cât de important este să ai parte de susținerea celor din jur?

Pe lângă sprijinul echipei TRA, mă bucur întotdeauna de susținerea prietenei mele, Flavia, alături de care împart plăcerea alergării ori de câte ori avem ocazia, însoțiți fiind bineînțeles de Aria, cățeaua noastră de cursă scurtă, dar și de Blu, singurul motan pe care-l cunosc că se bucură în mod activ de activitățile de stretching post-alergare.

Am speranța că în 2022 voi reuși să înregistrez un progres asemănător celui înregistrat anul acesta, cu o creștere semnificativă în formă și șansa de a-mi duce pregătirea la un alt nivel, unul potrivit pentru a ataca cu ambiții curajoase anul 2023. Mai e mult până departe, dar cu fiecare pas în direcția potrivită… distanța se micșorează, asta e cert.

Cred că putem spune că în momentul în care te-ai apucat de alergat, ai început de la 0. Ce sfat le-ai da celor care abia acum descoperă alergarea?

Pentru a alerga în parc în fiecare duminică o jumătate de oră, nu e nevoie de mare lucru: avizul medicului, minimul de echipament adecvat și buna dispoziție ar trebui să fie suficiente. 

Desigur, pentru a progresa și dacă îți dorești mai mult de la alergare, recomand ajutorul unor specialiști în ale alergării și foarte multă răbdare cuplată la consecvență și identificarea motivației intrinseci. 

Indiferent că îți dorești doar să slăbești, să alergi 5k săptămânal pentru tot restul vieții, sau vrei numaidecât să alergi UTMB – cursa regină, fii convins că alegerea unui antrenor te poate ajuta să te racordezi la realitățile acestui sport, să-ți înlesnești progresul dar și să ții departe accidentările nedorite. 

La urma urmei, când vrei dinți mai frumoși nu te lași doar în baza spălatului pe dinți de două ori pe zi și a altor proceduri individuale ci apelezi la servicii specializate pentru cele mai bune soluții și o dantură ce îți va permite să devorezi pizza de după alergarea lungă de duminică. 😀

Spor și distracție la antrenamente!

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)
Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

ANDREI IVĂNESCU

Sunt ghidat de o dorință arzătoare de a deveni mai bun cu fiecare zi. Atât în alergare, cât și în alte aspecte ale vieții. Cred în în succesul rutinelor. Sunt făurit cu un spirit competitiv aproape fără limite. Acestea sunt parte din „echipamentul” de alergare pentru fiecare antrenament, plus muesli.

Ultimele articole scrie de mine:

Aici găsești toate articolele mele

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Un comentariu

Beneficiile Antrenamentului la Altitudine

Andrei Ivanescu - Beneficiile Antrenamentului la Altitudine Piatra Arsa 1

Beneficiile Antrenamentului la Altitudine

În acest articol vei afla ce înseamnă adaptarea organismului la antrenamentul de la altitudine, cum poți obține avantajele din antrenamentul la altitudine și ce perioadă de timp e recomandat să petreci la altitudine.
Andrei Ivanescu - Beneficiile Antrenamentului la Altitudine Piatra Arsa 1

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

În acest articol vei afla ce înseamnă adaptarea organismului la altitudine, cum poți obține avantajele din antrenamentul la altitudine și ce perioadă de timp e recomandat să petreci la altitudine. 

Sper ca la finalul articolului să îți răspunzi întrebării: „De ce petrec atât de mult timp alergătorii din România în Piatra Arsă?”

Încep articolul cu cea mai interesantă informație pe care am descoperit-o legat de altitudine: în compoziția aerului se află același procentaj de oxigen la 2500 m, ca și la 100 m altitudine.

Totuși, cum se face că respiri diferit la două altitudini diferite? Diferența stă în presiunea atmosferică. 

Gravitația la nivelul mării este 9.8 m/s2 : cu cât ești mai aproape de centrul pământului, cu atât gravitația exercită o forță mai mare, iar cu cât te îndepărtezi, aceasta scade.

Astfel, forța gravitațională vine în ajutorul respirației, ajutând plămânii să împingă mai ușor o cantitate mai mare de oxigen. Știind că presiunea atmosferică scade cu 10-12 mmHG la fiecare 100m verticali, organismul are mai puțin ajutor din exterior în a împinge aerul către plămâni, cu cât se află la o altitudine mai mare. 

Din acest motiv, când ne plimbăm pe Platoul Bucegilor, de la Babele la Omu, respirăm mai greu față de atunci când mergem pe plaja din Mamaia. 

De asemenea, cu cât urcăm în altitudine, cu atât aerul are o densitate mai mică, fiind astfel mai rarefiat (thin air). Acesta este motivul principal pentru care temperatura scade cu ~0.7 grade la fiecare 100m verticali. 

Din primul moment ce ajungem la munte, putem observa niște ușoare adaptări ale organismului, care apar din cauza oxigenului care ajunge în cantitate mai mică în plămâni: respirație scurtată și mai rapidă, puls mai ridicat (deoarece organismul face mai mult efort pentru a aduce oxigenul în plămâni), dar și ușoare probleme digestive, având în vedere că digestia se face se face și ea în prezența oxigenului. 

Organismul folosește în primul rând oxigenul pentru a-și menține funcțiile vitale în parametri optimi, astfel că e posibil ca pentru digestie să nu mai rămână la fel de mult disponibil precum în mod normal. Și ce macronutrient are nevoie de cel mai mult oxigen pentru absorție? Exact! Lipidele (Grăsimile).

Există așadar mai multe recomandări legate de alimentația la altitudine, dar cea mai importantă este de a limita consumul de grăsimi. Știu, oamenii care stau la munte și mai ales ciobanii consumă alimente bogat lipidice (slănină, brânzeturi grase, smântână etc), dar ei au deja organismul adaptat. 

 

Dar ce înseamnă mai exact adaptarea la altitudine?

La altitudini ridicate (+2000m) organismul trebuie să se obișnuiască să funcționeze cu mai puțin oxigen. Scade saturația de oxigen a sângelui și, în același timp, din cauza presiunii atmosferice scăzute, scade capacitatea de transport a oxigenului din cauza diminuării asocierii acestuia cu hemoglobina. 

Hemoglobina este o proteină esențială care conține fier, se regăsește în globulele roșii și are ca funcție transportul oxigenului de la nivelul plămânilor către fiecare celulă a organismului, respectiv preluarea dioxidului de carbon rezultat în urma arderilor metabolice. O funcție tare importantă, mai ales pentru alergători!

Acesta este și motivul pentru care în momentul în care există o expunere mai mare la altitudine, este bine să ne suplimentăm nutriția cu fier: de la alimente care conțin fier, de preferat de origine animală (pentru o absorție mai bună): majoritatea tipurilor de carne închisă la culoare, ficat, pește, ouă; la cele de origine vegetală: broccoli, linte, orez brun, ovăz, fasole, cartof copt etc; și poate cel mai important, adăugarea unui supliment de Fier, preferabil lichid și în prezența Vitaminei C și a Acidului Folic (tot pentru absorție mai bună).

Studiile arată că este nevoie de suplimentarea cu Fier, pentru facilitarea producției hemoglobinei și pentru transportul cât mai bun al oxigenului. În acest mod și adaptarea organismului la efort se va îndeplini mai ușor.

Se pare că suplimentarea cu 210 mg Fier/zi poate oferi o creștere a hemoglobinei cu până la 7%, mai ales în cazul în care valoarea hematiilor pe buletinul de analize se află spre zona inferioară. 

*** Disclaimer: Suplimentarea trebuie făcută doar pe baza analizelor de sânge și cel mai indicat sub supravegherea/la îndrumarea unui medic sportiv, nutriționist.

Pe lângă fier, la altitudine, un consum mai mare de lichide este mai mult decât recomandat, deoarece știm cu toții că arderile sunt mai mari la altitudine. De aici și pofta crescută de mâncare, în caz că nu ai parte de Altitude Sickness. Dar vorbim mai târziu despre asta.

La ce ne ajută aceste informații? 

Eu văd 2 motive:

  1. Urci pentru câteva zile la altitudine, așa că ar fi bine să începi suplimentarea cu câteva zile înainte (cu o doză mai mică) și să o continui cât timp te afli pe munte;
  2. Urmează să ai un concurs unde ajungi și stai mult timp la altitudini mari (2×2, UTMB etc.) și te ajută să ai un nivel al hemoglobinei destul de bun.

Cum pot să obțin avantaje din antrenamentul la altitudine? Și ce perioadă e recomandată să petrec la altitudine?

Studiile arată că expunerea mai mică de 12h nu aduce niciun beneficiu organismului. Ceea ce este adevărat, dar doar dpdv chimic/fiziologic.

Chiar dacă beneficiile vin cu cât stăm mai mult, orice expunere la altitudine aduce avantaje, deoarece observi cum se comportă organismul, poți testa nutriția. Toate aceste aspecte constituie un avantaj.

Mai departe, atleții au nevoie de cel puțin 18-21 de zile pentru o adaptare completă la altitudine, deoarece:

  • În primele 2 zile organismul se comportă normal;
  • Până în ziua 7 forma organismului scade, având parte de o criză de adaptare la altitudine;
  • După 7 zile începe o ușoară acomodare;
  • După 10-12-14 zile organismul revine aproape de forma inițială, din primele 2 zile de urcare; asta este și perioada minimă recomandată pentru sosirea în zona cursei la care participi, pentru a te simți cât mai bine la start. Dacă nu se poate ajunge în perioada asta, este de preferat să iei startul în primele 48h de când se sosește la altitudine.

Regula se aplică în special pentru cursele care se desfășoară la altitudini mari, dar și când vine vorba de zone foarte calde, venind din zone reci (de ex. să alergi Transgrancanaria la final de februarie, venind din România). 

  • 18-21 de zile este perioada minimă necesară organismului pentru a-și însuși beneficiile altitudinii; orice e peste, poate fi considerat bonus; 
  • Zilele 14-28 sunt folosite de atleți ca perioadă de tappering, majoritatea urmând să participe la un concurs target la scurt timp după ce coboară din cantonament. 

Practic organismul se obișnuiește cu condițiile de sus, iar în momentul în care se coboară la șes, are parte de un transport mult mai bun a oxigenului către mușchi, având astfel mai multă forță, viteză, rezistență. 

Altitudinea poate fi împărțită în 3 categorii:

  1. Joasă (<1200m) – Aproape nicio schimbare, pace-ul este doar încetinit cu câteva secunde/km cu cât ne apropiem mai mult de limita superioară;
  2. Medie (1200-2400m) – Pentru un maratonist de 3:00h, pace-ul pe maraton poate să scadă cu până la 17s/km, conform @Jack Daniels VDOT Running Calculator; poate apărea un ușor rău de altitudine (Altitude Sickness), caracterizat prin dureri de cap, greață, probleme ale stomacului, vărsături și lipsă a poftei de mâncare. Aceste probleme pot apărea când solicităm organismul prea intens la altitudine, într-un timp mult prea scurt;
  3. Înaltă (2400m+, cu accent pe 3000m+) – Aici apare frecvent Altitude Sickness-ul, iar la altitudini ce depășesc 3000m+ deja vorbim de probleme destul de grave, precum posibilitatea apariției edemului pulmonar și cerebral. 

Ar fi foarte multe de adăugat legat de aclimatizarea la altitudini mari, dar este un subiect vast și important ca să îl dezbatem aici, așa că rog persoanele care urmează să urce la peste 3000m să își ia informațiile, cu cât mai multă seriozitate, de pe site-urile de specialitate.

Sunt multe aspecte care trebuie luate în calcul când decidem să facem curse care ajung la înălțimi mari sau să ne răsfățăm cu câteva zile de antrenament la altitudine mare, dar sunt de reținut câteva:

  • Analizele la zi, cu accent pe VSH, Sideremie, Hemoglobină etc,
  • Alimentație cu cât mai puține grăsimi și cu accent pe hidratare;
  • Efort treptat, ca organismul să aibă timp de adaptare la deficitul de oxigen.

În cazul în care erai curios să afli de ce majoritatea atleților petrec mult timp la Piatra Arsă, acum probabil totul are sens. 

Subiectul antrenamentelor la altitudine este unul într-adevăr vast, propunându-mi ca acest articol să explice, măcar pe scurt, câteva concepte utile, consideră-l un punct de plecare și, pentru cei mai pasionați, un motiv în plus pentru alegerea vacanțelor la altitudine. 

Cum am resimțit efortul în zilele 1-3 de antrenament la altitudine? 

În total am desfășurat 7 cantonamente la Complexul Sportiv Piatra Arsă, Munții Bucegi 1950m+ altitudine. Adică jumătate de an de viață petrecut pe munte 😀 Pot să-ți mărturisesc:

Primele 2-3 zile la altitudine mi se par cele mai interesante. Nimic nu se compară cu gâfâitul la urcarea scărilor sau când simți nevoia unor respirații profunde când te bagi la somn. Ia aer de unde nu e!

Totuși, antrenamentele decurg oarecum normal, cât de normal se poate spune la 2000m+ altitudine. 

Andrei Ivanescu - Beneficiile Antrenamentului la Altitudine Piatra Arsa

Somnul este unul profund, corpul este mult mai solicitat, astfel că must have-ul de 7-8h de somn din Brașov se transformă, cel puțin în primele zile, în 9-10h.

Încerc să evit cât se poate grăsimile, pentru că mă cunosc cu o sensibilitate la stomac și îngreunarea digestiei este cel mai nefavorabil lucru care se poate întâmpla. Din păcate, am mai uitat de acest aspect, am mâncat ca și cum eram acasă, iar asta mi-a tăiat vreo 2-3 zile de antrenament din program. 

Cum s-a adaptat organismul în zilele 7-14 

Aici începe greul, cam din ziua 3. Corpul realizează că nu ești doar în trecere la altitudine așa că pornește mecanismele de adaptare la noul mediu, cu mai puțin oxigen ajuns la plămâni.

Scade forța, scade rezistența, sunt sigur că și viteza, dar nu am testat, că în momentul în care văd că alerg cu 20s/km mai încet ca în Brașov, dar la aceleași pulsații, mi-e un pic cam greu să mă gândesc la viteză. Glumesc. Scade și viteza.

În perioada aceasta sunt frecvente simptome ușoare de altitude sickness, cea mai frecventă la mine fiind că mă simt fără vlagă. 

Andrei Ivanescu - Beneficiile Antrenamentului la Altitudine Piatra Arsa

Mai aveam parte și de insomnii înainte, dar pun foarte mare accentul pe rutina dinainte de somn și cel puțin în 2021 am dormit perfect. 

Perioada la altitudine poate fi exprimată, ca aproape orice în viață, prin Curba lui Gauss. Primele 2 zile de menținere a formei, descreștere până în zilele 7-8-10, după care creștere. 

Ziua 14 se află cam la același nivel cu primele 2 zile, după care forma crește ușor-ușor până în zilele 18-21, când corpul devine complet aclimatizat. 

Cum am simțit efectul în zilele competiției?

Majoritatea atleților își programează cantonamentul la altitudine în funcție de o competiție țintă. Astfel, perioada ideală să alergi o competiție este în primele 24-48h de la coborâre sau după 10-12 zile. Unele studii spun că forma optimă ar fi obținută la 3 săptămâni de la coborâre. Pentru a fi sigur de o formă optimă îți recomand să ai cel puțin 10 zile de (re)aclimatizare.

Din experiența personală, o competiție în primele 48h poate să iasă foarte bine sau foarte prost.

Le-am experimentat pe amândouă.

Corpul e posibil să nu se comporte ideal imediat după ce ai coborât de la altitudine, iar cea mai mare problemă a mea este căldura.

La 2000m altitudine este mai frig în medie cu 9-10 grade față de 500m.

Luând apoi în calcul că pe munte bate vântul toată ziua și că este înnorat o bună parte a timpului, ajungi să te obișnuiești să alergi la un real feel cu 15 grade cel puțin mai mic față de un oraș de șes.

Astfel, dacă în Brașov căutam să alerg cât mai de dimineață, șort cu maieu, sfârșind la finalul antrenamentului la bustul gol și ud ca după duș, imediat ce am urcat, am dat de mânecă lungă + jachetă de vânt, iar în unele zile colanți și/sau suprapantaloni.

După ce te obișnuiești astfel, e dificil să cobori și să iei startul la 20 de grade + soare. Când am ieșit în 2021 la Retezat Skyrace în creastă, pe la km 7-8, în plin soare, s-a cam terminat cursa pentru mine.

În schimb, când am coborât la Buzău pentru naționalele de semimaraton și am prins ploaie și 12 grade, m-am simțit extraordinar. Dar după cum am scris, e un fel de albă-neagră.

Prefer să cobor pentru competițiile target cu 10-12 zile înainte, corpul are timp să se adapteze din nou la condițiile de jos, iar eu dispun la sigur de mai multă rezistență, forță și ce mai e necesar pentru a termina o cursă pe podium.

După ce corpul se obișnuiește cu mai puțin oxigen la altitudine, simți că te ajută cu adevărat când cobori din nou la șes.

Bibliografie:

  1. https://www.nationalgeographic.org/encyclopedia/altitude/
  2. http://4run.ro/antrenamentele-la-altitudine-si-efectul-lor-asupra-organismului/
  3. https://ultrarunning.com/featured/high-altitude-training/
  4. https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/hematologie-1/hemoglobina-ce-este-functie-valori-boli-asociate
  5. https://www.outsideonline.com/health/nutrition/iron-answer-training-altitude/
  6. https://ultrarunning.com/featured/high-altitude-training/
  7. https://www.healthline.com/health/altitude-training#precautions1
Pe aceași temă

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Antrenor Alergare TrailRunning Academy
Andrei Ivănescu - Antrenor Alergare TrailRunning Academy

ANDREI IVĂNESCU

Sunt ghidat de o dorință arzătoare de a deveni mai bun cu fiecare zi. Atât în alergare, cât și în alte aspecte ale vieții. Cred în în succesul rutinelor. Sunt făurit cu un spirit competitiv aproape fără limite. Acestea sunt parte din „echipamentul” de alergare pentru fiecare antrenament, plus muesli.

Sunt curios tu ai avut până acum un antrenament la altitudine? Ce schimbări ale organismului ai observat? 

Lasă-mi un comentariu să ajutăm pe toți cei care vor să facă un cantonanemt la altitudine să nu ne repete greșelile.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

FKT: PCT sau călătoria de 4270 km în mai puțin de 52 de zile a lui Timothy Olson

Timothy Olson - FKT PCT - Hurt

FKT: PCT sau călătoria de 4270 km în mai puțin de 52 de zile a lui Timothy Olson

Ultramaratonistul american Timothy Olson a luat startul pe 1 iunie pe traseului Pacific Crest Trail (PCT), 4270km cu 128.284m+ de urcare, traseu care se întinde de la granița Statelor Unite cu Mexicul până la cea cu Canada.
Știre realizată cu sprijinul: 

Timothy Olson - FKT PCT - Hurt

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

 

Obiectivul atletului Adidas Terrex este de a stabili „Fastest Know Time“ (FKT) pe acest traseu, iar până în momentul de față totul decurge conform planului. 

Începând cu 2016, belgianul Karel Sabbe deține FKT pe acest traseu, 52 de zile și 8h. Acesta reprezintă timpul de bătut. 

Dar cum probabil deja au apărut destul de multe necunoscute: 

  • De ce acest traseu este așa popular și de ce se întrece lumea pe el dacă nu e cursă oficială;
  • Cine este Timothy Olson și cum de e ajuns să alerge așa mult și tare;
  • Și de ce în loc să spun Cel mai Rapid Timp spun în engleză și prescurtez cu FKT, cel mai bine aș explica totul pe rând, cu puțin mai multe detalii. 

Doar că de la cap la coadă. 🙂

Pe aceași temă

FKT: Fastest Know Time reprezintă un site  și un concept în același timp prin care, în momentul în care există o rută pe distanță lungă de interes, aceasta primește o denumire (Pacific Crest Trail, Făgăraș Mountain Ridge/Creasta Făgărașului, una dintre cele 2 rute înregistrate pentru România). 

Devine astfel un traseu oficial și funcționează aproape identic ca un segment de pe Strava: trebuie încărcat track-ul pe site și aprobat, întocmindu-se apoi un clasament. Traseul se parcurge doar în regim de alergare sau de drumeție.

În România, deși conceptul este foarte puțin popular,  este unul interesant care lasă posibilitatea existenței mai multor trasee:

  • Creasta Pietrei Craiului, Transalpina Integral, Via Transilvanica șamd.

Fiind vorba în general de trasee foarte lungi, pe site mai apar și alte categorii noi, cea mai interesantă fiind cea denumită ,,Style“, făcându-se referire la modalitatea/ regimul în care traseul a fost finalizat:

  • Supported (cu ajutor exterior);
  • Self-Supported (cu resursele la tine);
  • Unsupported (fără ajutor extern);

Odată anunțată echipa FKT de intenția doborârii unui record de timp al unui traseu, există posibilitatea de Live Tracking, de care are parte în acest moment și Timothy Olson.

CINE ESTE TIMOTY OLSON?

Născut pe 28 August 1983, atletul Adidas Terrex Timothy Olson a plecat pe 1 iunie într-o aventură în alergare combinată cu hiking pe traseul Pacific Crest Trail pentru care s-a pregătit în ultimii 2 ani. Startul trebuia inițial să aibe loc în 2020, but pandemic problems.

Pentru record, Timothy Olson, are nevoie de o medie de 82km/zi, în care e nevoit să consume până la 5000kcal/zi și mulți litri de lichide. Luând în calcul un somn de 8h/noapte, ar însemna că în restul de 16h disponibile are de parcurs 5.1km/h. Poate nu pare foarte mult, dar vorbim de teren muntos în cea mai mare parte, vegetație de toate tipurile, diferențe mari de temperatură noapte-zi și oboseala care se acumulează zilnic. Dar dacă e să vorbim de cei mai pregătiți oameni pentru un asemenea challenge, Timothy e unul dintre ei.

Precum majoritatea atleților americani, a descoperit alergarea (cross-country, pistă) încă din adolescență, apoi pe la 18-19 ani s-a lăsat, dar ulterior a existat un declic prin care a ajuns să redescopere dragostea pentru alergare, natură, așa că a început să parcurgă distanțe din ce în ce mai lungi și mai rapid până a ajuns să câștige de 2 ori Western States (unul dintre cele mai populare ultramaratoane montane din lume) stabilind în 2014 și un nou record al traseului: 14:46h. Ca un ordin de mărime, să deții recordul la Western States e ca și cum ai deține recordul de goluri marcate într-un sezon în Premier League. Dar să începem cu … începutul.

A copilărit în mediul rural, în Wisconsin, unde având grijă alături de părinți de casă, curte și magazinul familie a deprins multe skill-uri, cel mai important fiind anticiparea tuturor micilor probleme și repararea lor imediată: un lucru foarte important în cursele lungi, avea el să realizeze mai târziu. Prima lui pasiune a fost baschetul, așa că atunci când a făcut trecerea către alergare, avea deja foarte bine dezvoltată forța pliometrică (exerciții prin sărituri). De aici în schimb, pornește povestea demnă de un film american.

La 18 ani, din dorința de a experimenta și ieși în evidență, a regăsit în droguri o rezolvare de moment și s-a lăsat de orice formă de sport. Un moment care a durat aproape 4 ani și care l-a dus chiar și în arestul poliției. După această perioadă mai puțin plăcută, vrând să se simtă mai bine în propriul corp și să refacă relațiile cu prietenii cu care se antrena în liceu, a început să iasă din nou la alergat și chiar a primit oportunitatea de a deveni antrenor de atletism în cadrul liceului local.

Într-o zi a plecat alături de câinele său într-o lungă călătorie de-a lungul Americii, unde s-a descoperit mai bine pe sine, cel îndrăgostit de alergare, natură, trekking și sentimentul de libertate aferent.

În 2008, vrând să scape de frigurosul Wisconsin și să își înceapă viața de la 0, s-a mutat alături de soția sa Krista în Ashland, Oregan unde au început să frecventeze împreună un grup local de alergare, cunoscând astfel alergători de curse de 100 de mile (161km). De aici putem spune că a (re)început tot.

Orașul era situat în zonă montană, astfel că spiritul de aventurier l-a condus spre multe cărări pe care și-a dorit să le exploreze. A crescut distanțele lungi progresiv, de la curse de 30-50km, la 50 mile (80.5km), 100km, până la 100 mile. A câștigat cursele Waldo 100k și Pine to Palm 100 miler la doar o lună una față de cealaltă.

A avut 3 participări la Western States, 2011 – 16:18h (loc 6), 2012 – 14:46h (loc 1, Record de Cursă) și următorul an consecutiv, pentru a 2-a oară câștigător, în 15:17h. Tot în 2013 a ocupat locurile 4 la Transvulcania 81k și la UTMB (21:38h). Printre multe alte curse, în Europa a mai fugit în Transgrancanaria 125k (loc 3) în 2014 – an în care a obținut și titlul de Runner of the Year, acordat în cadrul Galei Endurance Live Events. În 2017 a câștigat Penyagolosa Trail 115k.

Publicația trailrunnermag.com l-a numit în 2017 ”trail-running Jesus”, atât pentru înfățișarea sa ieșită în evidență prin păr lung, blond și o barbă impunătoare, cât și datorită stilului de viață bazat pe mindfulness, libertate și iubire față de natură, valori pe care le promovează atât pe propriul site (timothyallenolson.com), cât și prin proiectele din care face parte.

I’m not trying to conquer nature; I’m asking permission to move through and appreciate it. – Timothy Olson

DESPRE Pacific Crest Trail (PCT)

Probabil că Pacific Crest Trail (PCT) reprezintă cel mai important proiect al său, 4270km pe care și i-a propus să îi finalizeze în mai puțin de 52 zile și 8h. 

Traseul se întinde de la granița dintre Mexic și SUA (California de Sud) și se oprește puțin după granița dintre SUA (Washington) și Canada. Există o diferență de altitudine de aproape 4000m+ între cel mai de jos punct al traseului, renumitul Bridge of the God (43m+) – situat la granița dintre statele Oregon și Washington și cel mai înalt punct, Forrest Pass (4009m+) – din Sierra Nevada.

Traseul este împărțit în 5 mari etape, care coincid cu cele 5 state pe care le traversează:

  1. Southern California (km 0-1049);
  2. Central California (km 1049-1862);
  3. Northern California (km 1862-2718),
  4. Oregon (km 2718-3450);
  5. Washington (km 3450 – 4270).

Recordul traseului a fost stabilit în 2016 de către dentisul belgian Karel Sabbe, iar PCT-ul este finalizat în medie în 6 luni de către persoanele dornice să completeze acestă provocare.

Pentru a reuși să obțină FKT pe acest traseu, Timothy Olson alături de Jason Koop, unul dintre cei mai importanți antrenori americani (care i-a fost antrenor timp de 7 ani) și-au propus și vom vedea dacă au reușit, ,,să construiască o rutină zilnică prin care să reducă stresul mental și oboseala.“

Strategia este următorea: se trezește în fiecare zi la aceeași oră și îi sunt prezentate informațiile actualizate de către Jason legate de starea vremii, traseul și strategia de alimentare din ziua respectivă, astfel Timothy alături de echipa sa putând să anticipeze mai ușor eventualele probleme care pot apărea și să se concentreze mai mult pe alergare. Conștientizarea este cheia succesului, iar Timothy știe asta destul de bine, meditația fiind parte esențială a stilul său de viață.

Cursa lui a început de 48 de zile iar strategia sa pare că funcționează perfect. Cum am scris și mai sus, dacă cineva este pregătit pentru o asemenea provocare, Timothy Olson este acela.

Progresul zilnic îi poate fi urmărit în regim de live-tracking pe: aici.

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Antrenor Alergare TrailRunning Academy
De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Un comentariu

De ce te doare în partea dreaptă când alergi? Este o durere de ficat?

Alergatori - Articol durere ficat

De ce te doare în partea dreaptă când alergi? Este o durere de ficat?

„Mă doare în partea dreaptă sub coaste” sau „Am un junghi la ficat” este probabil cea mai enervantă durere care poate apărea în timpul alergării. Nu știi când vine, nu ești sigur de la ce vine, nu (prea) știi cum trece, vestea bună fiind că o mai bună cunoaștere a posibilelor cauze, ne crește posibilitatea de a-i reduce frecvența apariției.

Disclaimer: Informațiile regăsite în articol nu au ca scop subsituirea sfatului sau tratamentului medicamentos recomandat de către personalul de specialitate. Tot conținutul regăsit mai jos are scop informativ, autorul neavând pregătire medicală avizată.

Alergatori - Articol durere ficat
Fotografie de: Braden Collum de pe: Unsplash

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Exercise-Related Transient Abdominal Pain (ETAP) sau “Mă doare în partea dreaptă sub coaste” sau „Am un junghi la ficat” este probabil cea mai enervantă durere care poate apărea în timpul alergării. Nu știi când vine, nu ești sigur de la ce vine, nu (prea) știi cum trece, vestea bună fiind că o mai bună cunoaștere a posibilelor cauze, ne crește posibilitatea de a-i reduce frecvența apariției.

Durerea apare majoritar în partea dreaptă, sub mușchii oblici externi, dar poate să apară și în stânga. Cel mai adesea se întâlnește în timpul alergărilor, curselor de cai și înotului.

Cat despre mine, ”Been there, done that, got a t-shirt.

De-a lungul timpului, am resimțit durerea în două moduri:

I. Cronic, timp de câteva săptămâni în timpul fiecărui antrenament intens (tempo-uri, intervale/fartlek-uri lungi), adică în momentul în care corpul era ținut în tensiune pentru o perioadă mai lungă de timp. Aici am dat vina pe oboseală.

II. Acut, doar în timpul unei singure curse/antrenament foarte intens. Adică durere de moment. În cazul acesta, am dat vina fie pe micul dejun, fie pe efortul foarte intens.

Cumva natural, fără să mă documentez prea mult, problema s-a rezolvat de la sine: în caz că mă durea la mai multe antrenamente consecutive, luam o pauză câteva zile și apoi îmi reveneam. În cazurile singulare (acute) nu aveam ce să fac decât fie să mă obișnuiesc cu durerea și să termin cursa/ antrenamentul, fie să mă opresc.

Nu poți știi cu certitudine de 100% cauza apariției durerii, dar sunt destul de multe studii și explicații plauzibile pe acest subiect. În cele mai multe situații, este vorba de un cumul de factori.

ETAP apare cel mai frecvent în cazul sportivilor mai tineri, sau a celor care aleargă de puțin timp, deoarece atât musculatura, ligamentele și organele interne nu sunt adaptate efortului specific. Deși nu ar fi cel mai potrivit motto când vine vorba de sănătate, în unele situații chiar ,timpul le rezolvă pe toate“. Există totuși anumite aspecte ce pot fi corectate pentru evitarea apariției acestui disconfort.

Pe aceași temă

Ce provoacă apariția junghiurilor?

1. Ischemie Diafragmatică

  • Transportarea sângelui de la mușchii respiratori la intestine sau la mușchii implicați în mișcare.
  • O cantitate prea mare de alimente sau lichide, prea multe proteine/grăsimi sau băuturile cu o concentrație prea mare de carbohidrați (>11%) pot cauza o astfel de durere, dintr-un principiu simplu: cu cât sunt mai greu de digerat (sau mai calorice) alimentele pe care le consumăm, cu atât organismul preia o cantitate mai mare de sânge pentru digestie din diafragmă, provocând astfel durerea de sub coaste.

Cum putem preveni aparițua Ischimiei Diafragmatice?

În primul rând, nu ar trebui consumat niciun produs nou înainte sau în timpul cursei. Toate tipurile de alimente ce vor fi consumate în competiție se testează în antrenamente.

Masa de dinainte de antrenamentele intense ar trebui să conțină preponderent carbohidrați. Grăsimile și proteinele fiind cele care necesită cea mai multă energie pentru digestie.

O masă consistentă trebuie luată la un interval de  2-3h față de startul competițiilor, antrenamentelor lungi sau intense. Sucurile de fructe în cantitate mare și în special băuturile cu o concentrație mare de carbohidrați sunt preferabil de evitat.

Evident, deși toți cunoaștem acei atleți care mănâncă enorm de mult înainte de curse, beau suc de portocale în checkpoint-uri și care chiar înainte cu o seară n-au avut nici o problemă în a se delecteze cu o bere brună.

Și uite așa, se demonstrează încă o dată că viața nu e chiar corectă și că organismele noastre sunt foarte diferite.

De aceea, este important să testăm totul înainte de curse și să vedem cu ce ne simțim bine. Totuși, aplicând regulile de mai sus, putem reduce mult riscul apariției durerii.

2. Iritarea ligamentelor viscerale

Ligamentele viscerale sunt cele care leagă organele interne de diafragmă. Ligamentele care susțin stomacul și ficatul sunt cele care au cel mai mult de suferit când vine vorba de alergare, din cauza ”zgâlțâitului” provocat de mini-șocurile resimțite de organism la fiecare călcătură. Astfel, pot exista mai mulți posibili declanșatori pentru iritarea ligamentelor:

  • o cantitatea exagerată de mâncare/lichide dulci consumate prea aproape de începerea antrenamentului;
  • pantofi de alergare cu o amortizare slabă, astfel încât organismul preia mai mult din șocuri (în special când alergăm pe suprafață dură, adică pe asfalt);
  • musculatura trenului superior insuficient dezvoltată, astfel că avem șocuri mai intense resimțite la nivelul organelor interne/ligamentelor.

Cum putem preveni iritarea ligamentelor viscerale?

  • Acordând atenție alimentelor și lichidelor consumate înainte de antrenament sau cursă, așa cum am specificat și la punctul anterior;
  • Schimbând pantofii de alergare conform limitelor propuse de producător (400-600km în general); (plasare pantofi amortizare bună)
  • Includerea unor exerciții specifice de forță pentru trenul superior specifice pentru alergare în cadrul antrenamentele de forță; (sau introducerea unui circuit full-body de forță/săptămână 😀 ? )
  • Scăderea procentului de grăsime corporală, astfel diminuând șocurile resimțite de organism la fiecare călcătură odată cu scăderea masei corporale;

3. Crampele Musculare

Uneori este vorba „doar” de crampele musculare care pot apărea pe acea zonă. Musculatura abdomenului este tot timpul solicitată în timpul alergării și dacă adăugăm și șocurile resimțite de organism la contactul cu asfaltul (sau cele care apar pe coborâre), nu puține ar fi cazurile când ETAP e provocat de crampe.

De ce apar crampele musculare ?

  • Încălzire superficială a musculaturii înainte de efort;
  • Musculatură obosită/tensionată;
  • Apariția întinderilor pe zona respectivă, din cauza unei mișcări bruște (involuntare) sau a suprasolicitării în timpul exercițiilor de fortță pentru întărirea zonei abdominale;
  • Lipsa unor săruri/minerale din organism, fiind vorba în general de lipsa magneziului.

Cum putem preveni crampele musculare?

  • O mai multă atenție acordată nivelului de oboseală a organismului;
  • Dezvoltarea musculaturii abdomenului;
  • Evitarea pe cât posibilă a mișcărilor bruște și creșterea graduală în timpul forței a greutăților/nr de repetări când lucrăm zona respectivă;
  • Analize periodice de sânge pentru a observa din timp și corecta deficitele din organism;
  • Nutriție potrivită în timpul alergărilor lungi: electroliți (isotonic), carbohidrați (geluri, batoane) iar în cursele lungi sodium/potasiu (gustări sărate);
  • Includerea în alimentația de zi cu zi a unui supliment pe bază de Magneziu       Ex: ZMA (plasare produs)

4. Iritarea Coloanei Vertebrale

Oscilațiile sus-jos ale alergătorilor și stânga-dreapta ale înotătorilor din timpul efortului pun un stres destul de mare pe coloana vertebrală, astfel încât pot apărea dureri în zona coastelor.

Cum putem preveni iritarea coloanei vertebrale?

Păstrarea unei posturi corecte și diminuarea pe cât posibilă a oscilațiilor stânga-dreapta din timpul efortului prin exerciții din Școala Alegării, precum și dezvoltarea musculaturii spatelui și abdominale pot reduce semnificativ riscurile apariției durerii.

5. Iritarea peritoneului parietal

Punctul 5 și deja am citit mai multă anatomie decât în tot liceul. Unde mai pui și că am și înțeles mai multă! Cum s-ar zice:

Peritoneul parietal este o membrană foarte întinsă care acoperă peretele abdominal și cavitatea abdominală. Peritoneul visceral acoperă organele abdominale, separându-le de peritoneul parietal printr-un spațiu numit cavitate peritoneală, care este plină de lichid, pentru a reduce frecarea dintre cele 2 membrane.

Mărirea volumului stomacului după masă face ca cele 2 membrane să se atingă și astfel peritoneul parietal ajunge să se irite prin frecare.

Cum putem preveni?

Atenție la mâncarea/lichidele pre-antrenament/cursă, cum am specificat la pct.1! Volumul stomacului crește odată cu ingerarea alimentelor/băuturilor și scade odată cu digestia acestora.

Mai sunt încă multe posibile cauze, dar pe cele de mai sus le-am considerat cele mai relevante, des întâlnite și ușor de prevenit, în cazul alergătorilor.

Cum scăpăm totuși de durere atunci când apare?

Aici chiar nu există o metodă sigură, pentru că nu se știe cu exactitate motivul apariției pe moment, dar sunt câteva metode care se pare că ar ajuta:

  • Încetinirea ritmului pentru o perioadă scurtă de timp până durerea devine mai suportabilă și apoi creșterea graduală a intensității efortului;
  • Inspirație profundă și rapidă și expirație înceată;
  • Hidratare corespunzătoare (dacă una din cauze este deshidratarea);
  • Oprire totală și masarea pe acea zonă (masaj visceral).

”Prevention is better than cure.” – Desiderius Erasmus

Prevenția este un termen tot repetat în acest articol. Tocmai din acest motiv, respectarea unor indicații care duc către echilibru și o dezvoltare armonioasă și progresivă a organismului poate ajuta în evitarea unor disconforturi.

M-am confruntat la rândul meu de câteva ori cu ETAP în primii 2-3 ani de alergare și acesta a fost unul dintre motivele pentru care am început să am mai multă grijă la alimentație și să pun accent și pe musculatura abdomenului. În momentul de față, destul de rar (2-3x/an) ajung să mai simt câte un ușor junghi. Cunoscându-mi alimentația, îl cataloghez doar ca pe un semn de oboseală și o nevoie scurtă de relaxare.

Bibliografie:

1. https://www.researchgate.net/publication/40786435_Exercise_related_transient_abdominal_pain_a_case_report_and_review_of_the_literature

2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4281377/

3. https://en.wikipedia.org/wiki/Side_stitch

4. https://runnersconnect.net/side-stitches-abdominal-pain-causes-and-treatments/

5. https://www.verywellfit.com/what-causes-a-side-stitch-3119247

6. https://www.healthline.com/health/side-stitch

 

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Antrenor Alergare TrailRunning Academy
TrailRunning Academy - logo

Elite membership

Articole, Vo2max Calculator,

Bursa TrailRunning Academy

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe 2 comentarii

12 lucruri care m-au făcut un alergător mai bun – Andrei Ivănescu

Andrei Ivanescu - 12 lucruri ce m-au facut un alergator mai bune

12 lucruri care m-au făcut un alergător mai bun – Andrei Ivănescu

Îți dorești să devii un alergător mai bun? Uite 12 lucruri ce m-au ajutat pe mine să trec la următorul nivel în alergare
Andrei Ivanescu - 12 lucruri ce m-au facut un alergator mai bune

Alătură-te Tribului!

La finalul fiecărei luni trimitem un newsletter care te ține la curent cu evenimentele importante din lumea alergării, îți oferă idei de antrenament și te motivează pentru următoarea ta competiție.

Sunt de părere că e greu să faci un top al lucrurilor care te ajută cel mai mult în încercarea de a deveni un alergător mai bun, mai complet. 

Secretul stă într-un mix magic, care trebuie adaptat constant. Am făcut totuși o lista de lucruri, distribuite aleatoriu, care cu siguranță la mine au avut un efect considerabil.

Pe aceași temă

1. Rutinele și obiceiurile

Pentru a implementa un obicei e nevoie de minimum 30 repetări. Când vine vorba de rutine, mă refer la o serie de obiceiuri bune, testate și retestate pentru a descoperi randamentul și eficacitatea fiecăruia.

Trebuie totuși reținut si faptul ca în unele situații, cuplul flexibilitate-adaptabilitate devine mult mai important, atât în competiții, cât și în viața de zi cu zi. 

2. Podcasturile

Podcasturile sunt momente de liniște, concentrare, meditație și surse de informare (legat de efectiv orice subiect). 

Cred cu tărie în faptul că „ești suma activităților tale si a persoanelor din jur” iar prin podcasturi, îmi aduc „în jur“ oameni inspiraționali, care sunt deja pe cele mai înalte culmi ale succesului sau pe drumul către ele. 

Uite podcast-ul ce m-a ținut ocupat la ultimele alergări:

3. Dezvoltarea continuă

Dezvoltarea pe toate planurile este absolut vitală, pentru oricine, fie că esțt alergător fie că nu, informarea continuă, în combinație cu o absorbție cât mai bună a informațiilor primite. 

Cu cât ajungi să cunoști mai mult dintr-un domeniu, cu atât devii mai curios, reții mai ușor informațiile și legi piesele de puzzle între ele.

Cu cât sunt mai lungi concursurile, cu atât e nevoie de mai multe cunoștințe iar condiția fizică ajunge să nu mai conteze cel mai mult.

Acumularea a cât mai multe informații din diverse domenii ajută la creșterea plasticității creierului și implicit la dezvoltarea ta ca persoană, ca sportiv, ca alergător.

Ex. de domenii de studiat:

  • nutriție
  • refacere pasivă/activă, antrenamente
  • neuroștiință
  • echipamente
  • concursuri
  • biografii ale altor atleți etc.

4. Focusul pe detalii (marginal benefits)

Îmbunătățirea cu (cel puțin) 1% a fiecărui aspect al vieții poate avea un impact mai mare decât ai crede, în încercarea de a deveni un alergător mai bun.

De exemplu:

  • Temperatura ideală din sufragerie în timpul zilei;
  • Materialul cel mai bun pentru lenjeria de pat ;
  • Care trebuie să fie proporția dintre carbohidrați/proteine/grăsimi la prima masă după long run;
  • Cu câte zile înainte e recomandat să pleci în zona competiției, în funcție de diferența de fus orar;
  • Cât lichid se consumă pe oră când este frig? Dar la 25 de grade?

5. Importanța grupului

E important să te antrenzi bine ca individ, dar a fel de importantă  este și puterea grupului.

„Suma persoanelor de care te înconjori” funcționează și aici. Stând numai pe lângă persoane de la care poți învață, trecând peste frustrarea de început (știu cum era ca ritmul meu de tempo să fie ritmul altora de alergare ușoară) te ajută în monitorizarea evoluției și setarea targeturilor.

Ritmul de tempo o să se simtă de fiecare dată mai ușor în cadrul unei alergări de grup vs singur, iar motivația este la cote înalte, cu un pic de ajutor din partea spiritului competitiv.

Cristian Mosoiu - Andrei Ivanescu - Andrei preda - Subcarpati Trail

6. Organizarea din timp a calendarului competițional 

Aici putem încadra mai multe aspecte: înscrierea din timp la competiții (poate salva câțiva bani) te poate ajuta în planificarea antrenamentelor specifice, dar si în menținerea motivației până la momentul T0.

7. Alimentația

Alimentația trebuie să fie cât se poate de diversificată și nicio grupă alimentară nu ar trebui exclusă, decât dacă este vorba de o problema medicală.

  • Dieta mediteraneană este, după părerea mea si a unor specialiști, cea mai ok.
  •  Accentul pus pe carbohidrați, because carbo is life și principala sursă de energie în sportul de anduranță.
  • Mai ușor cu fibrele, fructele și grăsimile în zilele premergătoare cursei (ca să nu apară cine știe ce probleme neinspirate).

8. Suplimentele pentru alergători

Cel mai important supliment după refacere: proteină + carbo + electroliți + săruri.  Acestea reîncarcă rezervele de glicogen, activând sinteza proteică și se înlocuiesc sărurile pierdute prin transpirație.

Eu folosesc  tabletele acestea de hidratare și această pudră proteică.

 

9. Pantofii de alergare

Este recunoscut în tot universul că ar trebui să avem pantofi diferiți  de alergare pentru fiecare tip de antrenament:

• În cazul curselor montane: tehnice (skyrunning), alergabile (zone de dealuri/munte nu foarte abrupt) distanțe scurte (10-30km), distanțe lungi (30km+);

• Pentru antrenamentele pe plat clasificarea se face în funcție de tipul antrenamentului: antrenamente ușoare (amortizare foarte bună, antrenamente rapide (greutate redusă), de curse (pot fi cu talpă din Carbon pentru propulsie) șamd. Știu că sunt multe perechi, și acest lucru poate implica un efort financiar consistent la început, dar alternând zilnic pantofii le crești durata de viață, previi riscul accidentărilor (alergând cu pantofii potriviți raportați la suprafața/tipul de antrenament) si ai un randament mult mai bun.

 

10. Diversificarea antrenamentelor

Un macrociclu de antrenament – pe termen lung (Long Range Plan – LRP) trebuie să treacă prin toate tipurile de antrenamente, astfel încât organismul să fie dus la un fitness cât mai bun.

Ex: Dacă competiția pentru care te pregătești este pe teren tehnic, iar tu știi deja că te descurci pe coborâre, nu înseamnă că nu are sens să o mai antrenezi.

Înseamnă că prima parte a planului o să se axeze posibil pe îmbunătățirea urcării (unde să spunem că toată lumea are de îmbunătățit), iar antrenamentele pe coborâre să fie introduse în ultima parte a planului, posibil chiar în perioada de tappering.

 

11. Planifică până și ultimul aspect ce îți poate influența rezultatul

Nutriție: „câte geluri?; la ce interval?; cât isotonic?; mănânc și batoane?; unde îmi încap toate?;mă folosesc și de punctele de alimentare?; dacă da, cum?);”

Echipament: (pantaloni scurți + jambiere sau colanți lungi? mă avantajează pantofi de teren tehnic sau mai alergabil? vremea ține cu mine? șosete lungi/scurte? echipamentul obligatoriu? îmi încap toate în brâu, sau îmi iau și vestă? unde am acces mai ușor la geluri/flask-uri? șapcă/buff/căciulă?);

Traseu/Strategie de cursă: (best/worst case scenario? îmi pun track-ul pe ceas sau nu e nevoie? unde am urcări abrupte? dacă trag mai tare pe x urcare, am timp să-mi revin pe coborâre sau e prea scurtă/solicitantă? cât timp petrec la 1800m+ altitudine? fac o încălzire bună și plec mai tare până la single track ca să obțin o poziție mai bună cât pot depăși, sau merg constant până la final?)

12. Stomacul se antrenează și el!

Nutriția (gelurile, batoanele, isotonicul) se folosește în antrenamente lungi (în special cele de 90min+) și cu accent pe long run-uri, unde organismul trebuie să se obișnuiască treptat cu absorbția apei, a carbohidraților, a sodiului în timpul efortului.

Astfel, putem observa cu ce ne simțim bine în cursă, putem încerca diverse combinații, firme de geluri, chit că eu aș merge pe [ SiS Beta Fuel ].

Alternarea tipurilor de carbohidrați este foarte importantă în timpul curselor lungi.

Bonus, pentru că îmi este greu să respect doar 12 puncte, când sunt atât de multe de zis:

  • Este foarte important să îți acorzi timp și să nu încerci să grăbești procesul.
  • Organismul are nevoie de timp de refacere între antrenamentele de calitate sau concursuri.
  • Toate informațiile se obțin în timp, din cărți de domeniu, atât motivaționale (ex. Relentless – Tim S. Grover), cât și de specialitate (ex: Training Essentials for Ultrarunning – Jason Koop), prin întrebări adresate persoanelor cu o experiență mai bună, cât și prin acumularea de experiență proprie.
  • Totul se testează înainte de concursuri: geluri, isotonic, pantofi de cursă, brâu/vestă! Nu numai că eviți situații neplăcute din timpul concursului, dar înveți deja lecții valabile pentru toate concursurile.

Greșelile apar și o să mai apară la fiecare pas. Important este cum ne raportăm la ele: nu contează de câte ori pici, ci de câte ori ai voința să te ridici.

Pe tine ce te-a făcut un alergător mai bun?

 Lasă-mi un comentariu că lecțiile ce le-ai  învățat pentru ca alții să nu-ți repete greșelile. 

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti