Publicat pe Lasă un comentariu

Mirela Resteman: “Primul obiectiv a fost să alerg minim 25 minute”

Mirela Resteman: “Primul obiectiv a fost să alerg minim 25 minute”

Consecvența, disciplina și nevoia de a-ți depăși limitele au dus-o pe Mirela în 10 ani, de la a alerga 25 minute fără oprire, la a câștiga 7 concursuri de alergare în 2021.

Alătură-te Tribului!

Te ținem la curent cu evenimentele importante din lumea alergări, te facem un alergător mai rapid, mai eficient cu informații la finalul fiecărei luni.

De unde a pornit toată această pasiune pentru alergare?

La mine sportul a venit târziu, după 35 de ani. Chiar dacă întotdeauna am fost harnică, activă, pasionată de ceea ce făceam, mi-am folosit aceste atuuri în alte direcții: de exemplu, am fost o elevă iar mai apoi studentă foarte bună.

Întotdeauna mi-au plăcut provocările, mai ales cu mine însămi… să fac mai bine, mai mult, să reușesc să-mi ating obiective impuse de mine pentru mine. Într-adevăr, lupta aceasta cu tine de multe ori te duce în vârful clasamentelor când ajungi să te compari cu alții, chiar dacă nu e un scop în sine. Cam așa a fost și cu alergarea la mine.

Primul km în alergare l-am făcut în anul 2011 pe malul Mureșului la Arad. În acea perioadă, datorită unor schimbări la muncă, era nevoie să rămân cazată foarte des în alte orașe, iar timpul liber câștigat astfel după-amiaza să fie o apăsare datorită problemelor personale din acea perioadă.

Singurul obiectiv la început era să alerg fără oprire minim 25 minute, nu conta deloc viteza, pulsul sau orice altceva. În acele minute, datorită efortului nu puteam gândi nimic, singura preocupare era să nu cedez, să nu mă opresc. A fost mai ieftin și mai sănătos decât la psiholog pentru că după alergare mă simțeam extraordinar.

Nu am evoluat spectaculos, cu 2-3 alergări pe săptămână, însă nici nu am dat nici un pas înapoi. Ajunsesem după ceva vreme să tot cresc distanța, timpul și îmi era tare frică să nu pierd ce am câștigat cu așa mare greutate.

Care a fost prima ta cursă? Cum a fost tranziția către distanțele mai lungi?

Prima dată când am depășit 10km a fost prin 2014-2015, iar primul concurs Semimaratonul Wizz Air în 10 aprilie 2016, unde mi-am dorit foarte mult să duc medalia de finisher fiului meu pentru că era ziua lui.

Când îmi amintesc întrebarea ce mi-a stat în cap tot concursul acela „Cine m-a pus să mă chinui în halul ăsta?” realizez că deși fac la fel și azi, chiar merită chinul. Nu mi-am imaginat niciodată că voi putea ajunge să fac sport, de podium nici nu mi-ar fi putut trece prin cap în urmă cu 10 ani.

Anul 2020 a fost un an nesperat pentru că deși am participat la 8 competiții fizice, la toate am fost pe podium la open sau categorie cu 3000km alergați până la finalul anului. Credeam că acela a fost apogeul și îmi propusesem ca în 2021 să alerg mai puțin ca volum (nu mai aveam luxul de a sta acasă ca în pandemie), dar să fac antrenamentele mai calitative.

Până la urmă și în 2021, dacă nu făceam pauză, ajungeam tot la 3000km, dar categoric am schimbat mult la felul în care mă antrenez și asta a contribuit mult la performanța mea. Pe lângă cele 7 victorii, cel mai mult m-au bucurat timpii obținuți pe 10km (44min) și 21km (1h:38min), în cadrul competițiilor virtuale.  

          Rezolutia mea de anul nou a fost „nici o săptămână fără intervale” . Însă la această rezoluție s-a mai adăugat după intrarea în liga SYR pe grupul „Share your run” în primele luni și „nici o săptămână fără o alergare de care să mă mândresc – viteză sau distanță”.

Aici, în acest grup, a apărut șansa de a fi norocoasa care să aibă parte de 3 luni gratuite cu Trail Running Academy. Așa că toate rezolutiile mele s-au transformat intr-una singură: să fac 100% antrenamentele indiferent de vreme, oboseală, timp limitat.

Cum reușești să îmbini viața sportivă cu cea profesională, personală?

Anul 2021 categoric a însemnat revenirea la normal cu programul de lucru și deplasările obișnuite dinainte de pandemie, așa că în zile trezită de la 6 dimineața cu 5-6 ore la volan pe lângă cele de vizite la medici în diverse orașe nu prea îmi venea să alerg seara când ajungeam acasă.

În alte zile pur și simplu aveam programul atât de încărcat încât nici nu știam cum să le împac pe toate.

Având antrenamentul de alergare pe lista de priorități din fiecare zi, de cele mai multe ori îmi stabilesc ora la care aș putea rupe timpul necesar și așa, nu am nici o șansă să ezit. Dacă nu îl fac la ora stabilită știu că nu mai am când să îl fac.

Astfel am ajuns să am zile când mă trezesc foarte devreme pentru antrenament și zile în care mă antrenez după-amiaza după muncă, iar având în vedere importanța intervalului fix de antrenament, vremea devine un factor mult mai puțin luat în calcul.

Totul in urma rezoluției „100% antrenamente conform planului”. Am foarte mare încredere în antrenorul meu Andrei și planul făcut pe măsura mea.

În urmă cu mai bine de un an povesteam cu un prieten Peter Schuller ce se antrena cu Robert și era atât de încântat încât m-a făcut să visez și eu să mă antrenez cu TRA.

Mi-aș fi dorit și eu așa mult să am planul meu de antrenament, adaptat pentru plusurile și minusurile mele, însă nu mă vedeam putând urma un plan de antrenament având în vedere problema mea cu anemia de la alergare și programul încărcat. Nici nu mi-aț fi putut imagina atunci că Andrei poate rezolva aceste probleme, găsind soluția atât pentru a evita anemia cât și un plan adaptat după programul meu.

Însă cel mai mare câștig îl am în motivația de a urma un plan bine gândit și faptul că am absolut tot timpul răspuns la orice intrebare, la orice preocupare, simt că am pe cineva alături căruia îi pasă de mine și își dorește la fel de mult ca și mine să evoluez.

„Atentie ce îți dorești că s-ar putea să ți se întâmple!” la mine a funcționat, am primit cele 3 luni de antrenament gratuit, însă știam deja după primele săptămâni că voi continua. Dacă la început speram doar la un plan de antrenament, pe parcurs am realizat că primesc mult mai mult.

Tot Andrei m-a făcut să am încredere că nu pierd nimic ci câștig dacă fac o pauză, așa că în decembrie fac cea mai mare pauză de la alergare din ultimii 10 ani.

Ce schimbări aduce noul an pentru tine? Cu ce ți-ai dori să vină în plus?

Nu trag o linie între ani deoarece voi alerga și la anul. Alerg în primul rând pentru că mă face să mă simt bine (după 😊), de dragul comunității de alergători și a prietenilor pe care mi i-am făcut alergând. Pentru mine Strava e mai tare decât Facebook.

Nu vreau să mă opresc din alergat de frică să nu pierd ceea ce am câștigat ca și nivel de performanță, de frică să nu mă las. Deja după prima săptămână de pauză aveam impresia că dacă aș încerca să alerg nu aș mai ști să o fac… pare hilar, știu, dar atât de mare îmi este frică.

Mi-aș dori să am parte de mai multe antrenamente în care să nu fiu singură, să am pe cineva să mă „tragă” și în realitate, nu doar vocea lui Andrei din mintea mea. Aș vrea să îmi bat recordul la maraton și să scot timpul corect nivelului meu de antrenament și pentru asta m-am gandit la Maratonul de la Praga.

Însă cel mai mult îmi doresc să mă bucur de alergare în orice context, antrenament sau concurs. Sunt conștientă că în condițiile în care nu întineresc și am trecut la partea descendentă a vieții obiectivele trebuie să fie cât mai realiste. Podiumul nu este un obiectiv, însă mă voi bucura de câte ori ajung și acolo.

Pentru final, știm că ai avut o experiență interesantă în cadrul Primavera Trail Race 🙂

Am început anul 2021 cu primul obiectiv, cursa “Primavera Trail Race” ce urma să aibă loc în 30 martie. S-a anunțat doar cu puțin timp înainte că se amână pentru 10 iulie, așa că am apucat să mă antrenez specific pentru acest concurs aproape 3 luni la începutul anului și apoi încă o dată pentru varianta din iulie.

Aș putea spune că am muncit cel mai mult pentru acest concurs ce deși măsoara doar 16-17 km, este foarte tehnic și provocator, adunând și 1000m+ elevație. În mod normal în zona Vadu Crișului, unde s-a ținut concursul, primăvara e superb, plin de flori și o temperatură numai bună pentru alergat, în schimb vara poate fi foarte cald.

Am prins o vreme sufocantă, înnorată, părea că va veni furtuna, așa că toți alergătorii am transpirat cumplit de tare, fiind într-o stare de disconfort destul de mare (transpirația îmi picura de pe marginile fustei de alergare și mie și unei fete ce a alergat o vreme în fața mea).

Am pornit poate puțin cam tare, entuziasmul cu reîntâlnirea traseului fiind destul de mare, iar din cauza căldurii, nopții nedormite dinainte, pulsul mi-a rămas cam mult timp peste 160, așa că pe la km 8 am avut senzația că mi s-au terminat bateriile.

Am fost și depășită de mulți, inclusiv o fată, iar dacă la fete fusesem prima până atunci, mă obișnuiam deja cu ideea că voi fi pe locul 2. Nu aveam un obiectiv clar nici ca loc pe podium și nici ca timp total deoarece traseul era schimbat de la ediția anterioară, voiam însă o cursă în care să merg pe anumite segmente mai bine.

A venit ultima urcare grea și lungă pe care am dus-o mai greu decât mi-aș fi dorit, însă acceptam că astea erau condițiile și mă gândeam cu bucurie că vine o coborâre lungă de 4 km ce îmi plăcea maxim. După doar câteva sute de metri în jos mi-am revenit complet și am prins aripi, am depășit cel puțin 10 persoane, inclusiv fata.

Când am ajuns la finish cu papucii rupți dar euforică nici nu îmi mai aminteam că am avut cel putin 30 de minute în care m-am prăbușit atât fizic cât și emoțional.

 

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)
Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

ANDREI IVĂNESCU

Sunt ghidat de o dorință arzătoare de a deveni mai bun cu fiecare zi. Atât în alergare, cât și în alte aspecte ale vieții. Cred în în succesul rutinelor. Sunt făurit cu un spirit competitiv aproape fără limite. Acestea sunt parte din „echipamentul” de alergare pentru fiecare antrenament, plus muesli.

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin proprile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

Pe lângă toate acestea ai reduceri la competiții și produse sportive.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe 3 comentarii

Cluj EcoTrail de Florin Ione

Devino membru activ TrailRunning Academy

Ai acces la toate articolele. Gratuit primele 15 zile. 

Cluj EcoTrail de Florin Ione

Povestea de la Cluj Ecotrail prin ochii și picioarele mele.

Am început cursa pe un viscol venit parcă de nicăieri. Era primul meu contact cu ninsoarea în această iarnă. Chiar dacă părea că o să ne îngreuneze ziua mă bucuram, nu știu de ce.

Am făcut o alergare ușoară de încălzire cu Gicu și Peter și ajungem la start cu câteva minute înainte de ora 8.

Așteptarea trece mai repede decât mă așteptam, 3, 2, 1 și am pornit.

Primul kilometru l-am făcut ușurel, prudent cumva după care am accelerat puțin în următorii doi, dar fără să realizez și fără să îmi doresc neapărat asta.

Primii 3 kilometri au trecut ok, dar parcă ceva nu se simte în regulă, și de pe la kilometrul 4 simt o stare de greață și am pulsul mult prea mare pentru efortul pe care îl depun. Încerc să îmi dau seama din ce cauză, ce am făcut greșit. Sau poate nu am am făcut nimic greșit, dar uneori se întâmplă lucrurile astea. 

Mai iau o gură de maurten (320 cu cofeină) și îl simt incredibil de dulce.

Era prima dată când iau această concentrație, de obicei am luat 160. M-am gândit că nu sunt obișnuit cu el și din cauza asta nu mă simt bine. Nici geluri nu am mai luat de 3 săptămâni, de la Wizz Air Marathon, m-am gândit că mi s-a dezobișnuit organismul. Pfft, greșeli banale. Dar mi-am amintit ce îmi tot spunea Peter, într-o cursă de anduranță dacă te simți rău îți trece, dacă te simți bine, îți trece (el îmi spune de fapt că asta i-a spus Robert). 

Florin Ionce – Cluj Ecotrail

Așteptam așadar să îmi treacă în timp ce am mers doar pe apă și geluri.

Ajung la primul punct de control de la kilometrul 9 și realizez că sunt totuși în obiectiv până acuma. Urma și urcarea, unde de obicei mă simt mai bine, până acolo am avut în mare parte doar coborâre.

Următorii kilometri au trecut agonizant, nu mă simt mai bine, dar continui să mă alimentez, știu că dacă nu fac asta o să rămân fără energie. La kilometrul 15 am luat-o puțin greșit pe traseu și mi-am mai adăugat și o urcare extrem de dificilă. A fost așa abruptă cu așa mult noroi încât mă prindeam cu mâinile de pământ ca să pot urca. Super, nu? După toate astea, îmi zic un kilometru mai târziu că probabil o să abandonez la kilometrul 26, la finalul primei bucle. Nu trec 10 secunde și îmi spun “să nu te aud cu așa ceva, n-ai nimic, hai aleargă” ceea de am și făcut.

Pe ultima secțiune din buclă (km 16 – km 26) e aproape numai urcare și m-am simțit mai bine, am călcat puțin pedala de accelerație. Reușeam să alerg în locuri în care mă gândeam că ar trebui să o iau la pas. Super, încep să îmi revin.

Am ajuns la finalul primei bucle fără apă și am mai băut din maurten așa că trecuse mai mult de jumate din flask. Perfect, pot să pun apă peste pentru a-l dilua. Am stat puțin mai mult în acest punct (1-2 minute), am băut și niște cola și am luat-o la vale. Eram la jumătate și mă gândeam cum anul trecut am avut un moment psihologic mai dificil când a trebuit să plec de la zona de finish pentru a mai parcurge încă o dată traseul. De data aceasta am fost bine. M-am bucurat și am luat-o la vale.

În a doua buclă am vorbit mai mult cu alți alergători și parcă a trecut mai ușor timpul. Totuși am ajuns la primul punct de control de la kilometrul 35 și am constatat că am coborât considerabil mai încet decât prima dată. N-are nimic, dacă accelerez de acuma pot termina in 5 ore jumate, îmi spun eu nu prea convins.

Au venit totuși secțiunile cu mai multe urcari și mă simțeam puternic. Pe plat și pe coborâri era mai dureros, simțeam o durere în genunchiul drept. Bine că nu am mai prea avut astfel de secțiuni.

Kilometrii trec și mai reușesc să fac câte o depășire din când în când. Am reușit să și cad, dar din fericire nu s-a lăsat cu o accidentare.

La ultimul punct de control (cred că era pe la kilometrul 49-50) am reușit să depășesc în alergare un grup mai mare de alergători de la altă probă, iar voluntarul din PC mi-a strigat “Bravo ultra, bravo, ești meseriaș”. Sună ciudat, dar nu știu cum a reușit acea încurajare să mă umple de energie, mi-a venit să plâng fără să înțeleg de ce. Nu aveam însă timp de așa ceva, urma să o fac după cursă în mașină, din nou, fără să înțeleg ce se întâmplă.

Până la final mai erau 2km de urcare pe care am reușit să îi alerg în mare parte, mai făceam power hike în zonele ceva mai abrupte, dar într-un ritm nesperat de bun (pentru nivelul meu, sunt totuși doar un amator).

Am ajuns la finish, simțeam că pot sprinta, dar ce rost avea? 

Am ales să mă bucur de ultimii pași din concurs și să alerg într-un ritm confortabil. 

După finish, mă uit la ceas, indica 5 ore 27 de minute. Deși nu este un timp nici măcar aproape de locurile din față, pentru mine însemna că mi-am îndeplinit obiectivul și am reușit să progresez în acest an.

Deseori mă întreb de ce alerg, și deși nu am (încă?) un răspuns, zilele ca asta cu siguranță fac parte din motivele pentru care alerg.

TrailRunning Academy - logo

Alătură-te!

Planurilor de antrenament,

sfaturilor de cursă,

comunității!

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe 6 comentarii

13 competiții de alergare ale lui 2021

Start UTMB 2021, în prima linie

13 competiții de alergare ale lui 2021

Poveștile, pe scurt, ale competițiilor din acest an. De la turnanta din sala, „Ioan Soter” la Munții din Bucovina, pasurile din Mont Blanc și cursa ce traversează Madeira.
Start UTMB 2021, în prima linie

Ar fi extraordinar să poți obține locul 1 la toate concursurile la care participi, însă succesul poate să fie definit și altfel decât a ocupa prima treaptă a podiumului. Succesul, în alergare, poate să fie definit ca încheierea unui sezon fără accidentări, motivat și energic pentru sezonul următor.

Pentru mine 2021 a fost un an foarte bogat în competiții.  M-am antrenat mai puțin (aproape de finalul anului am alergat aproximativ 4000 kiometri), dar de competiții nu am dus lipsă. M-am bucurat să alerg cu pulsul în gât probe ce țin de la 10 minute până la ultramaratoane ce durează peste 20 de ore.  

Drept concluzie, le voi prefera mereu pe cele mai lungi, pentru că sunt mai bun la asta și pentru că implică mai multă mâncare. 

Și mereu mă bucur să alerg „de toți banii”.

Campionatul Național 3000m

București, 6 Februarie
09:24:31, locul 20

Încălzire cu atleții, pentru prima dată în sala „Ioan Soter”
La luptă, în spatele lui Damian
Finish în forță cu eforturi ce se vedeau pe față

3000m

Am început anul competițional foarte devreme, alegând să alerg proba de 3000m în sală. A fost pentru mine o noutate. Dacă ajungi la 30 de ani să iei startul la genul ăsta de competiție, ai șanse să fii cel mai bătrân atlet de la linia de start sau din valul tău. 

Eu am avut noroc cu Damian că mi-a luat el locul de cel mai „bătrân” atlet din valul nostru.

Pentru mine a fost prima participare la 3000m pistă, deci oricum aș fi terminat, rezultatul final era un personal best. 

Încă de la start m-am bazat pe experiența lui Bogdan Damian care a mai alergat această probă. Strategia a fost simplă: “nu pleca (prea) tare și stai cât de mult poți cu el, nu depăși în turnantă și încearcă să ai ultimul kilometru cel mai rapid”. 

M-am așezat la start cu o pereche de Altra (XC Racer), pe când toți ceilalți atleți aveau cuie. Turele au trecut foarte repede, deși pe durata celor 9 minute am avut pulsul la nivel record.  

Fără prea mult antrenament specific, înclinația turnantei mi-a dat bătăi de cap și o durere de gluteu, post concurs. 

 Timpii intermediari „zbierați” de către Sergiu, antrenorul de la CSM Cluj m-au ajutat să-mi dau seama că încetinesc pe ultimul kilometru, în loc să accelerez. 

Am terminat în 09:25, un parametru real al formei în care mă aflam. 

Campionatul Național de 10 km șosea

Timișoara, 04.04.
34:11, locul 28

10km

În Timișoara am avut o zi dificilă. 

O buclă denivelată de 2,5 km și o durere din partea dreaptă  m-au împiedicat să-mi fac PB pe distanța de 10 kilometri. Nu știu exact ce mi-a cauzat durerea care aproape m-a îngenuncheat. Poate că am lăsat prea puțin timp între mic dejun și alergare, poate că am băut cafea prea multă, poate că am început cam tare. 

Am terminat cursa în 34:11 și cu o dorință să fac mai bine.

Campionatul Național de 50 km șosea

București, 17 aprilie
3:08:43, locul 7

50km

Ultramaratonul este tărâmul meu. Este proba la care mă simt cel mai bine și la care am cele mai bune rezultate. La ultra e nevoie să ai răbdare, să-ți cunoști părțile puternice, dar și pe cele slabe, e nevoie să-ți păstrezi rezervele de energie pentru final. 

Nu trebuie să dai totul de la start. E necesar să ai un final în forță, ceva la care mă pricep foarte bine.

Pentru prima dată, la București s-a desfășurat un Campionat Național pe această distanță. Competiția a fost prilej de calificare pentru Campionat Mondial de 50 km din China -competiție anulată în cele din urmă, dar mă bucur că FRA a organizat această alergare. 

S-au stabilit noi recorduri naționale la diferite probe, iar eu mi-am făcut PB pe distanța de maraton (2h:34min) pentru că am avut ocazia să mă alimentez constant și să fiu încurajat din 4 în 4 kilometri. 

Am alergat aproape toată distanța cu colegul de la CSM Cluj, Andrei Crainic. A fost o zi bună și pentru echipa de la CSM Cluj cu care am ocupat locul 2. 

Am rămas impresionat de Corneschi care a câștigat toate cele 3 probe la care am luat startul în ultimele luni 3000m, 10km, 50km. 

Se pare că poți să fii bun la toate!

Transilvania Legends

Putna, Prima etapă
42km, Locul 1

Transilvania legends

Am făcut o călătorie până în locul unde se agață harta-n cui să alerg primii 42 kilometri ai ViaTransilvanica, la Transilvania Legends.

A fost o zi plină de noroi, peisaje frumoase și voie bună. O zi în care un antrenament bun mi-a adus locul 1 la prime etapă din prima ediție a Transilvania Legends, o cursă multistage de peste 650 kilometri pe ViaTransilvanica. 

După etapă am plecat către Tășuleasa Social unde am petrecut următoarea săptămână.

Feleacu Running Hills

19+ 9 km, Cluj Napoca,
1:59, locul 2

Greu la deal!
Feleacu Running Hills - Hajnal si Ivanescu
Eu cu Andrei Ivănescu pe ultima urcare în proba scurtă. Aveam să câștig eu această probă, însă a câștigat el proba de 19 și generalul.
Feleacu Running Hills
Top 5 Feleacu Running Hills

Feleacu Running Hills

Când mă gândesc la Cluj, mă gândesc la prietenii ce mi i-am făcut în ultimii ani acolo: Peter, Paul, Bogdan, Florin, Răzvan, Mișu, și cât de încântat sunt când îi revăd și cum stăm la povești în jurul unei cine (prea) picante sau a unei sticle cu vin. 

Mă întorc cu bucurie în acest oraș pentru ei, iar dacă e și o competiție, cu atât mai bine.

De la Feleacu Running Hills nu am avut foarte mari așteptări. Mai ales că era la 3 zile distanță de Transilvania Legends. E adevărat că nu am tras tare de mine la concursul de 42 de kilometri din Bucovina, dar nici nu voiam să mă omor la concursul cu două starturi din Cluj.  

Îmi amintesc că la prima probă, de 9 kilometri, s-a plecat foarte tare, iar cei din față se rătăceau unul câte unul. Eu am stat la pândă, urmând traseul corect. Am fost ca o vulpe bătrână șireată.

Surprinzător chiar și pentru mine, am terminat cursa scurtă pe locul 2 și cea lungă tot pe locul 2, ajungând la general – ai ghicit – pe locul 2. 

Câștigător a fost Andrei Ivănescu, care m-a întrecut cu 1 minut și ceva mărunțiș în clasamentul general.  

După cursă, am decoperit cea mai bună pizza, care părea și interminabilă. Cred că pasta party ar trebui să se transforme în pizza party.

ViaTransilvanica Maraton

Tășuleasa, 18 Iunie
3:07 locul 1

Punem lumea la cale cu Tibi și Cristi
Linia de finish VTM
Peisajul din grădina lui Tibi - ciubăr și dealul Tășuleasa
Trofeul, M și un Curcubeu
Podium VTM

Via Transilvanica Maraton

După aproape 10 zile de „acomodare” în locul în care speram să nu ajung prea curând (traume militare), am luat startul la concursul care a durat mai puțin decât aș fi vrut, dar care mi-a adus locul 1. 

Acest concurs a fost ca o sărbătoare a alergării. Pădurile de un verde crud puternic, urcările alergabile, burgării delicioși de la finish și berea infinită au fost câteva dintre bonusurile oferite de organizatori. 

Am avut ocazia în aceste 10 zile să mă rătăcesc pe ViaTransilvanica, să petrec câteva zile bune cu Tibi, să bem câteva sticle de vin, să facem ciubăr, saună și să ne planificăm anul care promitea multe.

A fost ca un miniconcediu „all inclusive” în care doamna Aurica a avut grijă de noi de la răsărit până la asfințit. 

Campionatul Național
Ultramaraton Montan

Șuncuiuș, 84km, 3500+
Locul 3, 8h45

Echipa CSM Cluj - Locul 1
Top 3 Șunciuș: Preda, Toma, Eu
Revitalizare ca la carte!
Ultimii kilometri

Campionatul național de ultramaraton Primavera TrailRace - Șuncuiuș

De la început de 2021, am făcut aproape fiecare alergare cu gândul la această competiție. Competiție care s-a amânat în primă fază și care mi-a dat planurile de a participa la Transgrancanaria și Lavaredo peste cap .

Motivul: o posibilă calificare la Campionatul Mondial de ultramaraton din Thailanda. Pentru asta am ales să particip la Campionatul Național și să dau tot ce pot. 

Ne așteptam să fie o zi călduroasă și să suferim din cauza asta. În prima parte a concursului a fost destul de cald, dar apoi a venit o ploaie ce ne-a răcorit. 

Cu puțin noroc, am ieșit pe locul 3 după Andrei Preda și Toma Valentin. 

Am avut un check-point exemplar și o cazare pe cinste la cătunul lui Victor. 

Brașov Maraton

38 km, 2200+
Locul 3

Cu locul 2 Alex Blejdea, la finish
Cu fetele mele dragi!
Coborâre de pe Tâmpa, km 5
Podium Brașov Maraton: Alex II, Cristi I, Eu III

Brașov Maraton

Au trecut doar 6 zile de la cursa de 80+ kilometri din Șuncuiuș. Totuși, am decis să alerg și Brașov Maraton. Pentru că e la 1 kilometru de casă, pentru că e pe potecile unde mă antrenez, pentru că mi-ar fi părut rău să nu o fac. 

Nici aici nu a fost o zi ușoară. Poate pentru că nu sunt atât de antrenat pe cât cred, poate pentru că perioada alocată pentru viteză a fost neproductivă, poate pentru că sunt obosit, mi-a fost greu să alerg chiar și serpentinele până în vârful Tâmpei.

Ceea ce îmi e clar e că lucrurile se pot termina mai bine decât te aștepți. 

Eram pe la kilometrul 16, înainte de Postăvaru, și mă gândeam să abandonez pentru că eram pe locul 5. În plus, știind toate potecile, știam cum să ajung direct acasă, pe Drumul Vechi. Totuși, mi-am spus că trebuie să duc alergarea la capăt, să o transform într-un long run, dacă nu pot să fiu ceva mai competitiv. 

Însă curând, alergătorii din fața mea au început să aibă probleme: crampe, deshidratare, scăzând din ritm. Așa că în următorii kilometri, pe coborâre, am ajuns pe locul 3, fiind mai mult decât încântat că în 7 zile am scos maximul din 2 competiții”. 

Bucovina Ultra Rocks

Câmpulung Moldovenesc
85 km, 5400+, Locul 1

Bucovina Ultra Rocks

Am fost indecis până în ultima clipă. Nu știam ce cursă ce să ale(r)g: 85, 110 sau 180.

Am ales să alerg o cursă mai scurtă – 80km – în care să adun maximul de elevație. Ah, și că start-ul era la o oră decentă. 

A fost concursul la care am plecat cât de tare am putut încă de la start – ceva ce nu mă caracterizează. Voiam să văd cât rezist. Cred că am reușit să țin un ritm foarte bun până la kilometrul 60, când a venit căldura și când am aflat că am peste 30 de minute față de locul 2. 

A fost concursul în care am rămas fără geluri și în care am luat o pauză mai lungă de odihnă, înainte să urc Runc-ul. 

Ultra Trail Du Mont Blanc

Chamonix, 25 August
170 km cu 10100+
Locul 46, 27:45

TrailRunning Academy - logo

Cauți antrenor de alergare?

UTMB - Poartă de start cu M.
2 ani mai târziu, am ajuns cu M la poarta de start
UTMB - Team Hajnal
Echipa Hajnal înainte de start la Moodys (Mama, M, Ergo)
UTMB - Kit minimalist
Kit minimalist UTMB - cu ajutorul lui Ergo am reușit să am un rucsac foarte mic și ușor. Criteriu esențial pentru o cursă reușită.
Lac Combal - UTMB 2021
Lac Combal, km 70, primele semne de oboseală.
Cu Mateo pe urmele mele, la kilometrul 150, către finish. Mă luptam cu gândul de a abandona la ultimul check point.
Hajnal Robert - Antrenor Alergare
Altrarian mândru
UTMB - Imperfect
Imperfect - cadou de la Ramona înainte de start
UTMB 2021 - Saint Gervais - Robert Hajnal
Saint Gervais - km 21. Alergarea - încă o plăcere.
UTMB - Nebunia de la Start
Nebunia UTMB, al 4-lea start la această cursă.
UTMB - Gran Col Ferret Climb
Urcare Gran Col Ferret - Începeam să-mi revin după cea mai „neagră” parte a ultramaratonului. Se făcuse lumină, eram pe locul 20 și am decis să accelerez, să prind cât mai mulți alergători din urmă.
UTMB - Cu M la Fouly
La Fouly, km 110 - M mă pune la curent cu poziția pe care sunt, îmi spunea că sunt cu 20 minute înaintea estimărilor. Mă simțeam foarte bine, eram pe locul 12.

utmb

Am fost la UTMB a 5-a oară. De 4 ori am alergat cursa de 100 de mile. De data asta am suferit cel mai mult și am ales să continui. Anul acesta mi-au lipsit competițiile mai lungi de 15 ore și un cantonament la altitudine, astfel că atunci când ajungeam pe la 1800+ mă lăsau puterile.  

Partea bună e că o să fie și la anul o ediție și cu siguranță voi fi și eu la linia de start cu dorința de a obține un rezultat excelent.

Am scris o poveste detaliată a UTMB-ului aici

Sibiu International Half-Maraton

Sibiu, 21 km,
1h19, locul 4

Maratonul International Sibiu
Finish Sibiu HalfMaraton, locul 4. După 20 de kilometri am simțit că am intrat în ritmul de concurs. Poate că mi s-ar fi potrivit mai bine maratonul?
Maria - Roxana - Manuela - DentEstet Power
Roxana și Manuela au fost câștigătoarele cursei de 10 și 4 kilomietri
Chiar dacă primele antrenamente de alergare au fost în parcul Subarini și în AFT, nu-mi imaginam acum 10 ani când eram student în Academia Forețelor Terestre că voi ajunge să alerg pe străzile acestui oraș.
Concursul ne-a dus din centrul Sibiului până în Muzeul Satului
Dent Estet a participat cu peste 20 de alergători la ediția aceasta, iar eu am fost unul dintre alergătorii care au alergat „în culorile” lor.

Sibiu International Maraton

Într-o zi răcoroasă de toamnă, în centrul Sibiului,am luat startul la o cursă ce ne-a plimbat pe străzile orașului, prin Muzeul Satului, prin Parcul Subarini. 

E greu să ai viteză după un concurs de 100 de mile. Chiar dacă simțeam că am motorul turat la maximum, abia puteam să alerg cu 3:50 / km. 

Alergarea a trecut relativ repede și ne-a lăsat mult timp pentru pizza. 

Ar fi fost oare o idee bună să alerg proba de Maraton? Poate la ediția din 2022. 

Penyagolosa Trails

Castelon de la Plana
110 km, 5400+, Locul 3

Cu M înainte de Penyagolosa, la kituri și spionat alți alergători
Penyagolosa 2021 - Last Km
Ultimii 5 kilometri ai Penyagolosa Trails sunt chiar sub vârful Penyagolosa. Este cea mai „fierbinte” și aridă secțiune a cursei.
Start - Penyagolosa Trails
Pentru a doua oară la linia de start a Penyagolosa Trails
Primii kilometri, înainte de Les Useres, la Penyagolosa Trails
Penyagolosa 2021 - M Hug
Îmrățișarea prin care Mă topește
Focus Penyagolosa km 65
Primii kilometri, înainte de Les Useres, la Penyagolosa Trails
Podium Penyagolosa. Locul 1 - Alexei Tolstenko, Locul 2 - Rodrigo Monasor Romero De Tejada, Locul 3 - Eu 😀

Penyagolosa Trails

După UTMB am simțit că mai am energie pentru două competiții de final de an. Am ales Penyagolosa și MIUT. 

În Castelon am alergat cursa de 105 kilometri care începe în mijlocul orașului și are finish-ul sub vârful Penyagolosa. Acum 3 ani, când mă antrenam pentru Campionatul Mondial, mi-am promis că mă voi întoarce să alerg cursa cea mai lungă a evenimentului. 

M-a surprins că eram al doilea favorit, după punctele ITRA, și mi-am spus că am șanse să fiu cel puțin în primii 3. 

Am început temperat cursa și, spre surprinderea mea, după 50 de kilometri eram pe locul 4. La kilometrul 55 am ajuns pe locul 3 și așa am terminat cursa. Am tras ceva de mine pentru asta, dar a meritat.

Penyagolosa Trails este o cursă foarte alergabilă, însă foarte dificilă din cauza terenului tehnic, al pietrelor și stâncilor de pe traseu. Dacă pe hârtie pare o cursă rapidă, la timpul ce crezi că-l vei face va trebui să adaugi cel puțin 10%

A fost o încântare locul 3 la această competiție. Acum 3 ani am stat circa 30 de zile în Vistabella, un sat pe traseul concursulu, iar anul acesta am urcat pe podium.

MIUT - Madeira Island Ultra Trail

Porto Moniz - Machico
115 km, 7200+, Locul 5

MIUT - Madeira Ultra Trail 2021 - BIB Maria
Cu M la ridicarea Kit-ului,
Prima coborâre a competițieo. Luminile frontalelor dansând pe coborâre
Ultimii kilometri înainte de Finish
Finish, locul 5.
Al 9-lea favorit, oare pe ce loc voi ajunge?
MIUT - Fanal, pădurea de Laurisilva
„Dandy relaxat”
„Dandy relaxat”
Înainte de cursă am apucat să povestesc cu Hannes, atletul care a câștigat anul acesta Lavaredo și avea să câștige și MIUT-ul. Cool guy!
Podium SuperAtletas - Ryan Sandes, Alexei Tolstenko, Dimitry Mitiaeyev, Hannes Namberger, Jean-Phillipe Tscumi, Benoit Marmissole

Madeira island ultra trail

Maria. MIUT. Madeira. 

Acesta a fost planul pentru care m-am întors în acest loc pentru a 4-a oară. 

Când am plecat din Porto do Sao Lorenco in primăvară, mi-am spus că voi reveni și că o voi cere pe Maria în căsătorie, fix acolo. 

6 luni mai târziu mă găseam cu vocea tremurând adresându-i întrebarea. 

Euforic, după ce Maria a spus „Da”, rezultatului cursei a ajuns să conteze foarte puțin. Mi-am propus să „sufăr” cât mai puțin, gândind că  un top 10 ar însemna un rezultat bun, un top 5 – foarte bun, un top 3 – excepțional, iar locul 1 – extraordinar.

Am început cursa cu o problemă la unul din bețe, ajungând la primul CP pe locul 30ish. Aveam timp încă 110 kilometri să tot depășesc. Ceea ce am și făcut. 

Am avut un avantaj enorm în faptul că știam traseul ca la carte și tot ce a trebuit să fac a fost să fiu răbdător și să mănânc și să alerg către finish. 

Locul 5 a fost bonusul acestei călătorii. 

Eu văd alergarea ca o călătorie, ca un mijloc plăcut de navigare în viața de zi cu zi. Este ceea ce-mi dă sens și-mi oferă impresia că m-am născut cu un scop. Am fost destul de norocos să transform acest hobby într-un stil de viață. Totuși, participarea mea la aceste competiții nu s-ar fi putut realiza fără ajutorul Altra, Uglow, Datacor, Gold Nutrition, InfinityRun.

Ți-a plăcut ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră din antrenamente, din timpul concursului și de după, când scriem aceste articole. 

Alergător cu alergător, vom strânge o comunitate care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor celorlalți alergători prin propriile povești, despre cum ne antrenăm, cum concurăm, cum relaționăm, cum îi putem schimba pe cei de lângă noi prin sport.

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti

Publicat pe Lasă un comentariu

Vlad Jegan: „Văd alergarea ca fiind o aventură.”

Vlad Jegan: „Văd alergarea ca fiind o aventură.”

Vlad Jegan este unul dintre cei mai ambițioși elevi din cadrul TrailRunning Academy, progresul în cele 7 luni de când face parte în academie fiind unul organic, treptat. Începutul lunii decembrie a fost unul frumos pentru el, obținând recorduri personale pe distanțele de 5km (24:11) și 10km (48:46) în cadrul primului concurs de șosea la care a participat.

De unde și când a plecat toată această pasiune pentru alergare?

Îmi place să cred că am descoperit alergarea odată cu primul cros la care am participat prin gimnaziu. Erau câteva ture in exteriorul curții școlii și mi se părea o provocare de nedescris întrecerea cu ceilalți colegi alături de care, în general, băteam mingea de dimineață până seara.
De aproape doi ani am redescoperit alergarea, pe care astăzi o percep ca fiind o aventură, pe parcursul și prin intermediul căreia am ocazia să-mi hrănesc ego-ul și să petrec mai mult timp cu propriile gânduri. 
 
Din dorința de a-mi duce mai departe pasiunea pentru alergare și cu mintea la ambiția de a progresa și a mă autodepăși constant, am decis să mă antrenez inteligent sub îndrumarea unor atleți performanți, ce pot servi drept model pentru un alergător aflat încă la linia de start. Așa am ajuns să-i cunosc pe Robert și Andrei, profitând de toate beneficiile unor antrenamente personalizate în cadrul TRA, dar și de sprijinul și încurajarea unei îndrumări experimentate.
Încă de la primele antrenamente efectuate în cadrul TRA am știut că am făcut alegerea potrivită. Simțind propria evoluție și descoperind tot mai multe lucruri despre universul alergării montane am ajuns să caut răspunsuri cu privire la destinație, sau mai bine zis, linia de finish. Cum deocamdată nu le-am găsit, nu rămâne decât să-mi continui aventura.
 

De unde vine motivația de a face în fiecare zi antrenamente?

Pentru mine motivația este simplă: vreau să fiu un alergător, după care să încerc să devin unul mai bun de la an la an.

Dorința de a fi mâine mai bine pregătit decât ieri mă motivează ca azi să iau măsuri în privința asta.

Bineînțeles, romanțând puțin, mă motivez și amăgesc în fiecare zi că într-o bună zi voi trece din middle în front pack, cot la cot cu elitele. Hope high, dream higher, sau cum era asta?!

Toată fascinația pentru fenomenul alergării montane se datorează într-o bună măsură și spiritului competițional, ai cărui fiori mă copleșesc ori de câte ori mă aliniez la startul unui concurs (cât de mic) – ori eu, ori un alt alergător pe care îl apreciez.

Îmi place să urmăresc cursele live, să-mi încurajez favoriții, și să cred cu ardoare că mai devreme, sau mai cu seamă – mai târziu, voi avea și eu ocazia să-mi testez limitele la cel mai înalt nivel, concurând în sensul propriu al cuvântului.

De când te-am cunoscut, ai avut parte de o evoluție foarte faină. Ai reușit PB-uri peste PB-uri și să ai o formă fizică din ce în ce mai bună. Unde îți dorești să ajungi cu toată treaba asta? Există o linie de finish?

Cu toții ne dorim să fim mai buni și ar fi nedemn și lipsit de onestitate să susțin “dom’le, pe mine performanța nu mă interesează”.

Cu toate acestea, în ciuda evoluției pozitive din ultima perioadă sunt conștient că e mult de muncă pentru a putea sta în curse lângă umărul unui alergător de elită.

Sunt încă la început de drum raportat la ambițiile mele în ceea ce privește alergarea, dar de un lucru sunt sigur, sunt înconjurat de oameni ce mă motivează zilnic să-mi ating obiectivele de etapă, oricare ar fi ele și oricât ar fi acestea de curajoase.

Pentru mine, cum ziceam, linia de finish e un subiect aflat încă în dezbatere interioară. Sunt de părere că progresul/succesul nu este ceva ce poți urmări chiar dacă se spune că viața este precum o cursă. El vine mai degrabă ca o consecință a eforturilor depuse. 

Alergarea e o aventură, nu știi unde poți ajunge dacă ești consecvent și faci lucrurile din plăcere, cu tact și seriozitate. Desigur, pe cât posibil, nici prea multă seriozitate nu e bună. Călătoria trebuie în definitiv savurată.

Știm că uneori ieși la alergare în 3, iar al 4-lea te așteaptă acasă. Cât de important este să ai parte de susținerea celor din jur?

Pe lângă sprijinul echipei TRA, mă bucur întotdeauna de susținerea prietenei mele, Flavia, alături de care împart plăcerea alergării ori de câte ori avem ocazia, însoțiți fiind bineînțeles de Aria, cățeaua noastră de cursă scurtă, dar și de Blu, singurul motan pe care-l cunosc că se bucură în mod activ de activitățile de stretching post-alergare.

Am speranța că în 2022 voi reuși să înregistrez un progres asemănător celui înregistrat anul acesta, cu o creștere semnificativă în formă și șansa de a-mi duce pregătirea la un alt nivel, unul potrivit pentru a ataca cu ambiții curajoase anul 2023. Mai e mult până departe, dar cu fiecare pas în direcția potrivită… distanța se micșorează, asta e cert.

Cred că putem spune că în momentul în care te-ai apucat de alergat, ai început de la 0. Ce sfat le-ai da celor care abia acum descoperă alergarea?

Pentru a alerga în parc în fiecare duminică o jumătate de oră, nu e nevoie de mare lucru: avizul medicului, minimul de echipament adecvat și buna dispoziție ar trebui să fie suficiente. 

Desigur, pentru a progresa și dacă îți dorești mai mult de la alergare, recomand ajutorul unor specialiști în ale alergării și foarte multă răbdare cuplată la consecvență și identificarea motivației intrinseci. 

Indiferent că îți dorești doar să slăbești, să alergi 5k săptămânal pentru tot restul vieții, sau vrei numaidecât să alergi UTMB – cursa regină, fii convins că alegerea unui antrenor te poate ajuta să te racordezi la realitățile acestui sport, să-ți înlesnești progresul dar și să ții departe accidentările nedorite. 

La urma urmei, când vrei dinți mai frumoși nu te lași doar în baza spălatului pe dinți de două ori pe zi și a altor proceduri individuale ci apelezi la servicii specializate pentru cele mai bune soluții și o dantură ce îți va permite să devorezi pizza de după alergarea lungă de duminică. 😀

Spor și distracție la antrenamente!

Antrenor de alergare?

Lasă-mă să te învăț trucuri de antrenament, nutriție și competiție!

Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)
Andrei Ivănescu - Autor Articol (1)

ANDREI IVĂNESCU

Sunt ghidat de o dorință arzătoare de a deveni mai bun cu fiecare zi. Atât în alergare, cât și în alte aspecte ale vieții. Cred în în succesul rutinelor. Sunt făurit cu un spirit competitiv aproape fără limite. Acestea sunt parte din „echipamentul” de alergare pentru fiecare antrenament, plus muesli.

Ultimele articole scrie de mine:

Aici găsești toate articolele mele

De pe blog.

Citește și:

Testare cadriometabolica in alergare in Loughborough

Cunoașterea de sine in alergare

Despre calatoria mea in Loughborough la cel mai important centru universitar pentru testarea cardio-metabolica, vo2max, lactate treshold, analiza transpiratiei si alte povesti