Scris de Robert Hajnal

6 septembrie 2017

10 minutes read

[:en]Atunci când te înscri la o cursă, foarte mulți factori îți vor influența decizia de a rămâne dedicat planului de antrenament.

Pentru prima ta cursă montană ia în calcul un eveniment (cât mai) aproape de casă, unde te poți familiariza cu toate variabilele cursei și folosește-te de specificitatea antrenamentului pe care îl ai și pe care l-ai dobândit.

Dacă stai în București, Constanța sau alt oraș unde diferența de nivel o poți acumula doar urcând treptele blocului în care locuiești atunci îți recomand o cursă cu diferență de nivel mică:

  •  Semimaraton Intersport (Brașov)
  • Cross Ecomaraton (Moeciu)
  • Urmând ca la următoarele curse să crești distanța și gradul de dificultate al cursei.

Totuși dacă ți-ai setat o cursă care e departe de locul tău de baștină, bine…fie. Ai voie. Până la urmă necunoscutul e parte din aventură. Nu? Dar când vine vorba de antrenament, te pun de pe acum în temă că va trebui să îți pui creativitatea la bătaie să reproduci condițiile de la viitoarea ta cursă, pe cât de bine poți.

E foarte important să te privești obiectiv dar să fi și îndrăzneț în același timp. Să iei totul ca pe o provocare în urma căreia vei deveni alt om. La fel de importantă e viziunea pe termen scurt mediu și lung și de a rămâne cât mai mult în joc.

Vei vedea…Alergarea montană va fi un obicei ce-ți vei dori să-l practici mult timp de acum înainte. Și va fi păcat să te accidentezi încă de la primii pași, din primii kilometri, primele experiențe. Dar vor fi foarte puține șanse să se întâmple asta.

Unul din secretele, că am progresat, e că nu am stat pe bară, mai mult de o săptămână. Nu am fost accidentat ca să mă țină departe din joc, de alergări, aventură, natură. Am avut mereu grijă să-mi ascult corpul și asta m-a ajutat mult mai mult decât o serie bună de antrenament. Asta îți recomand și ție să faci.
Să eviți să te accidentezi și să te suprasoliciți. Să-ți consumi bateriile înainte de timp.

Mereu sunt uimit când văd oameni în vârstă care reușest (încă) să facă asta. Ei sunt exemplul perfect că vârsta e doar un număr și că poți să alergi foarte bine și la 50-60-70 de ani.
Asta îmi doresc și eu. Până la urmă asta e cu adevărat o victorie, nu crezi?

Care sunt obiectivele mele pe termen scurt/mediu/lung?

Cum îmi stabiles un obiectiv?

Pentru început e bine să țintești fie la un obiectiv de loc fie la un obiectiv de timp. Gândește-te la un prieten care a făcut cursa, a alergat distanța și ești familiarizat cu ritmul lui de alergare.

Altă idee este să te uiți peste rezultatele din anii precedenți și să țintești pe undeva la mijlocul clasamentului. Totuși dacă abilitățile tale și timpii tăi de plat îți permit, de ce să nu țintești sus, la podium?! Dar păstrează-ți realismul. Alergarea montană, e alt sport decât alergarea pe plat.

E important să ai în minte un obiectiv de timp când te antrenezi pentru o cursă. Totuși este la fel de important să fi flexibil cu acest obiectiv. Va trebui să îl ajustezi pe parcurs. În special dacă vremea sau condițiile cursei sunt mai puțin decât ideale.

Vremea nefavorabilă este inamicul tău numărul unu în neîndeplinirea obiectivului final.
La o cursă montană poți trece foarte ușor din starea optimistă de „voi termina cu muuuult sub obiectivul meu” la „sunt norocos dacă voi trece în târăș pe coate linia de finish”

La început, pentru mine, principalul obiectiv a fost să îi depășesc pe cei din același nivel cu mine. Deși poate fi o chestie subiectivă te va ambiționa și îți va da o imagine dacă progresezi față de alți alergători. Apoi cu trecerea timpului principalul punct de referință a devenit timpul meu față de anii anteriori la aceași cursă.

Până acum în fiecare an, acesta a fost obiectivul meu numărul unu – să-mi depășesc timpul de anul precedent. Să alerg cu cel puțin câteva secunde mai bine decât anul trecut.

La ultramaraton e relativ ușor să tai câteva minute din câteva ore. De exemplu, la ultimul ultramaraton la care am participat, am alergat cu 40 de minute mai bine decât cu 2 ani în urmă. Cu cât distanțele sunt mai scurte cu atât e mai greu să tai câteva minute sau chiar secunde.

Un ultim lucru de final:

În alegerea obiectivului e important să fi realist, îndrăzneț și să încerci să îți folosești logistica de la tine din oraș, munții de pe lângă oraș. Fii conștient că muntele nu-i ca platul și diferența de nivel, altitudinea îți vor îngreuna munca. Totuși cu cât va fi mai greu cu atât vei aprecia mai mult reușita. Iar cu pași mărunți și disciplină „obstacolele” vor fi depășite. Nu…nu va fi mai ușor ci vei deveni tu mai bun.

 [:ro]Atunci când te înscri la o cursă, foarte mulți factori îți vor influența decizia de a rămâne dedicat planului de antrenament.

Pentru prima ta cursă montană ia în calcul un eveniment (cât mai) aproape de casă, unde te poți familiariza cu toate variabilele cursei și folosește-te de specificitatea antrenamentului pe care îl ai și pe care l-ai dobândit.

Dacă stai în București, Constanța sau alt oraș unde diferența de nivel o poți acumula doar urcând treptele blocului în care locuiești atunci îți recomand o cursă cu diferență de nivel mică:

  •  Semimaraton Intersport (Brașov)
  • Cross Ecomaraton (Moeciu)
  • Urmând ca la următoarele curse să crești distanța și gradul de dificultate al cursei.

Totuși dacă ți-ai setat o cursă care e departe de locul tău de baștină, bine…fie. Ai voie. Până la urmă necunoscutul e parte din aventură. Nu? Dar când vine vorba de antrenament, te pun de pe acum în temă că va trebui să îți pui creativitatea la bătaie să reproduci condițiile de la viitoarea ta cursă, pe cât de bine poți.

E foarte important să te privești obiectiv dar să fi și îndrăzneț în același timp. Să iei totul ca pe o provocare în urma căreia vei deveni alt om. La fel de importantă e viziunea pe termen scurt mediu și lung și de a rămâne cât mai mult în joc.

Vei vedea…Alergarea montană va fi un obicei ce-ți vei dori să-l practici mult timp de acum înainte. Și va fi păcat să te accidentezi încă de la primii pași, din primii kilometri, primele experiențe. Dar vor fi foarte puține șanse să se întâmple asta.

Unul din secretele, că am progresat, e că nu am stat pe bară, mai mult de o săptămână. Nu am fost accidentat ca să mă țină departe din joc, de alergări, aventură, natură. Am avut mereu grijă să-mi ascult corpul și asta m-a ajutat mult mai mult decât o serie bună de antrenament. Asta îți recomand și ție să faci.
Să eviți să te accidentezi și să te suprasoliciți. Să-ți consumi bateriile înainte de timp.

Mereu sunt uimit când văd oameni în vârstă care reușest (încă) să facă asta. Ei sunt exemplul perfect că vârsta e doar un număr și că poți să alergi foarte bine și la 50-60-70 de ani.
Asta îmi doresc și eu. Până la urmă asta e cu adevărat o victorie, nu crezi?

Care sunt obiectivele mele pe termen scurt/mediu/lung?

Cum îmi stabiles un obiectiv?

Pentru început e bine să țintești fie la un obiectiv de loc fie la un obiectiv de timp. Gândește-te la un prieten care a făcut cursa, a alergat distanța și ești familiarizat cu ritmul lui de alergare.

Altă idee este să te uiți peste rezultatele din anii precedenți și să țintești pe undeva la mijlocul clasamentului. Totuși dacă abilitățile tale și timpii tăi de plat îți permit, de ce să nu țintești sus, la podium?! Dar păstrează-ți realismul. Alergarea montană, e alt sport decât alergarea pe plat.

E important să ai în minte un obiectiv de timp când te antrenezi pentru o cursă. Totuși este la fel de important să fi flexibil cu acest obiectiv. Va trebui să îl ajustezi pe parcurs. În special dacă vremea sau condițiile cursei sunt mai puțin decât ideale.

Vremea nefavorabilă este inamicul tău numărul unu în neîndeplinirea obiectivului final.
La o cursă montană poți trece foarte ușor din starea optimistă de „voi termina cu muuuult sub obiectivul meu” la „sunt norocos dacă voi trece în târăș pe coate linia de finish”

La început, pentru mine, principalul obiectiv a fost să îi depășesc pe cei din același nivel cu mine. Deși poate fi o chestie subiectivă te va ambiționa și îți va da o imagine dacă progresezi față de alți alergători. Apoi cu trecerea timpului principalul punct de referință a devenit timpul meu față de anii anteriori la aceași cursă.

Până acum în fiecare an, acesta a fost obiectivul meu numărul unu – să-mi depășesc timpul de anul precedent. Să alerg cu cel puțin câteva secunde mai bine decât anul trecut.

La ultramaraton e relativ ușor să tai câteva minute din câteva ore. De exemplu, la ultimul ultramaraton la care am participat, am alergat cu 40 de minute mai bine decât cu 2 ani în urmă. Cu cât distanțele sunt mai scurte cu atât e mai greu să tai câteva minute sau chiar secunde.

Un ultim lucru de final:

În alegerea obiectivului e important să fi realist, îndrăzneț și să încerci să îți folosești logistica de la tine din oraș, munții de pe lângă oraș. Fii conștient că muntele nu-i ca platul și diferența de nivel, altitudinea îți vor îngreuna munca. Totuși cu cât va fi mai greu cu atât vei aprecia mai mult reușita. Iar cu pași mărunți și disciplină „obstacolele” vor fi depășite. Nu…nu va fi mai ușor ci vei deveni tu mai bun.

[:]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *